Autoritatea Națională Fitosanitară (ANF) anunță că un dăunător foarte periculos pentru frasini a fost identificat aproape de România și trebuie urmărit cu atenție, pentru a preveni introducerea și răspândirea lui. Prezența lui Agrilus planipennis este semnalată în Ungaria, dăunătorul fiind cunoscut ca gândacul smarald al frasinului sau sfredelitorul de smarald al frasinului. Este prima detectare a acestui organism de carantină prioritar pe teritoriul Uniunii Europene.

Agrilus planipennis este o insectă invazivă care atacă, în special, arborii de frasin. Larvele se dezvoltă sub scoarță, unde sapă galerii și afectează circulația sevei. În timp, arborii slăbesc, își pierd frunzișul, se usucă parțial, apoi pot muri. „Dăunătorul este considerat unul dintre cei mai periculoși dăunători forestieri invazivi la nivel mondial. În America de Nord a produs pierderi majore, afectând zeci de milioane de frasini și generând costuri economice și ecologice semnificative”, menționează ANF.

O problemă pentru Europa

Frasinul este prezent în păduri, parcuri, aliniamente stradale și spații verzi. Dacă dăunătorul s-ar stabili și răspândi în Uniunea Europeană, ar putea afecta pe termen lung populațiile de frasin de pe continent. „Tocmai de aceea, Agrilus planipennis este încadrat ca organism dăunător de carantină prioritar. Această încadrare înseamnă că statele membre trebuie să acorde o atenție specială prevenirii, monitorizării și intervenției rapide în cazul unei posibile apariții”, precizează Autoritatea Națională Fitosanitară.

Principalele căi de introducere sunt legate de plantele de frasin și de produsele din lemn de frasin cu scoarță atașată. Riscul poate apărea în cazul lemnului, ambalajelor din lemn, lemnului de foc, așchiilor sau materialului vegetal provenit din zone în care dăunătorul este prezent.

Locurile cu risc pot include puncte de import, depozite, unități care procesează lemn, pepiniere silvice, zone unde se plantează sau se depozitează frasini, precum și zone cu arbori de frasin aflați în declin.

Recunoașterea unui arbore posibil afectat

Semnele care pot indica un atac includ:

• Îngălbenirea și rărirea frunzișului;

• Uscarea ramurilor;

• Slăbirea generală a arborelui;

• Crăpături în scoarță;

• Galerii sub scoarță, produse de larve;

• Orificii de ieșire ale adulților, de forma literei „D”.

„Este important de reținut că aceste simptome pot apărea și din alte cauze, de aceea confirmarea prezenței dăunătorului se face numai prin verificări de specialitate și, după caz, prin analize de laborator”, subliniază ANF.

Ce face țara noastră

„România urmărește cu atenție situația din regiune și susține schimbul rapid de informații între statele membre. Apariția dăunătorului în Ungaria arată că este nevoie de cooperare transfrontalieră, supraveghere sporită și intervenție coordonată”, transmite ANF.

Autoritatea Națională Fitosanitară implementează, încă din anul 2021, un program de supraveghere specifică pentru Agrilus planipennis, care include inspecții, amplasarea de capcane, prelevarea de probe și testări de laborator.

Totodată, a fost elaborat și un plan de urgență pentru acest dăunător, care stabilește măsurile ce trebuie aplicate în cazul confirmării unui focar în România, inclusiv delimitarea zonelor infestate și a zonelor tampon, măsuri de eradicare, informare și raportare.

De asemenea, activitățile de supraveghere se desfășoară în cooperare cu instituții de cercetare, inclusiv prin monitorizare cu capcane feromonale în zone considerate cu risc ridicat.

În prezent, ANF a dispus intensificarea activităților de monitorizare și control, măsurile vizând atât posturile de control la frontieră, unde sunt verificate loturile de material lemnos, ambalajele din lemn și materialul săditor provenite din zone cu risc, cât și activitățile din teritoriu. Inspectorii fitosanitari vor acorda o atenție sporită pepinierelor, parcurilor, grădinilor, zonelor silvice, depozitelor de lemn, centralelor termice, unităților de prelucrare a lemnului și zonelor cu arbori aflați în declin. În funcție de evaluarea riscului, vor fi amplasate și verificate periodic capcane specifice, iar monitorizarea va include și rutele comerciale interne, nodurile logistice și zonele de staționare ale transporturilor, care pot reprezenta căi de introducere și răspândire a organismului dăunător.

ANF recomandă persoanelor care observă frasini cu simptome suspecte, uscări rapide, ramuri afectate, găuri în formă de „D” în scoarță sau galerii sub scoarță, să anunțe autoritățile competente. „Este important ca materialul lemnos provenit din zone cu risc să nu fie transportat sau depozitat fără respectarea regulilor fitosanitare. Mișcarea necontrolată a lemnului poate contribui la răspândirea unor organisme dăunătoare.”

Prevenția contează

În cazul dăunătorilor de carantină, prevenția este esențială. O detectare timpurie poate face diferența între un focar localizat, care poate fi gestionat, și o răspândire dificil de controlat.

„Protejarea frasinilor înseamnă protejarea pădurilor, a spațiilor verzi, a biodiversității și a echilibrului ecologic. De aceea, supravegherea, cooperarea între autorități și informarea publicului sunt elemente esențiale în prevenirea răspândirii gândacului smarald al frasinului. Autoritatea Națională Fitosanitară va continua monitorizarea și colaborarea cu instituțiile competente, pentru a limita riscurile și pentru a proteja patrimoniul vegetal al României.”

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Cu mult chin și multă muncă rezistă de 40 de ani în agricultura românească fermierul Constantin Buzatu. Lucrează peste o mie de hectare de cultură mare în județul Timiș, la Becicherecu Mic, unde are, de asemenea, o fermă de găini ouătoare. Totodată, Constantin Buzatu este președintele Asociației pentru Dialog și Reprezentare pentru fermierii din Crișana – Banat (patru județe din vestul țării: Caraș-Severin, Arad, Timiș, Bihor).

Agricultura României este astăzi performantă?

Constantin Buzatu: Fac agricultură de 40 de ani, am făcut‑o şi în regimul trecut, o fac şi acum, şi am condus două societăţi, înainte o întreprindere şi după Revoluţie o societate comercială, societăți care nu au dat faliment. Prin urmare, eu zic că am practicat o agricultură care poate fi performantă. Am o experienţă îndelungată în domeniu şi am fi putut să fim performeri, dacă toată lumea gândea şi acţiona în sensul acesta. Pentru că acum, în mentalul colectiv al unora dintre semenii noştri, din păcate, şi-a făcut loc acea idee că noi, agricultura, ce tot mai cerem, nu primim destul de la UE? Să nu mai vorbesc de cuvintele jignitoare pe care le-au adresat unii și alții întregii bresle agricole. Eu zic că nu primim suficient sprijin. Şi vreau să vă explic. În momentul în care noi am aderat la UE, diferenţele erau mari, să nu spun ca de la cer la pământ, dar făceam agricultură înainte de UE cu tractorul de la Braşov de 65 CP. Puteam noi să intrăm în competiţie cu ţările dezvoltate din Apusul Europei, care aveau tractoare performante Fendt, John Deer? Nu trebuie să fii filozof al timpurilor noastre să-ţi dai seama că nu puteam intra în această competiţie total inegală şi defavorabilă pentru noi. Iar prin dezvoltarea punctelor vamale, de când am intrat în Schengen acum vreo doi ani, vă daţi seama că discrepanţa ar fi fost şi mai mare, dacă nu s-ar fi investit în această ramură, pornind de la următoarea realitate, că România are potenţial agricol. Nu este o ţară constructoare de maşini, nu este o ţară care să fabrice ceasuri, avioane, elicoptere, aşa, câteva ramuri din domeniul industriei. Deci este o ţară cu potenţial agricol, că nu întâmplător ni s-a spus că suntem grânarul Europei, şi atunci hai să dezvoltăm ceea ce e profitabil.

„Am fi putut să fim performeri, dacă toată lumea gândea şi acţiona în sensul acesta.”

Revenind la performanţă, pentru că societatea asta capitalistă, economia de piaţă ne obligă să facem performanţă, că altfel nu suntem fezabili, nu rămânem pe piaţă. Şi asta ce înseamnă, în condiţiile noastre? Ca să scurtez puţin explicaţiile: producţii mari cu costuri mici. Doar atunci poţi să fii performant. Şi care să-ţi asigure un profit, iar profitul în agricultură trebuie o parte din el să-l reinvesteşti. În momentul în care doi-trei ani nu ţi-ai împrospătat parcul de tractoare şi maşini agricole este foarte greu, îţi cresc costurile. Ca să reîmprospătezi trebuie să ai producţie, ca să ai producţie trebuie să ai bani. Deci toate chestiile astea legate te duc spre perfomanţă. Nu a ajuns agricultura la acest nivel de performanţă, am această responsabilitate s-o spun, pentru că politicile care sunt la noi în ţară n-au fost coerente, n-au avut continuitate.

Pentru că România nu are o strategie pe termen lung pentru agricultură...

Constantin Buzatu: Nu, nu avem strategii nici pe termen lung și nici pe termen mediu sau scurt, din păcate.

Aș vrea să mă refer la un subiect de actualitate, încălzirea globală, care este certă, nu este o iluzie, şi care bineînţeles că are influenţe negative, din păcate, în această ramură meteodependentă care se cheamă agricultura. Se vorbeşte despre irigaţii. Din suprafaţa agricolă de 9,8 milioane de hectare, ştiu din bibliografia existentă a vremii că înainte de 1989 am avut vreo 3,5 milioane de hectare irigate, cu predilecţie într-o zonă aridă, respectiv sudul României. Acum, aceasta s-a extins. Ba, mai mult, în Banat, unde suntem şi lucrăm, în ultimii trei ani am zis că e Sahara Bănăţeană, pentru că în câmpia din vestul ţării, statistic vorbind, după datele de la ANM, se constată că au fost cele mai puţine precipitaţii. Deci, este o constatare foarte bună şi o certitudine. Şi atunci se pune problema irigaţiilor.

În anii anteriori, datorită mediilor multianuale, era zona cea mai bogată în precipitaţii, şi datele statistice spun că între 550 și 600 de litri pe metru pătrat. Or, eu, anul trecut, am avut 390. Deci iată unde ne îndreptăm. Şi, sigur, fiind o zonă cu exces de precipitaţii şi cu nivelul apei freatice sus, s-a dezvoltat această reţea de desecare, care la ora actuală este colmatată, neîngrijită, cu toate că există instituţii ale statului cu funcţii, cu director general şi aşa mai departe, care sunt plătiţi să facă această destufizare, pentru că nu se ştie, vine odată un fenomen extrem cu 100 de litri pe metru pătrat, cum s-a întâmplat în alte localităţi din ţara noastră, şi atunci o să băltească, pentru că nu mai sunt canalele de desecare funcţionale.

Revenind la ce ne doare astăzi, şi pe termen mediu, şi pe termen lung, e vorba de aceste sisteme de irigaţii. S-au făcut ici-colo nişte amenajări locale, că unii folosesc termeni pe care nu-i stăpânesc cum trebuie. Deci nu sunt sisteme de irigaţii în vestul ţării, şi în vestul ţării spun judeţele cu potenţial agricol ca suprafaţă, fiind vorba de Timiş, Arad şi Bihor, doar nişte amenajări locale, pe suprafeţe 500-600 de hectare, nu la nivel de sute de mii de hectare amenajate.

„Eu trebuie să fac producţia cu ceea ce-mi pune pe masă ştiinţa, iar știinţa trebuie făcută acolo unde este cazul, nu la un producător agricol.”

Acum, în sudul ţării într-adevăr, acolo se fac eforturi de reamenajare, de reabilitare a vechilor sisteme care au fost devastate, furate, motoare electrice, pompe, ţevi, dalele de beton, tot ce s-a putut fura, care n-au fost comuniste, c-au fost bine gândite. Şi acum, pe aceleaşi canale, că pe alea n-au putut să le ia pământul din canal, se încearcă să se reamenajeze, bineînţeles cu nişte costuri foarte mari. Este lăudabilă chestia asta în partea aia de ţară, dar aici, în vestul ţării, nu avem aşa ceva. Adică, eu nu pot să-mi permit să-mi fac nişte foraje la 120 de metri ca să am debit de apă, pe o suprafaţă care nu toată este a mea. Este în arendă. Eu am doar dreptul de folosinţă a terenului. Şi atunci trebuie să vină statul român, şi nimeni altcineva, aşa cum sunt canalele de desecare astăzi ale statului român, proprietatea statului român, nu sunt ale mele sau ale cuiva, tot aşa, să facă un sistem de irigaţii din cele două mari râuri care brăzdează vestul ţării, Bega şi Mureş, şi să facă o reţea aşa cum s-a făcut reţeaua de desecare, cu costuri mult mai ridicate, desigur, dar gândindu-ne la viitor. Pentru că, din păcate, dezvoltarea urbanistică ne duce la concluzia că suprafaţa agricolă sau arabilă a ţării, vorbind de România, scade. Populaţia creşte, numărul de autostrăzi, la fel, care  iau tot din arabil, ocolesc localităţile şi aşa mai departe. Va trebui să revenim la performanţă, adică să facem producţii. Şi toate cheltuielile noastre ca fermieri, cu toate inputurile necesare, cu cele mai avansate tehnologii, ba, mai mult, acum aţi văzut că şi-a făcut loc de vreo doi ani ca o necesitate sau ca o luptă împotriva secetei cu aceste lucrări minime, care nici astea nu şi-au demonstrat eficacitatea şi eficienţa, doar aşa, am luat-o din mers, că aşa suntem noi, poporul român, câteodată o luăm după ureche, sună bine, să ne schimbăm gama de tractoare, de semănători, de discuri, în două-trei treceri, dacă putem astăzi să aruncăm sămânţa şi peste 5-6 luni să ne trezim cu combina că şi recoltăm. În rest, să nu mai facem absolut nimic. Sunt păreri şi păreri aici, unele sunt fundamentate, altele nu, dar aici este un segment de activitate care zic eu că ar trebui să implice mai mult staţiunile de cercetări, care, după ştiinţa mea, în România sunt în număr de 14. Așadar, dacă este staţiune de cercetare-dezvoltare, are fondurile necesare şi să ne prezinte nouă, fermierilor, plusurile şi minusurile acestor metode de a pregăti şi însămânţa terenul printr-un număr mai redus de lucrări, în scopul menţinerii, reţinerii, protejării apei în sol. Eu trebuie să fac producţia cu ceea ce-mi pune pe masă ştiinţa.

Ştiinţa trebuie făcută acolo unde este cazul, cu dotarea necesară, nu la un producător agricol, ca să punem un termen mai cuprinzător. Că, dacă-s producător agricol, nu-s cercetător. Cercetătorii sunt în altă parte, plătiţi prin Academie, prin ajutoare de la Ministerul Cercetării şi aşa mai departe.

Cum facem să dezvoltăm şi să atingem acel potenţial pe care agricultura României îl are?

Constantin Buzatu: În facultate am învăţat un lucru care ni s-a prezentat la disciplinele respective, cum era programa din anii aceia, 1980-1985, că trebuie să transformi  producţia de origine vegetală în producţie de origine animală. Ca să vă conving că sunt adeptul acestui principiu, am, pe lângă suprafaţa pe care o lucrez, şi 20.000 de găini. Transform o parte din producţia vegetală, mă refer aici la porumb, grâu, floarea-soarelui, în ou. Şi nu vând kilogramul de porumb, vând oul. Şi sunt nişte coeficienţi de transformare uneori foarte buni, nu pe toată perioada anului, că sunt mici curbe la ouă. Sigur că zootehnia este industria grea a agriculturii, n-ai Paşti, n-ai Crăciun. Animalele trebuie îngrijite, trebuie strânse ouăle, vacile şi oile trebuie mulse, în maternitate la purcei trebuie să te uiţi 365 de zile din 365 de zile. Deci, trebuie să fii acolo. Ochiul stăpânului îngraşă animalul. Şi acum noi ne-am trezit, din mari exportatori până în 1989, acum vrem sau nu vrem, cu regret sau fără regret, iară ne raportăm la ce a fost până în 1989, din mari exportatori am devenit importatori şi e ruşinos că la o ţară cu atâta potenţial să imporţi 80% din carnea de porc. Care şi aşa, din cauza medicilor nutriţionişti, se consumă din ce în ce mai puţin, nici pe aia nu o mai avem, ca să dau un exemplu. E jenant!

„Am stocuri de grâu şi de porumb, iar preţurile sunt mai mici decât cele de anul trecut. Care alte produse din România s-au ieftinit în ultimul an? Doar produsele agricole, doar materia primă, asta, pe care noi o vindem şi nu creăm plusvaloare.”

Apoi, s-au schimbat şi generaţiile din domeniul agriculturii, care, convine, nu convine, nu prea vor să mai muncească. Vaca are un miros specific, porcul are alt miros specific, găina are alt miros specific, oaia, alt miros specific. Acum aţi văzut, păstor electric, ciobanul are cască în urechi, ascultă la telefon muzică pe YouTube şi aşa mai departe, nu mai doarme „în ţâţă”, cum zicea sibianul, acum are rulotă, are alte condiţii. Nu e rău că am făcut progresul ăsta, dar am neglijat – ca să nu spun alt termen – vaca de lapte. Am dezvoltat vaca pentru carne că nu e aşa pretenţioasă, nu se mulge de două ori pe zi, se montează şi rămâne mai uşor gestantă, fată singură, fără ajutorul tehnicianului sau a medicului veterinar.

Viaţa mi-a dat ocazia să-i cunosc pe toţi cei 13 miniştri ai Agriculturii, al 14-lea încă nu, e domnul Barbu. Pe toţi i-am cunoscut. Nu pot să le spun perioada de domnie. Unii mai sunt în viaţă, unii nu mai sunt în viaţă, nu vreau să fiu păcătos, nu mai este Ştefan, nu mai este Surdu, nici domnul Tabără. Să-i lăsăm acolo unde sunt. Deci, n-au fost susţinuţi de partidele din care proveneau pentru a face o strategie reală pentru agricultură. Adică, ce tot vorbesc eu? Trebuia menţinut ce a fost de calitate şi productiv. Că nu toate complexele de porci şi de vaci au fost comuniste, că şi acolo, la baza lor, a fost o gândire. Nu toate sistemele de irigaţii din sudul ţării au fost comuniste. Alea s-au gândit, s-au proiectat, s-au executat cu efortul României şi al românilor de atunci, ca să fie pe o perioadă mai lungă. Acum, când e secetă, ne aducem aminte de sistemele de irigaţii. De ce?

Nişte lucruri au fost făcute bine.

Constantin Buzatu: Sigur. Trebuie să recunoaştem că nu tot ce a fost înainte a fost rău, a fost comunist. Şi îmi asum ce zic. Au fost lucruri care au fost bune. Că vine civilizaţia, că ne-am ancorat la UE, datorită poziţiei geopolitice a României, de acord, şi mergem mai departe. Eu sunt român pe buletin, dar sunt şi cetăţean european şi-mi asum nişte chestii. Dar cu agricultura, din păcate, se lucrează pompieristic. Dacă acum arde ceva, hai să vedem. Iar acum, cu datoriile pe care le are România la cât s-a îndatorat, toate facilităţile fiscale pentru această meserie meteodependentă, că nu depinde de dorinţa mea şi de putinţa mea, şi ale tuturor fermierilor din ţară, ci mai depinde şi de Bunul Dumnezeu, depinde şi de natură, şi de conjunctura cu vecinii, că vedeţi că de cinci ani încoace, din 2020, de la nenorocita aia de pandemie, seceta a fost cam în fiecare an în diferite zone ale ţării, la noi, cel puţin în ultimii trei ani, a fost devastatoare, plus influenţa preţurilor. Astăzi, când vorbim, că mai am stocuri de grâu şi de porumb, preţurile sunt mai mici decât cele de anul trecut. Şi atunci apare întrebarea firească: care alte produse din România s-au ieftinit în ultimul an? Răspunsul e clar: doar produsele agricole, doar materia primă, asta pe care noi o vindem şi nu creăm plusvaloare, că pleacă grâul meu în Italia şi de acolo se întoarce TIR-ul cu aluat congelat, ca după aceea să facem pizza şi alte prăjituri.

Astăzi, majoritatea fermierilor este decapitalizată. Finanțarea este marea problemă a agriculturii...

Constantin Buzatu: Dacă nu ai cu ce să finanţezi agricultura, asta înseamnă că ai început să cobori pe tobogan şi de acolo nu te mai scoate nimeni, ajungi la fundul gropii pe care scrie faliment, din păcate. E nevoie de intervenţia statului. În ultimii ani au fost bune două măsuri, au fost gură de oxigen pentru fermieri, IMMinvest și Creditul fermierului. Numai că s-a terminat și cu ajutoarele astea, s-a terminat și cu facilităţile fiscale. A mai rămas subvenția la motorină, dar cu nişte consumuri subnormate de acum 20 de ani. Adică vrea cineva să-mi spună că reuşeşte să se încadreze într-un consum de 23 de litri pe hectarul de arătură? Nu există aşa ceva! Sunt multe de discutat… Poate, totuși, cineva se trezeşte, acolo, în rândul autorităților.

Practicaţi agricultura de 40 de ani şi sunteţi pe producţie în continuare şi în activitate, cum ați reușit în aceste condiții vitrege?

Constantin Buzatu: Cu mult chin şi multă muncă, reușesc să rezist în agricultura românească.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

Secretarul de stat din Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Emil Dumitru a participat luni, 13 iulie 2026, la reuniunea Consiliului Agricultură și Pescuit (AgriFish), care s-a desfășurat la Bruxelles. Alături i-a fost Daniela Rebega, director general al DGDR AM PNDR și PS.

După prezentarea programului de lucru al Președinției irlandeze, Comisia Europeană a prezentat Strategia UE privind creșterea animalelor și Planul privind proteinele, urmată de un schimb de opinii.

„Am salutat inițiativa Președinției irlandeze de a susține dezvoltarea sectorului zootehnic și stimularea cultivării culturilor proteice. Totodată, am susținut încurajarea producției de proteină vegetală, în special prin extinderea cultivării soiei, un domeniu în care România are un potențial strategic și poate contribui la consolidarea securității alimentare europene. Am pledat pentru investiții, competitivitate și sprijin real pentru sectoarele aflate sub presiune, dar și pentru reguli echitabile, însoțite de finanțare și predictibilitate. Tranziția este necesară, însă nu poate fi făcută prin sacrificarea celor care asigură hrana Europei”, ne-a declarat Emil Dumitru, secretar de stat în MADR.

Fiind unul dintre principalii producători de soia din UE, România solicită ca Planul pentru proteine să includă investiții în procesare și depozitare, acces la soiuri performante și dezvoltarea întregului lanț valoric. Alături de culturile proteice, trebuie valorificat și potențialul culturilor oleaginoase, precum rapița și floarea-soarelui, care contribuie la consolidarea bazei furajere europene.

România apreciază publicarea celor două inițiative și consideră că trebuie implementate într-o manieră integrată, întrucât dezvoltarea producției europene de proteine este strâns legată de competitivitatea și reziliența sectorului zootehnic. Secretarul de stat român a semnalizat nevoia unui sprijin financiar de urgență pentru sectorul lactatelor, întrucât în România situația din sectorul laptelui continuă să fie critică din cauza prețurilor scăzute în raport cu costurile de producție. În acest sens, a solicitat ferm alocarea de sprijin financiar din rezerva de criză a UE.

„La reuniunea AgriFish am vorbit răspicat despre ceea ce contează cu adevărat, faptul că fermierii trebuie să fie protejați, nu împovărați. Nu voi susține niciodată politici care transformă munca fermierilor în cost și investițiile lor în pierderi. România are nevoie de o agricultură puternică, iar fermierii noștri au nevoie de un partener care să le apere interesele cu fermitate, oriunde se iau deciziile. La Bruxelles și în fiecare loc în care se iau decizii pentru agricultura europeană, voi avea aceeași misiune: să mă asigur că vocea fermierilor români se aude, interesele lor sunt apărate, iar munca lor este respectată”, a arătat Emil Dumitru.

Față de prevederile strategiei privind normele de bunăstare, România își exprimă îngrijorarea profundă privind eliminarea progresivă a cuștilor și uciderea puilor de găină masculi. Țara noastră slicită ca această tranziție să fie voluntară, bazată pe cererea consumatorilor și fundamentată pe evaluări de impact. De asemenea, noile norme ar trebui să fie impuse doar după ce se garantează sursele de finanțare, iar mecanismul de reciprocitate standardizată devine funcțional și aplicat atât țărilor terțe, cât și celor candidate.

În privința protejării investițiilor realizate de fermieri, Emil Dumitru a subliniat că fermierii români au investit masiv în modernizare, inclusiv din fonduri europene, motiv pentru care România solicită compensarea costurilor suplimentare, acordarea de sprijin adițional și stabilirea unor perioade de adaptare care să respecte perioada de amortizare a investițiilor deja efectuate, pentru a evita deprecierea acestora sau închiderea fermelor.

Referitor la bunăstarea animalelor vii în timpul transportului maritim, România respinge restricțiile disproporționate care ignoră realitățile geografice și logistice și solicită menținerea transportului de animale pe cale maritimă către țările terțe, acest canal fiind catalogat drept vital pentru economia națională și pentru punerea producției autohtone pe piața globală.

În ceea ce privește finanțarea pentru digitalizare și reglementarea datelor, se solicită alocarea de resurse financiare europene adecvate pentru tehnologiile moderne și digitalizare, alături de o reglementare clară privind dreptul de acces, controlul și utilizarea datelor agricole.

România concluzionează că viabilitatea acestor strategii depinde direct de asigurarea posibilităților de finanțare prin viitoarea Politică Agricolă Comună (post-2027), care trebuie orientată clar spre investiții și inovare.

„Dacă viitoarea Politică Agricolă Comună, după 2027, va beneficia de un buget pe măsura provocărilor și va susține cu adevărat zootehnia și culturile proteice, România are toate resursele pentru a face pasul de la un mare producător de materii prime la un furnizor de securitate alimentară pentru Europa de Sud-Est. Acesta este viitorul în care cred și pentru care voi continua să lupt: o agricultură românească puternică, competitivă și respectată”, transmite secretarul de stat din MADR, Emil Dumitru.

Totodată, la Consiliul AgriFish a avut loc o dezbatere axată pe tema „Femeile în agricultură”. Referitor la această dezbatere, demnitarul român a declarat că, în România, aproximativ 46,5% dintre persoanele active în agricultură sunt femei. „Contribuția acestora este esențială pentru funcționarea fermelor și pentru dezvoltarea comunităților rurale. Este important să accentuăm creșterea vizibilității femeilor în agricultură, prin prezentarea exemplelor de succes și prin încurajarea participării acestora în structurile asociative profesionale”, a subliniat Emil Dumitru.

Ordinea de zi a inclus și un schimb de opinii bazat pe informarea Comisiei Europene referitoare la aspecte legate de comerț în domeniul agriculturii, precum și o informare din partea Italiei privind proiectul programului de lucru al Comisiei pentru 2027 referitor la politica UE de promovare a produselor agroalimentare.

Cu privire la Proiectul de Program de lucru al Comisiei pentru 2027 privind politica UE de promovare a produselor agroalimentare, Emil Dumitru a precizat că România susține solicitarea Italiei și consideră că este esențială menținerea unui buget ambițios pentru politica de promovare a produselor agricole, ca mecanism fundamental pentru a asigura competitivitatea agriculturii europene.

De asemenea, în cadrul lucrărilor Consiliului, Ungaria a oferit o informare legată de apariția gândacului Agrilus planipennis (gândacul smarald al frasinului)  pe teritoriul său. Având în vedere evoluția acestui dăunător, Emil Dumitru a subliniat că se impune consolidarea cooperării la nivelul UE și schimbul de expertiză între autorități prin utilizarea echipei pentru situații de urgență în domeniul sănătății plantelor, intensificarea supravegherii în zone cu risc și continuarea sprijinului pentru cercetarea unor metode inovatoare de monitorizare și combatere.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a extras, din baza de date a instituției, eșantionul de control aferent Campaniei 2026.

Eșantionul de control cuprinde un număr total de 14.802 fermieri (fermieri distincți), pentru care se vor face verificări privind respectarea criteriilor de eligibilitate, a normelor de condiționalitate și a cerințelor specifice intervențiilor solicitate, în funcție de scopul pentru care fermierii au fost selectați la control.

Pentru controlul pe teren aferent condiționalității și intervențiilor din sectorul vegetal au fost selectați 11.025 fermieri, pentru o suprafață de aproximativ 1.610.324 ha.

Pentru controlul pe teren aferent intervențiilor de ajutor din sectorul zootehnic au fost selectați 4.433 fermieri.

APIA precizează că unii fermieri sunt incluși în ambele categorii, întrucât au fost selectați atât pentru control în sectorul vegetal, cât și în sectorul zootehnic. Prin urmare, totalul fermierilor selectați pe cele două sectoare nu este egal cu numărul fermierilor distincți incluși în eșantionul de control.

În conformitate cu Procedura operațională privind controlul clasic pe teren aplicabilă în Campania 2026, APIA are obligația de a finaliza, până la data de 15 octombrie 2026, controalele la fața locului pentru cererile de plată incluse în eșantionul de control. Verificarea unor obligații sau cerințe specifice se va face, după caz, în perioada de iarnă sau în primăvara anului următor.

În situația în care fermierii refuză efectuarea controlului la fața locului de către inspectorii APIA, cererea de plată va fi respinsă, în conformitate cu prevederile legislației aplicabile.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!