“Această boală care se numeşte ură”, am citat spusele unui evreu care, din fericire pentru el, mai supravieţuieşte monstruoaselor lagăre de exterminare din cel de-al doilea Război Mondial, da, ne macină din ce în ce mai mult şi mai urât acest sentiment cumplit. Trist este că această adevărată “ciumă” contemporană se răspândeşte tocmai acolo unde încă mai există puritatea sufletului, în cătunele şi satele României. Goana după înavuţirea rapidă prin jaf şi înşelăciune a devenit, cum se spune acum, un sport naţional. Mulţi aşteaptă pomenile electorale, iar cei putincioşi fură, nu cu poala, ci cu căruţa şi din acest an şi cu camioanele. S-a reorganizat poliţia rurală în aşa fel, încât hoţul să fure cu lejeritate.

Tot mai mulţi ţărani reclamă furturi atât de pe ogoare, cât şi din curţi. Poliţia dă din umeri sau declară că are un cerc de suspecţi şi GATA. Atunci ţăranul de ce mai plăteşte impozite statului, stat care este dator să-l apere? Din paginile acestei reviste am militat şi voi milita pentru unirea pământului, pentru organizaţii reprezentative ale ţăranilor, pentru organizaţii puternice, capabile să le apere drepturile. Veţi spune că nimic nu-i împiedică pe agricultori să înfiinţeze cooperative. Vă contrazic! Imediat după evenimentele din ’89 s-a dus o campanie furibundă pentru DISTRUGEREA fostelor cooperative agricole de producţie. Aş fi curios dacă cineva, acum în zilele noastre, şi-ar asuma răspunderea pentru greşeala de a desfiinţa CAP- urile.

S-a făcut recoltă bună şi ce dacă! Industria alimentară a fost distrusă în ultimii 20 de ani, aşa cum au fost distruse şi CAP-urile. Vindem materia primă – altfel cea mai ieftină –, cumpărăm de la alţii conserve din legumele şi fructele ieşite din pământ românesc. Avem un pământ românesc de o calitate unică. De ce spun aceasta şi cum justific? Simplu! Tot ce iese din acest pământ are un gust unicat, UN GUST ROMÂNESC. Cine spune: tot românul şi tot străinul care s-au ospătat cu roşii româneşti, cu mere româneşti, cu murături româneşti. Mai vreţi şi alte exemple? Mai avem în pământ humus şi spun specialiştii că acesta contribuie la gustul fructelor.

Da! Mai avem ceva humus, dar până când? Facem agricultură necontrolată şi treptat se distruge această uriaşă avere a românului. Oare de ce mulţi de sus nu vor să înţeleagă un lucru simplu, că agricultura este o ştiinţă, iar pământul un organism viu, aşa cum suntem şi noi oamenii? Se tratează, în această toamnă, seceta că pe un “festival al recoltei”. Se aude doar “O să facem şi o să dregem”, nimic concret. Iar mi-aduc aminte că au fost distruse sistemele de irigaţii. Acum urmează respiraţie gură la gură la un mort şi la anul iar vom face foamea. (Aoleu, tocmai la anul?!).

Mare zarvă, mare, privind asimilarea fondurilor europene şi atât. Nu SUS este buba, ci acolo jos la judeţe, unde prostia şi incompetenţa stau proţăpite în birouri. Se vor supăra mulţi, dar adevărul este dovedit. Şi la APIA şi la APDRP sunt prea mulţi funcţionari incompetenţi. Faceţi curat chiar şi sub preş şi atunci se va accelera în mod real absorbţia fondurilor europene. Este sugestia unui prost care s-a lovit de prostia din agenţii. Am mai observat o adevărată alergie, atunci când se vorbeşte despre Canalul Siret – Bărăgan. Cu ani în urmă un director de la Apele Române, din judeţul Buzău, a fost destituit că a găsit într-un seif planurile canalului amintit şi le-a dat publicităţii. Oare istoria se va repeta??? Cine întreabă?... cel care semnează mai jos,

UN PROST CU STUDII SUPERIOARE