Un cunoscut care îmi este mai mult decât prieten, nu-i spun numele, altfel persoană importantă şi nu becher (vorba lu’ Nenea Iancu) m-a tras de urechi la lecţia de filozofie.
- Fratele meu, mi-a zis, trag concluzia că habar nu ai de filozofia zilelor noastre.
- Drept ai spus că nici filozofia trecutului “luminos” nu am priceput-o şi nici cea a spaţiului mioritic”, la care ne-a arondat Lucian Blaga.

- Nu este cazul să-l bagatelizezi pe acest mare filozof român. Să-ţi explic: Lucian Blaga a elaborat una dintre cele mai coerente şi mai interesante teorii asupra culturii. Potrivit lui Blaga, "omul este sortit creaţiei, având un destin creator permanent. Omul trăieşte într-un mediu specific, creat de el însuşi, într-un univers simbolic care-l detaşează de natură. Cultura este astfel o tălmăcire simbolică a lumii, o lectură a existenţei, o interpretare a lumii, un mod de a traduce experienţa în limbaje simbolice. Această idee, ce domină filosofia culturii şi antropologia culturală la începutul secolului al XX-lea, are un relief teoretic excepţional în gândirea lui Lucian Blaga, pentru care cultura exprimă modul ontologic specific uman, mecanismul creator care l-a umanizat şi l-a condus pe om la actuala dezvoltare. Prin cultură, existenţa se îmbogăţeşte cu cea mai profundă variantă a sa. Cultura este semnul vizibil, expresia, figura, trupul acestei variante. Cultura ţine deci mai strâns de definiţia omului decât conformaţia sa fizică sau cel puţin tot aşa de strâns". Ai înţeles?

- Nu!
- Atunci eşti prost şi-ţi recomand să faci o analiză filozofico-economico-juridică a poeziei naţionale “Căţeluş cu părul creţ”. Cred că pe asta o ştii?
- N-o prea ştiu, dar o învăţ!
- Atunci te aştept cu lecţia învăţată!

Am pus burta pe carte şi iată propria analiza: “Căţeluş cu păru' creţ” - oare cine este acest animal simpatic?. După mine poate fi un “baron local” un ”miliardar de carton”, un ministru, de ce nu şi un parlamentar cu păru creţ sau cu chelie. Poate fi oricine stă azi pe teritoriul tărişoarei noastre numită România. Versul al doilea: “Fură rața din coteţ”… prima dilemă, după ce am constatat cine este cel cu “părul creţ”. De ce? Pot eu să spun că cei de mai sus ar putea să fure o biată rață din coteţ?! Da, de ce nu! Zilnic, drumurile spre DNA (ştiţi cine este) sunt băute, de asemenea “căţeluş cu părul creţ” Să mergem mai departe. Versul al treilea: “ Şi se jură că nu fură”. Cum, el, un biet căţeluş să facă asemenea găuri în bugetul ţării? Este imposibil, spune el, să ocoleşti vigilenta poliţiştilor, procurorilor, judecătorilor, pardon, nu şi a presei. Nu, mai adăugă el, alţii sunt cei care se pretează la asemenea ciordeli. În continuare versul spune: ‘Dar l-am prins cu raţa în gură / Şi ouăle în căciulă”. Vrăjeală, m-am făcut că îl prind, prima variantă. L-am prins cu acte în neregulă, l-am prins că a furat TVA-ul, că face evaziune fiscală, că vinde statului cu preţuri preferenţiale, că fură maşini de lux ajutat de poliţie, că trece pe la vamă ca rața prin apă şi câte şi mai câte. Dar nu-i adevărat, spun judecătorii. Vine poezia cu argumente zdrobitoare. Unde a fost prins bietul căţeluş, unde credeţi? “La primar în bătătură”. Auzi tu!... la primar în bătătură. Ce o fi această zonă ciudată? Filozofic, ar fi sediile organelor “puterii de stat”… Ar putea fi la cei care ne iau banii din buzunar cu acte în regulă. Ar putea fi „cămătarii moderni” adică băncile, ar putea fi orice hoţ. Nu orice hoţ, ci numai „băieţii deştepţi”. În concluzie, aceasta este cea mai desăvârşită şi plină de “cultură” filozofie contemporană şi de viitor a noastră cei care populăm acest “Spaţiu Mioritic” Filozofia “praxis” politico-ideologică este cea care ne călăuzeşte drumul spre un viitor cât mai însorit pentru a ne prăji de tot, că de ars ne-am ars la aşa-zisa revoluţie.

PS
Care este ăla care a scris tâmpeniile de mai sus? Cum nu ştiţi? Cel care semnează…

UN PROST CU STUDII SUPERIOARE!!