Sezonul minciunilor

Se zice că cele mai multe minciuni se spun înainte de alegeri şi... după pescuit! Parţial corect, că aşa este peste tot în lumea asta mare, bântuită de politicieni obedienţi unor grupuri financiar-bancare. Ziceam parţial corect, pentru că de minţit se minte în fiecare zi. Eu, ca „prost cu studii superioare“, admir foarte mult umorul evreilor care este inconfundabil şi adevărat. De ce am făcut această destăinuire?! Răspunsul este simplu: înlocuiţi numele evreiesc cu binecunoscutul nume românesc Ion şi-l veţi vedea pe românaşul nostru cocoţat undeva sus. Iată şi câteva exemple:

- Ce faci, Moise (Ioane), mănânci în ziua când toţi evreii (românii) postesc?

- Uite ce e: eu nu fur, nu mint, nu iau dobândă, dar nici nu postesc!

- Ce tâmpit eşti, nu e mai simplu să nu mănânci o zi?

Dar aşa vă place?

- Moise (Ioane), tu eşti un om cu carte; de ce te laşi umilit de patronul tău bogat, dar prost ca noaptea?

- Asta aşa e de când lumea: dacă vrei să mulgi vaca, trebuie să te apleci.

De la Nenea Iancu Caragiale încoace minţim şi iar minţim fără jenă. Revin şi chiar scriu despre distrugerea sistemelor de irigaţii după EVENIMENTELE din ’89, pentru că aveau “dosar comunist” şi acum când seceta este evidentă, minţim că putem hrăni 80 de milioane de suflete. Pentru Canalul Siret-Bărăgan s-au alocat bani mulţi ani, la rând şi acum se caută miliarde de euro pentru a-l termina. Dar banii alocaţi până în prezent cum au fost cheltuiţi??? O întrebare prostească, cu banii statului se fac cele mai mari şi mai murdare afaceri – a se vedea şoselele patriei, un fel de basm cu „cocoşul roşu“. Dar până aici nimic, nimic nou şi în continuare tot cronica vechiturilor mucegăite. De ce? Cineva, un cititor, se declara nemulţumit de „cronici“, că ar fi ineficiente. Pentru mine, scrisul este cea mai puternică armă pe timp de pace. Înşişi strămoşii noştri latini (unii nu-i recunosc ca atare) spuneau că „Vorba zboară, scrisul rămâne“.

Mă repet şi iar mă repet, cu îndemnul către agricultori, să-şi unească pământul, să-şi unească interesele, pentru că numai astfel pot să asigure ziua de mâine copiilor lor, nepoţilor şi strănepoţilor lor. Când merge un român şi vede agricultura din alte ţări din UE se minunează şi recunoaşte că cei de acolo sunt uniţi. La noi de ce nu se poate? În afara faptului că într-o asociere de la noi, toţi vor să fie şefi, mai este ceva şi acel ceva este statul care nu are niciun interes să se confrunte cu organizaţii puternice ale agricultorilor, nu vor să împartă puterea cu ŢĂRANII. Ce mai face statul să împiedice organizaţiile agricultorilor: Mai întâi, a inventat persoana fizică autorizată (PFA) ca să stea dumnealui statul cu mâna în buzunarul acelei persoane, iar pentru celelalte organizaţii a inventat BIR peste BIR şi atunci cum să nu-l îndemni pe agricultor să facă evaziune fiscală! Am învăţat, tot de la evrei, că banul mult se face cu banul puţin, dar la noi lăcomia şi prostia doresc bani cu „lopata“.

Mă întreb şi vă întreb de ce atâta dispreţ şi ură maladivă faţă de ţăranul român, cel care ne dă pâinea noastră cea de toate zilele? Am citit şi am văzut în emisiunile tv că un filozof, pe nume Marcu Dimitrie Jura, a ales oile. Şi ce dacă, nu tot un filozof, Lucian Blaga, ne-a găsit moşii şi strămoşii într-un „Spaţiu mioritic“? Alta-i bună! Cum se poate ca un filozof să miroase a oaie? Păi, se poate şi trebuie să nu-l privim ca pe un ciudat, atât noi de la oraş, cât şi ceilalţi ciobani. Altfel se pune problema, nu vrem să apreciem şi să recunoaştem cum se cuvine valorile, dar mai ales să le aşezăm acolo unde li se cuvine. Sunt alături de Domn’ Profesor, nu vindeţi pământul „ciocoilor pribegi aduşi de vânt“ pământul este al românilor şi numai al românilor. Chestia că nu pleacă din România este o adevărată tâmpenie. Da ne rămâne pământul sterp şi foametea pentru generaţiile viitoare. Repet: Unde sunt banii alocaţi pentru canalul Siret-Bărăgan??? Cine întreabă?... Cum nu ştiţi?... Cel care semnează...

UN PROST CU STUDII SUPERIOARE