Agromalim 2018, important eveniment agricol al toamnei
13-16 septembrie 2018, Expo Arad
Cea de-a 29-a ediție a Târgului Internațional de Agricultură, Industrie Alimentară și Ambalaje - Agromalim, organizat de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Arad, se va desfășura în această toamnă în perioada 13-16 septembrie. Spațiile pe care le oferă complexul internațional EXPO Arad vor fi ocupate în totalitate, anunță organizatorii, care punctează că la ora actuală, cu aproape trei luni înainte de deschiderea târgului, 90% din suprafața expozițională este rezervată.
La Agromalim 2018, peste 280 dintre cei mai importanți jucători în domeniul agricol din România, Ungaria, Germania, Austria, Italia, Grecia, Cehia și Bulgaria își vor expune produsele pe o suprafață de 3.500 mp interior și 33.000 mp exterior. „Tehnologii, mașini și utilaje agricole, input-uri pentru fermele de cultura plantelor, sisteme de creștere și furaje pentru animale, medicamente și instrumentar de uz veterinar, echipamente pentru industria alimentară, produse agroalimentare, tehnică de ambalare, servicii de consultanță, reviste, cărți și cataloage de specialitate, toate acestea își așteaptă vizitatorii în perioada 13-16 septembrie”, arată Cimi Enache, manager proiect Agromalim.
Și la această ediție, agricultorii au posibilitatea să vadă la lucru în câmp utilaje agricole de ultimă generație. „Agricultura de precizie prinde tot mai mult teren în fermele din România. De aceea, organizăm, împreună cu firmele expozante și în parteneriat cu USAMVB Timișoara, demonstrații practice. Vor fi prezentate avantajele folosirii GPS-ului în agricultură și se vor face demonstrații cu roboți pentru agricultură și drone. Doritorii se pot înscrie la concursul de îndemânare conducere tractor. Nu vor lipsi nici la această ediție conferințele pe teme de interes pentru fermieri, pentru industria alimentară și cea a ambalajelor, precum și prezentările de firme și produse. De asemenea, salonul de produse tradiționale va fi reprezentat foarte bine, ca de fiecare dată”, a adăugat reprezentantul Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Arad.
„Adoptă un tânăr fermier”, proiect nou în cadrul expoziției de animale de rasă
Reușita parteneriatului inițiat la Agromalim 2017 cu Asociația Crescătorilor de Vaci „Bălțată Românească” Tip Simmental, asociație conducătoare de Registru Genealogic pentru rasele Bălțată Românească și Montbeliarde, cât și cu Asociația Aberdeen Angus România, acreditată pentru conducerea Registrului Genealogic la rasa Aberdeen Angus, a făcut ca zona de expunere de taurine și prezentările din ring să fie puncte de maxim interes pentru vizitatori și expozanți. Modul activ și inovativ prin care se implică în activitatea de zi cu zi a fermierilor și oportunitatea pe care târgul Agromalim o oferă au făcut ca ambele asociații să propună un nou proiect - „Adoptă un tânăr fermier”, care să sprijine crescătorii de Bălțată Românească și Angus și să atragă tinerii spre această activitate. Despre acest nou proiect care va avea finalitate la târgul de la Arad, puteți afla detalii accesând site-urile www.baltataromaneasca.ro și www.aberdeenangus.ro. „Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Arad a acceptat cu mare bucurie propunerea de a fi partener în cadrul acestui proiect inițiat de cele două asociații, alături de AGRO TV, care se va implica în promovarea proiectului, prezentarea participanților și a desfășurării concursului. Premiile tentante au făcut ca numărul concurenților înscriși să fie mare și, cu siguranță, faza finală a concursului care se va desfășura sâmbătă, 15 septembrie, în cadrul târgului Agromalim, va aduna mulți susținători”, a precizat Cimi Enache.
În cadrul secțiunii de taurine, vor fi prezentate cu precădere animale din rasele Bălțată Românească și Angus roșu și negru, însă nu vor lipsi nici rasele de lapte sau mixte Holstein, Brună, rasele de carne Charolaise, Limousine, Aubrac, Blanc Blue Belge sau metise ale acestora.
Sectorul de ovine este organizat în parteneriat cu Asociația Crescătorilor de Ovine ,,Păstorul Crișana” Arad, asociație acreditată pentru conducerea Registrului Genealogic al rasei Țurcană, și cu Asociația Crescătorilor de Ovine și Caprine ,,Miorița” Chișineu-Criș, asociație acreditată pentru conducerea Registrului Genealogic al raselor Țigaie și Merinos Transilvănean. Vor fi expuse aproximativ 200 de animale cu valoare genetică ridicată, ovine și caprine din diverse rase și varietăți. „Cu sprijinul cadrelor didactice de la USAMVB Timișoara, vor fi expuse comparativ avantajele fiecăreia, vor avea loc prezentări pe teme legate de sisteme de creștere și bunăstare a ovinelor, se vor dezbate și oferi soluții la problemele cu care se confruntă crescătorii. În cadrul Agromalim, vor fi prezentate și alte specii de animale: cabaline, suine, caprine, animale de hobby”, a mai spus managerul Agromalim.
Program Agromalim 2018
Joi, 13 septembrie
Ora 11.00 – Deschidere oficială Agromalim 2018
Vineri, 14 septembrie
Ora 10.00 – Conferință Federația Națională GAL – Implementarea strategiilor de dezvoltare locală PNDR 2014 – 2020 – sala de conferințe Pavilion A
Ora 10.30 – Agenția pentru Dezvoltare Regională Vest – prezentare rețea Europe Enterprese Network (platformă europeană de promovare a firmelor pe piețele externe) – sala de conferințe Pavilion B
Ora 11.00 – Sesiune Brokeraj internațional pentru companii din domeniul agricol, industrie alimentară și ambalaje – sala de conferințe Pavilion B
Ora 12.00 - USAMVB „Regele Mihai I al României” din Timișoara - partenerul fermierilor – sala de conferințe Pavilion A. Sesiune de comunicări și workshop cu tematică agricolă – cultura plantelor, creșterea animalelor, agricultura de precizie, bioenergii.
12.00 – 17.00 - Bonitare taurine Bălțată Românească - ring prezentare animale
- Prezentare animale expuse - ring prezentare animale
Sâmbătă, 15 septembrie
Ora 10.00 - Întâlnirea asociațiilor de agricultori din bazinul carpatic
Ora 10.00 Finala concursului „Adoptă un tânăr fermier” secțiunea Bălțată Românească - ring de prezentare animale
Ora 13.00 – Finala concursului „Adoptă un tânăr fermier” secțiunea Aberdeen Angus - ring de prezentare animale
Ora 15.00 - Prezentare rase de ovine și caprine expuse, studii comparative, avantajele oferite de fiecare rasă și varietate pentru crescători - ring de prezentare animale
Duminică, 16 septembrie
Ora 11.00 - Parada taurinelor din rasa Bălțată Românească premiate în urma bonitării
- Desemnarea câștigătoarei titlului „Miss Arad”
Ora 15.00 Extragere premii vizitatori târgul Agromalim
Program de vizitare
Joi, 13 septembrie, 11.00 – 18.00
Vineri, 14 septembrie, 10.00 – 18.00
Sâmbătă, 15 septembrie 10.00 – 18.00
Duminică, 16 septembrie, 10.00 – 16.00
Donau Soja 2018, zilele câmpului în platformele demonstrative pentru soia
Asociaţia Donau Soja și partenerii săi, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Turda, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Secuieni și Societatea Comercială Agrichim Feteşti, invită fermierii la zilele câmpului organizate la platformele demonstrative pentru soia.
Dragoș Dima, director regional Donau Soja, precizează că evenimentele sunt sprijinite de companiile: AgraForUm, ADAMA Agricultural Solutions, BASF Crop Protection România, Belchim Crop Protection România, CICh - Combinatul de Îngrășăminte Chimice Năvodari, Saaten-Union România şi Stoller Europe.
Programul zilelor de câmp:
26 iulie 2018 - SCDA Turda (Str. Agriculturii 27, Turda, judeţul Cluj)
2 august 2018 – SCDA Secuieni (Str. Principală 377, comuna Secuieni, județul Neamț)
9 august 2018 - Agrichim Fetești (DN3A, Km 70 Drajna-Feteşti, județul Ialomiţa)
Fermieri, pregătiți să iasă în stradă! 50 de crescători de porci și păsări nu sunt eligibili la plata bunăstării, în ciuda promisiunilor (ACEBOP)
Potrivit comunicatului de presă al Asociației Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine (ACEBOP) din România, 50 de fermieri (crescători cu un ciclu anual de circa 50 de milioane de păsări, respectiv crescători a aproximativ 300.000 de porci/an) care au aplicat în luna mai 2018 pentru Măsura 14T - plăţi în favoarea bunăstării animalelor - pachetul a) porcine sau - pachetul b) păsări, au fost anunțați de Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA), luni, 9 iulie 2018, că nu sunt eligibili.
„După toate problemele pe care le avem cu pesta porcină africană, cu interdicțiile comerciale la carne și animale vii care vin din partea partenerilor externi, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a transmis fermierilor prin Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA), luni, 9 iulie 2018, faptul că o parte din cei care au aplicat în luna mai 2018 pentru Măsura 14 - subpachetele pe bunăstare, nu sunt eligibili!”, transmit cei din conducerea ACEBOP.
Ca urmare a acestei informări, liderii asociației au luat legătura cu organizațiile europene din care face parte și sunt în măsură să precizeze că legislația Uniunii Europene (UE) prevede posibilitatea plății retroactive, cum este și acest caz al Măsurii 14T, anunțată în luna mai a.c.
„Cererile au fost primite și, normal, trebuie să se intre la plată de la 1 ianuarie 2018”, susține șefia ACEBOP. „Nicio instituție publică nu poate să comunice alte condiții de aplicare a legislației. Marți, 10 iulie 2018, MADR afirmă că inclusiv în cazul în care fermierul îndeplinește toate condițiile de bunăstare superioară, autorizare anterior datei de publicare a Ordonanței nr.1042/2018, el nu va primi sumele compensatorii de la UE pentru ce a respectat – pe motive inventate artificial!”.
De menționat este faptul că acești crescători au populat fermele timp de o jumătate de an cu respectarea condițiilor, ca urmare a asigurărilor venite de la APIA că vor primi banii de la UE, dacă le duc la îndeplinire. Cea mai mare parte a acestor fermieri au proiecte în derulare, finanțate cu bani europeni și fără măsura de bunăstare, aceștia nu numai că nu vor mai putea popula, ci sunt în situația de a intra în faliment, de a nu-și mai putea îndeplini sarcinile din proiectul european pentru care au primit finanțare europeană, spun cu amărăciune în glas cei din ACEBOP.
„Solicităm intervenția de urgentă a domnului Ministru Petre Daea pentru rezolvarea acestei probleme, pe care noi o considerăm o interpretare greșită a legislației europene, în dezavantajul fermierilor români”, au conchis cei din ACEBOP.
Până la ora publicării materialului, MADR nu a avut nicio reacție cu privire la subiect prin persoana secretarului de stat, Alexandru Potor, în ciuda faptului că acesta a fost contactat telefonic.
Șeful ANSVSA este la Bruxelles pentru a identifica cele mai bune soluţii care pot fi aplicate pentru gestionarea focarelor de PPA
Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), Geronimo Brănescu, participă, în perioada 10 - 11 iulie 2018, la grupul de lucru al şefilor serviciilor veterinare din Uniunea Europeană, care se desfăşoară la Bruxelles, a anunțat, marţi, 10 iulie 2018, instituţia citată.
O temă importantă pe agenda întâlnirii este cea a evoluţiei pestei porcine africane (PPA) pe continentul european. Discuţiile pe acest subiect se vor axa pe modul în care evoluează această boală în fiecare ţară afectată, acţiunile întreprinse şi stabilirea de modalităţi cât mai eficiente de colaborare între statele membre pentru a împiedica răspândirea bolii şi pentru a limita pierderile generate de aceasta.
Geronimo Brănescu va discuta, la Bruxelles, pe teme legate de prezentarea programului preşedinţiei austriece în domeniul veterinar, situaţia sănătăţii animale - Strategia viitoare, legea sănătăţii animale şi Regulamentul privind controalele oficiale, propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind transparenţa şi durabilitatea evaluării riscurilor la nivelul UE în cadrul lanţului alimentar de modificare a Regulamentului (CE) nr. 178/ 2002 (legislaţia generală în domeniul alimentar) şi perspectivele privind finanţarea activităţilor de sănătate animală.
ANSVSA consideră că participarea României la această întâlnire este o oportunitate de a face schimb de experienţă pentru identificarea celor mai bune soluţii care pot fi aplicate pentru gestionarea focarelor de PPA.
Meseriile din agricultură, în trend ascendent
Admitere 2018 la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României” din Timișoara
Specializările din domeniul agricol devin din ce în ce mai interesante pentru tinerii absolvenți de liceu. Locurile de muncă bine plătite, precum și recunoașterea diplomei de absolvire în spațiul Uniunii Europene sunt doar două argumente care au convins mulți tineri să se orienteze spre Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului (USAMVB) din Timișoara. În premieră, anul acesta au fost deschise și patru centre regionale pentru înscriere, la Reșița, Deva, Drobeta - Turnu Severin și Târgu Jiu. Înscrierile la ciclul de licență, pentru sesiunea de vară de la USAMVB Timișoara se încheie în data de 27 iulie 2018, când vor fi afișate și rezultatele. Confirmarea locurilor bugetate are loc în data de 30 iulie, iar o zi mai târziu, în 31 iulie, vor putea fi confirmate locurile cu taxă.
Admiterea candidaților se va face în funcție de nota de la bacalaureat, care va conta în proporție de 80%, și de media aritmetică a anilor de studiu din liceu, cu o pondere de 20%.
Oferta de studii pentru anul 2018 – 2019 este superioară celei din anul precedent, atât ca număr de locuri, cât și ca specializări. Numai la ciclul de licență sunt disponibile în acest an 1.465 de locuri, împărțite pe 23 de specializări. Din acestea, 660 de locuri sunt bugetate. De asemenea, pentru programul masteral de studii sunt disponibile 1.350 de locuri, dintre care 370 au suport bugetar.
Un aspect important, sesizat de boardul USAMVB din Timișoara, vizează partea practică a anilor de studiu, ceea ce a făcut ca în ultimii ani universitatea să investească sume importante în mașini și utilaje agricole moderne, dar și în renovarea stațiunii didactice. Rectorul universității, prof. univ. dr. Alin Cosmin Popescu, spune că până acum a fost încheiat un număr-record de parteneriate cu firme din domeniul agriculturii: „S-a creat foarte mult timp această imagine falsă a agriculturii ca fiind o meserie în care să umbli cu sapa după tine și încălțat în cizme de cauciuc zi de zi. Ei bine, lucrurile au evoluat foarte mult. La volanul unui tractor de ultimă generație, de pildă, poți avea condiții mai bune decât atunci când lucrezi la birou. Lucrurile au evoluat fantastic, sunt mașini care costă și 500.000 de euro bucata. Cred că, la nivelul universității, avem încheiate peste 200 de parteneriate în toate sectoarele pentru care noi pregătim specialiști. Extindem astfel perioada de practică, și să știți că sunt studenți de-ai noștri care rămân și pe perioada de vacanță să lucreze în cadrul firmelor. Știți foarte bine că la ora actuală, în agricultură, există o criză majoră a forței de muncă, or, noi încercăm să venim astfel în întâmpinarea nevoilor firmelor de profil. În plus, mulți dintre acești tineri sunt solicitați mai apoi pentru a continua colaborarea printr-un contract de muncă, încă din anul al treilea de studii”.
Proiecte de cercetare importante pentru societate
Partea de cercetare științifică ocupă un loc important în preocupările cadrelor didactice de la USAMVB Timișoara, care dezvoltă teme de cercetare deosebit de interesante în care studenții sunt implicați direct. „Chiar acum, avem un proiect de cercetare în domeniul suinelor, precizează Alin Cosmin Popescu, prin care dorim să reliefăm care este legătura dintre producție și factorii de mediu. Este un proiect important pentru noi, ca universitate, pentru că lucrăm împreună cu studenții noștri, însă proiectul are mare greutate și pentru societate”.
Cei mai merituoși studenți pot beneficia și de burse de studiu, cu un cuantum în creștere față de anul trecut, care acoperă o bună parte din costurile de cazare și masă. „La momentul acesta, studenții noștri beneficiază de burse cu valori cuprinse între 600 și 1.500 de lei, acoperind astfel o bună parte din cheltuielile celor care vin să studieze în universitatea noastră. Gândiți-vă că un loc de cazare în cămin costă aproximativ 300 de lei pe lună, în timp ce un prânz consistent zilnic costă studentul aproximativ 250 de lei lunar. Cum se vede, și cea mai mică bursă acoperă integral aceste costuri”, conchide rectorul USAMVB Timișoara, Alin Cosmin Popescu.
În lupta cu pesta porcină africană, APCPR, AMVS, AFISS și ANFNC sprijină ANSVSA prin acțiuni de informare a populației din zona Deltei Dunării
Luni, 9 iulie 2018, la sediul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) a avut loc o întâlnire între președintele instituției, dr. Geronimo Brănescu, și reprezentanții asociațiilor profesionale din sectorul creșterii suinelor și cele asociate acestui sector, și anume Asociaţia Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR), Asociaţia Medicilor Veterinari pentru Suine (AMVS), Asociaţia Fermierilor cu Investiții în Sectorul Suin (AFISS), Asociaţia Națională a Fabricanților de Nutrețuri Combinate (ANFNC), având ca temă intensificarea acțiunilor de informare a populației din zona Deltei Dunării privind pericolul răspândirii virusului Pestei Porcine Africane (PPA).
Reprezentanții asociațiilor de profil și-au oferit sprijinul în diseminarea informațiilor, cu ajutorul voluntarilor și al medicilor veterinari de liberă practică din sectorul de creștere a porcinelor.
Principalele mesaje care vor fi transmise prin intermediul unor pliante sau prin discuții directe cu crescătorii de animale privesc importanța anunțării imediate a autorităților, la cel mai mic semn de boală, în vederea testării și depistării precoce, importanța respectării anumitor măsuri de prevenire a apariției PPA în gospodăriile populației, cât și pagubele economice însemnate pe care PPA le produce crescătorilor de porcine și faptul că se acordă despăgubiri proprietarilor pentru animalele înregistrate și care sunt sacrificate de necesitate.
„Facem precizarea că pesta porcină africană nu afectează oamenii, neexistând nici cel mai mic risc de îmbolnăvire pentru oameni, acest virus având, însă, impact la nivel social din punct de vedere economic”, spun cei de la ANSVSA.
Președintele ANSVSA, dr. Geronimo Brănescu, a salutat ințiativa acestor asociații și și-a manifestat întreaga disponibilitate de colaborare pentru această acțiune.
Ambele părți au convenit că, prin colaborarea în desfășurarea acestei campanii, va crește gradul de informare și conștientizare al populației, fapt care va conduce la o mai bună gestionare a situației din teren.
Scopul urmărit este stoparea propagării virusului și o protecție mai eficientă, atât a fermelor comerciale, cât și a gospodăriilor populației.
Fermierii, companiile de construcții sau administrațiile publice au la dispoziție un nou tip de spălător
Noul spălător cu presiune STIHL este primul dintr-o serie de șase modele destinate utilizatorilor profesioniști, care au nevoie de putere mare de curățare.
Cu indicativul RE 232, spălătorul a fost conceput special pentru fermieri, companii de construcții sau administrații publice.
Utilajul poate lucra la o presiune de 145 de bari, furnizând peste 660 l/h, care trec printr-un filtru special conceput pentru a proteja pompa.
Cu un sistem de dozare reglabilă a detergentului și un furtun de înaltă presiune de 10 m, RE 232 devine opțiunea numărul 1 atunci când vorbim de sarcini de curățare dificile sau de solicitări extreme, în regim de utilizare zilnică.
Celelalte cinci echipamente de curățat profesionale din gama STIHL au presiuni de lucru care pot merge și până la 230 de bari, iar debitul poate ajunge până la 1.150 l/h.
Pe lângă spălătoarele din clasa profesională, producătorul german a mai dezvoltat game de utilaje mai mici, cum este cea compactă, destinată inclusiv uzului casnic.
Spălătoarele cu presiune devind echipamente din ce în ce mai întâlnite în gospodăriile românilor, mai ales odată cu dezvoltarea sectorului rezidențial.
Aceste utilaje încep să devină la fel de populare ca aspiratoarele sau mașinile de spălat, având în vedere că piața înregistrează creșteri consistente de până la 20% pe an.
Guvernul dă bani românilor în lupta cu pesta porcină africană. Ați observat vreun mistreț „suspect”?
Unul dintre cele două acte normative pe care Executivul de la București le-a adoptat în ședința de joi, 5 iulie 2018, în lupta sa împotriva pestei porcine africane (PPA) prevede acordarea unor stimulente financiare vânătorilor, gestionarilor fondului cinegetic şi persoanelor implicate în managementul silvic sau al faunei care găsesc mistreţi morţi sau bolnavi ori pentru mistreţii împuşcaţi în vederea stabilirii diagnosticului de pestă porcină africană.
De asemenea, Guvernul condus de Viorica Dăncilă a reglementat prin act normativ acordarea de stimulente inclusiv oricărei persoane fizice care notifică direcţiile sanitar-veterinare cu privire la existenţa unor cadavre de porci domestici, respectiv existenţa unor porci domestici care prezintă semne clinice de pestă porcină africană în zone adiacente drumurilor publice, pe raza teritorială a localităţilor, în cadrul sau în vecinătatea exploataţiilor şi asigură prezenţa animalului până la venirea unui medic veterinar.
Potrivit declarațiilor purtătorului de cuvânt al Executivului de la București, Nelu Barbu, citat de agenția națională de presă Agerpres, Guvernul României a decis în plus acordarea de stimulente inclusiv pentru participarea vânătorilor la vânătoarea selectivă.
„Au fost instituite măsuri suplimentare de control, pentru că şi acestea erau prevăzute în legislaţie, măsuri suplimentare pentru animalele sălbatice, porci mistreţi din zonele în care există focare de pestă porcină africană. Astfel, vânătorii, gestionarii fondului cinegetic şi persoanele implicate în managementul silvic sau al faunei primesc un stimulent financiar în valoare de 225 de lei pe animal pentru porcii mistreţi găsiţi morţi, bolnavi sau pentru cei împuşcaţi, în vederea stabilirii diagnosticului”, a spus Barbu la finele ședinței de Guvern de joi, 5 iulie 2018.
Potrivit spuselor sale, pentru fiecare mistreţ mascul vânat în zona de mare risc, de la care se prezintă probe în laboratoarele sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, vânătorii primesc un stimulent de 65 de lei, în timp ce pentru fiecare femelă vânată vânătorii primesc un stimulent de 400 de lei.
„Toate aceste sume sunt acordate conform deciziilor grant ale Comisiei Europene, se acordă din bugetul ANSVSA, dar sunt sume care se rambursează în proporţie de 75% de către Comisia Europeană”, a mai precizat Nelu Barbu.
El a mai arătat că va fi acordat un stimulent şi oricărei persoane fizice care notifică Direcţiile sanitar-veterinare cu privire la existenţa unor cadavre de porci domestici, respectiv existenţa unor porci domestici care prezintă semne clinice de pestă porcină africană în zone adiacente drumurilor publice, pe raza teritorială a localităţilor, în cadrul sau în vecinătatea exploataţiilor şi asigură prezenţa animalului până la venirea unui medic veterinar.
„În acest caz, stimulentul este de 65 de lei pentru fiecare notificare şi se acordă în condiţiile în care virusul este confirmat de laboratorul de referinţă pentru pesta porcină africană. Fondurile necesare pentru plata acestor stimulente sunt asigurate de către ANSVSA, cu încadrarea în bugetul aprobat pentru această destinaţie”, a mai afirmat purtătorul de cuvânt al Executivului.
Guvernul Dăncilă a aprobat joi două acte normative care vizează direct lupta cu PPA, prima dintre ele fiind HG pentru completarea Hotărârii Guvernului 1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea și plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor.
Cea de-a doua hotărâre este cea pentru completarea anexei la Hotărârea Guvernului 830/2016 pentru aprobarea Programului național de supraveghere, prevenire și control al pestei porcine africane, precum și pentru completarea unor acte normative și pentru modificarea anexei 3 la Hotărârea Guvernului 1156/2013 pentru aprobarea acțiunilor sanitar-veterinare cuprinse în Programul acțiunilor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor și ecvideelor, a acțiunilor prevăzute în Programul de supraveghere și control în domeniul siguranței alimentelor, precum și a tarifelor aferente acestora.
„Printr-o hotărâre adoptată astăzi, a fost clarificată, completată metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale sacrificate sau afectate în vederea eradicării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor. Practic, este vorba despre o completare a Hotărârii Guvernului nr. 1214/2009. (...) Decizia a fost luată ca urmare a evoluţiei pestei porcine africane în ţara noastră”, a completat tabloul informațiilor același purtător de cuvânt al Guvernului, Nelu Barbu.
Oficialul guvernamental a adăugat că boala nu este periculoasă pentru om, dar poate produce pagube economice însemnate crescătorilor de porcine.
„Prin această măsură se urmăreşte un control eficient al evoluţiei bolii, prevenirea răspândirii virusului, eradicarea rapidă a focarelor pentru a se limita pierderile”, a conchis Nelu Barbu.
Ca informație de ultimă oră, tot joi, 5 iulie 2018, virusul pestei porcine africane (PPA) a fost confirmat la un porc dintr-o gospodărie situată în localitatea Istria, judeţul Constanta, potrivit informării primite de la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA).
Pepenii de Dăbuleni, la preț de nimic
În prezent, preţul de achiziție al pepenilor cultivați în renumita localitate Dăbuleni este de 30 de bani pe kilogram, iar o bună parte din cei circa 550 de producători susţin că, la finalul recoltei, abia vor reuşi să îşi acopere cheltuielile.
Asta, în condițiile în care producţia obţinută în acest an este peste media înregistrată de obicei. Oamenii spun că sunt mulţumiţi de producţie, mai ales că au beneficiat de precocitatea soiurilor cultivate.
Producătorii de lubeniţe din Dăbuleni au renunţat de mai mult timp să cultive soiul local Dulcele de Dăbuleni, care a şi impus brandul pe piaţă, alegând acum soiurile „Pata neagră” (lubeniţele închise la culoare) şi „Sorento” (lubeniţele dungate), seminţele fiind aduse din import.
Lubeniţa de Dăbuleni este cel mai cunoscut brand de pepene verde din ţară, datorită calităţilor sale organoleptice deosebite, date de solul şi de soarele care arde nisipurile din zonă.
Brandul de „pepene de Dăbuleni” a fost impus de soiul „Dulce de Dăbuleni”, cu fructe mari de 5-8 kg, de formă globuloasă, cu suprafaţa netedă, cu dungi mijlocii de culoare verde închis şi desen fin dantelat, cu miezul colorat uniform, roşu zmeuriu, cu gust plăcut, creat de către Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri (SCDCPN) Dăbuleni şi cultivat o perioadă lungă în zonă.
În prezent, la Dăbuleni se cultivă peste 50 de soiuri şi hibrizi provenind din toată lumea, iar soiul care a impus brandul de „pepene de Dăbuleni” este mai tardiv şi ocupă suprafeţe mai mici, fermierii cultivându-l pentru a obţine producţii în lunile august şi septembrie şi, în ultima perioadă, pentru obţinerea pepenilor verzi ecologici.
În plus, în localitate sunt 550 de producători, iar suprafaţa cultivată cu lubeniţă este de 900 de hectare.
Ambiția l-a făcut om mare
George Stanson, business manager pentru România, Bulgaria, Croația și Serbia al CNH Industrial, este un pasionat de agricultură care spune, fără falsă modestie, că a reușit în viață. Parcurgând interviul de față, veți constata și dumneavoastră că are de ce să fie mândru românul nostru din Târgoviște. De formație inginer zootehnist, George Stanson a absolvit, în 1993, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București și, de 25 de ani, bate lumea-n lung și-n lat, lucrând aproape în toate zonele Globului. Sunt de apreciat entuziasmul cu care vorbește despre domeniul profesional și faptul că în jurul lui subalternii zâmbesc și par că nu sunt atinși de stresul lucrului într-o mare corporație. Chiar dacă am dorit să-l cunoaștem, mai întâi, pe omul George Stanson, discuția noastră a pornit cu agricultura.
Despre loialitate și idei preluate din ferme
Reporter: În domeniul tehnicii, al tehnologiilor agricole, tendința la nivel mondial este una galopantă, noutățile apar în ritm alert. Acum, când ne urcăm într-un tractor sau într-o combină, parcă zici că suntem într-un avion ori într-o navă spațială.
George Stanson: Din motive complet obiective, toţi lucrează permanent să țină pasul cu evoluția Planetei. Niciun producător mondial de utilaje agricole nu produce și nu inovează dedicat pentru piața românească sau germană, sau franceză, sau americană. Și pentru că vorbim de inovații, mi-am amintit ceva. Să știți că noi, cei de la CNHI, preluăm din teren idei care sunt geniale. Cel mai recent exemplu: undeva în județul Galați, un fermier care exploatează o suprafață relativ mică a sudat niște chestii pe un tractor de 30-40 de ani cu care distruge tulpina de la floare în aşa fel încât să protejeze cauciucurile tractorului. Este atât de simplu, nu s-a gândit niciun greu al corporațiilor mondiale, nici măcar noi nu ne-am gândit să facem chestia asta. Este o bară pe care a luat-o de pe un disc sau un combinator care-i zăcea în curte din anul 1975, ruginit, a tăiat-o cu flexul, a pus-o în faţă și a făcut o chestie puţin flexibilă acolo, în aşa fel încât fiecare bucată de tulpină de floarea-soarelui, în momentul în care intră la prelucrarea pământului după recoltat, să fie ruptă în fața roții. Floarea-soarelui este cel mai mare distrugător de cauciucuri din agricultură. Mi-a plăcut atât de mult ideea, încât am preluat-o, am pus-o într-o formă relativ tehnologică pentru oamenii noştri și lucrăm la proiectul ăsta, să oferim ca opțiune, pe viitor, celor care fac foarte multă floare. Americanii nu produc floarea-soarelui. România și Bulgaria sunt numărul 1 și numărul 2 în floarea-soarelui în Comunitatea Europeană. Pentru noi, este o mare problemă. Pentru mulți fermieri din lumea aceasta, nu există, pentru că ei nu știu ce e aia floarea-soarelui decât din prisma folosirii uleiului. De asta spun, ne adaptăm. Și în momentul în care găsim idei de felul ăsta, iar pentru mine este o mândrie că găsești un inovator în mijlocul pustiului undeva, care gândește o chestie din asta, mi se pare absolut onorant. Deci, avem capacitatea de a prelua idei, oricât de nebunești ar putea părea din punctul de vedere al designului, care produc sisteme, le preluăm, noi, echipele de suport din regiuni, și le ducem pe masa inovatorilor. Însă durează, până să iasă pe piață o inovație.
Reporter: În România, aveți în grijă marca americană Case IH, reprezentată de Titan Machinery. În afară de John Deere, mai avem ceva de sorginte americană aici, la noi în țară?
George Stanson: Nu. Atât. Restul sunt de producție europeană și acolo depinde foarte mult cât de global gândești. Producătorii europeni gândesc eminamente pentru fermierul european, penetrează foarte greu alte piețe, respectiv Statele Unite ale Americii, unde, să fim serioși, există state în care 95% dintre fermieri folosesc un producător, două state laterale – către stânga, către dreapta, către est sau către vest – folosesc competitorul celălalt. Și asta, din cauza faptului că se transmite din generație în generație, oamenii ăia lucrează cu aceste utilaje agricole de o sută de ani, de 50 de ani sau de când sunt în farming. Foarte mulți dintre ei sunt la a patra sau la a cincea generație de fermieri, pe acelaşi pământ, motiv pentru care relația de fidelitate s-a creat într-o perioadă extrem de lungă. Există chiar o glumă care circula pe vremea când dezvoltam în emisfera de sud mai multe țări: un fermier hâtru, care din nefericire a murit – avea vreo 80 de ani – a pus în testament către băiatul său că „dacă, cumva, cumperi altceva decât ce ai avut în curte până acum – respectiv Case IH sau John Deere, ca să fiu concret – mă întorc din mormânt și s-ar putea să avem o problemă amândoi”. Astea sunt aspecte de glumă, dar în ceea ce privește fidelitatea, ea se construiește pe parcursul foarte multor ani. Titan Machinery este cel mai mare dealer al nostru la nivel mondial, este o firmă care din utilaje agricole are o cifră de afaceri de 2,2 miliarde de dolari americani. Nu poți să ajungi la nivelul acesta de cifră de afaceri vânzând numai utilaje agricole. Dacă aveai și input-uri – ok, există foarte multe conglomerate industriale care vând semințe, fertilizanți, chimicale, utilaje agricole și aşa mai departe. Dar nu, ei vând doar utilaje agricole și atât. Deci au ajuns la nivelul acesta de fidelizare datorită faptului că la 500 de metri mai jos de sediul central din North Dakota – Titan Machinery, este cel mai mare dealer de John Deere din lume. Și ca să poată ține pasul cu el, a trebuit să se unească și au avut un deziderat foarte simplu: au vrut ca acei 35-38 de clienți pe care-i aveau la început să aibă un mecanic care să doarmă sub combina de recoltat pe perioada de recoltare, să nu se miște de lângă ea. Nu mai poți să faci lucrul ăsta în momentul în care vinzi 4.000-5.000 de combine! Dar aspectul de fidelizare aşa se creează. Și noi, astăzi, lucrăm la restrângerea sistematică a zonei de acțiune a mecanicilor și am vrea ca într-un viitor extrem de apropiat să nu se deplaseze mai mult de 75, maximum 100 km.
Cum să scoți bani din piatră seacă
Reporter: Cum vedeți agricultura românească, astăzi?
George Stanson: Coloana vertebrală a agriculturii unei țări constă în oamenii care se dezvoltă. Și când spui „te dezvolţi”, nu înseamnă să ajungi de la 40.000 de hectare la 50.000 de hectare. Că tu, dacă ai ajuns la 40.000 de hectare, ţi-ai învățat lecția. Cu siguranță, ți-ai învățat lecția, altfel nu poţi administra 40.000 de hectare. Este mai greu pentru cel care a administrat 150 de hectare și acum trebuie să se adapteze la 500 de hectare. Asocierea, de care observ că românii se cam feresc, este calea succesului, iar cooperativa te va ajuta, mai devreme sau mai târziu. Cunosc foarte bine, pentru că am trăit jumătate din viață în emisfera de sud. În Noua Zeelandă, s-a creat compania care dă prețul exact al laptelui la nivel mondial - Fonterra. Îi cunosc bine pe acționarii inițiali, patru fermieri care nu au fost mulțumiți de prețul oferit de procesatori s-au unit și, treptat, li s-au alăturat și alți fermieri. Oamenii de la Fonterra nu s-au gândit ce or să ajungă ei într-o zi, că vor controla China, că vor controla India, Pakistan, și Europa, în ceea ce privește prețul laptelui. Ei doar au vrut să-și facă un teren mai bun de business, în aşa fel încât să producă atât de mult cât pot de pe pământul pe care-l au. Asta a fost, la început, inițiativa lor. Astăzi, Fonterra are peste 70.000 de acționari, crescători de vaci, și „dă ora exactă” pentru prețul laptelui la nivel mondial.
Noua Zeelandă are vreo 4,7 milioane de locuitori, iar vreo 75% din PIB vine din agricultură. Este o națiune care nu are și trebuie să găsească soluții. Noi, din nefericire, avem foarte multe, însă fie ne batem joc de ele, fie le vindem pe nimic, fie nu le folosim la maxima capacitate. Un singur exemplu extrem de scurt, pentru că este foarte, foarte elocvent: în anii ’90, la mijlocul Insulei de Sud din Noua Zeelandă, erau 200.000 de hectare de pământ bătute de vânt. De ce? Pentru că oamenilor le-a fost frig acum 150 de ani și a trebuit să-și facă case, și au tăiat toată perdeaua naturală. S-au băgat cu toporul pe ea, au făcut case, au pus-o pe foc și, după aia, și-au dat seama că nu mai pot crește nimic acolo; nici porumb, nici iarbă, nici grâu, nimic, din cauza faptului că cele două coaste, vânturile puternice și curenții puternici spulberau absolut tot. Primul ministru, o femeie, Helen Clark, care a deținut cinci mandate (1999-2008), pentru că a făcut niște lucruri deștepte, a luat doi absolvenți de facultate, le-a pus proiectul în faţă și le-a spus: trebuie să veniți cu idei în 6 luni cu privire la acele 200.000 de hectare, că e păcat să le bată vântul și să creștem piatră pe ele, că nu cumpără nimeni piatra. Unii a venit cu niște eoliene, unii au venit cu copaci – paulownia – din care faci peleţi, centrale termice și aşa mai departe, însă unul a zis: cel mai simplu este să facem iarbă și să mulgem vaca pe iarba aia. Întrebarea ei logică a fost: unde o găsim? La 100 km nord și 100 km sud, avem teren fertil, plătiți dumneavoastră, guvernul, să cărăm pământul arabil. Și au cărat pământ pe banii guvernului. Hectarul de pământ de piatră costa un dolar, iar în momentul în care s-a transformat în „vacă de lapte”, s-a vândut cu 10 dolari. La ora actuală, suprafața asta despre care vorbesc, la care au adăugat perdele naturale laterale, este printre cele mai productive zone pentru vaca de lapte, acolo unde acum 30 de ani era piatră.
Din emisfera sudică, înapoi în Balcani
Reporter: Totuși, haideți să aflăm și cine-i George Stanson, de unde a pornit în lumea largă. Când și unde v-ați născut?
George Stanson: În România, în județul Dâmbovița, la Târgoviște, în 1968 m-am născut. Am urmat cursurile Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București. Mi-am dorit să nu părăsesc niciodată agricultura. În 1993, am terminat Facultatea de Zootehnie. Am practicat foarte puţin în Noua Zeelandă zootehnia concretă, deoarece am fost absorbit de caracterul acesta global de business și am avut șansa să fiu șlefuit de către două nații extrem de puternice în domeniul agricol, respectiv Danemarca și Noua Zeelandă. Am apucat perioada în care au dispărut condicile de prezență de la cursuri. La final, după ce licența a fost definitivată, un grup de investitori și de politicieni danezi a venit în institut și așa am luat-o pe calea unui program de educație, am plecat la un master în Danemarca.
Reporter: Cum ați ajuns, totuși, la Facultatea de Zootehnie?
George Stanson: Datorită tatălui meu, care a fost un om deschis la minte și avea o vorbă extrem de sănătoasă: „De mâncare, n-o să ne săturăm niciodată”.
Am trăit într-o familie de clasă medie. Părinții mei au fost muncitori. Am prășit ceva porumb pe la bunici, dar nu-mi făcea foarte mare plăcere cu sapa în mână, de dimineața până seara în câmp. Aveam câteva tangențe cu agricultura, respectiv bunicii, atât din partea mamei, cât și din partea tatălui, nu se puteau numi fermieri, dar fiind crescuți la țară, vaca era în curte, oaia, gâsca și, probabil, hectarul de porumb. Tatăl meu m-a îndreptat către USAMVB, el ar fi vrut să devin medic veterinar, dar probabil că n-am avut ce-mi trebuie la vremea respectivă, din nefericire pentru el, dar nu regret nimic. Am avut parte de un sistem educațional sănătos, de niște profesori „monştri sacri” ai agriculturii românești, am avut șansa să învăț de la ei. La vremea respectivă, români fiind, erau invitați la tot felul de conferințe internaționale, în care aveau un mare cuvânt de spus. Aveam tehnicieni foarte buni, agronomi foarte buni, horticultori foarte buni. Am absolvit facultatea și am continuat cu masterul în Danemarca, la Universitatea Holstebro, care nu avea decât un singur țel - să pregătească oameni pentru dezvoltare de afaceri, în viitor, pentru ei.
Reporter: Ați dat examen?
George Stanson: A existat un test psihometric, la vremea respectivă nu știam nici măcar cum se pronunță „psihometrie”, d-apăi să mai dai și un test psihometric, cu foarte multe întrebări haioase care-ți căutau curajul, îți căutau puterea de adaptare, puterea de socializare, nu avea nicio treabă cu aspecte de cunoștințe tehnice în domeniul fiecăruia. A fost un test psihometric, după aceea am fost și am dat testul de limbă la British Council și abia la sfârșit ne-au întrebat cum arată ugerul la vacă și ce-i place să mănânce – în cazul nostru. Pe agronomi i-a întrebat despre cum e treaba cu grâul și porumbul, dar doar la final. Trei absolvenți români am fost selectați. Ne-au învățat acolo chestii pe care noi nu le învățaserăm în școală. De exemplu, nu învățai în școala din România cum să stai în fața unui client supărat pe tine. Am învățat foarte multe lucruri. După care, a existat un draft la sfârşit, exact ca în Campionatul Mondial de Baschet, în care toţi oamenii de sorginte est-europeană care eram la cursul respectiv – şi nu au fost numai români, au fost iugoslavi, nu se despărțise încă Iugoslavia, cehi, slovaci, câțiva din Ungaria, foarte mulți, din țările asiatice ale Uniunii Sovietice – Tadjikistan, Uzbekistan și din țările baltice – Estonia, Letonia, Lituania – datorită faptului că oamenii respectivi, cei care au investit în programul nostru, aveau de gând să-și dezvolte afacerile în zonele respective și nu făceau acest lucru până nu-și creșteau oamenii care or să aibă grijă de afacere. Ăsta a fost principiul pe baza căruia eu am evoluat. După care, am fost contactat de Numărul 1 mondial în comerțul cu semințe mici – trifoi, lucernă. Neavând businessuri într-o piață care se deschidea, aveau nevoie de oameni vorbitori ai limbilor din piețele respective. Este foarte greu în zona Balcanilor.
Reporter: Așadar, primul job de-adevăratelea a fost la această firmă de semințe din Danemarca. Ați vândut în România?
George Stanson: Iniţial, în România, dar foarte puţin. După care, am fost ucenicul unui om care m-a implicat foarte mult în piața scandinavă, din Danemarca până sus, în Finlanda, cu ceva influențe și în Islanda. Șansa vieții mele a fost să le reprezint produsele în Emisfera de Sud, și acolo am plecat și nu m-am mai întors 17 ani deloc.
Reporter: În Noua Zeelandă.
George Stanson: Exact. Am căpătat cetățenie într-un timp foarte scurt, erau foarte puțini români la vremea respectivă în Noua Zeelandă. Când am ajuns acolo, dat fiind faptul că aveam un copil, m-am gândit la viitorul lui, să nu fie în niciun fel frustrat de faptul că are un nume est-european sau chinez, sau arab. A durat 48 de ore să-mi schimb numele de familie, am făcut-o online și mi-am primit pașapoartele prin poștă. Nu s-a pus problema să mă duc să-mi dau amprentele, datorită faptului că autoritățile din Noua Zeelandă te verifică din secunda în care ai aterizat, văd dacă plătești taxe, îți controlează nivelul de implicare în societate, orice ai făcut negativ ei știu, motiv pentru care am primit pașaportul într-un interval de trei ani. Astăzi, dacă emigrezi în Emisfera de Sud, probabil că-ți trebuie 15 ani să-ți iei un pașaport, deoarece numărul de emigranți a crescut, e un aflux imens de chinezi.
Reporter: Ați ajuns în Noua Zeelandă împreună cu soția și copilul.
George Stanson: Exact. Fetița mea s-a născut în anul 2000, a crescut acolo, în Noua Zeelandă, pleacă la facultate în toamna asta, am emoții mari. Din nefericire, n-a vrut s-o ia pe calea mea, ci vrea să facă diplomație, probabil că o să-i vând câteva ponturi cândva, dar o să facă diplomație la Eastern University, în UK. Revenind la cariera mea, am dezvoltat cât am dezvoltat acolo, după care am avut și Japonia, am avut Africa de Sud, am avut Australia, care mi-a mâncat foarte mult din timp, am plecat pe o piață în care nu aveam niciun pic de reprezentare și am ajuns la 18% cotă de piață în aproximativ nouă ani. E foarte greu, din cauză că sunt anotimpurile inversate. Eu, când spuneam că plantăm porumbul în martie, ei ziceau „stai aşa, că e septembrie!”. Adică, trebuie să-ți dai seama unde ești. Era foarte greu să te adaptezi. După care, am avut al doilea tren al vieții, în care m‑am urcat pentru ultimii zece ani. Afirm cu mândrie că eu nu am aplicat activ la niciun job, din momentul în care am absolvit facultatea. Nu am aplicat activ, adică nu am fost în situația în care să am pe CV 25 de companii într-un interval de 25 de ani.
Reporter: Îmi place asta cu „n-am aplicat activ”. Se caută cei care schimbă mai des locul de muncă sau cei care sunt mai stabili?
George Stanson: E o linie foarte fină în răspuns. Depinde de ceea ce-ți dorești. Eu, personal, în momentul în care găsesc un tânăr de 30 de ani care a avut zece joburi, ceva, probabil, nu a mers așa cum trebuie. Poate că n-a fost ajutat, poate n-a avut susținerea necesară sau sprijinul de care a avut nevoie. Pe de altă parte, este foarte greu să te integrezi într-o companie în care să reziști, o companie care, apropo, are 75.000 de oameni pe ștatul de plată. În fiecare zi, 75.000 de oameni la nivel mondial primesc salarii de la compania pentru care lucrez eu.
Reporter: Ați spus „al doilea tren al vieţii, pe care nu l-aţi ratat”. Sunteţi în el de câţi ani?
George Stanson: Din 2008, de zece ani. În toamna anului 2008, în noiembrie, am fost contactat de către un headhunter care vorbea în numele corporației. Din nefericire pentru el, și-a luat câteva înjurături neaoșe, pentru că m-a trezit la 3 dimineața, fără să facă calculul de diferență de fus orar, și am fost extrem de vehement cu el – ca să vorbesc diplomatic – , după care și-a prezentat scuzele și, după șase luni de negocieri, în condițiile în care mi-a fost foarte greu să-mi conving familia să ne întoarcem în România, pentru mine a fost o dorință imensă, am acceptat jobul și am revenit aici, în țară. A fost destul de greu, aveam grupul de prieteni, fetița era la școală, era foarte greu să o dezrădăcinezi. Dar, datorită faptului că mi-am dorit foarte mult să fac ceva cu experiența mea acolo unde m-am născut, am acceptat. Și nu regret nici în secunda de faţă. Ca o glumă, șeful nostru suprem la nivel mondial, pe care-l consider al doilea mentor al meu în viață, Andreas Klauser, m-a întrebat în taxi la vremea respectivă: ce faci, după 6 luni, după ce te-am zburat la business class cu familia, te duci înapoi acasă, la tine acolo? Și i-am zis: urmărește-mă. Și cred că este mândru de faptul că după zece ani am trecut prin foarte, foarte multe furci caudine, nu este ușor să lucrezi în Balcani, din cauza vitezei și agresivității pieței, concurența este din ce în ce mai bună, noi trebuie să fim din ce în ce mai buni, nu putem să pierdem absolut niciun tren, încercăm să fim echidistanți și să lucrăm la fel de serios cu absolut orice fel de categorie de fermier, pentru că numai acesta este viitorul. Am venit inițial pentru trei ani și probabil că n-o să mai plec foarte curând de aici, datorită faptului că-mi place foarte mult spiritul românesc de business.
Și în agricultura românească trebuie să apară contractorii
Reporter: Sunt diferențe sau asemănări între fermierii români și cei din celelalte țări de care vă ocupați, Bulgaria, Croația, Serbia?
George Stanson: Răspunsul este foarte simplu: cantitatea de „ego” în Balcani este la fel peste tot. Când vorbești de ego și de aspecte de personalitate ale fermierului român, bulgar, sârb sau croat, sunt aproximativ egale. Nivelul de dezvoltare al României, care administrează nouă milioane de hectare de pământ arabil, sau al Bulgariei, la 4,5 milioane, sau al Voivodinei, în Serbia, care este o mână de oameni, dar cumpără 100 de tractoare pe an, este complet diferit. Dar în ceea ce privește accesarea know-how-ului și evoluția într-un timp foarte scurt, toţi au făcut niște pași imenși, într-o perioadă de 25-30 de ani.
Reporter: În România, avem meteahna asta, ne lovim de mentalități când e vorba de cooperative, de unire. Acum, în Anul Centenar al Marii Uniri, poate că ar trebui să vedem mai multă unitate între fermieri. De ce crezi că nu suntem uniți, că fermierii nu au cooperative, că nu se constituie grupuri care să lucreze împreună, să ajungem și noi să dăm ora exactă în lume în ceea ce privește grâul, așa cum e cooperativa pe lapte din Noua Zeelandă, pe care ați dat-o exemplu?
George Stanson: Din nefericire, este extrem de adevărat ceea ce ați spus. Cred că unul dintre aspecte, privind dintr-un unghi de glumă, este că foarte puțini români acceptă ca șeful să fie vecin. Din nefericire. Dar aici iarăși vorbim de ego. Pe de altă parte, probabil că pârghiile politice nu sunt destul de complexe și de atrăgătoare, poate că nu există strategii agricole, economice. În momentul în care ai capacitatea de negociere globală, se schimbă cu totul datele problemei. Începi să ai un cuvânt de spus. Indiferent cât de mare ești, la nivel mondial nu poți să fii la fel de mare ca domnul Kuzneţov din Ucraina, care administrează 800.000 de hectare, pentru că nu există în România un fermier de talia lui. Există țări cu suprafețe de agricultură foarte mici, în care fermierul își elimină astfel de probleme de mecanizare din program. Investește mult mai mult în familie, ca timp liber, investește mult mai mult în hobby-urile pe care le are, datorită faptului că se creează un contractor foarte puternic în zonă, care bagă în fiecare an un milion de euro în utilaje agricole și care ți-a promis că pe data de 17 iunie la ora 9 dimineața vine să-ți recolteze grâul. Și vine pe 17 iunie la 9 dimineața, nu peste două săptămâni. În felul ăsta, îți relaxezi cumva și viața socială, pentru că fermierii, cel puţin crescătorul de vacă de lapte, e, probabil, cel mai oropsit, 24 din 24 este slugă. Trebuie să găsești soluţii. Ele există. Nu spun că, deocamdată, fermierul român este gata să accepte contractorii, dar sunt o tagmă în agricultura mondială care balansează foarte bine ecosistemul agriculturii.
Maxim de performanță aduce doar plăcerea
Reporter: La final, pe scurt, care ar fi, dacă vă uitați în urmă, regretul cel mai mare?
George Stanson: Nu am absolut niciun regret referitor la ce am făcut în viață. Tot ceea ce am făcut mi-am dorit și nu regret nicio secundă nimic. Nu regret că am plecat și am stat departe de țară, pentru că dacă n-aș fi plecat din țară, probabil că n-aș fi fost omul de astăzi. Mie, când am redescoperit România după atâția ani, mi s-a părut extrem de frumoasă!
Reporter: Sunteți mai tot timpul pe drumuri, răspundeți de atâtea țări, plecați mult de acasă, cum vă descurcați cu familia? Soția vă înțelege?
George Stanson: Din păcate, la un moment dat nu prea m-a mai înţeles… dar viața merge înainte. Trebuie să plătești un anumit preț când ești pasionat de ceea ce faci. În momentul în care stabilești un nivel de viață la care vrei să fii constant, trebuie să mai faci și sacrificii, iar sacrificiul meu a fost că sunt de aproape 25 de ani aproape tot timpul pe drum. Dar o fac cu plăcere, iar părerea mea este că cine nu practică o meserie cu plăcere n‑o să cunoască niciodată maximul de performanță.
Reporter: Care e cea mai mare bucurie a dumneavoastră, în afara muncii?
George Stanson: În primul rând, că fii-mea merge la facultate la toamnă. Şi în al doilea rând, faptul că începem să ne aliniem ca un mare jucător pe piața românească, lucru care nu se întâmpla acum zece ani, investim permanent, avem un colaborator extrem de cooperant, Titan Machinery România. Cea mai mare bucurie, pe lângă aspectele legate de familie, ar fi faptul că am crescut în ultimii cinci ani constant și mi-aș dori să o facem și în următorii cinci ani. Îmi doresc să facem pași sănătoși, să ajungem să luăm motorul de la Titan Machinery din America și să reușim într-o zi să culcăm un mecanic nu lângă o combină, dar lângă cinci măcar, să doarmă în mașină acolo, lângă utilaj, în aşa fel încât să poată interveni într-un sfert de oră. Acolo aș vrea să ajungem într-o zi.
Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția 1-14 iulie 2018
Citeşte mai mult ...
Agricost și Al Dahra nu au informat ADS cu privire la relația contractuală dintre cele două și care vizează exploatarea terenului arabil din IMB, confirmată de autoritatea de concurență
Într-un interviu acordat ediției online a RF, directorul general al Agenției Domeniilor Statului (ADS), Cătălin Gheorghe Bologa, a precizat că până la data de 4 iulie 2018, nici Agricost SA Brăila și nici Al Dahra Agriculture LLC, holdingul guvernamental emiratez care a preluat compania dețiută de Constantin Duluțe (potrivit informării Consiliului Concurenței din 2 iulie 2018), nu au informat instituția de stat cu privire la acest demers care implică preluarea prerogativelor contractuale de prelucrare a terenului agricol din Insula Mare a Brăilei.
Fără să fi fost transmisă în mod expres o solicitare de presă către Consiliul Concurenței, autoritatea a postat de la sine putere un comunicat de presă, luni, 2 iulie 2018, prin intermediul căruia preciza negru pe alb că a autorizat „tranzacția” prin care Al Dahra Agriculture LLC. din Emiratele Arabe Unite a preluat compania Agricost SA Brăila.
Cel puțin până în prezent, singura instituție transparentă din punctul de vedere al informațiilor legate de tranzacția care a făcut să curgă multă cerneală în mass-media, autoritatea de concurenţă a evaluat „achiziția” din punctul de vedere al legislaţiei în domeniu şi a constatat că aceasta „nu ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa romȃnească sau pe o parte substanţială a acesteia”.
Ca urmare, vocile autorizate din cadrul Consiliului Concurenţei au afirmat că s-a emis o decizie de autorizare cu respectarea termenului prevăzut de lege. În același timp însă, au fost notificate și alte autorităţi cu atribuţii în domeniu, care vor lua decizii din perspectiva legislației specifice în competenţa acestora.
Astfel, în plus față de lipsa de transparență față de ADS a celor doi parteneri contractuali, nici statul nu pare a se informa cu privire la această tranzacție-gigant. Nu știm în acest caz către care autorități au fost trimise aceste notificări din partea autorității de concurență, în condițiile în care statul român, prin Agenția Domeniilor Statului, nu a fost informat, potrivit șefului instituției.
Bologa a recunoscut că abia atunci când cele două entități comerciale care și-au dat mâna peste țară vor informa și ADS-ul cu privire la intențiile lor, agenția va ști cum anume să gestioneze relația contractuală care vizează exploatarea celor circa 58.000 de hectare de teren agricol din Insula Mare a Brăilei.
Chiar dacă, în opinia unora, este un plătitor de redevență prea mică pentru încasările și subvențiile primite an de an de la statul român și de la Uniunea Europeană, Agricost rămâne pe locul I în Top 3 ADS la plăți, cu circa un sfert din totalul încasat în 2017.
Pentru a satisface măcar parțial nevoia publicului de informații pe acest subiect, mai multe detalii aflăm din interviul cu Cătălin Gheorghe Bologa.
Revista Fermierului: Domnule Bologa, care sunt informațiile pe care le dețineți la această oră cu privire la tranzacția prin care Al Dahra Agriculture LLC. din Emiratele Arabe Unite a preluat compania Agricost SA Brăila, cea care lucrează terenurile agricole din Insula Mare a Brăilei, mișcare autorizată inclusiv de Consiliul Concurenței?
Cătălin Gheorghe Bologa: Deocamdată, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) prin Agenția Domeniilor Statului (ADS), cea care administrează terenurile agricole aflate în proprietatea statului și care are un contract de concesiune prin atribuire directă cu Agricost SA Brăila, nu a fost informată nici neoficial, nici într-un mod oficial cu privire la relația comercială între această companie și un potențial cumpărător, partener, asociat; este o chestiune care ține de o relație comercială între doi parteneri, persoane juridice.
La momentul la care cele două entități vor încheia această tranzacție, vom fi și noi informați cu privire la modalitatea prin care cei doi au căzut de acord. Când vom afla într-un mod oficial care este forma gândită de cei doi parteneri, la momentul acela vom ști exact ce avem de făcut: se încheie un nou contract, nu se încheie, se va modifica, se va face un act adițional. Pur și simplu, la momentul respectiv vom ști ce avem de făcut.
R.F.: În ceea ce privește redevența pe care Agricost SA Brăila o plătește (și înainte, TCE Trei Brazi) ca urmare a exploatării terenului agricol din Insula Mare a Brăilei (IMB), au fost discuții ani la rând fie că aceasta ar fi mare, fie că ar fi mică. Cifrele sunt cele care sunt, iar contractul a fost încheiat cu mult timp în urmă prin atribuire directă. Sub ce formă ar putea fi renegociat acest contract cu noii acționari ai Agricost?
C.G.B.: În primul rând, trebuie subliniat că orice contract între doi parteneri, chiar dacă unul dintre ei este statul român, dar se supun acelorași legi din Codul Civil, dacă nu este prevăzută o renegociere a redevenței stabilite la momentul parafării, nu se poate face. Singura modalitate de a stabili o nouă redevență și, bineînțeles, una mai mare, este când se încheie un nou contract. Referitor la faptul că există diverse păreri că ar fi o redevență mică, mare, pe IMB, trebuie menționat că acest contract a fost încheiat prin atribuire directă datorită faptului că au fost cumpărate activele din Insula Mare a Brăilei și n-a fost supusă unei proceduri de licitație publică deschisă, care în mod normal ar fi crescut nivelul redevenței.
Ca o concluzie, nivelul redevenței se renegociază la încheierea unui nou contract.
Pentru că am văzut mai multe informații vehiculate pe la diverse posturi de televiziune conform cărora România s-ar fi rupt, că România ar fi rămas fără IMB, trebuie să precizez că Insula Mare a Brăilei este teritoriu românesc, este teritoriul statului român, iar acea insulă, acel teren, nu se negociază și nu se vinde.
R.F.: Ați menționat un aspect foarte important, și anume acela că IMB este teritoriu românesc. Știm foarte bine că Insula Mare a Brăilei este aproape de frontiera de stat. În cazul în care vorbim de un nou acționar, de această dată, străin – Al Dahra, sunt anumite instituții care trebuie să intre în acțiune și să acorde avizele necesare, chiar dacă vorbim doar de o societate care lucrează pe o perioadă lungă un teren aflat în proprietatea statului?
C.G.B.: Așa cum este prevăzut în Legea Fondului Funciar, pentru terenurile care sunt la o anumită distanță de granița țării trebuie să se obțină anumite avize de la instituții care se ocupă de siguranța națională – MApN, serviciile de informații și alte servicii specifice zonei.
Este o chestiune reglementată de Legea Fondului Funciar și de cea a Siguranței Naționale, dar în care ADS nu este parte decidentă în mod direct.
R.F.: Dar veți fi informați la momentul oportun cu privire la eliberarea acestor documente?
C.G.B.: Da. Însă neștiind, deocamdată, care va fi modalitatea de colaborare, probabil că organismele care au obligația de a verifica lucrurile acestea vor solicita sau nu un aviz. Dacă vom fi în situația să încheiem un nou contract, bineînțeles că trebuie să avem și acel aviz care poate fi cel precedent sau unul nou.
R.F.: Care a fost nivelul redevenței plătite de societatea Agricost în 2017?
C.G.B.: Agricost este cel mai mare contribuabil. Compania plătește redevența cea mai mare, una care se apropie de un sfert din totalul încasărilor. Asta, în condițiile în care, anul trecut, ADS a încasat redevențe de aproximativ 97 de milioane de lei, iar firma menționată a plătit cam 25 de milioane de lei.
N-am avut niciodată o problemă relațională cu dânșii, și-au plătit toate obligațiile financiare la timp. De asemenea, am urmărit realizarea la timp a investițiilor. Și asta, pentru că avem în vedere și modul de exploatare a terenului, în general, în țară, nu numai în IMB, pentru că trebuie să ținem cont că acest teren trebuie să ne hrănească și în următorii 100 de ani, nu doar să dea un randament bun pe un termen scurt. De aceea, urmărim cu atenție investițiile care se fac.
R.F.: Inclusiv cele menite să mențină calitatea solului? La un moment dat, cei de la Institutul de Pedologie vorbeau de pericolul reprezentat de așa-zisul „minerit al solului”, de utilizare a sa într-un mod superintensiv, fără utilizarea amendamentelor. În cazul în care acționariatul se schimbă, veți monitoriza cu și mai mare atenție utilizarea solului din IMB?
C.G.B.: Nu, pentru că monitorizarea va avea loc la fel de bine cum a fost făcută și până acum. Ca atare, nu văd de ce ar fi o modificare din punctul acesta de vedere.
R.F.: Știm că există un Top 3 ADS societăți plătitoare de redevență. Ne puteți da mai multe informații?
C.G.B.: Imediat după Agricost, următorul mare concesionar este Maria Trading, care are, cred, terenuri în mai multe județe – Călărași, Constanța etc., dar cea mai mare suprafață o are în Călărași, undeva la 11.000 ha, în total. Acest contribuabil plătește o redevență de aproximativ 4,2 milioane de lei pe an. Apoi ar fi Agro Chirnogi, care, la fel, are teren concesionat în Călărași, circa 9.500 ha, și contribuie cu peste două milioane de lei redevență anuală.
R.F.: Pentru că s-a tot discutat de investitori străini și de așa-zisă acaparare a terenurilor, de o prelucrare intensivă a lor, avem, pe de-o parte, fermierii români, unii dintre ei naționaliști, dornici să-și mărească suprafețele lucrate, iar pe de altă parte, alte voci care spun că este normal să avem străini în agricultura românească. Cum vedeți dumneavoastră această diferență de viziune?
C.G.B.: Înțeleg neliniștea de pe piața funciară, dar trebuie să nu uităm un lucru, și anume acela că România este țară membră a Uniunii Europene; ne obligăm să respectăm aceleași regulamente. Din punctul nostru de vedere, al MADR, prin ADS, ca administrator al terenurilor statului, trebuie să ne îngrijim, în primul rând, de chestiunile tehnice. Mai exact, chiar dacă este un străin care ia în concesiune un teren în condițiile legii, da, i-l dau; n-am niciun motiv să nu i-l dau. Îl lucrează în conformitate cu obligațiile contractuale, ceea ce presupune și investițiile în teren ș.a.m.d.? O facem. Nu putem stopa, nu putem pune piedici unor cetățeni străini să poată exploata terenul din România, în condițiile legii.
Afirmațiile că „s-ar externaliza profitul”, „s-ar exporta subvenția”, „ar pleca banii din țară” nu sunt o fugă de răspundere, dar MADR nu are niciun instrument de a urmări lucrurile acestea. Cred că sunt alte instituții ale statului român care ar trebui să facă acest lucru, în conformitate cu legea. Dacă entitățile despre care vorbim exportă profitul în mod legal, asta este. Nu știu dacă s-ar dori să se facă ceva, poate doar la nivel legislativ să fie luate măsuri. Însă ADS trebuie să-și îndeplinească doar atribuțiunile care îi parvin în urma contractului cu concesionarii.
R.F.: Ca aflux însă, în 2017, ați constatat o majorare a cererilor de preluare de teren arabil în concesiune de resortisanți străini, persoane juridice sau nu?
C.G.B.: Nu. Avem, deja, firme cu acționari cetățeni străini care își fac treaba foarte bine, la fel cum o fac și cei români.
R.F.: Cu privire la suprafețele de teren pe care ADS încă nu le-a contractat, au scăzut ele în ultima perioadă, ca urmare a cererilor de preluare în concesiune?
C.G.B.: Noi administrăm circa 370.000 de hectare de teren agricol, cu diferite categorii. Avem rămase neconcesionate undeva până în 50.000 ha. De ce nu reușim să le concesionăm și pe acestea? Sunt categorii de teren care nu sunt atractive, cum ar fi clădirile, drumuri agricole, diguri sau sunt suprafețe pe care nu s-au făcut îmbunătățiri funciare, situații în care acestea sunt neatractive. Noi le scoatem la concesiune, dar nu vine nimeni să liciteze pentru ele. Nu le putem concesiona cu forța, cuiva.
R.F.: Și totuși, în ciuda celor spuse de dumneavoastră, sunt tineri fermieri care se plâng că nu au acces la suprafețe de teren agricol pentru a le lucra. Cum îi poate ajuta statul să obțină pământul de care au nevoie?
C.G.B.: Pentru a completa ceea ce am spus mai devreme: - în cazul celor 50.000 ha pe care nu le-am putut concesiona, într-adevăr, unul dintre motivele îngreunării contractării este generat de un grad sporit de fărâmițare – 5 hectare, 7 ha, maximum 10 ha. Normal că marii fermierii nu au ce face cu aceste suprafețe. De aceea, facem tot posibilul să ne îndreptăm către acești tineri fermieri, pentru care cadrul legal există de a le putea chiar da în atribuire directă suprafețele. Doar în cazul în care există două cereri pe aceeași suprafață, atunci trebuie să scoatem terenul la concesiune. Legea spune că le putem da tinerilor până la 50 ha, asta înseamnă că ei pot lua 3 ha, 5 ha etc. Cred că sunt soluții pentru dânșii, astfel încât să putem da în concesiune aceste terenuri care, dacă sunt tineri, poate nu au cu toții posibilități financiare de a exploata terenuri mari. Astfel, ei se pot orienta către înființarea de livezi, de viță-de-vie și, atunci, își pot face un plan de afaceri și pentru cinci hectare, nu pentru 50 ha.
R.F.: Am discutat de gradul de colectare a redevenței pe 2017. Îmi aduc aminte de anii anteriori, când cifrele nu erau atât de bune, când existau procese pentru recuperarea creanțelor etc.
C.G.B.: La sfârșitul anului trecut, la 31 decembrie, reușeam să colectăm redevențe în proporție de 99,40 la sută. Știu că s-a făcut inclusiv o analiză a colectării până la data de 1 iulie 2018 și avem și de această dată un grad de colectare de peste 99 la sută.
În ceea ce privește recuperarea de creanțe, situații de acest gen nu mai avem. Diferența nesemnificativă este reprezentată de accidente, să le spunem. Discutăm de armonizare a unor aspecte tehnice și nu de situația în care nu se vrea efectiv să se plătească redevența.
Ioan Ladoși, APCPR, despre situația din ferma Carniprod Tulcea: „Eutanasierea a început în fermă. La acest moment, sunt puse în funcțiunile incineratoarele; este Auschwitz acolo”
Într-un moment delicat pentru sectorul creșterii suinelor din România, mai exact, cel în care toţi porcii din fermele aparținând aceleiași exploataţii din care face parte și abatorul unde a fost confirmat virusul pestei porcine africane (PPA), respectiv 44.580 de capete, sunt sacrificaţi, iar carcasele distruse, președintele Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR), Ioan Ladoși, afirmă că autoritățile nu sunt destul de transparente, iar cazurile se multiplică în gospodăriile populației.
Cu ocazia unui interviu acordat ediției online a RF, Ladoși a precizat că estimările proprii privind sacrificările suinelor din celelalte ferme tulcene aflate în zona focarului de PPA ar fi de jumătate din totalul suinelor deținute de Carniprod, ceea ce înseamnă peste 20.000 de capete în plus față de cele 44.580 raportate de stat.
În acest context, președintele APCPR solicită autorităților statului să realizeze de urgență un recensământ al porcilor din zonă, astfel încât să se cunoască cu exactitate impactul PPA asupra efectivelor.
În ceea ce privește despăgubirile promise marți, 3 iulie 2018, de premierul României, Viorica Dăncilă, Ioan Ladoși mărturisește că, în cazul Carniprod, acestea nu vor putea acoperi paguba în totalitate, în condițiile în care toate inputurile (furaje etc.) ar urma să fie distruse și ele.
Informații de actualitate, în cele ce urmează.
Revista Fermierului: Ce vești mai aveți cu privire la confirmarea acestei boli într-o exploataţie comercială de creştere a porcilor?
Ioan Ladoși: De la autorități, prea multe informații nu avem cu privire la situația zonelor afectate de pesta porcină africană și la măsurile dispuse pentru controlul, combaterea și eradicarea bolii la nivelul județului Tulcea, unde a fost instituită starea de alertă. Așa, din comunicarea între colegi, între cei care se află în zona respectivă și sunt afectați fie direct, fie indirect (...), înțelegem că se multiplică cazurile din gospodăriile populației. S-au găsit din ce în ce mai mulți mistreți morți și, din păcate, tragedia de la ferma comercială din Tulcea.
R.F.: Vă referiți, presupunem, la ferma aparținând Carniprod Tulcea, compania serios afectată de confirmarea existenței virusului pestei porcine africane într-un abator propriu. Este această firmă membră a APCPR?
I.L.: Da, este membră APCPR.
R.F.: Din evaluările preliminare ale asociației pe care o prezidați, câte suine credeți că vor fi sacrificate în plus față de numărul vehiculat de autorități – 44.580, aparținând Carniprod Tulcea?
I.L.: Dacă focarul din ferma respectivă în mod cert impune sacrificarea celor 44.580 de suine, în mod normal și logic ar trebui ca, pe zona respectivă, să se facă o hartă foarte clară a cazurilor apărute și să fie sacrificate absolut toate suinele.
R.F.: Asta înseamnă o pagubă enormă pentru zona respectivă.
I.L.: Fără discuție. Însă eu nu cred că, însumat, numărul porcilor din zona respectivă se apropie de jumătate față de situația fermei comerciale Carniprod Tulcea. Precizez că aceasta este doar o strictă speculație din partea mea.
În altă ordine de idei, ceea ce am cerut noi însă prin asociație este ca de urgență să se efectueze recensământul porcilor din gospodăriile populației, în zona respectivă, tocmai pentru a se afla câte suine sunt afectate nu neapărat în sensul infestării, ci al situării lor în zona de risc.
R.F.: Marți, 3 iulie 2018, șeful Executivului de la București, Viorica Dăncilă, a solicitat modificarea legislației, astfel încât să fie acordate despăgubiri persoanelor care notifică și predau voluntar autorităților animalele bolnave din zona în care a fost instituită starea de alertă. Cum credeți că se va concretiza acest ajutor promis de Guvern? Ați avut vreo propunere în acest sens? V-a contactat cineva să vă ceară părerea cu privire la alocări?
I.L.: Credem că ar fi vorba de partea de despăgubiri care este reglementată prin Programul național de supraveghere, prevenire și control al pestei porcine africane din 9 noiembrie 2016. La Art. (3), punctul 2, programul prevede acordarea despăgubirilor pentru cazurile în care se înregistrează pagube datorate pestei porcine africane. Demersul se realizează în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.214/2009 privind metodologia pentru stabilirea și plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, cu modificările ulterioare. Aici cred că este cheia.
Cum anume se vor acorda despăgubirile? Statul nu este fericit să bage mâna în buzunar, chiar și în astfel de situații. Ca atare, ceea ce trebuie revăzut și ceea ce noi am solicitat autorităților este să fie clarificate condițiile de acordare a despăgubirilor. Și asta deoarece, așa cum sunt gândite la ora actuală normele din legislația respectivă, decizia despăgubirii, sau dimpotrivă, „stă în pixul” unui funcționar.
R.F.: Ca urmare a sacrificării celor 44.580 de capete porcine din ferma comercială a Carniprod Tulcea, statul român va reuși să despăgubească corespunzător compania?
I.L.: Eu nu cred că statul va reuși să despăgubească corespunzător firma. Chiar și la nivelul maxim, despăgubirile acordate de stat nu vor reuși să acopere gaura, pentru că (...) nu (...) vorbim doar despre valoarea de inventar a unor animale. Discutăm aici și de faptul că sunt stocuri de furaje într-o fermă de asemenea capacitate etc. Tot ceea ce înseamnă input va trebui să fie distrus. Nu-i vorba doar de porcii în sine, de valoarea lor de inventar, ci de afacerea ca atare, de oamenii din fermă etc.
R.F.: Paguba va fi mare, nu încape îndoială. A făcut APCPR vreo evaluare la nivel de asociație cu privire la situația din Dobrogea?
I.L.: Asemenea demersuri le putem face în situația în care membrul nostru ne solicită în mod expres sprijinul pentru așa ceva.
R.F.: A solicitat Carniprod Tulcea sprijinul pentru așa ceva?
I.L.: Eu cred că dânșii au fost prea afectați, inclusiv emoțional, de situația creată, astfel încât să se mai gândească la chestiuni de sprijin. Din câte am înțeles, eutanasierea a început în fermă și, la acest moment, sunt puse în funcțiunile incineratoarele; este Auschwitz acolo.
R.F.: Cine se face vinovat de toată această situație? In extremis, vorbim de vectori de origine animală (mistreți infestați care au intrat cumva în contact cu animale din ferma Carniprod) sau de factorul uman?
I.L.: Aici nu cred că trebuie să facem o legătură directă între mistreți și ferma comercială. Putem face o conexiune între mistreți și gospodăriile populației. Acolo, contaminarea este posibilă, mai ales în zona Deltei, unde avem și porci domestici care sunt semisălbatici, crescuți liber. Nu putem face legătura dintre mistreți și ferma comercială acolo unde condițiile de biosecuritate au fost tot timpul respectate. De câte ori am fost acolo, am văzut și am simțit că aceste reguli sunt bine implementate.
Aici trebuie ca autoritățile să descopere sursa, vectorul care a condus la contaminarea efectivului din fermă. Însă, după câte cunoaștem noi, din situații similare din alte țări, în astfel de situații, în fermele comerciale, cel mai probabil, vectorul principal este factorul uman.
Zvonurile par a se confirma: Agricost discută vânzarea de acțiuni către Al Dahra
La ceas de seară, luni, 2 iulie 2018, Agenția Națională de Presă Agerpres transmitea o veste care pare să confirme o informație pe care Revista Fermierului o difuza încă de la finele lunii februarie a.c., și anume aceea că acționarul majoritar al Agricost, Constantin Duluțe, era interesat de un parteneriat pentru investiții, discuții care par să aibă o finalitate acum, prin contractul de concesiune care ar urma să fie încheiat între Agricost și cei de la holdingul guvernamental emiratez Al Dahra.
Potrivit informațiilor obținute de jurnaliștii Agerpres, nu mai puțin de 500 de milioane de euro ar urma să fie investiți în IMB de concernul din Emiratele Arabe Unite, atât pe zona de vegetal, cât și pe cea de zootehnie.
„Discutăm tranzacţionarea unei părţi din acţiunile Agricost către concernul Al Dahra. Este un beneficiu pentru statul român, deschidem o piaţă către Orientul Mijlociu. Se vor investi aproximativ 500 de milioane de euro, în Insula Mare a Brăilei şi o componentă importantă va fi dezvoltarea sectorului zootehnic ovin. Va fi un contract de concesiune până în anul 2032”, a declarat acţionarul majoritar al Agricost SA, Constantin Duluţe, pentru Agerpres.
În ziua de 21 februarie 2018, RF publica un articol amplu despre subiect, ocazie cu care Duluțe preciza că o eventuală tranzacție ar urma să implice vânzarea de acțiuni ale Agricost, menționând totodată că Mubadala Investment Company nu este cea care ar urma să cumpere.
„Nu, nu este vorba că vreau să vând (n.r. - pachetul majoritar de acțiuni/acțiuni al/ale Agricost către un investitor străin/român în numele unui străin). Discuții sunt; multe companii s-au interesat. Eu sunt interesat de un parteneriat, să atrag ceva investiții. De atunci nu s-a perfectat nimic. Doar la nivelul discuțiilor, dar nu aș putea spune... Am discutat cu foarte mulți; patru companii până acum, dar nu. Vin, se documentează, întreabă, dar nu s-a perfectat nimic”, a precizat Duluțe pentru Revista Fermierului. „Nu s-a pus problema de vânzare (n.r. - a acțiunilor) nicicum; doar parteneriat dacă ar fi, dar nu vânzare. Pentru moment, nu este nimic concret. (...) Nu (n.r. - nu este vorba de fondul suveran Mubadala, ca potențial investitor).”
La vremea aceea el a mai precizat că nu știe care este motivul zvonurilor lansate în piață privind vânzarea Agricost și a spus că dacă va decide să vândă acțiuni, nu va cere punctul de vedere nimănui.
„De ce sunt zvonurile în piață? Dar cine poate opri zvonurile? Am avut discuții, dar nu s-a hotărât nimic. Au venit oamenii, s-au interesat, au întrebat, dar nu de acum, de doi-trei ani. Nu mă deranjează (n.r. - propagarea zvonului). Fiecare crede ce vrea. Dacă voi face ceva, nu voi cere părerea. Eu vând niște acțiuni, nu vând teren. Terenul îl ia statul”, mai preciza Constantin Duluțe.
La acea vreme, directorul general al ADS, Cătălin Gheorghe Bologa, confirma pentru Revista Fermierului că nu este la curent de existența unei astfel de inițiative (due-dilligence privind cumpărarea iminentă a pachetului majoritar de acțiuni și acoperirea redevenței și datoriilor către ADS ale societății citate mai sus), precum și că o astfel de mutare nu poate fi făcută fără ca ADS, MADR și alte instituții să-și dea girul.
„N-am auzit, sincer (n.r. - de o eventuală preluare a unui pachet de acțiuni Agricost de către un investitor străin/român în numele unui străin). Nu am nicio informație. Nu ne putem da un astfel de acord (n.r. - de preluare a unui pachet de acțiuni Agricost). Dacă avem dat în concesiune sau în arendă teren, suprafețele în cauză nu se pot nici vinde, nici tranzacționa, nici plasa, nici subînchiria, nici subconcesiona. Ca atare, dacă este terenul nostru, este exclus așa ceva. Dacă este terenul lui privat, este treaba lui ce face cu el”, a afirmat Cătălin Gheorghe Bologa. „Este teren proprietatea statului. ADS îl administrează. Este dat în concesiune și cu asta, basta. Dacă ei (n.r. - Agricost) vor să facă ceva, nu pot face”.
Se știa din aprilie?
Interesant este faptul că al doilea pe lista companiilor private și de stat din UAE, participante la forumul de afaceri și investiții România-Emiratele Arabe Unite organizat de Camera de Comerț și Industrie a României în 17 aprilie 2018, uimitor, chiar după Mubadala, se află holdingul guvernamental emiratez „Al Dahra”, lider proeminent în domeniul agribusinessului, specializat în cultivarea, producerea și comercializarea hranei pentru animale și a produselor alimentare esențiale pentru om (orez, făină, fructe și legume).
Potrivit informațiilor CCIR, de la înființare, Al Dahra a cunoscut o creștere continuă, alimentată de o strategie activă de investiții în exterior, stabilind diverse achiziții directe și asocieri în comun cu producători specializați în domeniul hranei pentru animale și alimente din întreaga lume.
Grupul deține și exploatează o bază mare de active, incluzând o suprafață de peste 200.000 ha, opt fabrici de presare și producție de furaje, patru unități de măcinare a orezului și două instalații de măcinare a făinii.
„Holdingul este prezent și în România, prin investițiile efectuate în sectorul agricol”, spuneau cei de la CCIR, fără însă a indica unde anume au investit aceștia.
Cifra de afaceri anuală a holdingului este de un miliard de dolari americani și este cel mai mare trader de cereale din Orientul Mijlociu, după cum urmează: - un milion de tone metrice de cereale procesate și comercializate pe an, două milioane de tone metrice de furaje pentru animale produse și comercializate/an, respectiv 1,5 milioane tone fructe produse și comercializate /an.
Al Dahra este cel mai mare client al portului Khalifa din Abu Dhabi.
Însă cel mai important aspect comunicat de CCIR este acela potrivit căruia Al Dahra era interesată să investească aproximativ 500 de milioane de dolari americani în sectorul agricol român prin concesionarea, achiziționarea a 58.000 ha de teren agricol, achiziționarea unui teren în apropierea portului Constanta, care să poată fi folosit ca dry doc, centru de logistică și export etc. Cifra de 58.000 ha și suma de 500 de milioane de dolari reprezintă exact ceea ce Duluțe a precizat în declarațiile sale.
Asta înseamnă că totul era deja parafat?
Duluțe pentru Revista Fermierului, în 2017: „Anual, în Insula Mare a Brăilei producem peste 400.000 de tone de produse agricole”
Ca și în cazul lucernei produse în Insula Mare a Brăilei (IMB) și exportate în mare parte în țări din Orientul Mijlociu (circa 35.000 de tone), și în cel al grâului produs de Agricost circa 80 la sută din totalul obținut este comercializat peste graniță, preciza pentru www.revistafermierului.ro șeful companiei, Constantin Duluțe, cu ocazia Zilei Câmpului care a avut loc la centrul de excelență DuPont din Insula Mare a Brăilei.
Ca urmare a cererii tot mai mari de grâu cu un grad înalt de proteină, solicitare venită din partea traderilor, agronomii din IMB au adaptat tehnologia și au trecut la fracționarea azotului.
„Anual, în Insula Mare a Brăilei producem peste 400.000 de tone de produse agricole. O parte din ele rămân pentru consum intern, iar o parte pleacă la export. (...) Reușim să obținem un grâu de foarte bună calitate. În ultimul timp, marii cumpărători ridică problema proteinei. De aceea, am fost nevoiți să schimbăm tehnologia – fracționarea azotului – care contribuie la creșterea procentului de proteină din grâu. Piața românească, industria românească, nu are capacitatea de a absorbi întreaga cantitate. Ca urmare, ca și în cazul lucernei, și în acest caz facem export. Comercializăm peste graniță 80 la sută din grâul obținut”, mai declara pentru Revista Fermierului, Constantin Duluțe.
În ceea ce privește politica investițională a Agricost, Duluțe preciza că în ultimul an s-au pompat bani în instalații de dedurizare a apei, într-un centru de distribuire a hranei pentru muncitori, dar și într-o stație de deshidratare a lucernei.
„Politica firmei noastre este de a investi încontinuu, astfel încât să ne menținem la nivelul la care am ajuns și, de ce nu, să ne depășim condițiile în care la momentul acesta lucrăm. În anul care a trecut, un obiectiv principal de investiții a fost construirea a 30 de stații de dedurizare a apei, în așa fel încât să reducem cantitatea de substanțe la hectar și cantitatea de apă pe care o administrăm. Bineînțeles, îmbunătățim și calitatea apei pe care noi o folosim la tratamentele fitosanitare. De asemenea, pentru oameni, am investit un centru de distribuire a hranei. Mai exact, am externalizat pregătirea mâncării pentru 1.000 de persoane. De aici, hrana pleacă spre punctele de lucru în caserole, în așa fel încât fiecare salariat să primească această mâncare proaspătă și într-un timp util, rezonabil”, mărturisea Duluțe. „An de an, gândim noi scheme pentru a crește valoarea adăugată a producției, iar fabrica de deshidratare a lucernei face parte din această gândire a noastră. O investiție atât de mare nu este la îndemâna oricărui fermier, având în vedere că ne-a costat peste 13 milioane de euro (n.r. - în condițiile unei cifre de afaceri anuale de 77 milioane euro). Aceasta se va amortiza într-un timp destul de lung. Obținem însă o lucernă de calitate foarte bună, având în vedere că procentul de proteină la marfa pe care noi o livrăm depășește 22 la sută, ceea ce este mult mai mult decât produce soia. O a doua problemă este că faptul că zootehnia din România nu este dezvoltată, că nu avem putere de cumpărare pentru lucernă pe piața internă, fapt pentru care suntem nevoiți să facem export în țările din Orientul Mijlociu”.
Conform precizărilor șefului Agricost, în cadrul companiei lucrează 1.000 de oameni, angajați care „au niște salarii decente”.
„Acești o mie de oameni, la rândul lor, au acasă de întreținut o familie cu două și trei persoane. Asta înseamnă că noi asigurăm un trai decent la peste 3.000-4.000 de oameni din județ”, a conchis Constantin Duluțe.
Întrebat fiind de un jurnalist Revista Fermierului câte dintre cele peste 26.000 de exploatații agricole cu personalitate juridică din România care au în proprietate suprafața agricolă utilizată sunt deținute într-o formă sau alta de străini, ministrul Agriculturii, Petre Daea, a răspuns că în două luni va finaliza o analiză a terenurilor deţinute la noi în țară de resortisanți de peste hotare, în acest moment fiind în posesia doar a unor date parţiale.
„E pământul ţării şi trebuie să ştim pe mâinile cui se află acest pământ. Lucrăm la date, avem date parţiale în momentul acesta, pentru că ele sunt foarte greu de individualizat, având în vedere faptul că în numele altora sunt terenurile respective. Sper ca în maximum două luni, să avem situaţia foarte clară la nivelul ţării pentru că este o problemă de interes naţional, să cunoaştem care este situaţia în România foarte exact”, a precizat șeful MADR în cadrul unei conferinţe organizate de Institutul Naţional de Statistică (INS) la mijlocul lunii ianuarie a.c., în cadrul căreia au fost prezentate rezultatele Anchetei Structurale în Agricultură 2016 (ASA 2016).
Primele 10 persoane juridice care încasează subvenții pentru agricultură în România au capital din afara Uniunii Europene (finanțări libaneze, chineze etc.), conform declarațiilor eurodeputatului PPE, Daniel Buda.
„Primele 10 firme care sunt cu subvenţiile nu sunt din Uniunea Europeană, sunt din afara UE, sunt libanezi, chinezi ş.a.m.d. Noi exportăm subvenţiile în afara spaţiului UE”, declara Buda, citat de aceeași agenție națională de presă Agerpres.
Zeci de mii de suine, sacrificate. Un temut virus face ravagii
Toţi porcii din fermele aparținând aceleiași exploataţii din care face parte și abatorul unde a fost confirmat virusul Pestei Porcine Africane (PPA), respectiv 44.580 de capete, vor fi sacrificaţi, iar carcasele vor fi distruse, a anunțat, luni, 2 iulie 2018, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA).
„Conform procedurilor, vor fi sacrificaţi toţi porcii existenţi în exploataţie (44.580 de capete), de la care se va preleva un număr suficient de probe, rezultatele de laborator urmând a fi utilizate în cadrul investigaţiilor epidemiologice, pentru determinarea modului în care a fost introdus virusul pestei porcine africane în exploataţie. Carcasele suinelor vor fi distruse sub supraveghere oficială. Pentru această operaţiune au fost aduse din judeţul Timiş, cu sprijinul Ministerului Apărării Naţionale, patru incineratoare mobile”, precizează vocile autorizate ale instituției.
După depopulare, vor urma operaţiunile de curăţare mecanică, dezinfecţie, deratizare şi dezinsecţie în cazul zonelor afectate şi al mijloacelor de transport.
Personalul sanitar-veterinar va participa, alături de reprezentanţi ai Poliţiei, la controale în trafic şi la alte verificări specifice, pentru asigurarea respectării măsurilor de carantină impuse şi a restricţiilor de circulaţie.
ANSVSA a dispus detaşarea de personal de specialitate din alte zece judeţe, iar la acţiunile care se desfăşoară în focar sunt prezenţi preşedintele Autorităţii, Geronimo Brănescu, şi o echipă de specialişti din cadrul ANSVSA, de la nivel central. De asemenea, pentru a veni în sprijinul autorităţilor, au sosit doi experţi din partea Comisiei Europene, care vor participa la evaluarea situaţiei şi care vor oferi consultanţă de specialitate pentru o gestionare operativă.
Este pentru prima dată când se confirmă această boală într-o exploataţie comercială de creştere a porcilor.
În data de 21 iunie 2018, prefectul judeţului Tulcea, Lucian Furdui, anunța că aproximativ 500 de suine au fost eutanasiate în ultimele două săptămâni, din cauza suspiciunilor de pestă porcină africană (PPA) apărute în unele comunităţi izolate din Delta Dunării.
Tot în luna iunie a acestui an, Ucraina a notificat trei focare de pestă porcină africană la porcii domestici, în localităţile situate în apropiere de graniţa cu România. Potrivit sursei citate, porcii bolnavi, dar şi animalele care au fost în contact cu aceştia, au fost ucişi conform procedurilor, realizându-se ecarisarea cadavrelor.
Pesta Porcină Africană a fost confirmată anul trecut în România pentru prima dată într-o gospodărie particulară de la periferia municipiului Satu-Mare.
Virusul care provoacă pesta porcină africană este inofensiv pentru oameni şi pentru alte animale, însă pentru mistreţi şi pentru porcii de fermă, boala - pentru care încă nu există un vaccin - este mortală în aproape toate cazurile, ducând la decesul animalelor în termen de zece zile.
Publicitate
Revista
