Angajatul Guvernului Federal nord-american lucrează zi de zi în mediul rural, iar treaba acelui om este de a ajuta regiunea respectivă alocată să „navigheze” prin hățișul de politici guvernamentale, să se asigure că cei vizați au acces la programe de finanțare (circa 38 de miliarde de euro anual), a declarat pentru Revista Fermierului Doug O'Brien, consilier superior pentru Afaceri Rurale în cadrul Consiliului Politicilor Naționale al Casei Albe.
În cadrul unui interviu realizat la Cork, în Irlanda, O'Brien a mai precizat că, atunci când ne gândim strict la agricultură, când trebuie s-o finanțăm încât să devină viabilă și vitală, trebuie să ne gândim și la celelalte oportunități din economia rurală pentru oamenii care trăiesc acolo, astfel încât aceștia să aibă acces la locuri de muncă, să contribuie la economia națională (în special atunci când vine vorba de tineri și de îmbătrânirea populației de la țară).
Chiar dacă „fermierul de la Casa Albă” (omul a crescut într-o fermă din Iowa) vine din țara marilor exploatații agrozootehnice, el a spus că în SUA este loc atât pentru marii producători, dar și pentru fermele mici și medii, cele care oferă locuri de muncă și alimente de calitate pentru lanțul scurt de aprovizionare.
Doug O'Brien este consilier superior pentru Afaceri Rurale în cadrul Consiliului Politicilor Naționale al Casei Albe încă din ianuarie 2015. Începând cu 2009, O'Brien a activat pe diferite posturi de conducere în cadrul Departamentului de Agricultură al SUA (USDA), inclusiv ca subsecretar pentru Misiunea pe Zona de Dezvoltare Rurală. La Casa Albă, el ajută la managementul activităților Consiliului Afacerilor Rurale al Casei Albe, pe care președintele Obama l-a creat în 2011, în special la încurajarea cooperării dintre agențiile guvernamentale și la îmbunătățirea eficacității implementării programelor federale în mediul rural nord-american. Înainte de a activa în administrația Obama, el a lucrat pentru doi guvernatori SUA, pentru Comisia de Agricultură a Senatului nord-american, pentru Camera Reprezentanților și în învățământul superior ca profesor.
Revista Fermierului: În România se face din ce în ce mai mult lobby pentru agricultura intensivă, în timp ce în țările Uniunii Europene se pune baza din ce în ce mai mult pe reorientarea activităților de producție agroalimentară către fermele de familie. Care este, în opinia dumneavoastră, rețeta succesului, bazându-vă bineînțeles pe experiența nord-americană?
Doug O'Brien: Atât în Uniunea Europeană (UE), dar și în alte zone cu înalt potențial agricol și zootehnic din lume este binecunoscut sistemul modern de producție agroalimentară nord-american. De-a lungul mandatului președintelui SUA, Barack Obama, ne-am străduit să ne asigurăm că acest sistem deține uneltele necesare de management al riscului, astfel încât marii fermieri americani să poată fi capabili să decidă (general vorbind) în deplină cunoștință de cauză, iar cei care îi finanțează pe aceștia să aibă o viziune clară asupra viabilității operațiunilor derulate.
Totodată, am depus eforturi pentru susținerea agriculturii locale și regionale. USDA lucrează cu o multitudine de programe prin care este susținut sistemul de producție agroalimentară, pornind de la cercetare-dezvoltare, la ajutorarea fermierilor și micilor întreprinzători să-și dezvolte operațiunile, respectiv să-i susțină pe producătorii agricoli să-și comercializeze produsele obținute. Ne-am asigurat că toate aceste programe diferite pot fi folosite de fermierii de nivel mic și mediu, cei care hrănesc comunitățile în care aceștia locuiesc, acel lanț scurt de aprovizionare.
Sintetizând, în SUA, avem atât agricultură intensivă de înaltă precizie, cât și una de nivel mic și mediu, ceea ce este o idee bună din punctul meu de vedere. Fiecare din cele două tipuri de agricultură generează o paletă diversificată de bunuri de proveniență agricolă față de cealaltă și fiecare în parte se pretează pentru un anumit tip de sol și climă. În SUA, dacă s-ar pune întrebarea pe care tip de agricultură să mizăm, eu aș spune că pe amândouă.
R.F.: Pentru că suntem la o conferință în cadrul căreia se creionează dezvoltarea mediului rural european pentru următorii 20 de ani (Cork 2.0), să vorbim puțin despre viziunea SUA de susținere a propriului sector de profil.
D.O'B.: În SUA, mediul rural este reprezentat de zonele care sunt la distanță mai mare de 50 sau 100 de kilometri față de un oraș cu 50.000 de locuitori; acolo este America rurală. Și vorbim de spații însemnate! În ultimii trei ani, numărul real de locuitori care trăiesc în mediul rural nord-american este din nou în creștere de la Marea Recesiune încoace.
În altă ordine de idei, pentru că ați vorbit de susținere guvernamentală, în SUA utilizăm o multitudine de modalități de împrumut direct și de împrumut garantat. În cazul împrumuturilor garantate, Guvernul Federal relaționează cu o bancă și garantează acelei instituții între 80 și 90 la sută din sumă, iar banca este cea care are de-a face cu entitatea rurală, cu familia de la țară (spre exemplu pentru achiziția unei case), cu afacerea rurală (IMM) sau cu comunitatea rurală. De asemenea, în SUA avem și granturi, dar acestea reprezintă doar o parte foarte mică a programului. Ele sunt utilizate pentru a susține proiecte de dimensiuni mici. O atenție deosebită în acest context este acordată zonelor rurale cu un nivel de sărăcie ridicat. Entitățile eligibile includ comunitățile rurale, orașele mici, unele municipalități și organizații non—profit, cumpărătorii de case și IMM-urile. Criteriile generale diferă de la program la program.
R.F.: Din câte ne spuneți, activitatea aceasta seamănă izbitor cu cea a Băncii Europene de Investiții...
D.O'B.: Până acum, ceea ce am explicat seamănă într-adevăr cu versiunea publică a unei bănci. Însă suntem mai mult decât atât. Avem o misiune care merge dincolo de a ne asigura că acționarii maximizează valoarea investiției. Misiunea noastră este să ajutăm comunitățile să creeze economii viabile. Cum facem asta? Încercăm să direcționăm resurse către locuri care au nevoie cel mai mult de acești bani.
R.F.: Știm că ați activat pe poziții-cheie în cadrul USDA, Ministerul Agriculturii din SUA. Puteți descrie succint aparatul USDA și implicarea sa în susținerea zonelor rurale nord-americane prin atragerea acestor bani?
D.O'B.: USDA are cam 400 de birouri în întreaga Americă de Nord și circa 4.000 de angajați. Programele naționale de dezvoltare rurală din SUA sunt unice prin faptul că Guvernul Federal are legătură directă cu familia care încearcă să achiziționeze o casă, cu afaceristul care are un proiect pe energie regenerabilă spre exemplu. În aproape toate celelalte programe federale ale SUA, Guvernul fie furnizează resursele unui stat anume, iar administrația acelui stat redirecționează fondurile prin intermediul unor programe, fie prin intermediari. Din păcate însă, în multe state, angajații Guvernelor locale nu reușesc să livreze eficient programe în mediul rural.
Ce se întâmplă însă în cazul USDA - un angajat al echipei Guvernului Federal lucrează zi de zi într-o regiune anume din SUA, în mediul rural, iar treaba acelui om este de a ajuta regiunea respectivă să „navigheze” prin hățișul de politici guvernamentale, să se asigure că cei vizați au acces la programe de finanțare. Și pentru că vorbim de bani publici, ca buget, numai în cazul USDA, suma alocată atinge total de circa 250 de miliarde de dolari, iar angajații Guvernului Federal angajează anual circa 38 de miliarde de euro anual. Majoritatea acestor bani sunt împrumuturi garantate și fonduri pentru sectorul imobiliar.
R.F.: În ceea ce privește dezvoltarea mediului rural, în SUA există și parteneriate de tip public-privat. Puteți detalia puțin?
D.O'B.: Parteneriatele în sistem public-privat iau forma unui vehicul de finanțare pe care l-am denumit sugestiv „Compania de Investiții în Afaceri Rurale”. Esențial, vorbim de un fond privat licențiat de USDA. Dolari americani proveniți din mediul privat intră în acel fond, iar apoi sunt investiți în arii specifice. Ca exemplificare, unele dintre cele mai importante direcționări de fonduri sunt către inovațiile pentru agricultură. Licențierea (un stres serios pentru acel fond) furnizează un nivel de încredere suplimentar pentru investitori și pentru oamenii care vor avea de-a face cu el.
Doug O'Brien: Este competitivă PAC? Pot spune că este diferită!
Revista Fermierului: Suntem conștienți că vă este greu, dar puteți încerca să faceți o paralelă între felul cum alocă bani nord-americanii agriculturii și dezvoltării rurale și cum o fac europenii prin mecanismele UE? Este Politica Agricolă Comună (PAC) una competitivă?
Doug O'Brien: Finanțarea mediului rural european este diferită și greu de comparat cu cele ale altor zone de pe mapamond, fie că vorbim de SUA sau de alte continente. Felul în care PAC și pilonii săi diferiți amestecă finanțarea agricolă și rurală... Ceea ce a făcut SUA cu zeci de ani în urmă a fost să separe finanțarea agriculturii, a fermierilor în special, față de toate celelalte direcționate către entități rurale, chiar dacă vorbim de familii, de case, de mici afaceri și comunități. Este competitivă PAC? Pot spune că este diferită. Diversificarea tipurilor de finanțare permit SUA să se gândească cum să stratifice diversele tipuri de sectoare din economia rurală. Cred că acest sistem poate fi implementat cu succes și în UE și chiar cred că există acest sistem până la un anumit nivel.
Atunci când ne gândim strict la agricultură, când trebuie s-o finanțăm încât să fie viabilă și vitală, cred că trebuie să ne gândim și la celelalte oportunități din economia rurală pentru oamenii care trăiesc acolo, astfel încât să aibă acces la locuri de muncă, să contribuie la economia națională.
R.F.: Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP) pare a fi în impas; francezii au spus-o clar nu demult. Ce crede Casa Albă despre TTIP în prezent?
D.O'B.: Cu siguranță vrem ca TTIP să stea cât mai mult posibil pe agenda comercială a președintelui SUA. Există însă o multitudine de alte aspecte care trebuie rezolvate, nebifate încă pe această agendă de lucru și unele dinamici destul de „fluide”. Președintele Obama a spus foarte clar că vrea să fie rezolvate cât mai multe aspecte de pe agenda sa comercială, până la sfârșitul mandatului său. Unde ne aflăm exact în acest moment în ceea ce privește TTIP și ce anume va putea fi făcut mai departe, nu pot spune.
R.F.: Nici refuzul cu obstinație al biotehnologiilor nu a făcut din UE un partener mai de încredere al SUA, pe zona de cooperare agroalimentară. Există vreun viitor comun în domeniul OMG?
D.O'B.: Nu pot previziona ce drum va urma UE în ceea ce privește biotehnologiile. Vă pot spune că în SUA utilizăm toate tipurile de tehnologii și credem că este important să avem acces la cele care s-au dovedit a fi 100% sigure pentru consumatori, ca parte din „cutia cu atu-uri” a producătorului agricol. Cum va gestiona UE acest aspect în viitor, știți mai bine decât mine.
R.F.: Cum anume a fost creată această entitate de pe lângă Casa Albă, în cadrul căreia activați?
D.O'B.: În 2011, președintele Barack Obama a creat pentru prima dată în istorie Consiliul Rural al Casei Albe. Această entitate are sediu la Casa Albă, este prezidată de secretarul pentru Agricultură al SUA, Tom Vilsack, dar și ceilalți membri ai cabinetului care au responsabilități și legături cu mediul rural (serviciile sociale și de sănătate, departamentul de transport, cel al muncii), respectiv toate celelalte agenții fac parte din Consiliu. Țelul Consiliului este acela de a se asigura că agențiile SUA colaborează eficient, astfel încât să creeze un impact pozitiv maxim în zonele rurale. Am avut și câte șase-șapte agenții care au lucrat împreună în strategii locale și regionale în sectorul alimentar, în crearea de locuri de muncă menite să accelereze inovarea în sectorul agroalimentar (un fel de lucru la strategie tip incubator). Președintele Obama a creat acest Consiliu prin ordin executiv. Congresul nu a legiferat sau nu a mandatat crearea sa, dar este tipul de prerogativ pe care președintele îl are și sperăm ca această decizie să se păstreze și în viitor.
R.F.: Cititorii revistei noastre sunt în mare parte fermieri. Ce mesaj de încurajare le transmiteți în încheiere?
D.O'B.: Am crescut într-o fermă de porci din Iowa, iar singurul meu mesaj către fermieri este tangent cu ceea ce secretarul pentru Agricultură al SUA, Tom Vilsack, spunea nu demult: agricultura este și va fi de o deosebită importanță; pe umerii producătorilor agricoli cade responsabilitatea de a-și hrăni țara, vecinii. Devine din ce în ce mai clar că fermierii reprezintă viitorul. Producătorii agricoli trebuie să reprezinte decidentul principal atât în ceea ce privește managementul solului și sustenabilitatea, dar și atunci când vine vorba de productivitate. Este o muncă frumoasă, dar una cu o responsabilitate uriașă!
