Managementul SC Agricost, companie preluată de Al Dahra Agriculture din Emiratele Arabe Unite, a investit în ultimele nouă luni nu mai puțin de 70 de milioane de euro în tehnologii menite să maximizeze producția la hectar și să reducă din nivelul costurilor, miza celor din IMB fiind majorarea suprafețelor însămânțate cu lucernă, a declarat miercuri, 29 mai 2019, Lucian Buzdugan, directorul general al companiei, cu ocazia primei zile din evenimentul Agricost Open Day.
„Au investit mult (n.r. - acționarii Al Dahra Agriculture), mai mult decât se investea înainte. Numai pentru anul trecut și anul acesta (n.r. - patru luni din 2018 și cinci luni din 2019), avem aproape 70 de milioane de euro investiții, numai în tehnologie. Este un concept. Nu luăm utilaje, așa, că mi-au plăcut mie. Eu, ca agronom, mi-ar conveni să am aici, să mă scol în fiecare dimineață și să mă urc în altă mașină. Nu se poate așa. Trebuie să te încadrezi și în performanțe economice, în primul rând, adică să maximizezi producția la hectar, să reduci costurile”, a declarat Buzdugan jurnaliștilor prezenți în Insula Mare a Brăilei (IMB).
Totodată, Lucian Buzdugan le-a vorbit acestora de beneficiile culturii de lucernă, atât din punctul de vedere al aportului de proteină - o miză imensă la nivel global -, cât și al generării de azot biologic, necesar plantelor de cultură.
„Dacă măcar 20 la sută din suprafața României s-ar cultiva cu lucernă, am avea parte de mai multă proteină la hectar și am avea parte de circa 50-100 de kilograme de azot substanță activă, lăsată în sol de o plantă. De această dată, nu este vorba de un azot chimic, ci de unul biologic pe care îl fabrică această minunată plantă și ni-l lasă gratis, în timp ce dincolo este un azot chimic care se spală atunci când plouă, foarte mult se duce în pânza freatică, mai cu seamă în această zonă. Acest azot biologic este consumat de plantele care urmează (n.r. - în rotație) timp de doi, trei ani. Noi practicăm scarificarea, o lucrare a solului la o adâncime de 40-60 cm, cu un consum energetic foarte mare și forță de muncă suplimentară. Asta în timp ce lucerna, datorită sistemului său radicular, penetrează și aproape că lucrează mai bine decât scarificatorul. Rădăcinile care străpung zona aceasta tare (n.r. - hardpan), putrezesc și lasă niște orificii prin care apa ajunge în profunzimea solului sau, atunci când este nevoie de apă, aceasta urcă spre zona necesară”, a mărturisit Lucian Buzdugan. „Ce cultură merită cultivată mai bine decât lucerna? Pentru noi, este o șansă să găsim, să dăm lucernă (n.r. - să comercializăm), să cultivăm. Un mare avantaj este că producem proteină. Noi avem «foame» de proteină. Nivelul alimentar proteic este mai important decât cel glucidic. Atunci când o țară are proteină, cum este cazul SUA, Argentinei, Braziliei, acestea ocupă primele trei locuri în lume în materie de agricultură. Ministerul Agriculturii, factorii politici ar trebui să militeze pentru extinderea suprafețelor cu lucernă, cultură care este foarte pretabilă pentru România. Arabii, dacă vor dori mai multă lucernă decât cea din IMB, pentru că noi nu putem produce mai mult de 12.500 ha, pentru că este o rotație în care trebuie să ne încadrăm, și ar cere și de la alți fermieri români, ar fi un mare avantaj pentru România”.
Profit de 500 de euro la hectar
Tot cu ocazia Agricost Open Day, Buzdugan le-a vorbit celor prezenți despre profitabilitatea acestei culturi fixatoare de azot. Bazându-se pe vasta sa experiență agronomică, șeful Agricost a precizat că suma care i-ar rămâne unui fermier în buzunar ar fi de circa 500 de euro pe hectar, în cazul contractelor la export. Valorificarea materiei prime pe piața internă ar genera un profit și mai mare.
„Programul nostru este de a înfiinţa în Insula Mare a Brăilei 12.500 de hectare de lucernă, deoarece este o cultură pentru care avem desfacere. În prezent, desfacerea e cea mai grea problemă, dar nivelul de profitabilitate este foarte ridicat. Depăşeşte circa 500 de euro pe hectar. Deocamdată, avem vreo 2.500 de hectare de lucernă pentru producţie şi vreo 300-400 de hectare pentru sămânţă”, a adăugat oficialul IMB.
El a precizat totodată că suprafața de 2.500 ha, existentă în prezent, ar urma să se dubleze în luna august a acestui an.
„Acum, în august, mai semănăm 2.500 de hectare, pentru că mai construiesc o fabrică - eu sunt legat de fabrici, fabrici de uscare, pentru că sistemul de producere a fânului de lucernă îmbalotat este următorul: se coseşte, umiditatea la cosire este de 80 de procente (...), se lasă până umiditatea scade la 40% şi atunci o strângem, o tocăm, o transportăm la o fabrică (...) la un uscător, unde se procesează, se usucă, se îmbalotează. Facem cinci coase pe an. Producţia medie este de 17 tone de fân la 12-14% umiditate, cu proteină peste 20”, a explicat Buzdugan.
Şeful Agricost susţine că 2.000 de tone de lucernă sunt vândute în România, la două ferme, una din judeţul Iaşi şi alta din judeţul Ialomiţa, iar restul ajunge în ţările arabe. Totuşi, spune Lucian Buzdugan, de preferat este vânzarea lucernei pe piața internă, întrucât profitabilitatea este mai mare.
„O vindem în ţările arabe şi 2.000 de tone în România. Pentru ce vindem în România, obţinem sprijin cuplat. Pentru ce vindem afară, nu primim decât subvenţia pe hectar, nu obţinem nişte bani suplimentari. Noi am fi interesaţi să vindem toată lucerna în România, dar nu este cerere. Acum, în România, cumpără lucernă două ferme mari de vaci, care s-au hotărât având în vedere calitatea deosebită; una din Iaşi, una din Ialomiţa. Profitabilitatea de 500 de euro este pentru cea exportată. Pentru cea la intern ar fi mult mai mare... Eu aş vrea să o dau pe toată la intern”, a continuat şeful celei mai mari ferme din sud-estul Europei.
Conform precizărilor sursei citate, programul de înfiinţare a 12.500 de hectare de lucernă necesită cinci fabrici de uscare a culturii, o investiţie care se ridică la 18 milioane de euro pentru fiecare unitate.
„Pentru cele 12.500 de hectare de lucernă, îmi trebuie cinci fabrici. Acum am una, o construiesc pe a doua, anul viitor, pe a treia şi tot aşa. De 18 milioane de euro avem nevoie pentru fabrica nouă de lucernă, nu e mult. Utilajele le cumpărăm din Spania. De ce e atât de scumpă? Nu e numai fabrica. Este copertina de depozitare: să aduci 1.000 de tone de lucernă, să o depozitezi, să o prelucrezi în 24 de ore... Fabrica actuală de uscare, prima dată, a avut capacitatea de 400 de tone şi mi-am dat seama că, dacă mă plouă o zi, o ploaie mă opreşte patru zile să recoltez. Este un calcul aproape matematic. Îţi spune că trebuie să dublezi capacitatea de uscare, ca să reduci timpul de recoltare. Timpul de recoltare, coasa, vine prima dată la 21 de zile, apoi, la o lună”, a mai spus Lucian Buzdugan.
Agricost primeşte anual subvenţii europene şi naţionale de circa 10 milioane de euro.
„Pe total fermă, noi primim în jur de 10 milioane de euro anual. Dar eu comparaţia aş face-o întotdeauna: cât primeşte fiecare pe hectar. Dacă ai două hectare, primeşti 350 de euro, dacă ai 10 hectare, primeşti 170 ori 10. Dar ce face ăla care ia 1.700 (n.r. - de euro) şi ce am făcut eu cu banii de pe subvenţii, că de arătat cu degetul... Ţara prin asta devine mai bogată şi mai puternică”, a conchis acesta.
Era Al Dahra, nu Mubadala Investment Company
În ziua de 21 februarie 2018, Revista Fermierului publica un articol amplu despre achiziția Agricost de către Al Dahra. La acea vreme, Constantin Duluțe, fostul acționar principal al Agricost, preciza că o eventuală tranzacție ar urma să implice vânzarea de acțiuni ale companiei, menționând totodată că Mubadala Investment Company nu este cea care ar urma să cumpere.
„Nu, nu este vorba că vreau să vând (n.r. - pachetul majoritar de acțiuni al/ale Agricost către un investitor străin/român în numele unui străin). Discuții sunt; multe companii s-au interesat. Eu sunt interesat de un parteneriat, să atrag ceva investiții. De atunci, nu s-a perfectat nimic. Doar la nivelul discuțiilor, dar nu aș putea spune... Am discutat cu foarte mulți; patru companii până acum, dar nu. Vin, se documentează, întreabă, dar nu s-a perfectat nimic”, preciza Duluțe pentru Revista Fermierului. „Nu s-a pus problema de vânzare (n.r. - a acțiunilor) nicicum; doar parteneriat, dacă ar fi, dar nu vânzare. Pentru moment, nu este nimic concret. (...) Nu (n.r. - nu este vorba de fondul suveran Mubadala, ca potențial investitor).”
La vremea aceea, el mai preciza că nu știe care este motivul zvonurilor lansate în piață privind vânzarea Agricost și a spus că dacă va decide să vândă acțiuni, nu va cere punctul de vedere nimănui.
„De ce sunt zvonurile în piață? Dar cine poate opri zvonurile? Am avut discuții, dar nu s-a hotărât nimic. Au venit oamenii, s-au interesat, au întrebat, dar nu de acum, de doi-trei ani. Nu mă deranjează (n.r. - propagarea zvonului). Fiecare crede ce vrea. Dacă voi face ceva, nu voi cere părerea. Eu vând niște acțiuni, nu vând teren. Terenul îl ia statul”, mai preciza Constantin Duluțe.
În acea perioadă, directorul general al ADS, Cătălin Gheorghe Bologa, confirma pentru Revista Fermierului că nu este la curent cu existența unei astfel de inițiative (due-dilligence privind cumpărarea iminentă a pachetului majoritar de acțiuni și acoperirea redevenței și datoriilor către ADS ale societății citate mai sus), precum și că o astfel de mutare nu poate fi făcută fără ca ADS, MADR și alte instituții să-și dea girul.
„N-am auzit, sincer (n.r. - de o eventuală preluare a unui pachet de acțiuni Agricost de către un investitor străin/român în numele unui străin). Nu am nicio informație. Nu ne putem da un astfel de acord (n.r. - de preluare a unui pachet de acțiuni Agricost). Dacă avem dat în concesiune sau în arendă teren, suprafețele în cauză nu se pot nici vinde, nici tranzacționa, nici plasa, nici subînchiria, nici subconcesiona. Ca atare, dacă este terenul nostru, este exclus așa ceva. Dacă este terenul lui privat, este treaba lui ce face cu el”, a afirmat Cătălin Gheorghe Bologa. „Este teren proprietatea statului. ADS îl administrează. Este dat în concesiune și, cu asta, basta. Dacă ei (n.r. - Agricost) vor să facă ceva, nu pot face”.
Sursa informațiilor: Revista Fermierului, Agepres
