fabrica - REVISTA FERMIERULUI

Centrul de Cercetări pentru Biodiversitate din campusul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca găzduiește, pe 7 iunie 2024, a XI-a ediție a Festivalului Alimentului, un eveniment ce aduce în prim-plan talentele și abilitățile studenților de la Facultatea de Ştiința şi Tehnologia Alimentelor (FSTA). Creațiile din festival sunt rezultatul aplicării unor tehnologii avansate în procesarea alimentelor. Astfel, studenții analizează noi metode și ingrediente pentru producerea de alimente de calitate.

Centrul de Cercetări pentru Biodiversitate va fi scena unui veritabil experiment gustativ, în cadrul căruia peste 60 de produse, rezultat al muncii și creativității studenților, vor fi prezentate publicului și specialiștilor din industria de profil.

7

9

Rainbow Bread, Lucuma tartelettes, Matcha cookies, Prune murate, Lemon bliss bar, Dragon jelly, Purple crackers, Brahmi - Mousse de ciocolată vegan, Bagels cu adaos de urzici, Băutură din zer cu fructul pasiunii, Unt cu cimbru și chili, AvoGo - marmeladă din avocado și mango cu adaos de tescovină de mere, Hidromel cu cătină, Rose Red - Bere roșie îmbogățita cu biocompusi din măceșe, Golden Brew – specialitate de bere cu ovăz și miere, sunt unele dintre creațiile inovatoare ale studenților clujeni, fiind rezultatul aplicării unor tehnologii avansate în procesarea alimentelor și au scopul de a investiga noi metode și ingrediente pentru producerea alimentelor de calitate.

10

6

Produsele înscrise la Festivalul Alimentului vor fi supuse unei jurizări riguroase de către reprezentanții a zece companii de prestigiu din industria alimentară, interesate de potențialul inovator al acestor creații.

8

„Evenimentul este organizat sub patronajul tradițional al universității, prin facultatea noastră, în colaborare cu Asociația Specialiștilor din Industria Alimentară din România și partenerii din industria alimentară - Carmangeria Moldovan, Oscartielle și Marlex, cărora le mulțumim pentru sprijinul necondiționat în desfăşurarea festivalului. Vizitatorii sunt încurajați să se bucure de experiența gustativă oferită de aceste produse, care nu numai că sunt delicioase, dar sunt și rezultatul utilizării unor tehnologii inovatoare, prin care promovăm astfel un stil de viață sănătos și sustenabil”, a declarat prof. dr. Elena Mudura, decan al FSTA.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Eveniment

Smurfit Kappa, unul dintre furnizorii mondiali importanți de soluții durabile de ambalare, anunță că a semnat un acord pentru achiziționarea Artemis Ltd., o fabrică de ambalaje Bag-in-Box situată în Bulgaria, la Shumen. Achiziția va permite ca Smurfit Kappa să își extindă prezența și baza de clienți în Europa de Est, precum și să își îmbunătățească portofoliul de produse și capacitățile de inovare în sectorul bag-in-box.

Fabrica Artemis se concentrează pe ambalaje pentru alimente și băuturi, produce pungi pentru produsele Bag-in-Box, precum și filme și capace pentru vin. Artemis se va alătura rețelei de operațiuni Bag-in-Box a Smurfit Kappa din Europa.

Smurfit Kappa acquires Artemis

„Am făcut această achiziție în mod strategic pentru a ne stimula creșterea pe piața europeană și pentru a ne extinde aria de acoperire în regiunea estică. Continuând să dezvoltăm și să investim în această fabrică, putem oferi clienților noștri mai multe beneficii, cum ar fi o calitate excepțională a produselor, servicii de înaltă calitate și expertiza globală și de mare anvergură a Smurfit Kappa”, a declarat Massimiliano Bianchi, CEO al Smurfit Kappa Bag-in-Box.

Compania Smurfit Kappa, care are sediul central în Franța, oferă o gamă completă de soluții de ambalare flexibilă pentru produse lichide și semilichide, cum ar fi vinul, lactatele, sucurile, apa, uleiurile și alte produse nealimentare. Smurfit Kappa Bag-in-Box operează la nivel global și are peste 40 de ani de experiență în domeniu.

„Divizia Smurfit Kappa Bag-in-Box deține opt fabrici în toată lumea, compania fiind lider european în ceea ce privește soluțiile Bag-in-Box®, iar robinetul său Vitop® este numărul unu la nivel mondial pentru pungile bag-in-box. Smurfit Kappa Bag-in-Box oferă soluții de ambalare flexibile pentru produse lichide și semilichide în sectoarele agricol, alimentar și industrial, respectând constrângerile legate de costuri și noile reglementări de mediu. Ambalajul Bag-in-Box este ideal nu doar pentru vin, ci pentru toate produsele lichide sau semilichide, existând capacități de la 1,5 litri până la 1.000 litri. Sistemul bag-in-box oferă produselor alimentare o creștere a duratei de consum de până la câteva săptămâni de la deschidere”, precizează Cătălin Costiniuc, director general Azoc-Star, companie membră a diviziei Smurfit Kappa Bag-in-Box, fiind responsabilă cu operațiunile din Estul Europei (Bulgaria, Georgia, Moldova, România etc).

costiniuc

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Eveniment

Vă propunem să citiți un interviu cu secretarul de stat din Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Aurel Simion, despre tradiții culinare ale românilor de ieri, ce pot face parte dintr-o industrie alimentară alternativă în România de azi sau, mai degrabă, de mâine. Temele abordate au fost mai multe, de aceea merită să zăboviți câteva minute, pentru a-l lectura.

Reporter: Cum a fost anul 2023, după ce ați tras linie?

Aurel Simion: Pe sectorul coordonat de mine, eu zic că bine. Și dacă suntem sănătoși înseamnă că anul a fost bun. În afară de activitatea de zi cu zi pe industrie alimentară și alte responsabilități pe care le avem, aș scoate în evidență ceea ce am făcut pentru zona montană a României – răspund de Agenția Națională a Zonei Montane –, aș aminti că în anul 2023, într-o perioadă foarte scurtă, am reușit să implementăm 198 de proiecte pe zona montană. Tot în 2023 am constituit cele nouă grupe de munți; Comitetele de Masiv; am făcut Consiliul Național al Muntelui, un lucru extrem de important, și nu în ultimul rând am lucrat și am participat la elaborarea Strategiei naționale de dezvoltare durabilă a zonei montane din România, strategie care va face obiectul unei hotărâri de guvern în prima parte a anului 2024. De ce scot în evidență Strategia? Pentru că, de aici încolo, dezvoltarea zonei montane va avea o temelie. Este o strategie bine gândită și discutată, reieșită din dialogul purtat în deplasările noastre în teritoriu, în întâlnirile cu oamenii și fermierii din zona montană a României. Agenția Națională a Zonei Montane a participat inclusiv la declararea transhumanței ca activitate protejată la nivel mondial. Am participat la elaborarea Legii Punctului Gastronomic Local, o acțiune și o activitate în care am mare încredere. Mi-aș dori din tot sufletul și voi pune umărul ca ea să fie implementată într-un timp cât mai scurt, în așa fel încât în România să avem cât mai multe, sper 5000-6000 de puncte gastronomice, pentru că avem cu ce să ne lăudăm în zona rurală. Ministerul Agriculturii este și al Dezvoltării Rurale, și atunci trebuie să avem în atenție, în politica pe care o facem, și dezvoltarea, și menținerea zonei rurale a României. Punctul Gastronomic Local face parte dintr-o asemenea strategie, este un element de păstrare a tradițiilor noastre, a gastronomiei românești, dar nu în ultimul rând valorifică, pe lanț scurt, producția din gospodăria proprie. Iar gospodăria țărănească, la nivel european și nu numai, rămâne un exemplu de sustenabilitate și de economie circulară.

140A5142

 

Muntele și managementul specific

 

Reporter: Care sunt atribuțiile pe care le au Comitetele de Munte și Consiliul Național al Muntelui?

Aurel Simion: Munții României sunt împărțiți în nouă grupe de munți, pentru că fiecare grupă are specificul ei și trebuie ținut cont, când faci o politică, de particularitățile zonei respective. Să vă dau câteva exemple. Când am stabilit grupa de munți Făgăraș, se punea problema turismului, la fel și pentru cei din Dâmbovița, care susțineau că problema cea mai importantă a munților este dezvoltarea turismului; ne-am dus în Bihor, iar cei de acolo gândeau că ar fi o prioritate popularea cu zimbri a zonei montane din regiune și cu pește autohton a râurilor montane, se refereau la lostriță; ne-am dus în Harghita și acolo cea mai mare problemă era împădurirea plaiurilor alpine, era vorba nu doar de afiniș, ci și de ferigă, steregoaie și așa mai departe, că dacă aciditatea pajiștilor alpine se schimbă și devine din ce în ce mai acidă, atunci plantele toxice și cele invazive acoperă plaiul montan și animalele nu mai au unde să pască; ne-am dus în Covasna și cea mai mare problemă era atacul urșilor în gospodăriile populației și ale fermierilor din zona respectivă. Deci fiecare grupă de munți are particularitatea ei, de aceea legiuitorul, în 2018, prin Legea 217, a gândit împărțirea pe grupe de munți, în așa fel încât fiecare să vină cu specificul și problemele proprii pentru a le integra într-o strategie sau într-o decizie a Consiliului Național al Muntelui. Pe sistem piramidal, cele nouă Comitete de Masiv sunt coordonate de Consiliul Național al Muntelui, unde președinte este prim-ministrul, secondat de ministrul agriculturii, ca vicepreședinte. Este foarte importantă constituirea acestor Comitete de Masiv și a Consiliului Național al Muntelui pentru că decizia nu mai trece prin zece mâini, trece de la bază direct la decident, iar implementarea ei se face mult mai rapid, scurtând timpul de la nevoie la decizie. Îmi place această structură de coordonare. Noi, Ministerul Agriculturii, vom veni și cu Strategia, ne vom duce la prim-ministru, la Consiliul Național al Muntelui, o vom analiza acolo și apoi vom demara legiferarea ei printr-un HG, în așa fel încât în viitoarele legislaturi sau cine vine la conducerea Ministerului va trebui să implementeze ceea ce a legiferat Consiliul Național al Muntelui. Agenția Națională a Zonei Montane, care aparține de Ministerul Agriculturii, va asigura implementarea măsurilor dispuse de Consiliul Național al Muntelui. De aceea mi se pare o formă de organizare bună, având și Strategie, deci zona montană a României ar trebui să primească o atenție deosebită, pentru că zona montană ne oferă atâtea lucruri: de la mediu la apă, la climă, la ce vrem noi.

140A5163

Reporter: De altfel știu că există o lege prin care se stabilea o sumă de un miliard de euro pentru dezvoltarea zonei montane.

Aurel Simion: În 2018 era povestea, cu cele cinci legi care au făcut un ansamblu de legi în frunte cu Legea 217, Legea Muntelui, era vorba acolo de legea de înființare a punctelor de sacrificare, legea de înființare a stânelor montane, a punctelor de colectare și procesare a laptelui și a fructelor de pădure. Noi anul trecut am finanțat trei dintre aceste domenii de activitate: procesarea și colectarea laptelui, procesarea și colectarea fructelor de pădure și, nu în ultimul rând, a stânelor montane. Eu sunt mulțumit de ceea ce am făcut, personalul Agenției montane a asigurat un pionierat în finanțarea strictă a zonei montane a României, am trecut prin focul înțelegerii și al coordonării unor asemenea proiecte, sper să le dezvoltăm de aici încolo cu și mai mare aplicabilitate și rezultate în teritoriu. Strategia de dezvoltare a zonei montane a făcut obiectul unui proiect POCA (Programul Operațional Capacitate Administrativă), licitația a fost câștigată de Banca Mondială, strategia în sine este elaborată de Banca Mondială împreună cu Ministerul Agriculturii și cu toate celelalte nouă Comitete de Masiv din România. 

Reporter: Ce facem cu Strategia mai departe? Vom avea o strategie, ea va fi aprobată, și ca atare va trebui să genereze niște legi care să urmeze această strategie.

Aurel Simion: Pot să genereze și legiferare, și legi, dar în primul rând trebuie să genereze finanțări, și mă gândesc pentru zona montană la finanțări multifond, că nu numai din bănuții de la Ministerul Agriculturii poți să ții o zonă montană a României, va trebui să găsim și alte forme de finanțare, probabil directă, de la Comisia Europeană, de la Ministerul Mediului, din fondurile europene, în așa fel încât zona montană să beneficieze de o atenție deosebită, inclusiv financiară la nivel național, pentru că Strategia trebuie să identifice și soluții de finanțare. O așteptăm cu mare drag. Chiar dacă am participat la ea, mă interesează forma finală. Știu că e finală, așteptăm să fie depusă la noi.

DSC06562

 

Transhumanța nu ar trebui să dispară

 

Reporter: Un alt lucru de care aminteați ceva mai devreme, o activitate milenară în România, care a stat la baza schimburilor, relațiilor culturale între regiuni, cu un rol foarte important în tradiția noastră și păstrarea ei, transhumanța. Cum o sprijinim în continuare? Trebuie să recunoaștem că transhumanța nu se mai practică decât foarte rar.

Aurel Simion: E păcat că nu se mai practică, din punctul meu de vedere. Probabil, colegii din parlament sau fermierii mari or să mă contrazică și or să zică: „Domnule, nu, transhumanța se făcea atunci când forma de proprietate era una singură, acum s-a divizat, fiecare om are parcela lui și conform constituției și tradiției noastre, a românilor, «ce-i al meu e al meu și nu trebuie să fie călcat de nimeni»”. Cred totuși că transhumanța avea un rol benefic. Pentru că ne confruntăm la ora actuală cu o problemă destul de serioasă, cei de la Academia de Științe Agricole ne sesizează degradarea pajiștilor alpine, ceea ce e un fenomen periculos pentru zona montană. De ce se degradează? Pentru că avem din ce în ce mai puține animale – și lipsesc mai ales cele din specia ovine, pentru că pajiștea alpină este întreținută în special de oaie –, având animale puține, pășunatul la munte a scăzut și atunci noi trebuie să facem ceva. Trebuie să facem ceva și ca stat. N-aș vrea să ajungem în situația în care să cheltuim sume foarte mari ca să întreținem pajiștile alpine, prin aplicarea de amendamente pentru a crește aciditatea, pentru că plantele pe care le-am dat ca exemplu nu trăiesc într-un sol alcalin. De fapt, asta făcea oaia în zona montană. Oaia practic însămânțează materie organică, bălegar, care prin descompunere oferă solului mai multă alcalinitate, iar dezvoltarea florei montane obișnuite prinde amploare. 

Reporter: Există o problemă și cu jnepenișul, pentru că în fiecare an trebuie tăiat.

Aurel Simion: La nivel european, jneapănul este ocrotit. La noi este invaziv și sunt probleme. Nu știu cum vom gândi, dar transhumanța va beneficia probabil de un sistem legislativ de menținere a acestui fenomen, pentru că România în sine, dacă ne uităm și în istorie, practic ne-am stabilit prin păstorii noștri de veacuri. Trebuie să păstrăm ceea ce istoria ne-a lăsat și să lăsăm în continuare și noi.

 

Punctul Gastronomic Local, la început de drum

 

Reporter: Punctele Gastronomice Locale, ușor-ușor, au început să prindă localități cu tradiție în zona montană, dar nu numai acolo, pentru că punctul gastronomic nu este doar în zona montană sau în zonele turistice, el poate fi oriunde.

Aurel Simion: Corect. Nu trebuie să le legăm în mod special de zona montană. Eu le-am corelat acum pentru că cei din conducerea zonei montane au avut disponibilitate și m-au ajutat în poziționarea Ministerului Agriculturii vizavi de Punctul Gastronomic Local. Discuțiile pe această temă au început în 2020, când, împreună cu Ivan Patzaichin, le-am dezvoltat, am avut negocieri cu Ministerul de Finanțe, cu Ministerul Turismului, cu ANSVSA-ul, am găsit înțelegere la aceștia din urmă, președintele a emis un ordin de înregistrare a acestor Puncte Gastronomice Locale, iar ele au început să funcționeze. În schimb, nu erau legiferate. Nu aveai un Cod CAEN și o identificare ale lor, exista posibilitatea să fie confundate cu restaurante sau cu altceva, și atunci legiuitorul a venit și le-a identificat prin această lege. Ele trebuie să se dezvolte la nivelul întregii țări. Zona de câmpie poate și ea oferi anumite rețete și să dea un gust foarte bun preparatelor. De exemplu, poți să înființezi un Punct Gastronomic Local lângă o pescărie, lângă o entitate de vânătoare, la o stână – am văzut și în Belgia chestiunea asta. Anul acesta, ar trebui să ne gândim la ferme didactice, la stâne didactice, în așa fel încât dragostea pentru agricultură și pentru animale s-o preia și tânăra generație. Deci aceste puncte gastronomice poți să le înființezi unde există o sursă de hrană. Mai departe, aceste puncte se vor dezvolta. Cel care practică un management, un marketing bun, cel care e la o intersecție de drumuri din zona rurală, cel care este aproape de un obiectiv turistic poate să se dezvolte, și atunci va trebui să treacă la o următoare etapă, să se mărească, să nu ofere mâncare doar pentru 15 persoane, să ofere pentru 30, 100 și așa mai departe, și să treacă astfel la o altă formă de organizare. Pe mine, ca Minister al Agriculturii, mă interesează să valorifice ceea ce produce, să-i dea plusvaloare.  Pentru că noi nu folosim la maximum ceea ce produce gospodăria țărănească. Noi, Ministerul Agriculturii, gestionăm și risipa alimentară, facem politici ale risipei alimentare în România, și atunci ceea ce produce fermierul, micul gospodar, nu trebuie să se irosească, trebuie să îl pui într-un tuci, pe sobă și să faci o ciorbă, o mâncare, pe care să o oferi pentru că este de cea mai bună calitate. Noi punem în valoare ceea ce are frumos și bun zona rurală a României și zonele limitrofe ale orașelor, adică zona rurală a urbanului.

tocan ceaun

În lege se specifică că vor face obiectul finanțărilor sau ajutorului din partea Ministerului Agriculturii. Noi, Ministerul Agriculturii, la nivel teritorial finanțăm GAL-urile, Grupurile de Acțiune Locală, Punctele Gastronomice Locale trebuie să facă parte – și e foarte bine să audă președinții de GAL-uri – din strategia dumnealor de dezvoltare locală. Și va trebui, ușor-ușor, să fie și finanțate. Deocamdată statul român nu cheltuiește niciun ban pentru punctele gastronomice. Sunt GAL-uri în Bistrița-Năsăud, v-aș da exemplu, care au finanțat punctele gastronomice locale. Este foarte bine și așa ar trebui să dezvoltăm și să diseminăm informația la nivel național.

Reporter: Știu că există o platformă unde găsim Punctele Gastronomice Locale, ar trebui să fie inclusiv meniul pentru ziua următoare.

Aurel Simion: Suntem la început. Noi, Ministerul Agriculturii, împreună cu colegii de la AFIR, gestionăm aplicația CPAC (Catalogul Produselor și Activităților Certificate), acolo avem trecute produsele montane, produsele tradiționale, zone și așa mai departe. Vom proceda inclusiv la popularizarea lor, pentru că intră în atribuțiile Ministerului Agriculturii. În afară de faptul că am făcut această aplicație, noi trebuie să le asigurăm și o publicitate. Așadar, va exista și o platformă. În calitate de consumator vă spun, când mă duc în zona Sălaj, de exemplu, și am ajuns la ora prânzului, mi-ar plăcea să mă uit pe telefon și să văd în zonă la cine mănânc și ce mănânc, ce meniu are; pui mâna pe telefon, suni: „Doamna X, ce aveți astăzi la masă? – Am ciorbă de fasole cu ciolan”. Dacă vreau, mănânc, dacă nu, mă duc la vecina, care are o ciorbă de pasăre sau altceva. Cam așa ar trebui să ajungem să funcționeze și așa putem să aducem o plusvaloare, o creștere a nivelului de trai al locuitorilor din zona rurală. E o mică părticică acolo care poate să devină un business foarte bun la nivel național.

 

Schemele de calitate, pe un trend ascendent

 

Reporter: Să discutăm despre schemele de calitate, care ar putea aduce finanțări. La noi, toate costurile sunt integrate în preț, devenind mai mari decât prețurile produselor din import, care ne sufocă. Pentru că acolo prețurile sunt susținute, măcar într-un procent, prin schema de calitate, deja implementată.

Aurel Simion: România are la ora actuală 13 produse recunoscute european pe IGP (Indicație Geografică Protejată) și STG (Specialitate Tradițională Garantată). Puțin, vizavi de multitudinea de produse pe care le avem sau rețete pe care românii de-a lungul timpului le-au păstrat și le-au dus mai departe. Bazinul de recoltare a acestor produse pe care noi le autorizăm la nivel european, le atestăm la nivel european, este format de Produsele Tradiționale, Produsele Montane. Ca Produs Tradițional, Ministerul Agriculturii a comunicat la Comisie Ordinul 760, astfel Produsul Tradițional este o schemă de calitate națională recunoscută european. Legislativ ne-am asigurat, adică am plecat cu baza, baza este solidă, avem Ordinul 760, avem Rețetele Consacrate comunicate la Comisia Europeană, și iată că din 2020 până la zi avem șapte produse care s-au atestat, avem în fază finală încă două la Comisia Europeană, avem o opoziție făcută de bulgari la Sardeluță marinată, am avut opoziție de la vecinii noștri bulgari aproape la toate produsele, mai ales la cele din zona Dobrogei, pentru că spun ei că tradiția este comună, rețetele sunt comune și așa mai departe; nu fac decât să lungească acest timp de recunoaștere a produselor, dar cu siguranță și Sardeluță marinată, și Batog deltaic de sturion vor fi recunoscute în scurt timp la UE. Avem și alte produse în studiu, avem nouă produse din zona Bihor pe care Ministerul Agriculturii trebuie să le trimită la Comisie. România a intrat și târziu, în 2007, în UE, până am înțeles și noi fenomenul și am avut un feedback al procedurii a durat ceva, dar, în ultimul timp, eu spun că suntem pe un trend ascendent și ne mișcăm destul de bine.

igp

Reporter: În ceea ce privește produsele tradiționale atestate? Odată cu schimbarea legislației, de la mii de produse s-a ajuns la…?

Aurel Simion: La 760 de produse. Potențialul este mult mai mare, fără discuție, tot am lucrat cu Direcțiile agricole din teritoriu, unde ar trebui și dumnealor să ne asigure o mult mai mare publicitate, diseminare a acestor avantaje. Avantajele  schemelor de calitate nu sunt mici. Când atești un Produs Tradițional, practic îi dezvălui și povestea. Având poveste, ai asigurat scaunul la masa negocierilor. Și atunci poți să discuți cu marii retaileri, cu cumpărători și așa mai departe, despre produsul tău. Dacă te duci și vrei să discuți despre un produs banal, pe care-l fac toți, n-ai cum să penetrezi piața sau să rămâi în piață. Și atunci e nevoie de o poveste a produsului. Și când ne ducem la UE ne ducem cu niște particularități pe care nu le au alte state. Avem în lucru acum, în afară de produsele de Bihor, avem Virșli de Hunedoara, avem Cârnați din Topor și Carnea afumată la garniță, amândouă din Vâlcea.

Reporter: Și ar mai fi, mi-am adus aminte, „Tocanul de oaie”.

Aurel Simion: Da. Tocanul de oaie este un produs atestat, tot în Vâlcea. Membru al Asociației Producătorilor Tradiționali, Meșteșugari și Artizani Vâlcea este și dna Maria Băbu (Băcița Mărioara de la Stâna Ștefanu, n.r.), la care faceți referire, Muntele Ștefanu și așa mai departe, zone frumoase ale României.

Reporter: Și mai avem acel vestit ceaun…

Aurel Simion: De la doamna Maria Spinciu. Maria și ceaunul. Este un proiect tot al Asociației Producătorilor Tradiționali, Meșteșugari și Artizani Vâlcea – pe doamna Maria am găsit-o cu disponibilitatea de a arăta tinerei generații ce înseamnă o mâncare făcută românește, la ceaun, cu lemne și produse românești versus fast-food. Cam așa este proiectul. Este un proiect ambițios, a prins deja în județ și în zonă, îl vom dezvolta la nivel național.

tocan oaie

Reporter: Știu despre proiect pentru că m-am întâlnit cu dumneaei și chiar mi-a povestit că vrea să meargă în țară, într-un turneu, prin care să promoveze mâncărurile la ceaun.

Aurel Simion: S-a făcut o primă întâlnire pe 29 decembrie 2023 la Horezu. Chiar am fost și eu prezent acolo. Putem să generăm asemenea activități la nivel național, și ar fi bine să o facem. Important e să ne păstrăm tradiția, gustul, rețetele și, nu în ultimul rând, să folosim ceea ce producem. Nu trebuie să mă duc la x colț, la un magazin, să cumpăr produse de la orice producător din afara țării și să încerc să-l cosmetizez, pentru că oricum nu-i dai gustul acela autohton.

 

Lucrurile bune vin din necesitate

 

Reporter: Ați amintit două produse din Vâlcea, foarte interesante, și vreau să revin asupra lor pentru că am mai văzut prin magazine sau prin țară promovându-se acest tip de produse, și vorbim de Cârnații din Topor și Carnea afumată la garniță. Să dezvoltăm un pic, pentru că fiecare are rețeta sa cu specificul zonei.

Aurel Simion: Lucrurile bune au un izvor. Izvorul îl reprezintă nevoia. Dacă ai o necesitate – și acasă, și în societate –, trebuie să găsești soluții. Cândva, în timp, bunicii și strămoșii noștri încercau să găsească soluții la problemele dumnealor. De exemplu iarna, oamenii din zona deluroasă a Vâlcei, când nu puteau să practice agricultură sau nu aveau mult de lucru, plecau la tăiat de lemne în zona montană. Soțiile trebuia să le pună mâncare în traistă. Ce puteau să le pună în așa fel încât să reziste în timp, să nu se strice? Omul își tăia porcul la Crăciun și începea să-l prepare. Cârnații din Topor, din Vâlcea. De ce din topor? Pentru că n-aveai alte unelte de tăiat, n-aveai mașină de tocat și automat foloseai toporul cu care lucrai. Aveai topor și te apucai să prepari Cârnații din topor. Gospodina își alegea carnea și o toca din topor.

CARNATI TOPOR 2 scaled

Reporter: Acum să nu ne gândim la toporul de tăiat lemne, ăla mare. Era o toporișcă ușor de mânuit.

Aurel Simion: Sigur, nu secure. Dar să știți că, dacă stai și analizezi, practic tăierea cărnii cu toporul avea și o particularitate, pe care dumnealor, la timpul respectiv, nu o știau: una e să tai carnea cu un cuțit foarte frumos și alta e s-o tai cu toporul, pentru că toporul și zdrobește, sparge proteina, se eliberează enzima și de aici procesul de frăgezime și ulterior de maturare al cărnii se accelerează și devine mult mai suculentă, mai plăcută, iar rezistența la masticație este mult mai mică. Acești cârnați se pun la fum, se puneau la fum cald în primă fază, se puneau la uscat deasupra plitei, se uscau până când membrana foșnea, apoi se puneau pe coș, prima dată la fum cald și apoi la fum rece. E o tradiție extrem de frumoasă. Merg mai departe la carnea la garniță: practic, din acești cârnați, se toc și, împreună cu altă carne afumată, spata de porc se afumă, se toacă și se prăjește în untura proprie, nu existau borcane, existau oale din lut și se punea carnea, practic se conserva în untură, și atunci gospodarul, proprietarul o lua în traistă și pleca, mai punea puțină untură pe o felie de turtă de mălai – n-aveau pâine – și își asigura pansamentul gastric și un prânz sănătos. Acum trebuie să înțelegem că România are bogății în sare, dar sarea din fiecare salină are anumite proprietăți și, automat, cea din Vâlcea am înțeles că e mult mai bogată în magneziu și zinc, care dă un anumit gust și o savoare produselor respective. Asta îi și identifică ca un produs din zonă. Asemenea povești avem peste tot în țară, important este să găsim oameni care să-și ia puțin din timpul dumnealor în așa fel încât să scrie povestea și să vină cu produsele la Ministerul Agriculturii. Nu costă nimic pentru cineva care vrea să-și ateste un Produs Tradițional. Adevărat, atestarea pe IGP-uri, europeană, costă, pentru că te adresezi unui organism de certificare, sunt costuri și de analiză, în schimb dacă tot prinzi istorie ca Produs Tradițional, e păcat să nu mergi mai departe, la certificarea europeană, și astfel rămâne ceva după noi.

BORCAN CARNE GARNITA 2 scaled

 

Trebuie să legiferăm ce vrea sistemul

 

Reporter: La final: la ce să ne așteptăm în 2024 pe sectorul industrie alimentară?

Aurel Simion: Depinde ce-ți propui. Important e să dialogăm, că practic instituțiile statului sau Ministerul Agriculturii în cazul nostru, trebuie să legifereze ceea ce vrea sectorul. Și atunci trebuie să identificăm foarte bine ce vrea sectorul. Sectorul de procesare și așa mai departe. Acum, agricultura României este o agricultură care are și cele mai mari exploatații, dar are și cele mai multe și fărâmițate, la fel și producătorii, sunt producători jucători mari, cu care te poți lupta european și nu numai, cu ei în spate poți să înclini pozitiv balanța comercială a agriculturii, dar ai și foarte mulți jucători mici, care încearcă să facă, încearcă să ducă mai departe moștenirea lor. Sunt acei jucători pe care eu îi rog să se aplece și asupra Punctului Gastronomic Local, să valorifice tot ceea ce produc acolo. Noi, Ministerul Agriculturii, trebuie să-i ajutăm pe toți, trebuie să-l ajutăm și pe cel mic, nu trebuie să-l lăsăm să ajungă un asistat social, trebuie să-l ajutăm în așa fel încât să-l menținem în piață și dacă poate să și crească. Avem legi, avem finanțări, și în ultimii 2-3 ani am avut finanțări în agricultură foarte generoase, și granturi, într-adevăr, am avut și probleme cu care noi nu ne-am mai confruntat, nu știam ce înseamnă o criză, fie ea de COVID, fie ea energetică sau ce alta am mai avut, am învățat din ele. Părerea mea e că cea mai mare problemă la o criză este panica, și nu poți s-o elimini decât prin dialog. Ministerul Agriculturii, când am avut COVIDUL și au fost rafturile goale în hipermarket, a ieșit și a spus: stop. Atunci am introdus raportarea stocurilor, am făcut-o nu neapărat că noi nu aveam ce să punem pe raft, pentru că știam că există stocuri de marfă, ci pentru liniștea opiniei publice: avem stocuri. Atunci fiecare agent economic a raportat stocurile, noi am avut pe ce ne baza și am comunicat cu cetățenii, am mai avut o sincopă atunci: lipsa uleiului. Și ne-am întâlnit, Ministerul Agriculturii cu procesatorii, și am zis: stați liniștiți, nu intrați în panică, avem ulei. Da, cetățenii României trebuie să stea liniștiți, avem ce pune pe masă, avem și rezerve, avem din ce produce și avem în primul rând un factor uman, agricultorul român, de o foarte bună calitate. Și asta ne asigură un viitor, zic eu, pozitiv și de speranță.

topoloveni

 

*****

Tocan de oaie
Tocanul de oaie se obține din carne proaspătă de oaie, miel și noaten (miel până la 9 luni) sau de berbec și este provenită de la animalele de la stâna proprie din zona Novaci (Gorj) - Obârșia Lotrului (Vâlcea), furajate pe pășuni fertilizate natural și cu compoziție specifică zonei de deal și de munte. Ingredientele folosite sunt: sarea și apa, iar la păstrare, burduful. Tocanul sau sloiul este un preparat culinar din bucăți de carne (cu os) de oi, fierte în ceaun la foc mic, în seu propriu. Odată răcit, preparatul capătă consistența de sloi precum bine-cunoscutul preparat carne la garniță. Produsul finit introdus în „burduful” stomacului se livrează porționat în cantități de aproximativ 250 grame fiind ambalat în folie alimentară.
Băbu Maria P.F. - Oraș Novaci, str. Gilorțel nr. 5, județul Gorj
 
Carne afumată la garniță „Ca altădată”
Carnea afumată la garniță este produsul întâlnit în toate gospodăriile țărănești din zonă și se mai numește și pecie la garniță sau pecie afumată cu untură. După afumare carnea se taie în buc. de aproximativ 6-8 cm și urmează a fi prăjite în untură la foc mărunt timp de 35-45 min, operațiune la care se adaugă și bucăți de cârnați cu mirodenii și usturoi și/sau cârnați din topor. Bucățile de carne și cârnați în stare caldă se scot și se aranjează uniform în oale de pământ sau porțelan, după care se acoperă cu untură în stare lichidă. Untura asigură grăsimea necesară prăjirii, precum și dregerea mâncărilor gătite, iar bucățile la garniță sunt ușor de consumat, reprezentând o mâncare rapidă și consistentă. Specificitatea produsului derivă atât din maniera tradițională de producție, cât și din modul de ambalare, în ulcele de lut ars tipic obiceiurilor străvechi.
Avi-Giis S.R.L. - Com. Mihăești, sat Stupărei, județul Vâlcea
 
Cârnați din topor „Ca altădată”
Cârnații din topor sunt fabricați din carne de porc rezultată din tranșare, cu un procent de carne/grăsime de 80/20, se toacă cu barda și toporul, rezultând bucăți de carne și grăsimi relativ mari, respectând maniera tradițională a cârnaților ce se făceau, popular spus din topor sau din bardă. Această carne se amestecă cu sare, se lasă la maturat 12 zile, amestecându-se astfel încât sarea să se dilueze și să se absoarbă uniform în bucățile de carne. După maturare, se adaugă piper măcinat, cimbru măcinat, usturoi pisat și apă, conform rețetei tradiționale. Compoziția se amestecă timp de 35 min, apoi se procedează la umplerea membranelor naturale (mațe de porc). Cârnații rezultați în șiraguri lungi se pun la zvântat și maturat pe bețe din lemn timp de 12 ore, la o temperatură de 4-8 grade, după care se afumă la rece 12-24 ore.
Avi-Giis S.R.L. - Com. Mihăești, sat Stupărei, județul Vâlcea
 
Batog deltaic de sturion
„Batog deltaic de sturion” IGP este un produs alimentar din pește, din materie primă filé de sturion, conservat prin afumare cu fum din lemn de esență tare, sub formă de rulou, legat cu sfoară textilă. Batogul de bună calitate trebuie să aibă aspectul curat, culoarea aurie, gustul puțin sărat și mirosul plăcut, cu un ‘buchet’ delicat, ușoară aromă de fum. Pătruns în secțiune, la copt, până la mijloc, este fraged, dar nu prea uscat, transparent și unsuros. Pentru obținerea produsului „Batog deltaic de sturion” IGP sunt necesare ca materie primă, filé de sturion exclusiv din acvacultură (familia Acipenseridae, speciile Huso huso, Acipenser gueldenstadtii, Acipenser baerii) și ca ingrediente, sare gemă neiodată, zahăr.
Deltaica Seafood S.R.L. - Oraș Tulcea, str. Viticulturii nr. 2, județul Tulcea
 
Sardeluță marinată
„Sardeluță marinată, în vin”, „Sardeluță marinată, în ulei de floarea-soarelui”, ”Sardeluță marinată, în ulei de floarea-soarelui picant” sunt produse alimentare obținute din aceeași materie primă, șprot (cunoscut și prin sinonimul sardeluță) pește din specia Sprattus sprattus, prin marinare și apoi acoperit cu trei tipuri de soluții pe bază de vin, ulei de floarea-soarelui sau ulei de floarea-soarelui picant, aromatizate cu ingrediente utilizate în mod tradițional.
Asociația “Ro-Pescador” - Oraș Tulcea, str. Iuliu Maniu nr. 9, cod poștal 820147, județul Tulcea

Foto: „Ca Altădată” și MADR

 

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – februarie 2024
Abonamente, AICI!
Publicat în Interviu

Sesiunea de depunere a proiectelor pentru intervenția DR-22 „Investiții în condiționarea, depozitarea și procesarea produselor agricole și pomicole” se va desfășura în intervalul 20 decembrie 2023 - 30 aprilie 2024. Intervenția este finanțată prin Planul Strategic pentru Politica Agricolă Comună 2023 – 2027 (PS PAC 2027).

Alocarea financiară, în actuala sesiune de depunere a proiectelor, pentru intervenția DR-22 este de 210.300.000 euro.

Valoarea finanțării acordate în cadrul intervenției DR-22 „Investiții în condiționarea, depozitarea și procesarea produselor agricole și pomicole” este de maximum 10.000.000 euro/proiect pentru înființarea unităților de procesare pentru sectoarele legume-fructe, industria de morărit, ulei și nutrețuri combinate. Tot prin DR-22 se pot obține fonduri de cel mult 7.000.000 euro/proiect pentru alte investiții de înființare decât cele menționate anterior și de maximum 3.000.000 euro/proiect pentru investiții de modernizare.

Rata sprijinului public nerambursabil este de 65% din totalul cheltuielilor eligibile pentru IMM-uri, forme asociative și alte întreprinderi.

Prin intervenția DR-22 sunt eligibile investiții în construcția și dotarea unităților de condiționare, depozitare și procesare, în infrastructura internă şi în utilități, precum și cheltuieli pentru asigurarea respectării condițiilor de igienă și a fluxului tehnologic, cheltuieli aferente marketingului produselor obținute (echipamente pentru etichetarea, ambalarea produselor), cheltuieli aferente comercializării produselor etc.

Beneficiarii acestei intervenții pot fi formele asociative cu rol economic (cooperative agricole și societăți cooperative, conform legislației naționale, precum și grupuri și organizații de producători recunoscute de MADR), precum și alți operatori economici (IMM-uri conform Legii nr. 346/2004, întreprinderi mari, inclusiv fermieri încadrați în statutul de IMM/întreprindere mare).

„Intervenția DR-22 are ca obiectiv consolidarea orientării către piață și sporirea competitivității fermelor agricole, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. De asemenea, se înscrie în eforturile de atenuare a schimbărilor climatice și adaptare la acestea, contribuind la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În plus, se propune promovarea ocupării forței de muncă, creșterea economică și egalitatea de gen în agricultură, inclusiv prin implicarea femeilor în acest domeniu. Bioeconomia circulară și silvicultura sustenabilă completează setul de obiective pentru dezvoltarea rurală durabilă”, transmite Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Pentru detalii suplimentare, Ghidul solicitantului și formularele necesare accesați link-ul: https://www.afir.ro/domenii-de-interventie/detalii-si-anexe-dr-22/

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a publicat condițiile accesării fondurilor disponibile pentru procesatori privind finanțarea acordată prin Programul național de dezvoltare și susținere a industriei alimentare INVESTALIM. Cererile de aprobare pentru finanțare și înregistrarea acestora se realizează în termen de 30 de zile calendaristice, respectiv în intervalul 27 octombrie 2023, ora 08:30 - 27 noiembrie 2023, ora 16:30.

Programul INVESTALIM este derulat de către Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale (MADR), prin AFIR, având un buget maxim, pentru perioada 2023 – 2026, de 590 milioane euro, respectiv echivalentul a 147,5 milioane euro anual.

Ghidul solicitantului și anexele aferente acestuia se regăsesc pe www.afir.ro, în pagina dedicată schemei de ajutor de stat – https://www.afir.ro/domenii-de-interventie/detalii-si-anexe-investalim/. În baza acestor documente potențialii beneficiari pot demara pregătirea documentației necesare accesării de către solicitanți a fondurilor INVESTALIM.

AFIR precizează că se vor considera cheltuieli eligibile modernizarea/reabilitarea infrastructurii destinate condiționării, depozitării și/sau procesării deținute de solicitanți. De asemenea, se vor considera cheltuieli neeligibile aferente construcțiilor din cuprinsul Planului de investiții, doar achiziția de clădiri și costurile aferente chiriei.

Beneficiarii eligibili pentru sprijinul prin INVESTALIM pot fi întreprinderile nou-înființate sau întreprinderile în activitate, atât IMM, cât și întreprinderi mari, înființate conform Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Intensitatea sprijinului nerambursabil are valori cuprinse între 30% și 70%, iar nivelul ajutorului de care poate beneficia o întreprindere poate ajunge până la un maxim total de 57.750.000 de euro.

Activitățile eligibile pentru care se acordă finanțare prin intermediul schemei de ajutor de stat INVESTALIM sunt: prelucrarea și conservarea cărnii; prelucrarea şi conservarea peștelui, crustaceelor și moluștelor; prelucrarea şi conservarea cartofilor; fabricarea sucurilor de fructe și legume; prelucrarea și conservarea fructelor şi legumelor; fabricarea uleiurilor şi grăsimilor; fabricarea produselor lactate și a brânzeturilor; fabricarea produselor de morărit, a pâinii, a prăjiturilor și a produselor proaspete de patiserie; precum și fabricarea zahărului.

Investițiile realizate în cadrul Programului INVESTALIM trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele criterii principale:

a) Să aibă o valoare totală, fără TVA, de minimum 2.500.000 lei, respectiv echivalentul a aproximativ 500.000 euro;

b) Să demonstreze eficienţa economică şi viabilitatea pe toată durata implementării investiţiei şi încă cinci ani de la data finalizării acesteia;

c) Să îndeplinească indicatori cantitativi şi calitativi stabiliți;

d) Să genereze contribuţii la dezvoltarea regională, prin plata de taxe şi impozite la bugetul consolidat al statului şi la bugetele locale, pentru perioada implementării investiţiei şi încă cinci ani de la data finalizării acesteia;

e) Să genereze un efect multiplicator cuantificabil în economie prin atragerea altor investiții conexe şi dezvoltarea furnizorilor locali de produse şi servicii.

f) Întreprinderea are obligaţia de a menţine în stare de funcţionare investiţia iniţială realizată, pentru o perioadă de cel puţin 5 ani de la data finalizării acesteia.

AFIR transmite că, procesarea produselor agroalimentare va fi susținută financiar și prin intervenția DR 22 – Investiții în condiționarea, depozitarea și procesarea produselor agricole și pomicole, din cadrul Planului Strategic pentru PAC 2023 – 2027, unde alocarea financiară este de 210.300.000 euro. Valoarea maximă a unui proiect de investiții poate ajunge la 10.000.000 euro pentru înființare unități de procesare legume-fructe și pentru industria de morărit, ulei și nutrețuri combinate, la 7.000.000 euro pentru înființarea unităților de procesare, iar pentru modernizare se acordă până la 3.000.000 euro/proiect. Intensitatea sprijinului nerambursabil pentru această intervenție este de 65%.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

Miercuri, 4 octombrie 2023, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu, a vizitat fabrica de zahăr din județul Mureș, de la Luduș. Șeful MADR s-a întâlnit cu reprezentanții fabricii, a vizitat unitatea, a asistat la procesul de fabricare a zahărului și a discutat cu personalul și reprezentanții Sindicatului Liber al Salariaților SC «Zahărul» SA Luduș.

La sfârșitul lunii ianuarie 2023, Fabrica de Zahăr Premium Luduș a fost preluată de la compania franceză Tereos de către doi români, Mihaela Neagu și Mihail-Daniel Matache, investitori în sectorul agroalimentar și al produselor alimentare de consum. Mihaela Neagu a cumpărat anul trecut și fabrica de zahăr de la Bod, județul Brașov.

386254234 712640837570966 8381937332148085536 n

Fabrica de zahăr de la Luduș a început procesarea sfeclei de zahăr de pe o suprafață de aproximativ 3.400 ha de la fermieri din județele Mureș, Cluj, Brașov, Alba, Bistrița-Năsăud și Arad. Pe 22 septembrie 2023 a început campania de recoltare și prelucrare a sfeclei de zahăr, fiind deja livrate cantități de zahăr către magazinele din România.

Ministrul Barbu a felicitat conducerea fabricii pentru parteneriatul încheiat cu fermierii din țara noastră și și-a exprimat încrederea că suprafețele cultivate cu sfeclă de zahăr vor crește, iar fabrica va intra într-un proces de retehnologizare.

386585618 712640967570953 4645443569753604318 n

Florin Barbu a transmis că, din acest an, Ministerul Agriculturii acordă o subvenție mai mare producătorilor de sfeclă de zahăr pentru a încuraja fermierii să continue să producă. „Producția de zahăr de anul acesta arată cu adevărat că aici există patriotism și sunt sigur că orice român adevărat care investește în România își dorește să obțină produse care să se regăsească pe rafturile magazinelor din țară. Acest lucru se realizează cu ajutorul dumneavoastră, al fermierilor. Am satisfacția că prin determinare și efort s-a reușit salvarea fabricii de zahăr, iar munca salariaților și activitatea fermierilor cultivatori de sfeclă de zahăr în zonă vor continua. Această investiție importantă pentru relansarea producției de zahăr din țară reprezintă o dovadă că agricultura românească are potențial și viitor”, a declarat șeful MADR.

386252106 712640760904307 5149717200434758240 n

Ministrul Agriculturii a discutat cu fermierii cultivatori de sfeclă de zahăr cărora le-a transmis că performanța fabricii de zahăr de la Luduș depinde de activitatea lor și i-a asigurat de tot sprijinul său și al MADR astfel încât aceștia să continue să cultive, să mărească suprafețele cultivate și producția. Procesarea reprezintă unul dintre obiectivele importante ale MADR, iar în perioada următoare va fi lansată procedura de depunere a cererilor prin Programul INVESTALIM, care beneficiază de o alocare de 600 milioane de euro, pentru mai multe categorii de produse, inclusiv procesarea zahărului în România. Ministrul a explicat, totodată, avantajele Programului de sprijin pentru independență energetică destinat procesatorilor și fermierilor, care va fi finanțat prin Fondul de Modernizare.

386256797 712640984237618 2654603909944003261 n

Alături de ministru s-au aflat deputatul Dumitrița Gliga, președinte al Comisiei pentru Învățământ din Camera Deputaților, precum și reprezentanți ai instituțiilor subordonate și aflate în coordonarea MADR.

386600537 712640797570970 945642952370009527 n

Foto: MADR

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

În vederea stimulării producției interne de bunuri alimentare, prin programul național multianual INVESTALIM se acordă susținere financiară pentru dezvoltarea și modernizarea industriei alimentare, în perioada 2023 – 2026. Schema de ajutor de stat a fost aprobată în ședința de Guvern din 30 iunie 2023. 

Programul INVESTALIM va fi derulat de către MADR, prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), având un buget maxim, pentru perioada 2023 – 2026, de 2,9 miliarde lei, respectiv echivalentul a aproximativ 600 milioane de euro (148 milioane euro anual).

Prin acest program se vor acorda ajutoare de stat regionale pentru susținerea investițiilor în achiziționarea de active pentru înființarea de unităţi noi, extinderea capacităţii unei unităţi existente, diversificarea producţiei prin fabricarea unor produse noi.

Prin această schemă de ajutor de stat vor fi construite unități de procesare în următoarele domenii:

  • Prelucrarea și conservarea cărnii

  • Industria peștelui

  • Industria cartofilor

  • Domeniul sucurilor din fructe și legume

  • Prelucrarea și conservarea fructelor și legumelor

  • Fabricarea uleiurilor și grăsimilor

  • Fabricarea produselor lactate și a brânzeturilor

  • Fabricarea produselor de morărit

  • Fabricarea pâinii

  • Fabricarea zahărului

  • Fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor de fermă și a animalelor de companie

Investițiile realizate în cadrul INVESTALIM trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele criterii principale:

  • Să aibă o valoare totală, fără TVA, de minimum 2.500.000 lei, respectiv echivalentul a aproximativ 500.000 euro;

  • Să demonstreze eficienţa economică şi viabilitatea pe toată durata implementării investiţiei şi încă 5 ani de la data finalizării acesteia;

  • Să îndeplinească indicatori cantitativi şi calitativi stabiliți;

  • Să genereze contribuţii la dezvoltarea regională, prin plata de taxe şi impozite la bugetul consolidat al statului şi la bugetele locale, pentru perioada implementării investiţiei şi încă 5 ani de la data finalizării acesteia;

  • Să genereze un efect multiplicator cuantificabil în economie prin atragerea altor investiții conexe şi dezvoltarea furnizorilor locali de produse şi servicii.

  • Întreprinderea are obligaţia de a menţine în stare de funcţionare investiţia iniţială realizată, pentru o perioadă de cel puţin 5 ani de la data finalizării acesteia.

Beneficiarii sunt operatori economici constituiți conform Legii nr. 31/1990. Aceștia trebuie să asigure o contribuție financiară de cel puțin 25% din costurile totale ale proiectului de investiții, din resurse proprii, sub o formă care să nu facă obiectul niciunui alt ajutor public.

Pentru asigurarea contribuției proprii, beneficiarii pot contracta finanțări de la instituții de credit. Aceste finanțări se acordă cu respectarea normelor interne proprii ale instituțiilor de credit, în baza unui contract de credit, și sunt garantate de Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN SA.

Cuantumul ajutoarelor de stat acordate prin Programul INVESTALIM se stabilește cu respectarea condițiilor prevăzute de HG 311/2022 privind intensitatea maximă a ajutorului de stat regional în perioada 2022 – 2027, pentru investiţiile iniţiale.

În cadrul Programului, AFIR emite acorduri de finanțare pana la data de 31 decembrie 2026, iar plățile se efectuează pana la 31 decembrie 2031. 

 

Condiții de eligibilitate pentru beneficiarii Programului INVESTALIM

 

a) Să realizeze o investiţie în România, în unul dintre sectoarele industriei alimentare;

b) Să nu se încadreze în categoria „întreprinderilor în dificultate” definite conform art. 2 alin. (18) din Regulament;

c) Să nu se afle în procedură de executare silită, insolvenţă, faliment, reorganizare judiciară, dizolvare, închidere operaţională, lichidare sau suspendare temporară a activităţii;

d) Să nu facă obiectul unor decizii de recuperare a unui ajutor de stat sau în cazul în care asemenea decizii au fost emise acestea au fost executate, conform prevederilor legale în vigoare;

e) Să nu fi efectuat o relocare către unitatea în care urmează să aibă loc investiţia iniţială pentru care se solicită ajutorul în ultimii doi ani anteriori înregistrării cererii de acord pentru finanţare şi, la momentul înregistrării cererii, oferă un angajament că nu vor face acest lucru pentru o perioadă de până la doi ani după finalizarea investiţiei iniţiale pentru care se solicită ajutorul;

f) Să nu înregistreze obligaţii fiscale restante şi alte creanţe bugetare administrate de organul fiscal central, definit potrivit art.1 pct. 31 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

g) Să aibă rentabilitatea cifrei de afaceri mai mare decât zero în unul din ultimele trei exerciţii financiare încheiate;

h) Să aibă capitalurile proprii pozitive în ultimul exerciţiu financiar încheiat.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

În comuna Făgețelu, județul Olt, se construiește o unitate pentru procesarea lânii și fabricarea de produse fono și termo izolante din lână. Investiția aparține firmei Eco Partnersheep Insulation SRL, cu sediul în București.

Investitorii au obținut suma de 182.059.200 lei în cadrul schemei de ajutor de stat instituită prin HG nr. 959/2022, prin finanțare de la Ministerul Economiei. Fondurile vor fi folosite pentru înființarea unei fabrici de procesare a lânii și la fabricarea de produse fono și termo izolante din lână, dar și pentru valorificarea unor produse secundare, precum lanolina, îngrășămintele organice sub formă de pelete sau compostul rezultat în urma spălării lânii.

„Proiectul evaluat și validat se va transpune în construirea unei fabrici prin care se va prelucra această valoroasă resursă, în care găsim finalitatea Programului „Lâna”, pe care l-am început în anul 2017. Vom fi tot timpul alături de românii care vor să investească în această activitate prin crearea de mecanisme de colectare a lânii de la crescătorii de ovine din România, în acest moment fiind semnate scrisori de intenție cu asociațiile de fermieri pentru 15.000 tone de lână brută”, a declarat ministrul Agriculturii, Petre Daea.

În cadrul fabricii vor fi construite o hală de producție în suprafață de 12.500 mp și trei linii de spălare lână brută cu o capacitate unitară de o tonă/oră/linie, care vor include și următoarele sub-capacități: instalații de centrifugare pentru extragerea lanolinei; două linii de peletizare; o stație de reciclare a apei și reintroducere în circuit; două linii automate de prelucrare și ambalare produse finite; capacitate de producere a energiei prin panouri fotovoltaice instalate pe întreaga suprafață a halei.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

Pe 22 martie 2023, fabrica John Deere din Mannheim a sărbătorit producția tractorului cu numărul două milioane. Aproximativ 3.300 de angajați produc anual 40.000 de tractoare în această locație pentru a le exporta apoi în toată lumea. Tractorul 2.000.000 este un 6R 250. Ca o mulțumire adusă echipei de producție, tractorul este acoperit cu fotografiile a peste 300 de angajați.

Tractorul a fost dezvăluit la uzina din Mannheim în prezența CEO-ului John Deere, John C. May. În următoarele săptămâni, tractorul va fi expus la John Deere Forum. Pe termen lung, va primi un loc de cinste în muzeul fabricii, alături de fratele său mai mic, tractorul cu numărul un milion, un JD 6400. A durat 70 de ani de la începerea producției pentru ca un milion de tractoare John Deere să fie produse, dar al doilea milion de tractoare a ieșit de pe linia de producție în aproximativ 30 de ani după primul.

2M 6R250

Orașul Mannheim este mândru cu celebrele invenții de aici. Mașina, bicicleta și tractorul au fost toate inventate în Mannheim. Deși mașini și biciclete nu se mai produc în localitate în zilele noastre, tractoarele continuă să fie vedete pe liniile de producție din Mannheim. Compania Heinrich Lanz și-a pus bazele aici în urmă cu 102 ani, iar tractoarele John Deere sunt produse aici din 1956.

 

Primul tractor complet autonom și propulsat de baterii, produs în fabrica John Deere din Mannheim, va fi prezentat în 2026

 

Datorită creșterii puternice a producției, fabrica din Mannheim este acum cea mai mare unitate de producție John Deere din afara Americii de Nord. Este, de asemenea, cea mai mare unitate de producție de tractoare din Germania, deoarece două treimi din toate tractoarele fabricate în Germania sunt produse în Mannheim. Fabrica beneficiază de locația sa convenabilă pe Rin, prin intermediul căreia aproximativ 250 de tractoare sunt expediate de două ori pe săptămână către Rotterdam sau Anvers și apoi peste mări, inclusiv spre Marea Britanie și Irlanda.

Cu toate acestea, fabrica nu este doar un loc de producție. Este, totodată, un loc de dezvoltare pentru toate tractoarele medii de la John Deere. Peste 250 de ingineri lucrează aici, iar accentul principal este pe performanță, confort și eficiență. Cabinele actuale ale tractorului oferă luxul unei mașini cu aer condiționat automat, AppleCar Play, scaune confortabile, direcție GPS și multe altele.

Dezvoltatorii depun, de asemenea, mult efort în minimizarea emisiilor de combustibil ars. La tractoare se aplică aceleași standarde stricte privind emisiile de evacuare ca și la alte vehicule. În același timp, inginerii lucrează la concepte alternative, cum ar fi utilizarea biocombustibililor. De asemenea, sunt dezvoltate acționări electrice, deși numai pentru tractoare mai mici, deoarece capacitatea bateriei pentru mașinile mai mari nu este încă suficientă.

În 2026, va fi prezentat primul tractor complet autonom și propulsat de baterii, care va dispune de aproximativ 100 CP.

 

Tractoarele John Deere 6R și 6M

 

Departamentul de dezvoltare a deschis drumul cu introducerea designului cadrului pe tractoarele din Mannheim. Cadrul robust din oțel oferă o stabilitate uriașă atunci când se utilizează implemente grele. În plus, celelalte componente ale tractorului pot fi construite mai ușor. De exemplu, carcasele cutiei de viteze sunt realizate din aluminiu. După introducerea designului cadrului în anii 1990, cifrele de producție au crescut constant.

2M Event 6R250

De mai bine de 20 de ani, John Deere este lider de piață pentru tractoare în toate țările importante din Europa. Succesul actual se datorează, printre altele, vârfului de lance al producției de la Mannheim, tractorul 6R 250. Cu o putere maximă de 300 CP, este cel mai mare tractor construit vreodată la Mannheim. În general, tractoarele Mannheim acoperă o gamă de putere nominală de la 90 la 250 CP în clasa „de lux”.

 

O privire în viitor

 

Odată cu predarea tractorului aniversar, compania nu privește doar înapoi, ci și înainte. Ceremonia a avut loc în clădirea noului atelier de vopsitorie. În prezent, se investesc peste 80 de milioane USD în viitorul fabricii și în asigurarea locației.

Datorită tehnologiei de mediu de ultimă oră, consumul de energie este semnificativ mai mic, iar emisiile pot fi reduse la minimum. Apele uzate și deșeurile sunt evitate, iar nivelul de zgomot este mult mai scăzut decât în ​​fabricile anterioare.

Atelierul de instruire de la uzina din Mannheim sărbătorește o sută de ani. În vremuri de deficit de muncitori calificați, devine din ce în ce mai important pentru companie să formeze tineri calificați, atât în Mannheim, cât și în toate locațiile de service din lume. Din acest motiv, instruirea permanentă a angajaților la toate nivelurile este o prioritate.

JDWM Assembly 1960

Povestea de succes a tractoarelor John Deere din Mannheim

1921: Lanz introduce primul tractor cu petrol brut din lume, Bulldog HL de 12 CP. Tractorul este propulsat de un motor orizontal cu un singur cilindru, așa-numitul motor cu cap incandescent. Forma particulară a chiulasei și capacul de protecție de deasupra acestuia dau tractorului numele Bulldog. Tractorul a fost proiectat de dr. Fritz Huber.
1936: Lanz vinde primii Bulldogs expres. Cu aceste mașini, problema transportului în agricultură poate fi îmbunătățită decisiv. Eilbulldogs sunt, de asemenea, din ce în ce mai folosiți de transportatorii de mărfuri pentru transportul rutier.
1942: Al 100.000-lea Bulldog părăsește fabrica din Mannheim.
1945: Un bombardament distruge 90% din toate clădirile de pe amplasamentul fabricii și mai mult de jumătate dintre mașini devin inutilizabile. În vara lui 1945 însă, autoritățile americane de ocupație acordă permisiunea de producție. Reconstrucția continuă însă încet.
1953: Pe 9 februarie, al 150.000-lea Bulldog iese de pe linia de asamblare. Dintre tractoare, 30.000 pleacă în străinătate, în timp ce 120.000 rămân în Germania.
1956: Al 200.000-lea Bulldog este fabricat în acest an. În același timp, John Deere preia Heinrich Lanz AG cu fabricile sale din Germania și Spania.
1960: După aproape 40 de ani, producția Lanz Bulldog cu motorul orizontal în doi timpi cu un singur cilindru se încheie. Sunt lansate cele două modele succesoare, John Deere-Lanz 300 cu 28 CP și John Deere-Lanz 500 cu 36 CP. Sunt propulsate de motoare diesel moderne cu patru cilindri și patru timpi.
1962/63: Gama de tractoare este completată de cele trei modele 100, 700 și 3010.
1967: Numele companiei este schimbat din nou, iar capotele tractorului spun acum doar John Deere fără sufixul Lanz.
1974: Se introduce seria 30, cu modelele de la 830 la 1130. JohnDeere este primul producător german de tractoare care oferă o cabină integrată, confortabilă, testată de OECD, cu un nivel de zgomot de numai 86 dB(A).
1980: John Deere construiește fabrica de cabine în Bruchsal. Astăzi, întreaga fabrică se întinde pe 63 de hectare. Din 1981, primele cabine SG2, confort ies de pe linia de producție.
1986: Seria 50 este introdusă cu modele de la 38 la 114 CP.
1992: John Deere introduce tractoarele inovatoare din seria 6000 cu cadru de punte din oțel. Inițial sunt produse 4 modele cu patru cilindri de la 75 la 100 CP.
1993: La 72 de ani după introducerea primului tractor de petrol brut de la Lanz, tractorul cu numărul 1 milion iese de pe linia de producție la uzina din Mannheim.
1997/98: Uzina din Mannheim introduce seria 6010 cu axă față suspendată și noi motoare economice PowerTech.
2001/2002: Seria 6020 este introdusă pe piață și acoperă gama de la 80 la 160 CP.
2002: John Deere Tractors este primul producător care oferă un sistem de direcție GPS numit AutoTracTM. Tehnologia este intrarea în agricultura digitală de precizie.
2004: Pe 23 februarie, al 300.000-lea tractor construit cu cadru iese de pe linia finală de asamblare. În același an este deschis noul atelier de instruire.
2005/2006: Seria 6030 este lansată cu modele de la 115 la 203 CP.
2011: La Agritechnica, John Deere prezintă noile tractoare premium din seria 6R Mannheim. Modelele mari 6170R, 6190R și 6210R sunt introduse primele. În 2021, vor fi adăugate încă șase modele cu 4 și 6 cilindri.
2017: Fabrica din Mannheim aduce în gama de putere maximă de 300 CP tractorul 6250R - cel mai puternic model de la Mannheim.
2023: Tractorul cu numărul două milioane, un 6R250, iese de pe linia de producție.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Tehnica agricola
Marți, 20 Decembrie 2022 17:55

Paula Vals, modelul unui antreprenor necesar 

Suntem în Tulcea, la Greci. Am mai fost prezenţi aici, nu o dată, şi de fiecare dată am adus informaţii noi despre ce se întâmplă în industria alimentară. Vorbim astăzi despre lucruri care ţin de bunul mers al agriculturii şi industriei alimentare într-o perioadă destul de tulbure, când seceta este cuvântul de ordine, când războiul este lângă noi, când criza alimentară este anunţată de toţi şi, tocmai de aceea, la nivelul Uniunii Europene se vorbeşte de „lanţul scurt” – nu de acum, de mai mulţi ani –, iar noi vrem să vedem cam cum se întâmplă lucrurile acestea în ţara noastră. Vom vorbi astăzi şi despre produsul tradiţional local, în acelaşi timp vom vorbi şi despre cum este să fii antreprenor în România. Partener în acest demers este doamna Paula Vals, fondatorul grupului de firme Angelo.

vals

„Lipsa forţei de muncă, eficientizarea producţiei ne împinge de la spate să ne tehnologizăm, să avem linii automatizate, lucru pe care ni-l dorim. Cred că toată industria alimentară din ţară are nevoie de aşa ceva.”

Paula Vals sărbătoreşte, anul acesta, 30 de ani de când a pornit prima afacere. „Am început în anul 1992, timid, fără experienţă antreprenorială, pornind prima dată pe partea de comerţ, după care bineînţeles că am conştientizat că producţia ne va aduce plusvaloare, şi datorită faptului că era nevoie în acea perioadă de produse româneşti, am deschis şi partea de producţie. Dacă am plecat de la 2 angajaţi în momentul de faţă, am ajuns la 240, 150 suntem în producţie, ceilalţi în punctele de desfacere, pentru că am considerat că businessul trebuie să ni-l construim pe orizontală, să avem cash-ul asigurat în fiecare zi, de aceea avem 13 puncte de lucru pe care le aprovizionăm în fiecare zi şi, la fel, avem necesarul de cash pentru a asigura materia primă necesară producţiei.

La început am dezvoltat partea de comerţ, vă daţi seama că trebuia să aprovizionăm magazinele, în acea perioadă era o criză de produse în domeniul patiseriei-cofetăriei, pentru că fabricile vechi, aşa cum s-a întâmplat după Revoluţie, multe s-au închis, şi-mi aduc aminte că stăteam la nişte cozi infernale pentru a lua fursecuri, prăjituri de la Brăila chiar. Şi atunci am luat decizia de a face o mică patiserie, prima dată cu vânzare în faţă, unde nu prea a funcţionat, ne-am dat seama că trebuie să investim, am cumpărat acest teren la Greci unde prima dată am pus livada, după care am construit o clădire mică, am început cu câţiva oameni şi ne-am dat seama că trebuie să ne dezvoltăm. Am accesat nişte credite, am luat prima linie de patiserie şi aşa, etapă cu etapă, am ajuns să ne dezvoltăm şi să avem investiţii de milioane de euro la momentul acesta. Bineînţeles, parte din ele a fost profitul reinvestit, iar cealaltă parte, din 2007, am accesat, de când am intrat în UE, fonduri europene atât pe măsurile de investiţii, cât şi pe măsurile de promovare.

La momentul respectiv am început cu cornuleţele, care sunt oricum foarte căutate şi tradiţionale la noi în zonă, nucile umplute, era bătaie atunci pe vremea aceea, bineînţeles plăcinta dobrogeană, care e recunoscută şi mai ales renumită şi căutată la noi şi nu numai, cozonacii şi prăjiturile de cofetărie. Dacă am pornit de la câteva produse în acea perioadă, şi în cantităţi mici, acum am ajuns să avem sute de produse şi, bineînţeles, capacitate mult mai mare. Nu ne-am oprit şi nu ne vom opri pentru a dezvolta cât mai mult partea aceasta de procesare, de tehnologizare. Am accesat atâtea proiecte pe fonduri europene, dar la momentul acesta conştientizăm că tehnologia este cea care ne va ajuta. Şi vă spun de ce. În primul rând, lipsa forţei de muncă, eficientizarea producţiei ne împing de la spate să ne tehnologizăm, să avem linii automatizate, lucru pe care ni-l dorim. Cred că toată industria alimentară din ţară are nevoie de aşa ceva. Dacă în ultimii ani am vizitat atâtea fabrici din afară şi am văzut ce înseamnă tehnologia în alte ţări, care este randamentul având automatizare, şi noi ne dorim acest lucru. Numai că avem nevoie într-adevăr şi de susţinere. Dacă până acum pentru proiectele pe fonduri europene aveam un buget-limită de 2,6 milioane de euro plus partea noastră – două milioane și jumătate, trei, patru milioane, depinde de fiecare cum şi-a construit bugetul –, ne dăm seama că acum avem nevoie de mult mai mulţi bani pentru a ajunge ca industria alimentară să fie automatizată.” 

 

Proiectele noi, sub presiunea prețurilor 

 

Așadar, e nevoie de bani mulți, dar ce te faci în situații precum cea de acum, în care prețurile au luat-o razna, iar tu ai făcut proiectul pe valorile de mai înainte? Urmează construcția unei fabrici la Constanța, pentru care mai au de luat câteva avize, fiind deja arvunite și utilajele. Totul stă să demareze, dar „nu este uşor, pentru că în această perioadă s-au modificat atât de mult preţurile materialelor de construcţii şi ale utilajelor, creşterile au fost substanţiale, dacă la materialele de construcţii au ajuns chiar să se dubleze sau chiar să se tripleze, s-au schimbat datele proiectului. Noi acum sperăm că se vor face nişte rectificări, pentru că avem nevoie, dacă la momentul depunerii proiectului şi aprobării lui proiectul era de 6 milioane de euro, cu siguranţă acum ne va ajunge peste 8-9 milioane de euro, bani pe care va trebui să-i luăm credit din bancă, şi asta vă daţi seama că ne va sufoca într-un fel. De aceea, în momentul de faţă investiţiile le mai facem şi aici, la fabrică, pentru a dezvolta cât mai mult partea de vânzări şi lanţurile mari, pentru că acolo sunt volumele, dezvoltăm partea de export pe toate căile, şi prin magazinele proprii, şi ale clienţilor, şi ale vânzării online. Adică, trebuie să avem tot timpul mai multe strategii pregătite şi planuri, A, B, C...”

0012500 00 05.8200001

„Avem 11 produse atestate tradiţional, vorbim de cozonacul Comoara Măcinului, care este un produs de top, avem zacusca, tocana de legume, zacusca cu somn de Dunăre care, la fel, este un produs de excepţie şi făcut la noi în zonă, ardei copt în sos de roşii, dulceaţă de nuci, dulceaţă de trandafir, biscuiţii de casă, cornuleţele cu unt şi nucă şi vestitele cornuleţe din zonă.”

 

Valoarea impune  

 

Și apropo de lanţurile mari de magazine, de retaileri, s-a tot vorbit că ar trebui să aibă deschidere către producătorii din ţara noastră, lucru care nu prea se întâmplă, foarte mulţi producători din România spun că au o problemă legată de accesul la raft pe marile reţele. Se pare însă că doamna Vals a găsit calea către aceste rafturi. „Noi colaborăm şi vom colabora şi pe viitor, avem discuţii făcute. Într-adevăr, procedura nu este foarte simplă pentru că, într-adevăr, când eşti producător, procesator, şi mai ales în industria alimentară, trebuie să îndeplineşti anumite condiţii, trebuie să ai anumite certificări pentru a putea să intri în aceste lanţuri mari, producătorii mici încă nu au ajuns la acest nivel de certificare IFS, BRC sau alte certificări necesare. În cazul nostru am început colaborarea, sunt nişte paşi de făcut, pentru că e o adevărată procedură, cu caiet de sarcini, cu avize, şi foarte mulţi din ei merg pe produse cât mai naturale, fără să conţină conservanţi, şi asta e foarte important, pentru că contează foarte mult sănătatea oamenilor şi am văzut că ei chiar într-adevăr vor să meargă pe acest segment, mai ales pe marcă proprie.”

Chiar dacă nu este ușor, suntem convinși că au calea deschisă pentru că în primul rând vorbim despre calitatea produsului, vorbim despre produse care ţin cont de regiunea unde au fost create, gazda noastră a ținut întotdeauna cont de acest lucru, practic s-a inspirat din produsul local. „Majoritatea produselor sunt făcute sau moştenite din generaţie în generaţie, iar aici pot aduce la cunoştinţă toate tipurile de plăcintă pe care le avem, Plăcinta dobrogeană, care are o notorietate extraordinară şi noi o certificăm pe schema de calitate europeană IGP, şi toate celelalte tipuri de plăcintă făcute sub aceeaşi formă, adică ele se identifică clar că sunt dobrogene, foile întinse manual, subţiri, umplutura clasică, indiferent că e o plăcintă de mere, de gutuie, de dovleac, de spanac cu brânză, pentru că aici avem şi influenţele celorlalte etnii, cu praz, de exemplu, unde e o plăcintă cunoscută pe zona etniei armene, machedoni, cea cu spanac la fel, şi multe alte tipuri. Urmează să facem şi alte tipuri de plăcintă, dar momentan cele șapte pe care le avem în varianta precopt-congelat, tocmai pentru a veni în ajutorul consumatorului, ele sunt congelate corespunzător.” 

0010700 09 09.6400016

Mulți dintre cititori vor sări revoltați de acest concept atât de demonizat în ultima vreme, produsele congelate. Situația nu este nici pe departe de natură să ne sperie, mai degrabă să ne bucure, pentru că e mai bun un produs conservat prin frig decât prin cine știe ce substanțe chimice. „Dacă produsul este congelat în mod corespunzător, iar lanţul frigorific nu se întrerupe, nu se pierde nimic din el. E chiar mai sigur. Vă daţi seama că o plăcintă poate avea termenul de valabilitate de trei zile, lucru care chiar şi a doua zi nu are cum să mai fie proaspăt. Dar consumatorii s-au obişnuit, şi cred că le şi place această formă, de a-şi lua acasă şi un sfert de oră după decongelare s-o bage în cuptor la 180° şi să aibă gustul autentic de plăcintă de casă. Viitorul ăsta va fi: produse congelate de calitate, deoarece congelarea înlocuieşte un conservant, şi atunci eliminând aceşti conservanţi avem siguranţa că este un produs mult mai sănătos şi indicat pentru oameni.”

Iar noi adăugăm că astfel pot și cei de la sute de kilometri distanță să beneficieze de un produs natural și autentic. Mai ales că în portofoliul Angelo încap foarte multe produse. „Avem 11 produse atestate tradiţional, vorbim de cozonacul Comoara Măcinului, care este un produs de top, avem zacusca, tocana de legume, zacusca cu somn de Dunăre care, la fel, este un produs de excepţie şi făcut la noi în zonă, ardei copt în sos de roşii, dulceaţă de nuci, dulceaţă de trandafir, biscuiţii de casă, cornuleţele cu unt şi nucă şi vestitele cornuleţe din zonă.”

 

„Lanțul scurt” ajută comunitatea locală

 

Vorbeam la începutul articolului de lanțul scurt al produselor agricole, iar Paula Vals este unul dintre cei care au înțeles devreme că acest lanț scurt este oportun. Materia primă vine de foarte aproape, dând astfel un imbold economiei din zonă. „Vorbeaţi mai devreme de lanţul alimentar scurt, contează foarte mult, pentru că în zona locală, dezvoltându-se cât mai multe lanţuri alimentare, se dezvoltă şi economia zonală. Şi aici mă refer strict la domeniul meu de activitate, unul din lucrurile importante pe care ar trebui să le dezvoltăm cred că ar fi centrele de achiziţii, pentru că am întâlnit şi firmele, pe cei din fermele cu care colaborez, sunt de multe ori atât de supăraţi pentru că li se oferă la final nişte preţuri foarte mici, iar unii din ei ajung să-şi arunce recolta, legumele şi fructele, tocmai pentru a o lăsa îngrăşământ pentru pământ, decât să o dea pe doi bani. Noi materiile prime le luăm din zonă. Pe partea de legume-fructe, avem colaborări cu producători şi fermieri de la noi din Tulcea, care nu sunt la o distanţă mai mare de 75 km, şi am ţinut cont de lucrul acesta, pentru că noi am accesat proiecte pe măsura 16.4 şi 16.4A, proiecte pe promovare, de aceea pe lângă proiectele de investiţii avem şi pe promovare, am avut două pe care le-am implementat, încă două care chiar săptămâna aceasta ne-au anunţat că sunt eligibile, urmează contractarea, iar aceste proiecte pe promovare ne ajută foarte mult. Pe lângă faptul că putem achiziţiona şi utilaje pentru a ajuta producţia în domeniul legumelor-fructe, avem şi oportunitatea de a face promovare. În perioada pandemiei au fost ca o mană cerească aceste proiecte, pentru că am avut pe proiectul 16.4 şi deschiderea site-ului online de vânzări. Într-adevăr, a fost un real succes, pentru că în pandemie toată lumea a accesat site-urile online, dar nu numai atunci. Oamenii s-au obişnuit, intră pe calculator, pe un site online, comandă, ştiu produsele, ştiu calitatea şi atunci le e mai uşor decât să le caute. Dacă în momentul de faţă nu putem să le avem în toate lanţurile sau în toată ţara, ei au acces online la aceste produse, prin site.”

0008200 00 06.5200001

Pe lângă activitatea concretă de producție pe care a pus-o la punct doamna Paula Vals, s-a organizat și în direcția promovării, găsind căi foarte eficiente pentru aceasta. Una dintre ele este Asociaţia „Moesis tradiţional”, prin care promovează tradițiile locale în ansamblul lor, nu doar produsele tradiționale ale firmei. Încă o acțiune prin care ajută comunitatea, pentru că înțelege că un agent economic nu va prospera în mijlocul unei populații paupere. „În cadrul asociaţiei noi organizăm destule evenimente, pentru că ne dorim foarte mult să promovăm tradiţiile locale din toată Dobrogea, tradiţiile culturale, tradiţiile gastronomice, şi atunci de câţiva ani organizăm târgul Etno-Dobrogea, unde producători de produse tradiţionale bio își prezintă marfa, eco, pe schemă de calitate, în fiecare an în luna septembrie clienţii şi turiştii noştri din zonă pot vedea un târg foarte frumos organizat, şi reamintesc pe această cale că mulţumesc Consiliului Judeţean, care ne-a fost întotdeauna aproape.”

„Încercăm pe viitor să dezvoltăm şi în zona noastră cât mai multe cooperative, tocmai pentru a veni în sprijinul tuturor, atât al fermierilor, cât şi al procesatorilor, şi mai departe altfel poţi negocia cu lanțurile mari, când ai o cooperativă, când totul este bine pus la punct şi poţi face livrarea şi negocia pe cantităţi, pe diversitate.”

 

Alături de oameni

 

O altă problemă este legată de factorul uman. Pentru că nu de puţine ori constatăm că vrem să facem ceva, dar nu mai avem cu cine. „Am întâlnit ferme şi colaboratori de-ai mei spunându-mi: te rog, trimite-mi oameni ca să culeagă! Să mă ajute, că nu am forţă de muncă.” De aceea trebuie să găsești soluții să îi ții alături. Iar Paula Vals se pare că a găsit, pentru că a început cu câțiva oameni, iar acum are câteva sute de angajați. „Dacă până acum salariile nu erau cele dorite, cu toate că eu zic că oamenii au fost mulţumiţi întotdeauna aici, acum, după ultimele modificări, se resimte, creşterea salarială îi determină cumva să rămână în industria alimentară, dar pe lângă salariu oamenii trebuie să fie mulţumiţi, liniştiţi, să simtă că îi pasă cuiva de ei, iar eu zic că întotdeauna am fost aproape de fiecare om, de fiecare angajat, de fiecare coleg, nu numai pe partea profesională, ci şi pe partea umană, personală. Atunci când au o situaţie sau o problemă şi aleg să vină pentru a-mi cere sprijinul, niciodată nu am spus că nu sunt alături de ei.”

0011400 01 50.9800004

Legat de problema fermierilor locali care se confruntă cu lipsa forței de muncă, doamna Vals crede că se poate rezolva prin organizarea de centre de achiziție, chiar și sub forma de cooperație. „Marfa ar putea fi selectată, care e pentru procesare, care pentru vânzare, prin aceste centre de achiziție, de ce nu centre-cooperative chiar? Asta este o altă problemă a noastră, a românilor, că de multe ori nu reuşim să ne asociem, şi mai ales în momentul de faţă cooperativele cred că ar fi o soluţie ca să funcţionăm cât mai bine, m-am gândit şi la lucrul acesta şi încercăm pe viitor să dezvoltăm şi în zona noastră cât mai multe cooperative, tocmai pentru a veni în sprijinul tuturor, atât al fermierilor, cât şi al procesatorilor, şi mai departe altfel poţi negocia cu lanțurile mari, când ai o cooperativă, când totul este bine pus la punct şi poţi face livrarea şi negocia pe cantităţi, pe diversitate.”

 

Antreprenoriatul, un concept necesar

 

Nu ne este greu să credem că în curând ar putea conduce o astfel de cooperativă, pentru că deja se află la conducerea unei filiale a unei confederații. Este vorba de Confederaţia Națională pentru Antreprenoriat Feminin din judeţul Tulcea. „Am încercat să dezvoltăm o filială a acestei confederaţii tocmai pentru a face o unitate a femeilor de afaceri, pentru a coagula mediul de afaceri feminin şi nu numai, pentru că în cadrul confederaţiei întâlnim şi firme care sunt conduse de bărbaţi, dar au destule antreprenoare, şi atunci noi avem deschiderea necesară pentru a primi pe oricine în această confederaţie, pentru a ne ajuta între noi, în primul rând, şi mai ales pentru a fi o portavoce către guvernatorii noştri, către guvernul nostru, pentru a negocia anumite facilităţi, şi avem în cadrul acestei confederaţii foarte multe proiecte pe digitalizare, pe antreprenoriat, acum acest proiect de a introduce în şcoală antreprenoriatul cred că este o idee extraordinară, pentru că, aşa cum vă spuneam, când am început businessul nu aveam idee ce înseamnă antreprenoriatul, iar copiii de astăzi au această oportunitate, sau o vor avea, de a afla ce înseamnă antreprenoriatul, şi făcând aceste cursuri nu neapărat trebuie să fii antreprenor. Poate unii nu au capacitatea sau poate n-au posibilitatea materială, sau poate n-au curajul necesar, dar pentru a forma lideri este extraordinar ca aceste cursuri de antreprenoriat să existe, chiar din şcolile primare. Pentru că copiii sunt atât de deschişi şi au o aşa viziune acum, numai că ei trebuie direcţionaţi spre a învăţa lucruri.” Salutăm și susținem și noi o astfel de abordare, un deziderat pentru care merită să te implici, pentru că simțul antreprenorial din păcate nu vine din familie și este necesar oricăruia dintre noi. Sau poate vine și din familie sau din genele noastre, pentru că unii parcă sunt născuți pentru asta. Indiferent cât de greu le este. 

0010700 22 46.0800044

 

Fără regrete, cu iubire, mereu înainte

 

Am întrebat-o pe doamna Vals dacă merită tot acest efort. Răspunsul este, pentru cei care o cunosc, oarecum așteptat: „În momentul în care te apuci şi eşti un om de construcţie, nu poţi da înapoi. Chiar dacă în decursul a 30 de ani am avut atâtea impedimente, când eşti făcut să construieşti, să faci lucruri, e greu să dai înapoi. Şi apoi ştiţi cum e zicala: când intri în horă, trebuie să joci. Nu prea ai cum să mai ieşi. Și am învăţat jocul şi sper să-l învăţ şi mai bine, pentru că nu vreau să renunţ la această idee, nu vreau să renunţ la business şi la dorinţa de a construi şi de a ajunge ca ţara noastră să aibă o industrie, aşa cum am văzut în alte ţări. Eu sunt încă optimistă şi cred în capacitatea noastră, şi a antreprenorilor, şi a guvernanţilor, că vom da mâna şi că vom ajunge să construim o Românie ca afară, o România frumoasă. Încă sper”.

0010700 20 52.2200035

Noi am zice nu neapărat ca afară, dar să fie o Românie a noastră, pentru noi, în care să trăim şi să ne bucurăm că am rămas pentru a construi. Să ne bucurăm și de dulciurile de la Greci, făurite cu pasiune de ceea ce se cheamă a doua familie a doamnei Paula Vals. A doua familie pentru că, totuși, așa cum este normal, pe primul loc este propria familie. „Nu pot spune că am un regret, întotdeauna îmi asum fiecare lucru pe care-l fac, fiecare greşeală, şi asumându-ţi nu poţi să ai regrete. N-ai cum. Nu, nu am niciun regret. Cea mai mare bucurie sunt copiii, pe primul loc, următoarea e a doua familie, cea de care spuneam mai devreme, 240 de oameni; bucuria de a construi şi de a merge mai departe, bucuria de a trăi, bucuria de a fi sănătos, în primul rând, cred că ar trebui să ne bucurăm de fiecare lucru pe care-l întâlnim şi care ni se întâmplă în fiecare zi. Îmi sunt alături fetele, cea mare se ocupă de partea de vânzări şi are un mic business dezvoltat tot cu produsele de aici, cea mică e la facultate, începe facultatea în domeniu, pentru că vrea să ducă businessul mai departe, şi asta îmi dă putere să merg mai departe, să nu renunţ şi să duc această afacere acolo unde zic eu că ar trebui, după ani de muncă să ajungem la tehnologizare, la automatizare, să putem fi în toate lanţurile şi în toată ţara. Asta este dorinţa cea mai mare.”

O dorință onorabilă. O viziune prin care se poate crește în orice domeniu de activitate. Să îți dorești să faci lucrurile să meargă bine, cât mai bine. O atitudine pe care ar fi bine să o aibă toți cei care au energia, capacitatea și șansa de a mișca lucrurile în țara asta. Fie antreprenori, fie politicieni. 

 

Articol scris de: ADRIAN NEDELCU & ȘTEFAN RANCU

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – octombrie 2022
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Satul românesc
Pagina 1 din 3

newsletter rf

Publicitate

Nuseed Launch MPU RO 300x250

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

03 300px Andermat Mix 2

T7 S 300x250 PX

Corteva

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista