Un nou an a început. O fi bine, o fi mai puțin bine, asta-i trecerea timpului și n-avem ce-i face. Creștem, ne maturizăm - unii DA, alții BA, îmbătrânim – unii de trecerea anilor, alții de griji, alții de grija altora - asta era cu fata cu coasa.

Oricum, anul a început sub auspiciile îngrijorărilor bine întemeiate ale agricultorilor: lipsa precipitațiilor, pierderile cu cultura de rapiță, posibile și la grâu în procente considerabile, plățile pe suprafață diminuate, un buget al agriculturii în cădere liberă și el, problema irigațiilor încă nerezolvată, așijderea și birocrația din accesarea fondurilor europene. Așadar „motive de bucurie“, adunate la-nceput de an, pe care să le tot strige agricultorii. Oare o fi cineva care să le audă, să le răspundă și să le rezolve!???

Chiar credeți? Maaare mirare! Dacă va exista și anul acesta dialogul surzilor și al strâmbelor în cadrul organizațiilor profesionale (Divide et impera), vom avea un viitor strălucit și o contribuție substanțială la noua Politică Agricolă Comună după 2013.
Ce-i trebuie babii? Să fie președinte! De asociatie, organizație, federație și ce s-o mai brodi – că, de, important este să te numești președinte -  că altfel nu mai ai acces la masa la care stă conducerea ministerului agriculturii.

Și, uite așa, trei mari organizații, ba una chiar afiliată pe la Bruxelles, FNPAR( Federația Națională a Producătorilor Agricoli din România, la care mai adăugăm FCBR (Federația Crescătorilor de Bovine din România)  și LAPAR( Liga Asociațiilor  Producătorilor Agricoli din România) au intrat în noul an cu o situație incertă.

La primele două, scenariul a fost același, uite demisia, nu e demisia, la ultima, dorința președintelui de a protesta nu a fost și dorința celorlalți membri. De ce oare? Cineva, acolo sus, i-a îndrumat, sfătuit, povățuit, că așa ar fi mai bine. Și a fost! Dovadă, că acum, nu știi cine și pe cine mai reprezintă. Frumoasă lucrare, nu am ce zice!

Dar să fim și optimiști, că doar e începutul anului. Banii, restul pe SAPS, atât contribuția europeană, cât și diminuata alocație națională (cu vreo 50 de euro), vor intra în conturile fermierilor până la finele lunii ianuarie.

Dacă mai dă Dumnezeu ploaie sau ninsoare din abundență, și dă, că-i bun și îndurător cu românul, fermierii pot răsufla ușurați, măcar până când o da firul ierbii, la primăvară.

Până atunci, poate, ne-o veni și mintea de pe urmă!
Un an bun, rodnic și cu prețuri bune!

Roman Ștefănescu