Vine vara, bine-mi pare! Vine momentul de răscruce pentru agricultori ,când încep să strângă recolta din câmp şi să-şi dea seama de primele semne ale unui an bun sau mai puţin bun. Să facem previziuni de acum ar fi prematur, iar pentru acest lucru, o vorbă din bătrâni rămâne sfântă: ” În hambar se numără bucatele!”- cu alte cuvinte, până nu se strânge din câmp, nu ne bucurăm, ca să nu-l mâniem pe Dumnezeu.
Destul au fost miniştri care, nici nu trecea bine iarna, că şi dădeau primele semne de clarvăzători în ale producţiei.
Eu aş spune că producătorul agricol român mai are de luptat ceva vreme cu bolile şi dăunătorii, până să poată zice „HOP! Am reuşit!” Şi „lupta” se face inegal.
Cu cine şi de ce? - vă veţi întreba. Agricultorii sigur ştiu, mai puţin, poate, unii funcţionari, dar şi aceştia, mare parte, nu vor să recunoască.
Inegalitatea este dată în primul rând de o piaţă concurenţială agroalimentară liberă, egală, ca drepturi de comercializare, dar inegală şi nedreaptă pentru „noii intraţi” în marea familie europeană. Să argumentăm: plata directă pe suprafaţă, vestitul SAPS + PNDC, tras de păr de actualul ministru al agriculturii către 130 de euro/ha (în baza „fostului” rămâneau agricultorii doar cu contribuţia UE de 80 de euro), insuficientă, mică şi aflată „sub” negocierile pentru 2010, cu peste 30 de euro. Cu sau fără aceştia, ne situăm lejer în coada celorlalte state europene ca nivel de subvenţie pe hectar. „Şi cu asta ce-am făcut?” – ar zice răposatul Constantin Tănase. Păi, am făcut. Şi reduceri de buget pentru tratamentele fitosanitare în boli de importanţă majoră pentru obţinerea unor cereale de calitate („pleoşniţa e-n toate”).
Şi ce-am mai făcut? Păi am făcut! Şi reduceri la cheltuielile cu energia pentru irigaţii. Nu o mai susţinem, cică interzice UE. N-ar fi corect faţă de fermierii din celelalte ţări europene. Dar e corect să dai energie la preţ de hidroelectrica? Nu, că n-avem! Nu-i decât pentru băieţii deştepţi. De-ăştia privaţi, de fabrică… Ce contează, ei, doar sunt…
Şi cu asta ce-am făcut? Păi, am făcut! Nimeni nu se mai atinge de fir de apă. Facem economie! Norocul fermierilor că bunul Dumnezeu a dat ploaie.
Cică s-ar relua construcţia pentru canalul Siret – Bărăgan. Iniţiativă bună a domnului ministru Tabără, dar s-o vedem pornită. Nu-i nevoie decât de 3,7 miliarde de euro. Floare la ureche pentru bugetul şi aşa zgârcit cu agricultura. Poate vin investitorii. De ce nu? Cu un aşa proiect finalizat am putea scăpa de grija inundaţiilor şi pe toată Moldova, dar şi ceva din Muntenia.
Şi cu asta ce-am făcut? Păi, am făcut! Am dat, de la buget, bani pentru oi, capre şi bovine, suficient cât să nu moară crescătorul, că de - atât s-a putut - criză mare, buget mic. Decât nimic, tot e bun ceva acolo.
Şi cu asta ce-am făcut? Păi am făcut! Am posibilitatea să ajut fermierii cu motorină fără acciză de sute de euro. Că aşa spune la UE. Şi se dă. Dar cu eforturi, întârzieri nepermise şi cu şi după ce plăteşti mata, fermierule, preţul corect. Diferenţa, normală, o vezi peste câteva luni.
Şi cu asta ce-am făcut? Păi, am făcut! Se vor da fermierilor bani până la 15.000 de euro/fermă, nu tuturor, ci poate doar celor merituoşi, câteva mii. Când, cum, care sunt criteriile de acordare nu le cunoaştem încă. Uniunea Europeană permite acest lucru, doar pentru cei care au suferit din cauza crizei din 2008 încoace şi care înainte de iunie 2008, nu au avut pierderi. Bun, corect şi frumos argumentat de ministerul agriculturii, fapt recunoscut prin aprobarea acordării acestei sume de către de UE.
Şi cu asta ce-am făcut? Păi ,am făcut! Avem o piaţă agroalimentară concurenţială, dreaptă, corectă şi echitabilă pentru toţi fermierii din Europa. La ce le mai trebuie agricultorilor români ajutoare de stat sau o echilibrare a plăţilor directe pentru toţi agricultorii europeni?
Roman Stefănescu
