Mă grăbesc să-ţi răspunz la tema pă care mi-ai emailat-o săptămâna dă trecu’. A’că să-mi bag o părere dăspre cum am puté să ne învârtoşăm consolidatu’. Zic că gându’ lu’ dom ‘lemil pintru empozite pă daru’ dă nunţi şi boteze, ie ăl mai marfă empozit pintru învârtoşare. Cu ocsărvaţii, că d’aia mai pus să referez! Să mă esplichez ! Nunţile poa’ să hie mai rare, că ie unii, şi ie mulţi, făr’de frică dă Ăl dă Sus şi se ia, făr’ să treacă pă la primărie ori pă la popă. Trăieşte în concobinaj ca’cum ar veni, carele concobinaj ie sursă de ievaziune fişcală. Pune şi că’n posturi nu-i cuşer să joci găina şi rachiu roş’. Rezultatu’ – bortă’n în bujet. Cu botezu’ aşijderea.
La câte d’ale noastre devin dă se mărită cu harapi, turci, libanezi, tunisieni, morocani, chinezi, endieni şi alţi rugători la sfinţii tut azimut, devine că se pierde învârtoşarea şi să lunjeşte criza. Dom’ Iemil ar trebui ca concomitent şi deodată cu lejea dă empozit pă nunţi şi boteze să baje şi on oughe care să obligheze tot natu’ la nuntă la primărie şi la biserică ortodoxă, endeferent dă relijie, sexe, orientare sexuală, ietcî. O lejea c’on articol, asta trebe: „Tot suflătoru’ dă pă bătătura naţională tre’ să se ia în vederea cotârcirii, ori pintru botez, numa’ la primăria şi beserică dăn localitatea dă domiţiliu”. Uite ici o estemare! O dată ie nunta lu’ iel cu ea (iel ie suflător, respirează).
A doua, ie nunta lu’ ea cu iel (că şi ia ie suflătoare!). Pă urmă botezele când o hi să hie, că s’adună, nu se scade! Se dubleză strânsura? Se dubleză! Mahometanii, ovreii, taoiştii, sintoiştii, budiştii, animiştii, catolicii, protestanţii, ziuaşaptiştii, baptiştii, ievangheliştii, calviniştii, svingliştii şi câţi or mai hi, că numa dracu’i mai ştie (Doamne iartă-mă!), dacă vrea să se aiepteze dupe credinţa lor, poa’ s-o facă, că Constituţia le garantează dreptu’. Te prinsăşi dă genealitatea ideii. Devine că face o a doua nuntă şi on al doilea botez, pă legea lor! Alţi bani, altă destracţie, plus daru’. Cre’ că aici guvenu’ ar puté să baje o scutire, on discaunt, ceva.
Ca’ cât fu teveaul dă prima dată. Două vorbe dispre strânsură, colectă! Regulamentu’ dă aplicarea ca’ cum ar veni! Io propui on pauşal! Cum împlini zgâmboiu’ paispece ani şi vine să ia buletinu’ populaţiei, cum plăteşte pauşalu’ dă însurătoare (on melion vechi pă envitat, socotit pintru o sută). Nu-i mult, că ie unii dă are la nuntă tot sectoru’, başca suburbanili. Marchează banu’, intră în rându’ lumii. Când s-o însura, n-are de grijă! Nu s’o însura? Să se însoare, că ce altă grijă are! Că nici aşa să dăm leji pintru toţi fătălăii! Pintru ecspaţi şi iemigranţi să se ia empozitu’ la graniţă. Că la cât ie dă iubeţe şi dă cocoşi ai noşti’, nu se ecsistează să scape necotârciţi. Şi ce dacă ie deja luaţi? Divorţ nu există? Pintru botez ie şi mai simplu. Să rupse apa, marchezi empozitu’ şi ţi-l scoate! Nu marchezi, să şază înlăuntru până-i vine apă’n gură, mama lui dă internaţionalisto-comunist, că nu se gândeşte dă loc la tărişoară unde va să vază lumina zilelor.
Text: Gheorghe, caricatură: A. F. Badiu
