Ce ți-e și cu culorile astea, măi, oameni buni! Cu culorile am scris, că tot nu mai cântă acum în iarnă pasărea cea fără de instinct protector prin înflorite poieni și poienițe de te lua, ascultând-o, cu dor de ducă, însoțit de o duducă. Alta decât consoarta, cum altfel. Glumesc, că trebuie să mai și șuguim din când în când, sperând măcar de sfintele sărbători, ca cele rele să se spele și cele bune să se adune. Cât privește culorile, ei bine, am informații cât se poate de interesante referitoare la acestea.

Se zice bunăoară că încă de pe vremea lui Pazvante Chioru' - chiar dacă individul nu avea darul vederii, ori poate era șașiu, cu un ochi la slănină și altul la ... cozonac, culorile se bucurau de mare cinste. Astfel, regii preferau potpuriu, mă scuzați, purpuriu, deoarece se credea că astfel puteau dobândi calmul și răbdarea de care aveau nevoie în relațiile cu supușii. N-ar fi rău dacă le-ar urma exemplul și niscaiva miniștri, primari, funcționari „comunitari” ori de alt soi, cărora cam repede le sare țandăra când un nea Ion sau o țața Floarea le vin în față cu vreo jelanie în proțap.

Și acum despre o altă culoare, cea verde! care, hai să o spunem pe șleau, n-a fost nicicând portocalie. Pricepeți apropoul. Cronicile vremii scriu, negru pe alb, că în secolul al XIV-lea miresele purtau, la ceremonia religioasă, la care își puneau pirostriile, rochie de această culoare, declarându-și astfel dorința de a avea urmași. Atenție deci, domnișoarelor, populația țării scade văzând cu ochii, nașterile sunt tot mai rare, așa încât atunci când vă gătiți la nuntă renunțați la culoarea tradițională, alb - că de unde atâtea fete mari - și gătiți-vă în consecință. Nu de alta, dacă la unele popoare verdele simbolizează fertilitatea, la altele înseamnă speranța și bucuria primăverii.

Așadar, începând de mâine, toată lumea poartă verde. Mai puțin cei ce afișau până mai deunăzi culoarea portocalie. (A nu se înțelege altceva, că nu e cazul). Și, de nu se conformează acestui sfat înțelept, riscă să vadă, mai devreme ori mai târziu, stele verzi în fața ochilor. De la cine? De la oricine, că, oricum, spre deosebire de alți ani, violența este în evidentă creștere și în satele și comunele patriei, cum am mai precizat și cu alt prilej, dar cu ce folos.

Și acum o altă informație coloristică. Aflați deci că roșul are influență benefică pentru multă lume. Nu pentru tauri, se înțelege, pe care respectiva culoare îi scoate din minți și nici pentru cei urmăriți de aceste cornute mari, dar pentru galinacee în mod sigur, care, nu există dubii, dacă văd roșu în timpul zilei, sunt atât de fericite încât nici de mâncare nu le mai arde (și nici măcar de Cocoș). Fapt ce a determinat, nu e o glumă, vă rog să mă credeți, o firmă specializată din Statele Unite - de unde din altă parte - să comercializeze lentile de contact de culoare roșie special pentru găini. Drept urmare, producția de ouă, chiar și la cele cu două sau trei gălbenușuri, a crescut substanțial. Așa încât, fraților și cumnaților, luați aminte. Dacă chelului îi lipsea tichie de mărgăritar, orătăniile noastre numai de ochelari duc lipsă, că în rest le au pe toate. Cotcodac și mac.
La mulți ani cu veselie
și valută-n vistierie!

George Ghidrigan