plati - REVISTA FERMIERULUI
Căutare - Categorii
Căutare - Contacte
Căutare - Conținut
Căutare - Fluxuri știri
Căutare - Etichete
Căutare - articole

Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită ministrului Agriculturii o întâlnire în vederea consultării prevederilor care vor fi cuprinse în proiectul de Ordonanță de urgență privind finanțarea fermierilor și cooperativelor. Proiectul de OUG vizează măsuri de sprijin pentru fermieri, pentru finanțarea activităților agricole, iar Alianța vrea să-și prezinte propunerile și argumentele înainte de publicarea actului normativ în dezbatere publică de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Potrivit AAC, sectorul vegetal se află într-o situație foarte gravă, o criză generată de o lipsă cronică de capital în fermele din țara noastră: costuri în creștere la inputuri, prăbușirea prețurilor la cereale/oleaginoase, măsuri restrictive la nivel european, venituri în scădere, producții diminuate din cauza lipsei sistemului de irigații. „Toate aceste cauze pun în pericol securitatea alimentară a României, viitorul satului românesc şi afacerile agricole a zeci de mii de antreprenori din mediul rural”, transmite Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

AAC consideră că este nevoie să fie continuate programele de garantare și creditare IMM INVEST și RURAL INVEST. „Astfel, avem în vedere să abordăm în cadrul întâlnirii cu conducerea MADR atât programele de finanțare, cât și cele de refinanțare adresate fermierilor. Constatăm necesitatea accesării unor credite (altele decât 3*APIA, altele decât 5*APIA)/linii de credit atât pentru capitalul de lucru și investiții, cât și pentru refinanțarea cheltuielilor sau investițiile efectuate și gajate/ipotecate în favoarea altor creditori, pentru a putea traversa anul financiar 2023 și pentru a putea înființa culturi pentru anul agricol 2023-2024. În acest context complicat din punct de vedere bugetar și fiscal, reiterăm necesitatea și oportunitatea de a acorda aceste forme de sprijin către fermieri și cooperative pentru a le permite să-și continue activitățile de producție și de integrare comercială, motivat de faptul că bilanțurile contabile aferente anului 2023 vor arăta o scădere drastică a veniturilor și profitabilității agenților economici din agricultură”, se precizează în adresa trimisă Ministerului Agriculturii de către Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri
Marți, 01 August 2023 12:17

Ipocrizia europeană revine!...

Fără distorsiuni în piață! Orice ajutor, că-i național, adică ajutor de stat (musai aprobat de Comisia Europeană) sau sprijin de la Comisie, NU trebuie să distorsioneze piața, adicătelea să nu creeze diferențe între țările UE, în cazul nostru, între fermieri.

Păi, să luăm concret ultimul ajutor dat celor cinci țări cu pierderi doar din comerțul lăsat „la liber” din Ucraina (Polonia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria și România). 100 de milioane de euro, împărțite după criterii stabilite de Comisie, României revenindu-i 29,73 milioane de euro, la un stoc de grâu de 2,35 milioane de tone, la data de 1 februarie 2023, conform Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA). Oricâte calcule am face, chiar dacă statul ar putea tripla suma, adică să vină cu o suplimentare de până la 200% (din ce fonduri?... dar ar trebui să găsească musai), și tot NU s-ar aduna mai mult de 20 de bani/kg de grâu. Ce nu înțeleg este de ce s-a luat în calcul doar grâul? Păi floarea-soarelui și porumbul nu au avut același trend descrescător de preț (ca să nu zic scădere bruscă), sub influența acelorași importuri din Ucraina?

Să se înțeleagă, nici personal și nici fermierii români nu au ceva cu suportul oferit pentru fermierii din Ucraina!

Problema se pune că, așa cum am constatat, calculele Comisiei Europene se fac după algoritmi pe care nu-i înțelegem sau ne-ntoarcem la „ocaua lui Cuza” și, constatăm, problemele fermierilor din Est au ca măsură, frecvent, „ocaua mică”, pe când cele ale fermierilor din Vest se măsoară cu „ocaua mare”.

Cum s-ar spune, nu deblocăm sumele stabilite pentru cele cinci țări riverane Ucrainei (au trecut cam două luni de la propunere) până nu găsim ceva și pentru celelalte state. Așa se face că, odată cu cele 100 de milioane, au mai fost aprobate 330 de milioane de euro pentru celelalte 22 de state membre UE. Să vezi și să nu crezi: doar aceste state au avut probleme cu schimbările climatice, cu seceta adicătelea, ori cu fluctuații de piață, atenție – costuri ridicate ale factorilor de producție (adică inputuri: motorină, îngrășăminte, semințe, pesticide, energie ș.a.m.d.). Ei, vedeți? Luați și constatați că prețurile, anul trecut, au luat-o razna doar în 22 de state și s-au oprit fix în cele mai estice state. Cum să interpretăm asta? În traducere liberă, o „bătaie de batjocură” pe față, Neicușorule.

Întreb, în atari „condiții de piață”, când unii sunt mai favorizați față de alții, NU se distorsionează „piața europeană”? Cum putem pune egal între susținerea fermierilor din Est (din cele cinci state) cu ceilalți? Despre ce fel de principii de competitivitate vorbim între fermieri la nivel european?

Bag seama că „sistemul dual” de luare a deciziilor CE persistă și, în ultima vreme, devine literă de lege!?

Și, ca să mă întorc la titlul acestui editorial, dau doar un exemplu, și anume, acela al interzicerii cultivării organismelor obținute pe bază de biotehnologii sau OMG, sperietoarea tuturor consumatorilor. Despre ceea ce consumatorul de rând NU este informat, pentru că așa își doresc dumnealor, este faptul că NU se mai produce soia ori porumb în UE, dar se importă la capacitate maximă produse din SUA sau din țările Americii de Sud.

Care-i gheșeftul în afacerea asta? Suntem mai sănătoși consumând produse animaliere obținute prin hrănirea lor cu furaje cu OMG? De ce nu cultivăm în Europa, dacă tot sunt bune pentru consumul animalelor, și importăm pe bani mulți în UE? Nu cumva este mai ieftin să producem aici, în UE? Și exemplele pot continua, dar... voi continua ori de câte ori va fi nevoie!

 

Editorial de: ȘTEFAN RANCU, realizator Radio Antena Satelor

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2023
Abonamente, AICI!
Publicat în Editorial

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) informează că, pentru a pune în aplicare corect standardul GAEC 6 – „Acoperirea minimă a solului pentru a evita solul descoperit în perioadele cele mai sensibile” se face o completare la Ghidul fermierului privind condiţionalitatea - 2023, subcapitolul „A.3.2. GAEC 6 - Acoperirea minimă a solului pentru a evita solul descoperit în perioadele cele mai sensibile”.  

Astfel, după paragraful „Dacă în perioada 15 iunie - 30 septembrie cultura principală este în vegetaţie, nefiind încă recoltată, atunci aceasta asigură acoperirea solului. Miriştea rămasă după recoltare include şi resturile vegetale existente pe terenul arabil.”, se introduce următorul text:

„Pentru meţinerea umidităţii solului, îmbunătăţirea capilarităţii şi reducerea pierderilor de apă, fermierul poate efectua o lucrare superficială a solului fără răsturnarea brazdei (dezmiriştire), cu menţinerea resturilor vegetale la suprafaţa solului. Lucrarea superficială a solului care asigură ruperea capilarităţii şi dezvoltarea samulastrei la suprafaţa solului poate fi asigurată prin:

1. discuirea superficială a miriştii;

2. afânarea superficială a solului cu combinatorul echipat cu cuţite daltă.”

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu, a propus în cadrul Consiliului Agricultură și Pescuit (AgriFish), desfășurat la Bruxelles marți - 25 iulie 2023, prelungirea derogării pentru toți fermierii europeni de la implementarea cerințelor GAEC 7 și GAEC 8 și pentru anul 2024, privind rotația culturilor (GAEC 7), respectiv cea privind asigurarea unui procent minim din suprafața agricolă dedicat zonelor sau caracteristicilor neproductive (GAEC 8).

Propunerea României s-a bucurat de susținerea mai multor state membre, având în vedere prelungirea războiului din Ucraina, precum și faptul că impactul de mediu al acestor derogări este unul minim. Comisia Europeană urmează să analizeze propunerea țării noastre în vederea aprobării acesteia.

„Doresc să atrag atenția asupra provocărilor majore cu care se confruntă fermierii din Uniunea Europeană din cauza efectelor războiului din Ucraina, a fenomenelor meteo extreme și a inflației care a generat majorări greu de suportat ale prețurilor la inputuri și să vă propun adoptarea unor măsuri pentru a reduce impactul negativ al tuturor acestor factori de risc și pentru a evita falimentul multor ferme.

După cum cunoașteți, posibilitățile de intervenție sunt extrem de limitate, iar pierderile suferite de fermieri sunt semnificative. Mulți dintre fermieri sunt în pericol să nu își mai poată continua activitatea, fapt ce reprezintă un risc major pentru securitatea alimentară a UE și nu numai.

Spre exemplu, în România, fermierii s-au confruntat cu un deficit de apă major după doi ani de secetă, iar în acest an, deși în majoritatea zonelor cantitățile de precipitații au fost mulțumitoare, producțiile nu sunt la nivelul așteptat. Este posibil ca în unele zone pierderile de producție, chiar la culturile de toamnă, să atingă până la 50% față de media ultimilor cinci ani. Este o provocare majoră pentru fermierii noștri care nu vor reuși să își acopere costurile ridicate de producție, care se dovedesc în continuare foarte ridicate.

De asemenea, importurile din Ucraina au cauzat reducerea prețurilor la cereale și oleaginoase, cauzând fermierilor români pierderi importante, pentru că au fost puși în situația extrem de complicată de a-și valorifica produsele la prețuri mai mici decât costurile de producție.

Salutăm intervenția Comisiei Europene, care a adoptat unele măsuri menite să sprijine fermierii afectați, însă, din păcate, sprijinul acordat este în continuare mic în comparație cu pierderile suferite de producători și rezolvă doar în parte situația dificilă în care aceștia se află. Nici bugetele naționale nu au fost în măsură să reducă pierderile fermierilor și de aceea considerăm că în continuare este nevoie de soluții și derogări care să ajute fermierii să evite falimentul.

În acest sens, propunem derogarea de la implementarea cerințelor GAEC 7 și GAEC 8 și în anul 2024, pentru a le permite fermierilor să compenseze măcar parțial pierderile foarte mari, reducând din presiunea pe care aceștia o resimt. Considerăm că o continuare a acestor derogări este firească, în condițiile în care asistăm, din păcate, la prelungirea războiului din Ucraina. De asemenea, impactul de mediu al acestei derogări este minim. De altfel, România face deja mari eforturi pentru biodiversitate, având un milion de hectare de teren care nu mai este utilizat în agricultură la care se adaugă alte 850.000 ha teren fertil din zona de protecție pentru sistemele de irigații.

Totodată, România consideră că este necesară o preocupare permanentă a Comisiei pentru identificarea unor soluții inovatoare în sprijinul fermierilor, din afara bugetului Politicii Agricole Comune, având în vedere că provocările cu care ne confruntăm sunt în mare măsură din afara sectorului agricol”, a spus ministrul Florin Barbu în intervenția sa din Consiliul AgriFish.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

Ascultăm știința sau vocea străzii? Despre provocările agriculturii în contextul noii Politici Agricole Comune și al strategiilor Bruxelles-ului, am vorbit cu Achim Irimescu, ministru plenipotențiar în cadrul Reprezentanței Permanente a României la Uniunea Europeană.

Reporter: Cum arată azi agricultura în Uniunea Europeană?

Achim Irimescu: Problema cea mai presantă este calitatea managementului. Importanţa gestiunii corespunzătoare a fermelor este esenţială în reuşita afacerii. Dacă ne uităm la provocările de astăzi în faţa fermierilor europeni, este clar că numai managerii, deci cei care au capacitatea de a face faţă cerinţelor, vor reuşi în afaceri. Să privim o statistică foarte simplă, în 2003 erau 14 milioane de ferme în UE, iar în 2023 avem nouă milioane, tocmai datorită faptului că sunt tot mai mari cerinţele şi mulţi fermieri nu reuşesc să facă faţă. În general, fermele care nu au specialitate, care nu au consultanţă nu reuşesc, pentru că nu fac faţă cerinţelor foarte înalte pe piaţa europeană.

„Noi cerem la Bruxelles să se ofere finanţare corectă pentru toate statele membre din bugetul european şi nu din ajutor de stat, care discriminează foarte mult fermierii noştri.”

Green Deal şi cele două strategii, „Farm to Fork” și „Biodiversitate” vin cu cerinţe extrem de înalte pentru agricultorii noştri. Chiar dacă nu cred că vor fi atinse aceste ţine în 2030, este clar că eforturi se vor face şi deja se fac, pentru că în Politica Agricolă Comună deja avem 25% din plăţile directe îndreptate către ecoscheme, pe lângă faptul că aveam deja ecocondiţionalitatea introdusă în PAC. La fel avem pe pilonul doi alte 35% cereri pentru mediu, deci deja e un efort foarte mare al agricultorilor noştri. Pe deasupra au venit şi noile cerinţe care, repet, sunt cerinţe de reducere a pesticidelor, reducerea îngrăşămintelor, reducerea antibioticelor şi chiar lăsarea a 10% din teren neprelucrat pentru biodiversitate, şi să nu uităm că deja avem GAEC 8 în PAC, care spune că trebuie să lăsăm 4% din teren nelucrat în fiecare an. Deci, sunt eforturi extrem de mari ale fermierilor noştri, europeni în general, dar sigur fermierii români au o provocare în plus pentru că, din păcate, România n-a reuşit să stabilească un sistem de consultanţă naţională de înaltă calitate, pentru că vă reamintesc un lucru esenţial, în noul Regulament privind reducerea utilizării pesticidelor se prevede foarte clar ca fiecare stat membru să deţină consultanţă specifică pentru reducerea pesticidelor. Ori, noi nu avem nici consultanţă generală, cu atât mai puţin pe cea specifică pentru pesticide. Şi atunci fermierii noştri se vor confrunta într-adevăr cu provocări enorme în plus faţă de alţi fermieri. Să nu uităm şi un alt aspect extrem de important, acela al finanţării, în contextul în care de la o vreme Comisia Europeană îndrumă mult statele membre să folosească fondurile naţionale, deci ajutoare de stat din bugetul naţional, în loc să se dea bani europeni. Noi am cerut sistematic la Bruxelles să nu se mai facă aşa ceva pentru că se produce discriminare. Vă dau un exemplu foarte simplu: în momentul în care preţurile la îngrăşăminte practic au explodat, România nu a avut buget ca să compenseze fermierii, dar Polonia a dat aproape un miliard de euro compensaţii pentru creşterea preţurilor la îngrăşăminte. Recent, Polonia a reintrodus o schemă de ajutor de stat pentru susţinerea fermierilor, de alt miliard de euro. În contextul în care România şi alte state membre nu au acest buget masiv pentru susţinerea fermierilor şi fiind pe o piaţă comună, este clar că fermierii care nu beneficiază de aceste ajutoare sunt discriminaţi. Tocmai de aceea, sistematic noi cerem la Bruxelles să se ofere finanţare corectă pentru toate statele membre din bugetul european şi nu din ajutor de stat, care discriminează foarte mult fermierii noştri. Un fermier care primeşte o sumă importantă faţă de un fermier din alt stat membru e clar că este mai competitiv şi nu ne mirăm că o serie de produse poloneze le găsim în galantarele noastre, deşi vin de la distanţă, iar producătorii români sunt discriminaţi.

„UE îşi permite să înfometeze zeci de milioane de cetăţeni? Eu cred că nu. Tocmai de aceea cred că trebuie să primeze raţiunea.”

Reporter: Apropo de discriminare, referitor la produsele de protecția plantelor, România le folosește în cantități mult mai mici, comparativ cu celelalte state UE. Prin urmare, ce să mai reducem, în condiţiile în care există un mare decalaj între media europeană şi media din ţara noastră?

Achim Irimescu: În Consiliul de miniştri privind regulamentul pentru reducerea pesticidelor a fost o coaliţie de 16 state membre, din care face parte şi România, care a cerut să se facă o analiză socio-economică. Comisia pune nişte ţinte foarte ridicate, 50% reducerea pesticidelor până în 2050, şi o uşoară diferenţiere între statele membre care nu reflectă realitatea, privind reducerea efectivă. Pentru România, reducerea efectivă ar fi de 35%, dar dacă ne uităm la state membre care au undeva cam de zece ori mai multe pesticide substanţă activă pe hectar decât România, chiar dacă reduc cu 65%, ele oricum vor continua să producă, dar fermierul român, care de la 0,7 kg/ha, ar trebui să reducă cu 35%, practic, ar reduce foarte mult producţia. Este un nonsens să continui să produci în nişte zone unde deja terenul e poluat, şi în România, unde terenul este mult mai sănătos, să nu mai poţi produce sau să reduci foarte mult producţia. De aceea, repet, România şi mai multe state membre au cerut imperios să se ţină cont de impactul socio-economic. Comisia trebuie să vină cu o evaluare de impact socio-economic, asta presupune să ţii cont efectiv de ce se întâmplă din punct de vedere social şi economic, pentru că fermele îşi vor pierde clar competitivitatea şi atunci mulţi fermieri ar urma să dea faliment. Practic, rezultatul e că nu mai producem în UE, unde avem cele mai înalte standarde, vom aduce din ţări terţe care pot să producă fără niciun fel de restricţie, deci vom aduce produse care sunt mult sub standardele europene, practic putem să spunem că efectiv putem otrăvi populaţia europeană, omorând producţia europeană de înaltă calitate. Sperăm să nu se ajungă acolo şi vom vedea cum se va tranşa această chestiune extrem de importantă, pentru că este o chestiune absolut relativă să stabileşti din birou nişte ţinte de reducere fără să ţii cont de realitatea existentă în fiecare stat membru, şi noi asta am cerut sistematic. Sigur, trebuie să facem eforturi, dar nu stabilind ţinte fără nicio bază ştiinţifică sau reală.

Să ne uităm chiar pe datele Comisiei Europene, la nitrați, de pildă. O să vedeţi că România este verde, iar Germania, Olanda, Belgia sunt roşii, ceea ce arată că au practicat o agricultură extrem de intensivă de-a lungul deceniilor şi sigur că acum o reducere la ei nu e atât de catastrofală cât ar fi într-o ţară care utilizează mult mai puţine îngrăşăminte chimice de sinteză. Pentru că trebuie menţionat un lucru foarte important: propunerea strategiei Biodiversitate este reducerea cu 20% a îngrăşămintelor de sinteză până în 2030. Or, la fel, aici este o mare discuţie. Discuţiile pe care le-am avut la Bruxelles au vizat inclusiv faptul că există o limitare şi practic nu se mai poate înlocui îngrăşământul chimic de sinteză cu îngrăşământul natural de la animale, şi în acest context rămâne întrebarea: reducem îngrăşămintele – reducem producţia, reducem medicamentele plantelor, pesticidele? Numai reducerea pesticidelor este o estimare care va duce la reducerea producţiei cu 40%, şi atunci fermierul care astăzi este la limită ce va face mâine, când va înregistra o reducere a producţiei cu cel puţin 40%? Sigur, piaţa dictează, preţurile vor urca, dar întrebarea este: UE îşi permite să înfometeze zeci de milioane de cetăţeni? Eu cred că nu. Tocmai de aceea cred că trebuie să primeze raţiunea.

Mai trebuie menţionat un lucru foarte important: poluarea mondială a UE reprezintă 8%, şi chiar dacă vom face zero, tot rămâne 92% pe restul mapamondului. Cred că foarte important ar fi să luăm decizii care, sigur, să asigure tranziţia aşa-spusă verde către o agricultură modernă cu emisii reduse, dar cu o finanţare corespunzătoare, cu alternative pentru fermieri. Pentru că fermierii vor face, dacă li se pune la dispoziţie o finanţare corespunzătoare şi, în plus, soluţii, cercetare, inovare. Există soluţii. Am văzut în Belgia un utilaj care costă aproape un milion de euro şi care poate reduce cu aproape 90% pesticidele. Dar câţi fermieri din Belgia își permit un astfel de utilaj? La fel şi în România, pentru că investiţia de un milion nu se poate face uşor, în condiţiile actuale. Deci nu discutăm de România, repet, ci de Belgia, unde creditele sunt la câteva procente. Şi atunci ne punem întrebarea: încotro, agricultura europeană? De aceea sunt dispute foarte aprige. Și mai trebuie precizat un lucru: este foarte important cât de bine intenţionat eşti atunci când vrei să introduci eforturi suplimentare. Şi vă dau un exemplu extrem de relevant: Comisia Europeană a întreprins un sondaj public privind bunăstarea animală. Şi a întrebat cetăţenii europeni dacă sunt de acord cu creşterea bunăstării la animale. Aceasta înseamnă investiţii foarte serioase în plus, de exemplu la găini ouătoare înseamnă să renunţi total la cuşti, să faci doar la sol. În contextul ăsta, cetăţeanul a spus: da, suntem de acord! Dar niciodată Comisia nu a pus a doua întrebare consumatorului: sunteţi de acord să plătiţi 20, 30, 40% în plus pentru această bunăstare? Deoarece, cu certitudine, consumatorul nu ar accepta. Pentru că odată cu inflaţia care e recunoscută la nivel european, a depăşit 12% de mult, sigur, sunt categorii de cetăţeni foarte afectaţi, în ţările din Vest – nu discutăm de România – şi vor avea dificultăţi, au deja dificultăţi în a-şi procura hrana de toate zilele. De aceea trebuie mult echilibru şi multă analiză atunci când se iau decizii de genul acesta.

„CE a întrebat cetăţenii europeni dacă sunt de acord cu creşterea bunăstării la animale. Cetățenii au spus: da, suntem de acord! Niciodată Comisia nu a pus a doua întrebare consumatorului: sunteţi de acord să plătiţi 20, 30, 40% în plus pentru această bunăstare? Cu certitudine, consumatorul nu ar accepta.”

Reporter: Fermierii români, crescătorii de bovine și de porci, continuă să aibă probleme. Am ajuns să importăm peste 80% din necesarul de consum al populaţiei, importăm sau mai bine zis procesatorii importă lapte, în timp ce fermierii români, crescători de vaci pentru lapte, şi aşa puţini, câţi au mai rămas, se străduiesc să rezolve această problemă, având în vedere preţul extrem de scăzut la care s-a ajuns în ultimele luni. Mai mult decât atât, au rămas şi fără contracte din partea procesatorilor. Cum vedeţi rezolvarea acestor probleme? Şi care ar putea să fie intervenţia pe care s-o cerem la Bruxelles?

Achim Irimescu: Referitor la preţul laptelui. Ne amintim că au fost într-adevăr preţuri destul de remuneratorii după ce au explodat preţurile la inputuri şi Comisia Europeană explică reducerea preţurilor, care nu e doar în România, din ianuarie până în prezent în fiecare Consiliu de miniştri. Țările baltice au ridicat problema preţului, care a ajuns derizoriu în statele respective, de fiecare dată România a susţinut nevoia intervenţiei Comisiei în acest sens. Comisia Europeană poate să despăgubească din rezerva de criză, una dintre soluţiile din care s-au şi dat banii în cazul fermierilor afectaţi de importurile din Ucraina, sau din banii de piaţă, sau cu ajutoare de stat. În acest context, până acum Comisia nu a reacţionat în niciun fel, a spus că monitorizează piaţa, că preţurile sunt cât de cât remuneratorii şi că situaţia nu este atât de gravă pe cât se menţionează. Şi mai ştim ceva, sigur că ştim doar câteva state, îi este mai greu Comisiei să decidă pentru câteva state. Dacă ar fi fost un număr de state mult mai mare, cu certitudine Comisia ar fi văzut cu totul altfel lucrurile.

Referitor la carnea de porc, acolo avem o veste foarte bună, s-a adoptat „Legea porcului” şi, sperăm, cu ajutorul acestei legi odată pusă în funcţiune, să reuşim să controlăm pesta porcină africană, pentru că acolo este problema cea mare. Eu am spus întotdeauna că nu este nevoie să numărăm porcii din gospodărie, pentru că nu avem de ce, există un Regulament european, 853/2004, care spune că orice producător care produce pentru consum propriu e treaba lui, dar în momentul în care produce pentru piaţă trebuie să aibă produse sănătoase. Asta presupune ca veterinarul să-şi pună ştampila că acest produs este bun. El poate să aibă doar doi porci. Ştiţi că s-a pus la un moment dat problema de cinci porci: poate să aibă doi porci, unul îl pune pe piaţă şi pe unul îl consumă el. Porcul acela trebuie să fie sănătos. Deci noi nu trebuie să interzicem ca producătorul să pună pe piaţă, ci trebuie să ne asigurăm că acel porc este sănătos. Şi aşa s-a făcut legea, şi e foarte bună. Să nu uităm un lucru esenţial, faptul că există pesta porcină necontrolată în România a dus la mari critici, la reducerea sumelor pe care Comisia le acordă României pentru despăgubire în acest sens, şi în al doilea rând, UE a pierdut pieţe, piaţa din China, țară care nu respectă regionalizarea, adică dacă în Germania, mare exportator pe piaţa chineză, nu am pestă porcină africană, practic ea ar putea să exporte, dar pentru că am în România, China a blocat exporturile din UE. Deci impactul este foarte mare, iar România a fost criticată pentru faptul că n-a reuşit să controleze pesta porcină africană, pentru că are impact şi asupra altor state membre.

„Cu restricţiile pe care le introducem agricultorilor europeni nu facem altceva decât să mutăm producţia în alte zone de pe glob.”

Reporter: În ceea ce privește ovinele și interzicerea exportului de animale vii către ţările arabe, la nivel de Comisie Europeană a rămas în discuţie partea de bunăstare a animalelor pe timpul transportului. Unde s-a ajuns?

Achim Irimescu: În septembrie o să avem un nou proiect de Regulament privind bunăstarea animalelor, pentru toate speciile. Sunt temeri mari pentru că, să nu uităm, a venit, de exemplu, Cehia, care a propus să se încheie utilizarea cuştilor pentru găinile ouătoare, or, fermierii au investit sume mari în modernizarea cuştilor şi acum ei nici măcar nu şi-au recuperat investiţia, deci e o problemă. Revenind la subiect, trebuie amintit că în Parlamentul European a fost o comisie care a discutat pe îndelete această propunere privind interzicerea exportului de animale vii, recomandarea a fost transmisă CE, iar Comisia a spus că nu putem interzice exportul de animale vii, pentru că n-avem nicio bază legală în acest sens, dar cu certitudine se vor înăspri regulile.

În Consiliul de miniştri au venit câteva state nordice, la care s-au adăugat Olanda şi Germania, care au cerut interzicerea exportului de animale vii, pentru că ei nu au exporturi şi ei exportă material seminal şi n-au interes în acest domeniu. Ce nu s-a înţeles la nivel european este că statele în care România trimite – şi nu doar România, cel mai mare exportator e Spania – sunt ţările arabe şi nordul Africii, în principiu. Problema este că în momentul în care a fost un zvon că s-ar putea să se interzică, deja Arabia Saudită a făcut contract de 1,5 milioane de ovine în Africa. Prin urmare, nu facem decât, ca şi cu restricţiile pe care le introducem agricultorilor noştri, să mutăm producţia în alte zone de pe glob. Să nu uităm că în momentul în care a explodat consumul de avocado în UE s-au tăiat pădurile în Africa pentru a cultiva avocado, deci exportăm practic poluarea în alte părţi, ceea ce nu face bine omenirii. Natura şi pământul se refac, nu-i problemă, omenirea dispare…

„Să sperăm că producătorii noştri vor face eforturi în a se adapta inteligent la noile cerinţe. Fermierii care sunt bine informaţi şi care ştiu ce-i aşteaptă, cu certitudine, vor lua cele mai bune decizii şi vor reuşi astfel să rămână pe piaţă.”

Revenind la bunăstarea animală, este cert că se va restrânge la opt ore transportul pe zi la animale vii, ceea ce e o problemă în România, pentru că de la Maramureş până la Marea Neagră cu certitudine nu poţi să transporţi cu camionul, şi dacă ar fi autostrăzi, în opt ore, şi atunci înseamnă cheltuieli suplimentare importante. Pe vase, propunerea Comisiei practic vizează ca pe vapor să ai, dacă se poate, aer condiţionat, în orice caz să nu transporţi decât când temperatura nu trece niciodată peste 30°C. Să ai un veterinar care să monitorizeze starea de sănătate a animalelor, să ai hrană şi apă suficientă, deci sunt condiţii bine intenţionate în principiu, dar vor creşte costurile masiv şi atunci există riscul ca importatorii să aducă din altă parte. Există, sigur, chiar în România o persoană – nu-i spun numele – care militează pentru interzicerea exporturilor şi care practic nu face decât să favorizeze Australia, care are subvenţie la exportul de carcase de ovine şi care e mare producător de ovine şi abia aşteaptă să preia pieţele arabe în detrimentul producătorilor europeni. Ştim că este unul dintre puţinele sectoare cu schimb comercial favorabil României, sectorul creşterii ovinelor, şi cred că este de mare relevanţă să facem tot ce e posibil ca să păstrăm această activitate. Să nu uităm că avem 4,5 milioane de hectare de păşune şi este de fapt hrană bio carnea de la oile noastre. Trebuie să facem eforturi să mergem şi pe piaţa europeană, pentru că vă dau un exemplu: până la Brexit, UE acorda în urma negocierilor 260.000 de tone pentru carnea de miel din Noua Zeelandă, nu discut de impactul de mediu, şi în momentul în care a ieşit Marea Britanie din UE practic a rămas un gol. Noi ar trebui să completăm acest gol, să ducem carnea şi la Bruxelles, şi în celelalte state din vest, şi, sigur, carcasă, pentru că trebuie să diversificăm, e adevărat, modul de comercializare. Aici cred că soluția cea mai bună este ca producătorii să-şi facă cooperative şi să aibă propriile abatoare, pentru că după tot ce am văzut în presă, preţul cu care abatoarele cumpără este mult prea scăzut faţă de preţul oferit de cei care exportă din România ovinele. Şi atunci producătorul, crescătorul de ovine, se orientează, cum e normal, el e om de afaceri, trebuie să supravieţuiască, nu poţi să ceri producătorului la infinit să facă eforturi, pentru că el dă faliment, îşi închide producţia şi la un moment dat devenim net importatori la orice produs. Rămâne de văzut cum se va adopta acest regulament, cu certitudine vă pot spune că la Bruxelles noi am reuşit să blocăm statele care au propus interzicerea, dar normele cu siguranţă vor creşte.

Să sperăm că producătorii noştri vor face eforturi în a se adapta inteligent la noile cerinţe, pentru că, în opinia mea, fermierii care sunt bine informaţi şi care ştiu ce-i aşteaptă, cu certitudine, vor lua cele mai bune decizii şi vor reuşi astfel să rămână pe piaţă. Pentru că un lucru este clar, UE nu poate să rămână tributară importurilor. Sigur, nu putem fi producători de mango sau kiwi, dar, cu certitudine, nu putem să renunţăm la producţia de carne de vită, nu putem să renunţăm la producţia de carne de porc, de pasăre şi aşa mai departe, pentru că este proteina care e hrana de bază a populaţiei europene.

 

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

 

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – iunie 2023
Abonamente, AICI!
Publicat în Interviu

Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (APPR) solicită autorităților să vină cu precizări suplimentare în ceea ce privește practicile agricole specifice GAEC 6, astfel încât, pe de o parte, să fie aplicabile în practică, iar pe de altă parte să atingă obiectivele de sustenabilitate pe care le vizează sprijinul direct.

„Punctăm încă o dată importanța de a include, între aceste practici, o lucrare superficială a solului, fără răsturnarea brazdei (dezmiriștire). Astfel, după recoltarea culturii premergătoare, pentru ca resturile vegetale rămase la suprafață să asigure o protecție adecvată, agrotehnica ne recomandă o lucrare superficială a solului, fără răsturnarea brazdei (dezmiriștire prin discuire sau afânare cu combinatorul), care ar permite ruperea capilarității, evitând pierderea apei din sol. În plus, menționăm, din nou, că este permisă erbicidarea acolo unde este necesară, pentru a evita proliferarea necontrolată a buruienilor problemă și infestarea solelor”, subliniază Forumul APPR.

Pe parcursul anului trecut, FAPPR a participat la discuții oficiale și a propus amendamente care au dus la o formă mult ameliorată a actualului PNS.

„Este urgent ca propunerea bazată pe expertiza FAPPR și informațiile tehnice transmise constant, legat de clarificarea privind GAEC 6 să fie comunicată urgent de APIA către fermieri”, transmite Forumul APPR.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

Miercuri, 5 iulie 2023, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu, a semnat decizia de prelungire a duratei de execuție a proiectelor contractate în cadrul PNDR 2014-2020, ținând cont de stadiul de realizare, de specificitatea fiecărui proiect, precum și de evitarea riscului de dezangajare a fondurilor, cu încadrarea în perioada maximă de eligibilitate a cheltuielilor FEADR, respectiv 31 decembrie 2025.

Decizia a fost luată în baza legislației europene care prevede extinderea cu încă doi ani a perioadei inițiale de implementare a PNDR care expira la 31 decembrie 2023, dând astfel posibilitatea autorităților române să efectueze plăți și după sfârșitul acestui an. Potrivit datelor Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), în prezent sunt în derulare 3.269 contracte finanțate prin PNDR 2014-2020, aflate în diferite stadii de implementare. Prin prelungirea duratei de execuție a proiectelor, numărul investițiilor realizate prin PNDR și gradul de absorbție a fondurilor alocate României vor crește.

Prelungirea duratei de execuție a contractelor de finanțare după data de 31 decembrie 2023 se va realiza cu condiția ca stadiul implementării proiectului să fie de minimum 30%, demonstrat prin  plățile efectuate de către AFIR și/sau plățile beneficiarilor către furnizorii de bunuri, servicii și lucrări.

Prelungirea duratei de execuție se poate acorda pentru o durată de maximum un an cu posibilitatea extinderii, dacă este cazul, până la data de 31 decembrie 2025, în funcție de stadiul de realizare a proiectului şi a fezabilității încadrării în termenul final de eligibilitate a cheltuielilor, cu respectarea condițiilor procedurale prevăzute pentru aprobarea prelungirii duratei de execuție (condițiile pentru beneficiarii care au primit avans și plată penalități).

MADR precizează că, pentru alte contracte încheiate în baza alocării 2014-2020 (cu excepția tranziției) aferente sub-măsurilor 6.1, 9, 16 și cele încheiate în cadrul LEADER a căror durată de execuție aprobată a fost mai redusă față de termenul procedural, prelungirea se poate acorda până la împlinirea celor doi, trei sau cinci ani de execuție conform procedurilor în vigoare.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

România, Bulgaria, Ungaria, Polonia și Slovacia au primit vot pozitiv din partea statelor membre pentru granturi în valoare totală de 100 milioane de euro pentru compensarea pierderilor economice cauzate de importurile de cereale și semințe oleaginoase din Ucraina, în cadrul Comitetului pentru organizarea comună de piață.

Plecând de la primul pachet în valoare de 56 milioane euro aprobat în 3 aprilie a.c., Comisia Europeană propune aprobarea celei de-a doua tranșe în valoare de o sută de milioane euro pentru cele cinci state membre afectate de importurile de cereale. În plus, CE a adoptat un nou regulament privind măsurile autonome cu valabilitate 15 septembrie 2023, care prevede interzicerea importurilor pentru principalele produse alimentare.

Astfel, României îi revine suma de 29.730.000 euro, în timp ce restul statelor vor primi: 9.770.000 euro - Bulgaria; 15.930.000 euro - Ungaria; 39.330.000 euro - Polonia; 5.240.000 euro - Slovacia.

Regulamentul oferă posibilitatea celor cinci țări să adauge granturi suplimentare în procent de până la 200%, cu condiția ca plățile să nu distorsioneze piața sau să producă supra-compensații, iar plățile să fie realizate până la 31 decembrie 2023.

Totodată, Comisia Europeană a precizat că pachetul de sprijin financiar țintește compensarea parțială a celor mai afectați fermieri de importurile de cereale din Ucraina pentru cele cinci state membre vecine conflictului. Cheia de alocare a avut în vedere nivelul plăților directe, nivelul comerțului cu cereale și fluctuațiile aferente.

Până la cel târziu 30 septembrie 2023, cele cinci țări vor notifica CE cu privire la:

  • Descrierea măsurilor care trebuie luate;

  • Criteriile utilizate pentru a determina metodele de calcul al ajutorului și justificarea repartizării ajutorului între fermieri;

  • Impactul preconizat al măsurilor în vederea compensării fermierilor pentru pierderile economice cauzate de importurile de cereale și semințe oleaginoase din Ucraina;

  • Acțiunile întreprinse pentru atingerea impactului preconizat al măsurilor;

  • Acțiunile întreprinse pentru evitarea denaturării concurenței și a supra compensării;

  • Prognoza pentru plățile cheltuielilor Uniunii defalcate pe lună până la 31 decembrie 2023;

  • Nivelul sprijinului suplimentar acordat în temeiul articolului 2 alineatul (2);

  • Acțiunile întreprinse pentru a controla eligibilitatea fermierilor și pentru a proteja interesele financiare ale UE.

 

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Publicat în Știri

Noua Politică Agricolă Comună pare că dă bătăi de cap producătorilor agricoli români, așa cum se întâmplă, în fapt, de fiecare dată când Europa vine cu noi reguli și măsuri. Ideile din Planul Național Strategic (PNS) 2023-2027, spun fermierii, sunt bune, dar nu sunt aplicabile azi pentru ce avem noi în economie şi în agricultura românească.

Se vede că niciodată România nu e pregătită pentru noile politici europene, cu toate că înainte ca legislația să intre în vigoare este prezentată, dezbătută, este făcută cunoscută celor cărora li se adresează. Și totuși, românii sunt nepregătiți, de fiecare dată. Undeva este o ruptură, un scurtcircuit.

Să fie comunicarea autorităților cu producătorii deficitară? Posibil, dacă ne uităm la „Caravana Cunoașterii”, cu care ministrul Petre Daea se plimbă prin toată țara ca să explice PNS-ul și care pare a fi doar un exercițiu de imagine pentru cel care are în mâini frâiele Ministerului Agriculturii, având în vedere că participanții pleacă de la aceste întâlniri la fel de nelămuriți cum au venit. Pe de altă parte, e treaba unui ministru să le descâlcească producătorilor regulamentele europene, ministerele având destui specialiști care, tehnic, știu mai bine cu ce și cum se mănâncă lucrurile astea?

Există dialog între autorități și organizațiile profesionale. Adevărat. Dar dialogul chiar e real ori tot un exercițiu de imagine? Să ne reamintim negocierile pentru PNS, fermierii cunoșteau o variantă trimisă la Bruxelles, iar când Planul a fost aprobat, au văzut o cu totul altă variantă. Și nu e un exemplu unic.

Organizațiile profesionale transmit mai departe membrilor informații, informări, le arată și le explică ce se discută și ce se negociază la București și la Bruxelles. Aici intervine cea mai mare problemă a agriculturii românești. Avem multe asociații, federații, ligi de producători agricoli, cooperative și prea puțini membri în aceste organizații. Presupun că majoritatea celor care se ocupă cu agricultura nu face parte din vreo asociere, din păcate. Și, tot din păcate, majoritatea nu citește, nu ascultă radio și nu se uită la tv. Nu poți să spui că nu ești pregătit când ai avut la dispoziție o mulțime de surse de informare. Cred că toată mass-media, presa agricolă în special, a transmis informații despre ce se întâmplă la Bruxelles, despre noile măsuri ale PAC, le-a explicat împreună cu specialiștii și fermierii. Însă fractura există și nu facem nimic pentru a o corecta. De ce? Pentru că, la români, „merge și așa”.  

A început campania de primăvară și s-ar putea „să nu mai meargă și așa”. Mă refer la eco-schema „Practici benefice pentru mediu aplicabile în teren arabil”, care, dacă sunt îndeplinite anumite condiții, prevede niște subvenții pentru fermieri. Însă ei, fermierii, spun că sunt nepregătiți pentru măsurile din această eco-schemă. Trebuie să cultive pe o pondere minimă din totalul terenului arabil declarat culturi leguminoase bogate în proteină vegetală, fixatoare de azot, care se pot recolta, precum: soia, mazăre de consum/furajeră, măzăriche, sparcetă, trifoi, facelia, fasole, fasoliță, ghizdei, năut, lupin, linte, bob, lucernă, arahide, amestecuri de leguminoase și graminee perene. Ponderea minimă este de 10% în anul 2023 și de 5% începând cu 2024.

Am vorbit cu agricultori care au înfiinţat în toamnă 95% din culturi, au pus grâul, orzul, rapiţa şi au cam terminat 95% din suprafeţe, unii dintre ei. Acum, în primăvară, de unde să mai scoată 10% pentru leguminoase?

O altă problemă e sămânța. Există pe piață atâta sămânță de leguminoase? Să zicem că este sămânță, că este teren suficient, ce face fermierul cu recolta? Unde o vinde? Că la noi nu e desfacere pentru astfel de culturi.

Soluțiile. Nu prea sunt. Mi-au zis unii fermieri că probabil vor renunța la acea subvenție și vor continua anul acesta cu structura pe care și-au stabilit-o la începutul anului agricol 2022-2023. Alții așteaptă derogări. Și uite cum, din derogare în derogare, „merge și așa”, nepregătiți.

Câți vor rezista, oare? Deja, lupta pentru supravieţuire a fermierilor români este destul de dificilă. Seceta, prețurile tot mai mari la input-uri și tot mai mici la producția agricolă, „tranzitul” cerealelor din Ucraina pun sub semnul întrebării afacerile agricole. Vor urma câțiva ani în care fermierii nu-şi vor pune problema de profit, ci mai degrabă de a trece anul şi a o lua de la capăt.

 

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

 

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – martie 2023
Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Publicat în Editorial

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a postat pe pagina sa de internet, în dezbatere publică, un proiect de hotărâre a Guvernului pentru aprobarea plafoanelor financiare alocate măsurilor de sprijin cuplat în sectorul vegetal pentru anul de cerere 2022.

Plafoanele alocate măsurilor de sprijin cuplat în sectorul vegetal se stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului. Suma totală este de 452.384.082 lei și de această formă de sprijin vor beneficia circa 46.000 fermieri care îndeplinesc condițiile de eligibilitate.

Plafonul financiar de 452.384.082 lei, echivalentul sumei de 91.409.190 euro pentru anul de cerere 2022, se distribuie astfel:

  • 33.892.000 euro pentru soia;

  • 17.215.000 euro pentru lucernă;

  • 450.000 euro pentru leguminoase boabe pentru industrializare/procesare: mazăre și fasole boabe;

  • 90.000 euro pentru cânepă pentru ulei şi/sau fibră;

  • 4.953.000 euro pentru orez;

  • 844.200 euro pentru sămânță de cartof;

  • 132.980 euro pentru hamei;

  • 18.898.500 euro pentru sfeclă de zahăr;

  • 1.150.274 euro pentru tomate pentru industrializare cultivate în câmp;

  • 54.490 euro pentru castraveți pentru industrializare cultivați în câmp;

  • 8.788.873 euro pentru legume cultivate în sere și solarii: tomate pentru consum în stare proaspătă, castraveți pentru consum în stare proaspătă şi/sau pentru industrializare, ardei, varză și vinete pentru consum în stare proaspătă;

  • 517.500 euro pentru fructe destinate industrializării: prune, mere, cireșe, vișine, caise și zarzăre;

  • 4.422.373 euro pentru cartof timpuriu pentru industrializare.

Cuantumul pe hectar pentru fiecare măsură de sprijin cuplat în sectorul vegetal se calculează de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), prin raportarea plafoanelor prevăzute în actul normativ la suprafețele eligibile pe fiecare specie în parte pentru anul 2022.

Proiectul de act normativ poate fi consultat aici: https://www.madr.ro/proiecte-de-acte-normative/8223-proiect-hg-aprobare-sprijin-cuplat-vegetal-2022.html

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Știri

newsletter rf

Publicitate

gustul italiei

Banner Andermatt Insecticide 04 300x2050px

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

T7 S 300x250 PX

Banner Profesional agromedia RF 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista