În urma promisiunilor obținute în cadrul întâlnirii cu ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu, care a avut loc miercuri – 24 ianuarie 2024, la sediul MADR, Grupul de Protest Timișoara Vest a decis ca din data de 26 ianuarie 2024 să suspende temporar protestul.
„Rămânem solidari cu grupurile de protestatari din țară și așteptăm soluționarea revendicărilor noastre până la prima rectificare bugetară din luna martie, anul curent. În caz contrar, ne vom organiza pentru un nou miting, la sfârșitul lunii martie”, transmite Grupul de Protest Timișoara Vest.
Promisiunile MADR pentru fermierii din Vestul țării:
1. Suportarea în integralitate a accizei la motorina utilizată în agricultură.
2. Facilitate de creditare, respectiv Creditul Fermierului și Creditul Agricol ce vor fi disponibile din 15 februarie 2024. Creditul Fermierului va fi pentru capital de lucru, se va accesa până în luna mai, va fi pe o perioadă de 5 ani cu o dobândă de 1,95%, ROBOR suportat de MADR, plafonul fiind de un miliard de euro și garantat de statul român. Fiecare fermier va primi maximum 30% din cifra de afaceri. Creditul Agricol va fi pe o perioadă de 4 ani, plafon maxim de 10 milioane de euro și poate fi folosit pentru cumpărare de terenuri și pentru dezvoltare. Se pot refinanța până la 50% din celelalte credite.
3. Echivalarea permiselor de conducere din categoria B cu TR1 a fost deja realizată prin OUG 1/2024.
4. Subvenția pentru anul 2023 va fi cu 2 euro mai mare decat în anul anterior, în jur de 178 euro.
5. Acordarea în regim de urgență a plăților APIA pentru scheme care nu țin de alte termene, termen 29 februarie 2024.
6. Pe lângă cei 100 euro/ha care se acordă conform OUG nr. 5/2024 pentru culturile agricole înființate în toamna anului 2022, s-a promis ca la rectificarea bugetară din luna martie a.c. se va lua în calcul și compensarea culturilor din primăvara anului 2023.
7. Asumarea revizuirii și adoptării legislației necesare în actualul exercițiu parlamentar privind durata minimă a contractului de arendă și concesionarea pășunilor.
8. Derogarea GAEC 7 și GAEC 8, termen de rezolvare până la data de 31 ianuarie 2024.
9. Compensarea pierderilor suferite de fermierii români afectați de importurile din Ucraina prin adoptarea de culoare separate și monitorizarea importurilor prin sigilii electronice cu GPS în portul Constanța.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Aproape sub balconul Operei din Timișoara, acolo unde în urmă cu 34 de ani a început instaurarea democrației în România, aproximativ 300 de fermieri din județele Timiș, Arad și Caraș-Severin, își cer imperativ drepturile.
Duminică – 21 ianuarie 2024, la ora 15.00, agricultorii au pornit utilajele, au claxonat și au întins o eșarfă tricoloră, în parcarea de la Modex, unde este autorizată acțiunea de protest. Cu ajutorul unei stații, protestatarii au prezentat lista cu zece revendicări și au vorbit despre problemele cu care se confruntă.
Fermierii, veniți încă de joi seara (18 ianuarie 2024) cu utilajele agricole în parcarea din Piața Huniade, se declară nemulțumiți de prețul mic al cerealelor și costurile ridicate de producție. Oamenii reclamă și nivelul scăzut al subvențiilor, comparativ cu vestul Europei. Agricultorii spun că nu solicită privilegii speciale, așa cum au demnitarii sau alte categorii sociale. Oamenii subliniază că își doresc doar condiții egale și corecte de competiție pe piața agricolă comună a Europei, o piață dezechilibrată acum de prețul mic al cerealelor intrate din Ucraina, dar și de diferențele de subvenționare între fermierii est-europeni și cei din vest.
Dr. ing. Dimitrie Muscă, directorul general al Combinatului Agro Industrial Curtici - Arad, aflat printe protestatari spune că fermierii au ieșit de nevoie în stradă. „Au ieșit în stradă pentru că nu mai au bani să-și continue activitatea. Cea mai mare problemă pe care o avem astăzi în țară este fenomenul Ucraina. Înțeleg să ajuți o țară vecină, aflată în război, dar nu omorânu-ți propria agricultură, adică pe noi, cei care punem mâncarea pe masa românilor. Nu știu cine i-a dat puterea primului ministru să facă aceste demersuri. Personal l-am auzit în toamnă când a spus că vom mări tranzitul de cereale din Ucraina de la două milioane de tone pe lună, la patru milioane. Nu mai vorbim de diferența de calitate pe care o au aceste produse comparativ cu ceea ce producem noi. Nu are voie acest domn Ciolacu să ia aceste decizii. De aceea suntem aici, de aceea protestăm. Oprește-te! Nu trebuie să salvăm singuri Ucraina. În Polonia, fermierii au ieșit în stradă și a ieșit cu ei și ministrul Agriculturii și au blocat vămile. Ungaria, Slovenia a decis să interzică cerealele din Ucraina, pentru că sunt pline de pesticide. Până și Bulgaria a spus stop cerealelor din Ucraina. Facem gesturi onorabile, dar nu în detrimental nostru. Fermierii români au rămas cu cerealele nevândute. Personal, am 10.000 de tone de cereale pe stoc, pe care nu le-am vândut din cauza prețurilor. La acest moment, prețul cerealelor din Ucraina, în portul Constanța este cu aproximativ zece procente mai mic decât prețul cerealelor românești. De ce? Pentru că au motorina mai ieftină, au îngrășămintele mult mai ieftine pe care și le produc singuri și de aici rezultă costuri mai mici pe unitatea de suprafață. Eu am cumpărat îngrășăminte cu 4.500 de lei tona și la o producție de 7.100 de kilograme de grâu la hectar tot am pierdere”, a arătat Dimitrie Muscă.
Calculul pierderilor l-a făcut și tânărul fermier Cosmin Micu, de la Mănăștur, unul dintre inițiatorii protestelor. „Cine este Parlamentul și Guvernul României să ne desconsidere pe noi? Să vă spun clar cum stau lucrurile. În anul agricol 2021 – 2022, la mine-n fermă, cost total pe suprafață pentru îngrășăminte 1.900.069 lei. În anul agricol 2022 – 2023 cost total cu îngrășămintele, pentru aceeași suprafață 4.023.856 lei, rezultă o diferență de 2.000.000 lei, adică 500.000 de euro, la o suprafață de 1.400 de hectare. Și-atunci noi suntem instigatorii țării, c-am ieșit în Piața Operei să ne cerem drepturile? Până când să mai continuăm așa, că nu se mai poate? Cerem întâlnire urgentă cu ministrul Agriculturii, cu președinții Comisiilor pentru Agricultură din Parlamentul României, cu președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice și cu directorul general APIA, să ne spunem ofurile. Nu mai vrem să fim batjocoriți în România. Sunt cele mai mari datorii accumulate de fermierii români în ultimii 30 de ani. Eu am produs anul trecut 9.500 de tone de cereale la o diferență de preț de 400 de lei pe tonă. Am un deficit bugetar de 3.800.000 de lei. Păi, cum Dumnezeu să mai poți supraviețui în România asta? Cum să-ți mai poți plăti ratele? Dragii noștri parlamentari spun că nu pot acorda un an de grație pentru credite, să capitalizăm fermierii. Alte state pot să ajute, iar noi, fermierii români, trebuie să ajungem în faliment. Până când ne mai prostiți, domnilor parlamentari? Pentru ce funcționează Parlamentul României? Pentru adoptarea legilor în favoarea unora, sau pentru binele țării noastre?”, și-a strigat oful tânărul fermier Cosmin Micu.
Dacă se mai iau în calcul și dobânzile astronomice aplicate la creditele cu destinație agricolă, suprapuse și ele peste producții mici, dijmuite de vreme, dar realizate cu costuri mari, atunci avem aliniate toate coordonatele falimentului. Iar falimentul înseamnă, până la urmă, vânzarea. Din aproximativ zece milioane de hectare de teren agricol din România, deja 4,5 milioane sunt vândute către investitorii străini sau fondurile de investiții. „Parlamentarii români au creat posibilitatea străinilor să vină și să cumpere acest pământ, această resursă care trebuia lăsată moștenire din tată-n fiu. Aceștia nu mai fac politica agricolă a României. Produc în România și exportă în țările din care au venit. Pentru mine este un tribut, pe care o anumită parte a țării l-a plătit vreme de 300 de ani către o anumită putere, iar noi aici, în vestul țării, 200 de ani către o altă putere a lumii. Acesta este tributul pe care-l plătim acum, cu cele patru milioane jumătate de hectare de teren agricol vândut străinilor. Și se cumpără în continuare de către fondurile de investiții, nu de investitorii romîni, că noi n-avem bani, suntem săraci”, spune dr. ing. Constantin Buzatu, fermier din județul Timiș, de la Becicherecu Mic.
Un alt fermier, aflat la protest, își spune la rândul său oful cu năduf: „Până acum, se vindea câte un hectar, două, nu cu ferma. Sute de ferme sunt vândute, oameni buni. Ați văzut, frații ăia, indienii, 13.000 de hectare au cumpărat acum. O să treci prin fața pământului și o să zici frumos, cândva am lucrat și eu terenul aici. Ai lucrat, tată! Nimeni nu știe cât de greu m-am ridicat. Când ei au stat pe terasă în centru, la cafă și la suc, eu transpiram pe camp în U 650. […] Eu în 2017 m-am operat de hernie de disc. În 2023 m-am operat a doua oară de hernie și nu mă las de agricultură niciodată. La noi cât este un kilogram de grâu și cât este un kilogram de pâine? 15 lei o pâine? Dacă ne-ai omorât pe noi, fermierii, i-ai omorât și pe orășeni, pentru că le-ai ridicat prețul”.
La toate acestea se mai adaugă și lipsa de profesionalism, dar și cumetriile de prin instituțiile statului, care nu fac altceva decât să susțină interese obscure de grup, acuză fermierii prin vocea lui Constantin Buzatu: „Paul Stănescu și cu Florin Barbu au învățat peștii să mănânce stuful din Delta Dunării. Și el (n.r. Florin Barbu) zice că nu știe, . Cum nu știi, conjudețeanul tău, că fiul său are firmă în Delta Dunării și cormoranii și toate păsările din Deltă pășunează stuful și a luat patru milioane de euro și tu zici . Unde e onestitatea? Minți o țară întreagă că nu știi că a luat banii? Pe ce? Păi, eu sunt ministrul Agriculturii de aici, de la Timișoara? Acum trimite Curtea de Conturi. Ăia care vorbesc acolo n-au lucrat în viața lor cinci hectare de pământ, pentru că sunt toți veniți din structurile statului. Actualul ministru al Agriculturii a funcționat la două primării, fraților. Contabil a fost la o primărie din județul Teleorman, într-un sat, după care a venit, a avansat la primăria din Slatina, după care director la ANIF și după aceea familia Stănescu, secretarul general al PSD, Hai să-l facem ministru, >”.
Nemulțumirile fermierilor din vestul țării au fost sintetizate într-o listă cu zece revendicări:
1. Subvenții egale cu vestul Europei
2. Condiții favorabile de creditare
3. Ajutoare pentru pierderile cauzate de războiul din Ucraina
4. Culoare prioritare pentru cerealele românești în portul Constanța
5. Plata promptă a subvențiilor
6. Restricții pentru panourile fotovoltaice pe terenurile fertile
7. Simplificarea avizării pentru sistemele de irigații
8. Un an de grație pentru credite
9. Derogare GAEC 7 și 8 și anularea lui
10. Legea asigurărilor în agricultură
„Momentan nu avem niciun feedback, nu ne-a căutat nimeni. Avem o listă cu mai multe puncte pe care vrem să le discutăm și să avem termene clare stabilite. Ce se va întâmpla cu aceste probleme? În fiecare zi ne vom aduna aici. De luni, 22 ianuarie, o să cerem extindere a perioadei pentru a autoriza pe o perioadă mai îndelungată protestul și suntem dispuși să protestăm atâta timp cât este nevoie. Noi care suntem aici, toți suntem fermieri, reprezentăm în jur de 200.000 de hectare. Sunt anumite revendicări pe această listă care țin de felul în care s-a negociat la Comisia Europeană. N-avem noi treabă cu cine a negociat, cum au negociat parlamentarii noștri. Ei sunt acolo, ei ne reprezintă, să-și asume pentru ce au negociat. Efectul este al nostru, dar problema este a lor, că au negociat prost. Cine a creat aceste probleme, să le și rezolve”, a declarat Cosmin Micu.
O delegație formată din cinci reprezentanți ai fermierilor prezenți la protest este așteptată marți, 23 ianuarie 2024, la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR). Între timp, luni, 22 ianuarie, organizatorii au început demersurile pentru prelungirea protestului cu încă șapte zile. În acest moment, protestul din Piața Huniade este autorizat până pe data de 24 ianuarie.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
În perioada 11 decembrie 2023 – 03 ianuarie 2024, inclusiv, fermierii pot depune Cererile de acord pentru finanţare aferente schemei de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură pentru anul 2024.
Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că cererile se depun la Centrele Judeţene ale APIA sau al Municipiului Bucureşti pe raza cărora sunt situate exploatațiile agricole pentru care se solicită ajutorul de stat, sau acolo unde au fost depuse cereri de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă.
Acordul prealabil pentru finanţare prin rambursare se emite de către Centrele APIA în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data depunerii cererii de acord.
Cererea de acord prealabil trebuie însoţită de următoarele documente:
a) Copie a documentelor de identitate și a documentelor de înregistrare;
b) Adeverinţă eliberată de Primărie cu suprafețele agricole aflate în exploatare, inclusiv pentru spaţii protejate/cu efectivele de animale/păsări/familii de albine/viermi de mătase, după caz;
c) Adeverinţă eliberată de către Oficiul Național al Viei și al Produselor Vitivinicole pentru suprafețele cu vie, după caz;
d) Situația suprafețelor și a structurii estimative a culturilor pentru care solicită ajutorul de stat și/sau producția de ciuperci estimată;
e) Copia documentului care atestă înregistrarea/autorizarea sanitară veterinară pentru porci/păsări/familii de albine/viermi de mătase, după caz;
f) Situația privind calculul efectivului rulat/mediu estimat anual, în funcție de specie, întocmită de beneficiar;
g) Dovada că solicitantul nu figurează ca debitor la organizaţiile de îmbunătăţiri funciare şi federaţiile de organizaţii de îmbunătăţiri funciare înscrise în Registrul naţional al organizaţiilor de îmbunătăţiri funciare, precum şi la Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, furnizorul de apă şi de electricitate, după caz;
h) Copie de pe contractul de irigaţii/furnizare a apei, după caz;
i) Cantitățile de motorină pentru care se solicită ajutorul de stat sub formă de rambursare pentru sectorul îmbunătățiri funciare;
j) Angajamentul solicitantului persoana fizică cu privire la autorizarea ca persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală, conform OUG nr. 44/2008, cu modificările și completările ulterioare, conform modelului anexa 5 din ordin.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
În perioada 16 octombrie – 26 noiembrie 2023, Agenția de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură (APIA) a autorizat la plata avansului aferent Campaniei 2023 suma de 843.935.993,45 euro pentru un număr de 662.586 de fermieri.
Reamintim că, în cadrul Campaniei 2023, APIA acordă avansuri în cuantum de 70% din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) pentru plățile directe și de 85% din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) pentru măsurile delegate.
Plăţile pentru intervențiile finanțate din FEGA se fac în lei, la cursul de schimb valutar de 4,9735 lei/euro, iar plăţile pentru măsuri finanțate din FEADR la cursul de schimb valutar de 4,9495 lei/euro.
„Ne apropiem cu pași repezi de finalul primei campanii de plăți în avans derulate în cadrul noului Plan Strategic PAC 2023-2027, care se va încheia la data de 30 noiembrie 2023. Deși provocările nu au lipsit, având în vedere elementele de noutate ale perioadei de programare 2023-2027 și necesitatea adaptărilor sistemice și procedurale, vreau să-i asigur pe fermieri că tot personalul APIA este mobilizat pentru finalizarea cu succes a acestei activități, astfel încât toți fermierii eligibili să fie autorizați la plata avansului în termenul legal”, a declarat Cornel Constantin Turcescu, director general APIA.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Miercuri, 1 noiembrie 2023, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a postat pe pagina sa de internet, în dezbatere publică, proiectul de Ordin al ministrului Agriculturii pentru modificarea și completarea Ordinului nr. 447/2023 pentru aprobarea în anul 2023 a realocării sumelor și stabilirea condițiilor de acordare a avansului pentru plățile directe decuplate finanțate din FEGA, din cadrul Planului Strategic PAC 2023-2027.
Intervențiile vizate sunt: PD-21 Sprijin cuplat pentru venit - vaci de lapte; PD-22 Sprijin cuplat pentru venit - carne vită; PD-23 Sprijin cuplat pentru venit - bivolițe de lapte; PD-24 Sprijin cuplat pentru venit – ovine și caprine.
„Prin proiectul de ordin propus se asigură tratamentul echitabil și nediscriminatoriu față de solicitanții de plăți directe care dețin exclusiv animale și care nu ar putea beneficia altfel de plata avansului”, transmite MADR.
Cuantumurile propuse pentru stabilirea avansurilor sunt:
PD-21 Sprijin cuplat pentru venit – vaci de lapte: 338 euro/cap;
PD-22 Sprijin cuplat pentru venit - carne vită: 279 euro/cap;
PD-23 Sprijin cuplat pentru venit - bivolițe de lapte: 169,1900 euro/cap;
PD-24 Sprijin cuplat pentru venit – ovine și caprine: 16,9448 euro/cap.
„Adoptarea în regim de urgență a prezentului proiect de act normativ va permite beneficiarilor acestor intervenții să dispună de fondurile necesare asigurării inputurilor pentru desfășurarea activității în sectorul zootehnic, ținând cont și de condițiile economice dificile pe care le traversează fermierii în această perioadă”, precizează MADR.
Proiectul de Ordin poate fi consultat aici: https://www.madr.ro/proiecte-de-acte-normative/8578-proiect-ordin-modificare-omadr-nr-447-2023-01-11-2023.html
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că începând cu data de 16 octombrie 2023 a demarat Campania de autorizare a plăților în avans aferentă Cererilor de plată depuse în anul 2023.
Pentru anul de cerere 2023, în conformitate cu Regulamentele UE, statele membre pot acorda plăți pentru intervenții/măsuri, cu încadrarea în procentul de maximum 70% în ceea ce priveşte cuantumul intervențiilor din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) și de 85% din cuantumul măsurilor din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR).
Pe 16 octombrie a.c., Guvernul a aprobat o ordonanță de urgență prin care se asigură cadrul legal pentru plata a peste un miliard de euro sub forma avansurilor din campania de plăți derulată de către APIA, în perioada 16 octombrie - 30 noiembrie 2023 (OUG nr. 85/2023 privind gestionarea financiară a fondurilor europene nerambursabile alocate României din FEGA și FEADR, aferente politicii agricole comune, precum şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru perioada de programare 2021-2027 și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul garantării). De prevederile actului normativ beneficiază pe Pilonul I al PS PAC 2023-2027 un număr de circa 800.000 fermieri pentru plata avansului aferent Cererilor de plată depuse în anul 2023.
Cuantumurile stabilite pentru anul de cerere 2023
Plăţile pentru intervențiile finanțate din FEGA se fac în lei, la cursul de schimb valutar de 4,9735 lei/euro, stabilit de Banca Centrală Europeană în data de 29 septembrie 2023.
Plăţile pentru măsuri finanțate din FEADR se fac în lei, la cursul de schimb valutar de 4,9495 lei/euro, stabilit de Banca Centrală Europeană în data de 30 decembrie 2022.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Prin intermediul unei scrisori deschise, transmisă marți – 12 septembrie 2023 – autorităților române și ale Uniunii Europene, Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) trage un semnal de alarmă anunțând sfârșitul sectorului agricol din România din cauza importurilor de cereale din Ucraina. Dacă nu le sunt îndeplinite solicitările, fermierii vor intra în grevă generală și vor bloca Portul Constanța și toate vămile din țară pe perioadă nelimitată. În aceeași zi, miniștrii Agriculturii din România și Ungaria au discutat, la București, problemele agricultorilor din cele două țări și soluțiile care se impun.
România, Polonia, Ungaria, Bulgaria și Slovacia sunt între țările UE care au făcut compromisuri extraordinare pentru a se evita ,,amenințările la adresa securității alimentare a lumii” și, totodată, pentru a oferi sprijin fermierilor ucraineni, aflați în momente atât de grele din cauza războiului. Prin facilitarea exporturilor agricole ale Ucrainei, România a avut doar de pierdut, deoarece 95% din produsele agricole ieșite din Ucraina au rămas în UE creând grave perturbări ale pieței.
Creșterea cantităților de cereale și semințe oleaginoase origine Ucraina, care sunt importate sau tranzitează teritoriile statelor membre vecine Ucrainei, exercită presiuni asupra prețurilor produselor agricole din statele în cauză, în mod special România, saturează capacitățile de stocare și lanțurile logistice de transport și afectează viabilitatea economică a fermierilor, cauzând pierderi importante, deoarece agricultorii au fost puși în situația de a-și valorifica produsele la prețuri mai mici decât costurile de producție.
„România s-a sacrificat și a facilitat importul și tranzitul la nivelul UE a 65% din produsele agricole de origine Ucraina, care cumulat cu efectele indirecte, respectiv creșterea substanțială a prețurilor inputurilor, a dus ca în prezent circa 45% din fermierii noștri să fie în imposibilitatea de a-și achita datoriile pentru inputuri și rate scadente în septembrie, respectiv octombrie 2023, din cauza prețurilor foarte mici încasate pe produsele agricole (grâu, orz, rapiță, floarea-soarelui și porumb), care nu au acoperit costurile de producție foarte mari, cauzate de efecte indirecte. Au crescut cantitățile importate/tranzitate pentru că nu au fost mijloace de supraveghere și control. Forțarea să se dubleze cantitățile ,,tranzitate lunar, pe mare”, până la patru milioane de tone va crea un haos și mai mare, o prăbușire a prețurilor și colaps/faliment pentru foarte mulți fermieri din România”, se precizează în scrisoarea deschisă a Alianței pentru Agricultură și Cooperare.
AAC susține că în cazul în care nu se va prelungi interdicția importurilor după 15 septembrie 2023, atunci prețurile se vor prăbuși și mai mult, în special pentru fermierii din România. De asemenea, se va reduce semnificativ achiziția produselor agricole din țara noastră, inclusiv pentru procesare, în detrimentul celei din Ucraina, chiar dacă nu îndeplinește aceleași condiții de calitate și rigoare a tehnologiei de producție, care forțează creșterea costurilor de producție din UE. Cu toate acestea, consumatorii europeni plătesc același preț ridicat pe produse mai puțin calitative.
„Infrastructura de transport și depozitare este insuficientă și este pusă sub o presiune constantă, se mai arată în scrisoarea AAC. Deși aparent blocajele logistice semnificative din port s-au diminuat, acest lucru este doar pentru că s-a interzis accesul în Port Constanța fără programare și rezervare la Administrația Porturilor Maritime Constanța, forțând să se pună presiune pe depozitare și transport. Totodată, operaționalizarea în România a culoarelor de solidaritate cu Ucraina a permis tranzitarea produselor pe teritoriul României cu destinația comerț intracomunitar, dar și import din Ucraina în Moldova, importarea din Moldova în România, ca fiind produse agricole în documente de origine Moldova, deși erau produse din Ucraina, transportate inclusiv prin mijloace de transport din Ucraina. De altfel, s-a făcut export în state terțe prin România, creând astfel premise pentru descărcarea unor cantităţi importante în țara noastră și pentru care riscăm să pierdem încrederea partenerilor noștri consacrați pentru că a fost amestecată cu marfă Ucraina care nu îndeplinește aceleași criterii precum cea produsă în UE. Deși s-a spus că în perioada 15 martie – 15 septembrie 2023 au fost interzise importurile de grâu, orz, rapiță, floarea-soarelui și porumb în România, Polonia, Ungaria, Bulgaria și Slovacia, acest lucru nu a fost respectat de autoritățile europene, ucrainene și naționale. Din sprijinul acordat prin permiterea importurilor s-au ajutat preponderent traderii, oligarhii și companiile multinaționale și mai puțin fermierii ucraineni. Merită și e corect să perturbăm întreaga politică agricolă comună la care s-a muncit din 1962 până în prezent și întreaga piață a UE, să distrugem complet agricultura din România și celelalte state aflate în vecinătate? Așa numita compensare a cauzelor create de importurile din Ucraina, în sumă de circa 40 milioane de euro, reprezintă 1-2% din pagubele create fermierilor și statului român. Deși sumele sunt extraordinar de mici, nici măcar acestea nu au fost încasate până în ziua de astăzi. Este clar că nu sunt și nu vor fi acordați bani suficienți pentru compensarea pierderilor cauzate, dar vă solicităm să nu uitați că sunteți pe funcții azi să reprezentați interesele României, românilor, UE și populației noastre.”
Măsuri urgente solicitate de fermieri
Prelungirea imediată a interdicției după 15 septembrie 2023 de import din Ucraina și alte state, dar care are proveniență din Ucraina a grâului, orzului, porumbului, florii-soarelui, rapiței și uleiului, pe întreaga durată a războiului și înăsprirea condițiilor pentru a se asigura că se respectă. Înregistrarea contractelor într-o bază de date verificabilă, astfel încât să nu se poată modifica sau adăuga acte adiționale/anexe pentru creșterea cantităților agreate inițial și începând cu 15 septembrie 2023 să nu mai fie permis nici un tertip;
Măsuri de securizare suplimentară (sigilare și monitorizare), controale direct în vamă pentru toate produsele agroalimentare venite din Ucraina, cu prelevare de probe pentru determinarea calitativă în conformitate cu legislația europeană și prezentarea publică, constant, a rezultatelor analizelor;
Aprobarea în Consiliul de Miniștri din 18 septembrie 2023 a derogărilor pentru obligația de a lăsa 5% din teren pârloagă, GAEC 7 și GAEC 8;
Stoparea demersurilor de modificare a procedurii cu recomandările operaționale destinate operatorilor vamali și economici pentru ușurarea accesului produselor agricole din Ucraina și păstrarea condițiilor și regulilor existente până la 1 ianuarie 2022;
Urgentarea aprobării în Guvern a proiectului de Ordonanță de Urgență Credit Agricol până la sfârșitul lunii septembrie 2023 și intrarea în vigoare începând cu 1 octombrie 2023 pentru a sprijini fermierii din România să își continue activitatea și să poată înființa culturile din noul an agricol.
În cazul în care până la data de 1 octombrie 2023 nu se vor implementa măsurile solicitate, Alianța pentru Agricultură și Cooperare cere autorităților române să ia decizie unilaterală de interdicție a importurilor de produse agricole ucrainene, așa cum au procedat și vor proceda Polonia și Ungaria după data de 15 septembrie 2023. „În caz contrar majoritatea agricultorilor și cooperativelor agricole vor intra în grevă generală într-un număr masiv și vor bloca Portul Constanța și toate vămile din țară pe perioadă nelimitată, până se va îndeplini o listă extinsă de probleme care vor fi prezentate la acel moment”, a transmis în încheiere AAC.
Soluții pentru protejarea fermierilor, discutate de miniștrii Agriculturii din România și Ungaria
Tot marți, 12 septembrie 2023, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu, împreună cu secretarul de stat Adrian Pintea, au primit la sediul MADR vizita ministrului Agriculturii din Ungaria, Istvan Nagy. În cadrul întâlnirii a fost abordată și situația importurilor de produse agricole provenite din Ucraina, în contextul măsurilor preventive adoptate de Comisia Europeană în vigoare până la data de 15 septembrie 2023.
Cei doi oficiali au discutat despre soluțiile pentru protejarea fermierilor, în condițiile în care de la încetarea inițiativei Mării Negre privind cerealele, exportul de produse agricole ucrainene se realizează prin statele membre vecine conflictului. Ministrul Florin Barbu a precizat că măsurile restrictive au avut un efect pozitiv atât asupra pieței cerealelor din țara noastră, cât și în ceea ce privește tranzitul cerealelor din Ucraina, care este în creștere, România depunând în continuare eforturi în vederea asigurării tranzitului produselor ucrainene către zonele cu deficit de cereale, în conformitate cu conceptul „căi de solidaritate” stabilit la nivelul Uniunii Europene.
Cei doi miniștri consideră că decizia Comisiei Europene ar trebui să fie de prelungire a măsurilor restrictive, cel puțin până la finalul anului 2023, pentru a nu afecta competitivitatea fermierilor.
Ministrul Florin Barbu a apreciat că, la nivelul Comisiei Europene, ar fi oportună stabilirea unui sistem de subvenții pentru tranzitul mărfurilor agricole din Ucraina, ceea ce ar putea reprezenta un stimulent semnificativ pentru direcționarea produselor din Ucraina către piețe mai îndepărtate, în special către țările expuse riscului legat de securitatea alimentară, așa cum a fost inițial stabilit.
Totodată, cei doi miniștri au abordat și necesitatea prelungirii derogării de la prevederile de ecocondiționalitate – GAEC 7 și GAEC 8 și în anul 2024, având în vedere prelungirea războiului din Ucraina.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Am petrecut mai multe ore, într-o zi frumoasă cu ploaie – căci în ultima vreme ploaia îl bucură cel mai mult pe fermierul român – la o fermă din județul Alba. Acolo parcă totul poartă un nume frumos și sugestiv pentru starea de spirit pe care am încercat-o cât timp am zăbovit pe acele meleaguri. Localitatea se numește Unirea, și ce senzație de unitate între cei prezenți am simțit; iar ferma e și mai sugestiv numită: „Ferma cu omenie”. Oamenii din spatele acesteia sunt într-adevăr de omenie, o familie, nu doar în sens figurat, ci în cel mai concret înțeles al termenului: familia Bîcu. Am povestit pe larg despre această fermă aici, promițându-vă că vom reveni cu un interviu pe care Marius Bîcu junior ni l-a acordat. Spunem junior pentru că începutul fermei se leagă de tatăl său, adică de Marius Bîcu senior.
Reporter: Nu suntem întâmplător aici, pentru că mai devreme a avut loc un eveniment organizat de DLG Intermarketing, Agraria On Tour, un format itinerant și mai mic al celui mai mare târg din Transilvania, Agraria. Voi ați fost cei care ați făcut un pas înainte, venind în întâmpinarea lor cu un spațiu și cu o temă atât de importantă azi, pentru că se tot discută în ultima vreme de digitalizare. Și nu doar tema o aduceți în atenția fermierilor, ci și experiența utilă, fără îndoială, celor peste o sută de fermieri prezenți în curtea dumneavoastră. Cum vi s-a părut?
Marius Bîcu: Am fost foarte fericiți când am văzut sala plină și ne-am așteptat să fim o sută de persoane, însă au venit aproape două sute, până la urmă. Abia am încăput toți la masă, dar faptul că există un interes din partea fermierilor de a se întâlni, a socializa și a învăța lucruri noi este foarte important. Împărtășim unii cu alții experiențe bune și rele și cred că acesta este un semn bun, o dovadă a unității noastre – legat de numele comunității noastre locale. Nu cred că este o coincidență faptul că suntem aici. În vremuri tulburi și pline de provocări, cum ar fi cele economice, politice, climatice și specifice nouă, cei care avem ferme și procesăm lapte, este esențial să fim uniți. Aceasta este prima noastră întâlnire și cred că este un pas important. Am povestit și am mâncat împreună, iar oamenii care mănâncă împreună socializează mai departe într-un mod cu totul diferit. Cred că va fi mult mai ușor de deschis o nouă relație cu un fermier, pentru că un fermier poate să pună mâna pe telefon și să spună „Marius, ajută-mă, am fost la tine acum trei săptămâni, am o problemă în fermă, nu știu cum să fac…” sau invers, poate eu îl sun și zic: „Am nevoie de ajutorul tău, îmi trebuie o cisternă de lapte…”. Cred că e fantastic să ne cunoaștem și nu se știe în lumea asta când ne-om întâlni și ne-om ajuta sau, în cel mai rău caz, mai povestim.
Reporter: Unilact este o fermă, o societate, o afacere pe care tu ai dezvoltat-o împreună cu tatăl tău. Tatăl tău este prezent în fiecare zi în continuare, deși are o vârstă venerabilă. Am observat că, deși tatăl tău a avut o altă meserie și s-a ocupat de altceva în primii ani după anii '90, s-a dedicat trup și suflet afacerii începând cu momentul în care a cumpărat CAP-ul sau ceea ce a mai rămas din el în acea perioadă. Astfel, tatăl tău a fost prezent și implicat în dezvoltarea istoriei Unilact.
Marius Bîcu: Istoria companiei noastre începe cu tatăl meu și fratele său, care au avut un business în domeniul chimiei. Ei au achiziționat acest sediu ca un spațiu de depozitare aproape de locul de muncă. Au cumpărat mai mult pentru teren – erau niște dărăpănături – pentru a construi o hală, unde să poată depozita produsele chimice pe care le produceau și le vindeau. Tatăl meu a fost chimist și a lucrat o viață întreagă în cercetare, și a lucrat o viață întreagă cu oameni, fiind un lider înnăscut. El a avut întotdeauna subordonați și i-a iubit, iar aceștia l-au iubit, la rândul lor. Am învățat de la el, încă din copilărie, că în jurul nostru și în casa noastră era mereu plin de oameni, iar când tata ridica o problemă, erau zece oameni care să ne ajute. Mai târziu am aflat că acesta este un semn de leadership extrem de bun, iar tatăl meu nu a învățat asta din cărți, ci a fost un dar cu care s-a născut. Cu aproximativ 20 de ani în urmă, tatăl meu a investit banii pe care îi câștigase în agricultură și zootehnie, ceea ce nu a fost înțeles de către cei din jur, care preferau să cumpere terenuri imobiliare, case și apartamente. În schimb, tatăl meu a achiziționat tractoare, camioane și a făcut alte investiții în afaceri, datorită flerului său fantastic pentru business. Eu, din păcate, nu am avut acest noroc și a trebuit să învăț din cărți. În opinia mea, majoritatea antreprenorilor din anii '90 care și-au păstrat afacerile până în prezent sunt născuți pentru business și au fler pentru această activitate extraordinară. Unii zic noroc, dar eu cred că au fost născuți pentru asta.
Reporter: Sigur, pentru că nu poți face ceva fără să gândești pas cu pas etapele pe care trebuie să le urmezi până la a ajunge astăzi la Unilact-ul care are producție integrată. Așadar, Marius Bîcu, ce presupune Unilact astăzi? Ce înseamnă Unilact astăzi, în 2023?
Marius Bîcu: În prezent, avem două companii: una se numește Unilact, cu care am început, și una care deține fabrica de brânză, un depozit logistic și birourile din Cluj. Ambele companii sunt deținute de familia noastră. Unilact produce materia primă, adică laptele, în timp ce „Ferma cu omenie” face brânza și o comercializează. Aceste două companii au crescut împreună și continuă să se dezvolte frumos. Anul trecut a fost cel mai bun pentru ambele companii, iar noi suntem foarte recunoscători pentru asta. În timpuri dificile și tulburi, cu zeci de mii de provocări și schimbări majore, am reușit să avem două companii bune care au crescut frumos. În prezent, ferma Unilact este o fermă modernă, performantă și sustenabilă. Cred că asocierea între cele două sectoare, industria alimentară și agricultură, este benefică mai ales în vremuri de schimbare. Prețul laptelui nu ne afectează atât de mult, deoarece chiar dacă ne aliniem la prețul global al laptelui, nu avem fluctuații de la o zi la alta. Atunci când prețurile se schimbă, nu pierdem contractul și nu suntem nevoiți să căutăm alt procesator.
Reporter: Mulți fermieri au afirmat că au rămas fără contract. Procesatorul i-a lăsat fără suport și acum sunt nevoiți să-și vândă laptele la prețul dictat de acesta.
Marius Bîcu: Suntem și noi în aceeași industrie, suntem în postura de a cumpăra lapte pentru că prelucrăm aproximativ 15.000-18.000 de litri pe zi, totul în brânzeturi, jumătate din lapte vine de la ferma noastră, jumătate îl cumpărăm de la fermieri din zonă. Prin intermediul acestei legături cu fermierii din zonă, ne-am trezit că alți fermieri, cu care nu avem relații contractuale, ne sună, „te rog să ne iei laptele că ne-am trezit că nu mai vine nimeni după el”. Nu „hai să negociem un preț”, ci „ia-l de aici până-mi găsesc un alt furnizor”, pentru că laptele este perisabil și trebuie procesat în 24-48 de ore. Aceasta este o perioadă dificilă, care nu se va așeza curând. Cred că după Paști vom asista din nou la schimbări în tranzacția de lapte ca materie primă. Eu cred că situația este dificilă, dar nu este cauzată de politicieni sau de vreo politică anume. Vine de la raft. Produsele sunt extrem de scumpe, anul trecut am avut niște creșteri de costuri fantastice, s-au mărit costurile cu energia, cu laptele, cu resursele umane. Totul a crescut, s-au mărit prețurile, și am ajuns într-un blocaj în care oamenii nu mai cumpără. Când magazinele își reduc vânzările, apar creșteri repetate ale prețurilor. Acum trebuie să ajungem la un echilibru, iar prețurile trebuie să scadă până când se ajunge la o situație normală. Dar, în ultimii ani, nu prea mai știm ce este normal și cum să comparăm situațiile. Ne putem referi la anul 2018 sau la 2020, când consumul a fost mare, pentru că oamenii stăteau acasă și mâncau... nici nu mai știm cu ce an să comparăm sau cu ce lună, ca să fie o comparație bună.
Reporter: Să vorbim despre un fapt pe care l-ai menționat mai devreme: există două entități distincte, Unilact și Ferma cu Omenie, una producând, iar cealaltă procesând și vânzând. Divizarea în acest fel aduce o plusvaloare mai mare în afacere? Este benefic să le ai separate în acest fel? Deoarece am observat și există povești de succes în care acestea sunt integrate într-o singură societate. Voi le-ați împărțit între senior și junior?
Marius Bîcu: Noi ne împărțim întotdeauna responsabilitățile între senior și junior. Tatăl meu m-a chemat să intru în compania asta – eu făceam altceva înainte –, în momentul în care a construit fabrica de lapte, era un program cu fonduri europene… El mi-a spus: „Sună bine, dar eu nu mă bag! Hai tu, că eu nu sunt familiarizat cu aceste proceduri și documente”. Atunci am decis să vin în companie și să construiesc fabrica împreună cu el. Iar asta s-a întâmplat în urmă cu 20 de ani, adică în 2002, atunci am venit eu în companie. Deoarece aveam o afacere în construcții, mi-a fost destul de ușor să înțeleg procesul. Dar eu am venit să construiesc fabrica, nu să o conduc.
Reporter: Și n-ai predat cheia? N-ai zis: „Tata, gata, ia cheia”?
Marius Bîcu: Ba da, asta a fost intenția, am terminat, era totul autorizat, totuși tata a zis: „Dacă tot ai făcut-o, tu știi fiecare colțișor, fiecare robinet, eu nu prea știu ce e aici… nu rămâi să o conduci?”, și am zis: „Da”. Și tata a fost așa de deștept atunci și a zis: „Tu te ocupi de ea, eu mă ocup de fermă, nu intrăm unul peste altul. Dacă vii, asta e regula… Ăsta e businessul tău, ăsta, al meu”. Am făcut conturi separate, am făcut parteneriate separate, nomenclatoare de furnizori… Acum nu știu dacă este o rețetă de succes, în general, să fie două firme, să fie trei, să fie un grup de firme, să fie unite sau nu. Din punctul meu de vedere, pentru moment asta e cel mai bine. În viitor probabil vom schimba lucrurile și va trebui să facem un grup de firme. Dacă mai intervine și altă activitate, și dau un exemplu, dacă facem un magazin propriu, atunci trebuie să fie alt SRL. Nu cred că e bine să fie al fermei. Dar lucrurile astea se schimbă de la an la an. Deci cine ar defini o rețetă de succes să ai două companii? Așa ni s-a potrivit nouă. În principiu, e bine în afacerea de familie să împarți responsabilitățile. Cine face marketing face marketing; cine face achiziții face achiziții. Pentru că pe măsură ce afacerea merge de la o generație la alta, nu mai sunt doi membri de familie în afacere, vin trei, patru, vin niște nepoți și atunci e bine să împarți sarcinile și responsabilitățile de la bun început, nu să facem toți de toate.
Reporter: Într-o vreme, fiecare firmă făcea parte dintr-o altă cooperativă, fiecare cu treaba sa, cum este acum?
Marius Bîcu: Am fost în două cooperative, acum nu. La început am fost membri în cooperativa Someș-Arieș, iar acum suntem, cu Unilact, ca fermieri, în cooperativa Podișul Transilvaniei. E o cooperativă de fermieri care se concentrează pe agricultura vegetală, în mare parte, iar Someș-Arieș este o cooperativă care se axează pe producția de lapte.
La un moment dat, în evoluția unei ferme, eu cred că, din mai multe puncte de vedere, este ok asocierea cu alți fermieri și cooperativele sunt ceva nou în România, și ele încep să funcționeze din punct de vedere economic. Podișul Transilvaniei este o cooperativă nouă, cu ambiții foarte mari, și cred că o să reușească. Someș Arieș e o cooperativă tot mare și veche, de zece ani funcțională, cu mulți fermieri asociați, acolo, o bună parte din timp, am fost și membru în Consiliul de administrație și mi-a prins bine să învăț ce înseamnă asociere, cu bune, cu rele, să văd cum se conduce o companie de genul acesta...
Reporter: Și cât de greu este să-i ții uniți pe toți membri, pentru că asta-i o meteahnă veche a românilor?
Marius Bîcu: Tot la leadership ajungem. Așa cum tatăl meu poate să țină o echipă mare de oameni în mână, fiind născut pentru asta, după părerea mea, și acolo a existat un lider fantastic, Dan Țandea, Dumnezeu să-l ierte. Eu cred că el a fost fondatorul cooperativei, sufletul cooperativei, mi-a fost prieten foarte bun și eu am suferit tare mult când… Eu am stat de dragul lui Dan și după aia n-am mai putut să rămân, nici în conducere, nici în cooperativă, pentru că mie fără el mi s-a părut că nu mai are niciun farmec. Asta a fost o ruptură în sufletul meu…
Reporter: Bine, asta a fost o legătură sufletească pe care ai avut-o cu liderul cooperativei Someș Arieș, dar dincolo de lucrul acesta, sigur că trebuie să ne gândim că orice lucru bine făcut până la un moment dat trebuie căutat și dus mai departe, măcar la nivelul la care a fost condus și coordonat, pentru că până la urmă principiul cooperației, al cooperativelor, este acesta: nu numai de a vinde și a cumpăra împreună, ci și de a construi împreună. Lucru care se întâmplă destul de rar, trebuie să recunoaștem.
Marius Bîcu: Se întâmplă destul de rar pentru că este extrem de dificil să construiești o cultură organizațională într-o cooperativă. Leadershipul extrem de bun ajută la treaba asta, dar nu e totul, adică întotdeauna când sunt 100 de oameni asociați, sunt patru care nu vor să faci investiția aia. Există o guvernanță a corporației respective, o Adunare generală, niște membri în Consiliul de administrație, un director general, un președinte, fiecare cu responsabilitățile lui, și nu votăm pentru o investiție, pentru că e o decizie a celor care conduc compania. Iar lucrul ăsta e greu de înțeles, adică să decidă alții. Dacă eu fac parte din cooperativă și nu vreau să cumpărăm utilajul ăsta: „De ce să-l cumpărăm? E și a mea cooperativa…”. Până la urmă, eu cred că e greu de acceptat și într-o firmă în care sunt 15 acționari… E firma ta și nu poți să faci ce vrei. E greu și pentru mine, că și eu am patru manageri în companie și nu mai fac ce vreau eu, cel de la financiar știe mai bine ce trebuie făcut, cel de la producție știe mai bine, cel de la vânzări știe mai bine – mărturisesc, câteodată nu-mi place, dar asta e, e meseria lor, trebuie să și-o facă. Eu cred că la cooperativă s-au depășit barierele de tipul ăsta, atunci când e vorba de achiziții – pentru că toată lumea a văzut că poate să cumpere la un preț mai mic – sau când e vorba de vânzări – cooperativa Someș Arieș se mișcă foarte bine și colectează aproximativ 30.000 de litri de lapte, îl livrează la procesator, ceea ce e fantastic, nu cred că mai face cineva în România asta, cu transport propriu, camioane proprii, adică nu mai vând lapte, vând lapte plus servicii, plus servicii de laborator, plus calitate asigurată, deci nu mai vinde doar materie primă, vinde materie primă plus pachet de servicii, e super ok, și acolo e de comun acord și acceptat că așa trebuie făcut, că are un efect economic benefic pentru toată lumea –, în schimb, la investiții sunt încă reticențe, așa cum am spus.
Reporter: De unde a venit denumirea „De la ferma cu omenie”?
Marius Bîcu: Spun cu drag povestea, pentru că e o poveste dragă mie și e o poveste care mi-a schimbat viața și mi-a schimbat compania, și atunci mi-e mai mare dragul s-o spun. Cum am ajuns noi de la „De la fermă” la „De la ferma cu omenie”: am trecut printr-un proces de rebranding, ne-am schimbat identitatea, ne-am schimbat ambalarea, ne-am schimbat fața la raft a produsului nostru acum vreo 7 ani…
Reporter: Dar până acum 7 ani, înainte vreme, când ați început procesarea, aveați făcute etichete…
Marius Bîcu: Am avut un brand Unilact la începuturi, după aia brandul „De la fermă” a fost făcut de o companie din Germania, acum 12 ani, și au venit la un moment dat mai multe produse noi, o altă gamă, și am simțit nevoia că ar trebui împrospătat, trebuie făcută ordine în linia de produse de ambalaje. Noi facem brânză de burduf, telemea, brânză proaspătă și din când în când trebuie aranjate. Și am apelat la un specialist în packing și branding din București, a venit la noi în vizită, pentru că a zis: „Nu pot să lucrez cu voi, dacă nu vă cunosc”. A venit să ne cunoască, să vadă ce posibilități de ambalare avem, ce tehnologie, să cunoască firma, să-l cunoască pe tata, să ne cunoască colegii. În primul rând, e necesar să ne cunoaștem, ca să putem deschide o relație de colaborare. Și a vizitat ferma, a vizitat fabrica, a văzut tehnologie, a măsurat – chestiuni tehnice la început, apoi a venit ora mesei și la ora mesei – pe atunci mâncam la mama acasă – i-am zis: mergem să mâncăm la mama. Am mers și când am venit înapoi am făcut o masă mare, am pus toate produsele noastre ambalate, toate produsele desfăcute, le-am degustat și... păreri. Au fost 12-15 în jurul mesei, toți colegii implicați în proiectul ăsta, și după întâlnirea asta Ianoș s-a ridicat și a zis: „Eu cred că faceți o brânză de burduf extraordinară, e mult peste necesarul din piață, este prea bună. Brânza telemea e o telemea care se făcea mai de mult, nu cred că e adaptată la cerințele de acum. Cerințele de acum sunt cu apă mai multă, să se topească în gură, aici, ori lucrăm să ne ducem spre ce vrea piața, ori rămâneți pe o nișă de telemea tradițională. Asta trebuie să discutăm. Și apoi, faceți un cașcaval care e cam nemâncabil…” – și atunci toți am rămas așa..., de produsul nostru… Dar omul a spus ce avea pe suflet. A spus „asta să nu mai faceți, să nu mai faceți brânză din asta că le strică pe celelalte două”. N-am zis nimic …ne-am luat-o… și colegii ziceau „ce arogant, cum să zică ăsta așa ceva de noi?” – „Și ce-ai fi vrut, să nu ne zică?” Și a avut dreptate. Cașcavalul nu se ridica la nivelul la care făceam brânza de burduf și telemeaua și în vreo două luni am și desființat linia aia, am scos utilajele de cașcaval și n-am mai făcut, nici nu reprezenta un volum mare din afacerea noastră și ocupa mult loc în fabrică, și a fost un șut în fund, să scăpăm, să luăm decizia mai ușor. Și după câteva zile am primit un e-mail de la Ianoș care-mi zice așa: „Am fost în vizită la tine, mulțumesc că m-ai primit și vreau să-ți spun ce am simțit. Voi aveți o fermă, funcțională, o administrează taică-tău, să-i dea Dumnezeu sănătate, animale faine, îngrijite bine, dar ferma aia nu e de pus în poză, nu e la poalele Alpilor, n-are pădurea în jurul ei. Nu o putem pune pe ambalaj. Am fost în fabrică. Curățenie super. Totul îngrijit, oamenii lucrează relaxat, zâmbesc, vorbesc deschis, nu-s speriați. N-ai tehnologie de ultimă oră, n-ai roboți, nu e de pus pe ambalaj ce tehnologie ai, au alții mult mai mult decât ai tu. Nu putem pune asta”. Și ultima frază a fost: „Ce am văzut la tine n-am văzut la nimeni. Nimeni nu m-a dus, de când sunt, la mamă-sa acasă la masă. Și oameni ca la tine să fie deschiși, să vorbească, să zâmbească n-am văzut niciodată. Animalele îngrijite cum trebuie, chiar dacă n-au cel mai fain grajd și cea mai faină casă. Și atunci, dacă vrei să scriem De la ferma cu omenie pe ambalaj, lucrăm. Dacă nu, să fii sănătos! Și ce am făcut până acum nu te costă nimic”.
Reporter: Scurt!
Marius Bîcu: Și am stat, m-am uitat, mi-a plăcut și am zis: „Da, mergem înainte”.
Reporter: Și iată cum s-au legat lucrurile, pentru că ele au venit corect din partea unuia care a fost străin până v-a călcat pragul, după care el s-a integrat practic în colectivul acesta, constatând cum funcționează lucrurile. Un alt lucru pe care astăzi Marius Bîcu l-a spus fermierilor, și sunt puțini care fac lucrul acesta, am mai întâlnit în țară oameni așa deschiși ca voi, în sensul că ați venit cu un pachet, nu le-aș spune recomandări, ci niște sfaturi spuse din suflet, legate de „trebuie să funcționeze pe mai departe”, în condițiile actuale, cu prețuri mari, la toate inputurile, cu prețuri mici la materia primă și cu niște procesatori care n-au mamă, n-au tată, și care în condițiile în care a scăzut prețul, asta au făcut și ei. Sau te trezești în situația că nu mai e contract, doar ei au dreptate, „de mâine nu ai decât să faci ce vrei cu laptele…”. Sunt câteva puncte foarte importante pe care fermierii cred că le-au învățat astăzi din expunerea pe care ai făcut-o, că banii nu trebuie ținuți doar la o bancă, dacă ar fi doar să ne folosim de o singură expresie.
Marius Bîcu: Eu cred că noi, în calitate de procesatori, simțim cu totul diferit față de fermieri situația economică actuală. Adică, spuneam la început, am crescut prețul, am scăzut volumul. A mai venit o scumpire și iar am crescut prețul, că n-am avut ce face, a trebuit pusă în preț orice schimbare. Și ne-am trezit la sfârșitul anului trecut că am făcut bani mai mulți, dar volumele noastre au scăzut. Adică muncim mai puțin în fabrică. Și situația a devenit dramatică în decembrie, când noi ne-am pregătit cu stocuri și am vrut să fim pregătiți pentru Crăciun, pentru toți clienții noștri, și ne-am trezit că toți clienții noștri n-au mai cumpărat. Și n-au mai cumpărat pentru că nici clienții lor n-au mers în magazin și n-au mai cumpărat. Și atunci, în decembrie, în loc să fie gol depozitul din fabrică, cum era de obicei, cu rafturi goale, de ziceam „nu mai avem, s-a terminat, a fost Crăciunul, ce să facem?”, anul ăsta am rămas cu stoc. Și n-am fost singurii. Toată industria alimentară, nu numai producătorii de lapte, au cam rămas cu stoc. A fost mâncarea scumpă și lumea a cumpărat mai puțin, e simplu ca bună ziua! Iar când nu mai ai de lucru în fabrică, ce faci, cumperi lapte în continuare? Și-l plătești și foarte scump? Uite așa piața le-a dat o palmă procesatorilor, iar ei au dat-o mai departe. Ce să facă? Eu cred că economia de piață le va regla pe toate, dar vremurile sunt extrem de tulburi. Nu știm dacă luna viitoare o să fie trei lei sau un leu cincizeci, laptele… Presupun eu – având niște date – că în șase - șapte luni se aranjează lucrurile ca să putem trăi toți. Dar e presupunerea mea, care e extrem de subiectivă, nu e lege. Iar în discuția mea de azi cu fermierii le-am zis ce am simțit eu din piață și ce cred eu că e bine să facem în viitor, ca să ne salvăm businessurile, să ne salvăm fermele, să mergem mai departe. Cred că viața noastră a fost foarte simplă până acum. Am avut, de când am deschis afacerile, o creștere liniară, frumoasă: 4 vaci, 10 vaci, 70 de vaci, 107 vaci… Majoritatea fermelor au mers bine, excepție au fost cele care s-au închis.
Reporter: Cum mai spunea un coleg și prieten din Cluj, „să ne uităm și cu ce mașini vin”. Adică unii își iau ultimul răcnet, alții dau de bani și-și cumpără ceva mai modest, dar să fim serioși: toată lumea s-a capitalizat…
Marius Bîcu: Da, și eu acum 20 de ani aveam o mașină de vai mama ei, iar colegii mei veneau cu bicicletele, cei care aveau biciclete. Acum toată lumea vine cu mașina. Așa a fost viața noastră. Bunicii noștri, moșii noștri n-au trăit viața asta de prosperitate, prosperitate, tot mai bine în fiecare an. Nu trebuie să ne ascundem, mai bine ca acum nu cred că ne-a fost vreodată de când suntem noi. De aia avem și casa, și mașina, și ferma, și rezultatele pe care le avem. Și fac o paranteză acum, îmi aminteam că în momentul în care am făcut fabrica nu știam să facem cașcaval, nu știam să facem nimic. Și tata avea un prieten care mi-e și mie prieten acum, la Fetești, și tata l-a sunat: „Fane, trimit doi oameni la tine, te rog învață-i să facă cașcaval că ăștia fac numai porcării”. Și mi-amintesc că i-a trimis cu trenul și, ghici ce, acolo trei zile au mâncat cașcaval, că aia a fost… Deci, alea erau vremurile de la începutul fabricii, de acum 20 de ani. N-au fost acum 200 de ani. Adică, n-am avut mașină să-i trimitem cu mașina, n-au stat la hotel, au stat în fabrică, ce știu pe unde au dormit, au făcut brânză și au venit mai deștepți acasă. De la asta am plecat, nu trebuie să uităm de unde am plecat! Și încă sunt la noi amândoi… cred că și șeful fermei, Marius Ganea, a fost cu ei, dar nu pot să confirm…
Reporter: Așa, ai zis că a mers bine până acum. De acum, nu?
Marius Bîcu: Dintr-odată vine peste noi război, criză climatică, criză macroeconomică, că nu știm ce naiba se întâmplă că nu mai cumpără oamenii nimic. O frică, că la urma urmei, oamenii își iau salariul, dar nu mai cheltuie așa cum au cheltuit, pentru că au emoții, le e frică și pentru că se știe ce se întâmplă, și n-au mai trăit vremuri din astea. Nu suntem învățați cu prețul ăsta la energie, nu suntem învățați cu salariile astea… n-am mai trăit vremuri din astea. Și atunci, ce mi-am pus eu ca intenție pentru ziua de astăzi, când mă văd cu mulți fermieri, am zis: noi le deschidem ușa și pentru fermă, și pentru fabrică, hai să împărtășim tot ce știm, din discuțiile pe care le avem cu fermierii, și i-am îndemnat și pe colegii mei, „intrați în discuție cu cât mai mulți oameni, să învățăm cât mai multe unii de la alții”, că vremurile nu vor fi ușoare și e bine să avem la cine apela când avem nevoie de ajutor, și e bine să ajutăm în momentele astea, dacă putem, că dacă ne plângem că lucrurile merg rău, nu-i pasă nimănui.
Reporter: Hai să punctezi toate acele elemente pe care le-ai propus fermierilor.
Marius Bîcu: Eu le ziceam fermierilor că în momentul acesta e foarte important să ai mai multe produse de vânzare. Adică să nu ne rezumăm la laptele vândut în cisternă. E foarte simplu: vine cisterna la 6 dimineața, ia laptele, pleacă și-ți dă banii în cont peste 35 de zile. E foarte comod, dar în momente de instabilitate economică, e bine să avem mai multe produse. Adică, să nu ai numai lapte materie primă, o factură pe lună și să te bazezi pe aia. Le ziceam că poate e bine să te gândești să vinzi vițeii, să nu-i dai la abator să primești x lei pe kilogram, să te gândești că poate e mai incomod, dar poate poți aduce valoare adăugată mai mare dacă îi vinzi la tine în sat, dacă-i vinzi la vecin, dacă te gândești să faci o mică procesare artizanală. Vorbesc de iaurt în borcan: e una să vinzi cu 15 lei kilogramul de iaurt în borcan și una e să-l vinzi cu 2-3 lei la procesator. N-o să vinzi tu un TIR de iaurt în borcan, poate faci de 50 de lei pe zi azi, dar azi cu azi se adună 1500 de lei cu care poți să-ți trimiți copilul la școală, indiferent ce se întâmplă cu procesatorul, cu cine plătește – cine nu plătește, ăia sunt bani la tine în curte, ai vândut la tine în sat, ai vândut la vecini, la prieteni, că ai mai tăiat un vițel și treaba asta în lumea noastră se poate face civilizat. Am cunoscut fermieri din Italia, am cunoscut fermieri din Belgia care duc animalele la abator, le taie și le iau înapoi și le dau la prietenii lor, și la hotel bun, și la restaurantul bun, că numai el știe cum și-a crescut animalul.
Reporter: Pot să facă și alte produse din ce preia de la abator.
Marius Bîcu: Cei pe care i-am cunoscut eu postau pe Facebook: „Dragi prieteni, tăiem 4 miei. Cine vrea, duminică la fermă”, și îi duceau la abator, îi aduceau tranșați, curați, în săculeț de plastic și veneau clienții pe comandă, la prețul de 5 ori sau 3 ori față de supermarket, că știu ce i-am dat de mâncare, l-am îngrijit și tu l-ai văzut, mă cunoști. Și atunci, de la produse mergem la următorul pas: să ai și altfel de clienți, nu numai clientul procesator de lapte și abator. Că de obicei astea sunt două facturi principale ale fermei: abatorul și procesatorul de lapte. Și chiar dacă diversificarea vine cu un efort, chiar dacă vine cu o mică investiție, chiar dacă vine cu o mare bătaie de cap, eu cred că e bine să fie acolo.
Reporter: E o bătaie de cap, după care lucrurile merg de la sine.
Marius Bîcu: S-ar putea nici să nu meargă, s-ar putea să fie o prostie, dar ai încercat să mai faci altceva decât să te plângi că procesatorul nu-ți dă bani destui, nu ți-i dă la timp… cred că este și altă portiță, o mică parte, o anumită parte din producție să fie acolo. Vorbeam de Dan Țandea. La el acasă, seara la muls, stăteam cu el după muls la terasă și veneau oamenii din sat, din Cluj, stăteau la poveste, stăteau la bere, stăteau la fermă câteva minute că era seară și era plăcut și își lua laptele. Eu nu cred că Dan avea nevoie de banii ăia neapărat de la prietenii din sat sau din Cluj, dar oamenii aveau nevoie, voiau lapte de la el din fermă, de la Dan. Și voiau poveste cu el, și voiau să stea seara acolo și era o altă nevoie acoperită, nu doar de a bea lapte și a-ți astâmpăra foamea. Și eu cred că asta aduce valoare adăugată, aduce siguranță și nu-ți mai ia nimeni treaba asta. Dacă ai alte produse ai alte tipuri de clienți, și eu am o amintire de când eram eu foarte mic, bunicul meu avea o vie și trăia din via aia foarte bine. Și moșul avea clienți, eu nu știam ce-s clienții, eram copil, și clienții lui erau clienți care veneau să cumpere vin din sat, că făcea vin bun, și toamna venea alt tip de clienți, niște clienți mai de pe la munte, oameni care tăiau lemne și care aveau animale pe la munte, ciobani, și ăștia nu aveau vie pe acolo, că erau sus, în Munții Sebeșului, și veneau niște familii la cules de vie cu noi. Noi mergeam la cules de vie două-trei zile și ne trezeam că vin clienți. Și moșul îi ducea în vie și le spunea: culegeți ce vreți voi. Voi ați venit… buna îi punea la masă și mâncau cu noi la masă, era o sărbătoare. Culesul viei era un spectacol.
Reporter: Totdeauna a fost… o sărbătoare.
Marius Bîcu: Așa am învățat eu de mic că se îngrijeau clienții. Ăsta era felul în care moșul meu îngrijea clienții. Și eu cred că asta trebuie să facă fermierii și în ziua de azi. Să ai clienții ăia pe care-i pui cu tine la masă, ăia de stai cu ei la o poveste, chiar dacă-s locali, chiar dacă sunt puțini, chiar dacă nu-ți cumpără toată producția fermei. Tu ai o fermă mare – nu au fost aici fermieri cu o vacă – și cred că e foarte important să avem clienți mulți. Și ziceam și de procesator: ai un procesator mare, o multinațională, dar vinde puțin și la un procesator din orașul vecin. Ai doi procesatori? Nu e nicio problemă în ziua de azi. Acum trei ani nu se puteau face două contracte, acum s-au schimbat vremurile, poți să ai patru, dacă vrei. Și asta am pus pe ecran de la început: vremuri grele. Care e oportunitatea azi? Și cred că orice om de afaceri, orice om, în general, ar trebui să se gândească ce oportunitate are, ce a venit nou, în loc să ne plângem. Că dacă ne plângem nu se rezolvă nimic. Și ultima chestie pe care le-am zis-o fermierilor e că ar trebui să se gândească la piața locală. Adică vinzi laptele la o companie multinațională într-un oraș mare, vinzi animalele la un abator, dar să te gândești și la piața locală. Ce înseamnă piață locală? Să faci un mic magazin la tine în sat, să faci un mic magazin la poarta fermei. Noi, când a început magazinul, aveam în holul unde facem livrările, pe unde intră camionul, un frigider vechi pentru sucuri și în frigider puneam din ce produceam și veneau oamenii, că „hai că vreau să cumpăr și eu”, și după câteva vreme ne-am pus casa de marcat, după aia am făcut magazin, după aia am făcut și plata cu cardul, după aia am făcut și livrări la domiciliu, și magazin online, și iată așa, din nimic, dintr-un frigider vechi de suc, ne-am trezit că avem un magazin care e în Top Ten clienți, cam pe acolo se mișcă, pe locurile 8, 9, 10. Și noi avem clienți în toată Europa, avem clienți în retailul modern, avem clienți mari, dar magazinul nostru contează. Am început de la nimic, de la niște brânzici într-un frigider. Și de asta zic, eu cred că toți fermierii trebuie să fie atenți la piața locală și la satul lor, și la orașul de lângă. Și dacă este atent la piața locală, piața locală te răsplătește cu valoare adăugată foarte mare. Adică dacă mergem la un distribuitor și distribuitorul duce la un supermarket și clientul tău merge la supermarket, banii îi fac supermarketul, distribuitorul și mai rămâne ceva pentru tine. Clientul plătește un preț mare și e nervos că de ce e așa scump. Și atunci, dacă rupi lanțul ăsta – o parte, nu poți tot, dar pe o parte din business, pe 5%, 3%, 10% să dai la vecinul și vecinul să-ți dea banii, e valoare adăugată fantastică, nu numai de bani. Omul ăla îți apreciază calitatea, omul ăla te cunoaște, omul ăla vine și în următoarele 5 luni la tine orice ar fi. Eu cred că cu astea trei schimbări în viața fermierului: cu clienți mai mulți, cu produse mai multe și cu o piață locală abordată sănătos, pe termen lung, eu cred că se poate câștiga o notorietate, un brand, o recunoaștere în zonă și poate că atunci se duce peste 10 ani jumătate-jumătate, însemnând jumătate la procesator și jumătate vând eu, că știu, că am deja doi clienți restaurante, patru hoteluri, oameni care vin la mine, am niște grupuri care vin în vizită – dar nu se întâmplă peste noapte. Și toate lucrurile astea, peste 5-10 ani nu se pot întâmpla în niciun fel dacă fermierul nu respectă o condiție: să rămână sănătos. Și asta am urat la toți, le-am dorit din tot sufletul, să aibă mare, mare grijă de ei. Că suntem foarte tentați când e greu să stăm tot timpul la lucru și mai uităm să mâncăm, mai uităm să facem mișcare, mai uităm să stăm cu cei dragi și ne trezim dintr-odată că nu mai suntem sănătoși și, Doamne ferește!, că dacă nu mai ești sănătos nu poți să ai grijă nici de familie, nici de fermă, nici de clienți, nici de piață, nici de produse și nici de nimic. Și atunci, cred că un fermier fericit e un fermier sănătos.
Reporter: Nu vreau să concluzionez, pentru că lucrurile spuse de tine sunt edificatoare pentru ce înseamnă și agricultura, și viața de fermier, dar, în general, lucrurile trebuie să funcționeze cu oameni sănătoși, pentru că numai așa pot fi fericiți. Îți mulțumim foarte mult, Marius Bîcu, pentru că ai avut bunăvoința de a împărtăși cititorilor noștri lucrurile acestea minunate pe care le-ai trăit și pe care ai vrut să le dai mai departe, ceea ce este minunat, pentru că, repet, nu toți fac lucrul acesta.
Marius Bîcu: Eu cred că e minunat să împărtășim cu cei din jurul nostru tot ceea ce știm, cred că e benefic pentru noi că avem porțile deschise mereu, nu numai în Agraria On Tour, primim studenți, primim grupuri de elevi când e „Școala altfel”, primim profesori care-și fac lucrări la noi și primim și concurenții în vizită, la noi în fabrică și în fermă, și facem treaba asta cu o așa deschidere, pentru că știm că oamenii ne pot fura rețetele, oamenii ne pot copia tehnologia, oamenii ne pot copia ambalajele, dar nimeni nu ne poate lua omenia. Și omenia e lucrul la care ținem cel mai mult și de asta le spun mereu: bine ați venit!
Articol de: ȘTEFAN RANCU, realizator Radio Antena Satelor
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – mai 2023Abonamente, AICI!
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a postat pe pagina sa de internet, în consultare publică, un proiect de Hotărâre de Guvern privind acordarea unui sprijin de urgență pentru sectorul cerealelor și cel al semințelor oleaginoase. Valoarea sprijinului unitar excepțional sub formă de grant este de 2 lei/litru de motorină, pentru cantitatea totală de 152.458.321,08 litri de motorină corespunzătoare culturilor de porumb, orz, rapiță, floarea-soarelui.
Sprijinul excepțional sub formă de grant de 2 lei/litrul de motorină reprezintă o valoare aferentă unei cantități unitare de 78 litri/ha de motorină, iar în stabilirea valorii totale a sprijinului se consideră că se utilizează 50% din cantitatea rezultată din înmulțirea numărului de hectare eligibile cu valoarea de 78 litri/ha de motorină.
Beneficiarii sprijinului de urgență sunt producătorii agricoli, indiferent de forma de organizare, care au depus o cerere unică de plată în anul 2022, pentru o suprafața determinată de minimum un ha în cadrul ANT 1 (ajutor național tranzitoriu), pentru una sau mai multe dintre culturile de porumb, orz, rapiță, floarea-soarelui și care au depus în anul 2023 cerere de plată pentru intervențiile din sectorul vegetal, până la termenul limită de depunere.
Resursele financiare totale pentru această schemă de sprijin sunt de 304.916.642,16 lei din care 147.118.905 lei FEGA și 157.797.737,16 lei de la bugetul de stat. Plata sprijinului de urgență urmează a se face până la data de 31 decembrie 2023.
Autoritatea responsabilă cu implementarea sprijinului de urgență este Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), atât prin aparatul central, cât și prin structurile sale teritoriale.
Sprijinul excepțional sub formă de grant se acordă pentru a compensa producătorii agricoli din sectorul vegetal pentru pierderile economice cauzate de creșterea importurilor de cereale și semințe oleaginoase din Ucraina.
„Am gândit acest sprijin de urgență pentru fermierii din sectorul vegetal care au avut un an extrem de dificil. Astfel, agricultorii vor primi un sprijin financiar pentru 50% din consumul de motorină din anul 2022. Sprijinul se acordă beneficiarilor pentru suprafețele aferente cererii de plată unică pe suprafață depusă în anul 2022 pentru minimum un ha cu una sau mai multe dintre culturile de porumb, orz, rapiță, floarea-soarelui”, a declarat ministrul Agriculturii, Florin Barbu.
De sprijinul excepțional pot beneficia și producătorii agricoli care figurează în sistemul IACS „caz închis” urmare a imposibilității APIA de a efectua plata urmare a erorilor de cont bancar pentru cererea unică 2022, cu condiția depunerii documentului de coordonate bancare aferent unui cont bancar activ după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
Dacă producătorul agricol care a depus cerere unică de plată în anul 2022 a fost preluat prin transfer, sprijinul de urgență acordat în baza prevederilor prezentei hotărâri poate fi solicitat de entitatea care a preluat exploatația.
Producătorii agricoli declarați neeligibili pentru plata unică pe suprafață și ajutor național tranzitoriu 1 aferente campaniei 2022 care au primit decizie negativă/de respingere nu pot beneficia de prevederile prezentei hotărâri.
Reamintim că MADR derulează în continuare Programul de rambursare a accizei la motorina folosită în agricultură, prin care fermierii au primit deja, pentru anul 2022, 1.63 lei/litrul de motorină utilizată în agricultură. Sprijinul de urgență prevăzut în prezentul act normativ este suplimentar ajutorului de stat amintit.
Proiectul de act normativ poate fi consultat accesând link-ul: https://www.madr.ro/proiecte-de-acte-normative/8446-proiect-hg-acordare-sprijin-urgenta-cereale-si-seminte-oleaginoase.html
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Directorul general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), Adrian Pintea, a anunțat în această seară (luni – 28 august 2023) că pleacă din fruntea instituției pe care a condus-o timp de șapte ani.
Adrian Pintea, cel mai logeviv director general din istoria APIA, a fost numit secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), din partea Partidului Social Democrat (PSD). În mesajul transmis prin intermediul rețelelor de socializare, fostul șef APIA spune că va fi mereu aproape de fermieri.
Mesajul lui Adrian Pintea: „Am avut deosebita onoare să conduc această frumoasă instituție timp de 7 ani. Timpuri de efort susținut, multe zile și nopți de muncă, multe sacrificii, dar mereu am lucrat cu plăcere, pentru că astfel, am adus APIA, împreună cu dumneavoastră, la cea mai înaltă valoare și performanță. Cu mândrie pot să afirm că astăzi este una dintre cele mai competitive instituții publice din România, cu o echipă puternică și oameni extraordinari. A fost o onoare pentru mine și o mândrie că am fost cel mai longeviv director general din istoria agenției. Acest lucru a fost posibil datorită dumneavoastră și a muncii dumneavoastră! Mă alătur echipei domnului ministru Florin Barbu - ministrul Agriculturii - în calitatea de secretar de stat. Mulțumesc Partidului Social Democrat pentru primirea calduroasă și domnului Adrian Gâdea - președintele PSD Teleorman pentru susținerea și încrederea acordată! Voi fi mereu aproape de fermieri!”
Adrian Pintea are 49 de ani. A absolvit Facultatea de Zootehnie din cadrul Universității de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca. Din septembrie 2016 până azi – 28 august 2023 - a condus APIA din poziția de director general.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!