Mi-a venit să fac pe deşteptul şi să mă bag şi eu în vorbă, acum când TANTI EUROPA ne-a împărţit ruralul românesc în gospodării de subzistenţă, de semi-subzistenţă şi ferme, că de, aşa este la modă. S-a zis cam aşa “alabala portocala.... clanţ, clanţ, dorobanţ, banţ, eşti tu!!! Şi a ieşit primul subzistent.

Cam aşa au fost criteriile... Un foarte bun profesor de economie agrară spunea, prin anii 70 (citez totuşi din memorie), “atâta timp cât România nu are un cadastru funciar, nu ştie nimeni cât bagă şi cât scoate din pământ”. Pământul se vinde la plesneală şi după cât de prost este vânzătorul (nu ducem lipsă) pentru că o analiză chimică lipseşte cu desăvârşire. Păi bine, domnilor, cum e cu împărţirea? Una este să am un pământ roditor şi alta este să am un pământ sterp. Aşa e, dragi oameni de “ştiinţă”.

Revin asupra subvenţiilor şi spun, aşa ca prostu, suntem în urmă cu folosirea banilor europeni (nimic nou) pentru că sunt, se spune, prea multe proiecte neaprobate, nefiind conform cerinţelor, dar... dar şi o lipsă acută a cofinanţării. Atotstăpânitorii, atotfăcătorii de minuni, atot... mă refer la bancheri, nu mai dau bani agricultorilor, doar dacă îşi depun gaj casă, măgarul, nevasta, dar nu şi soacra. Lacomi de câştiguri nemuncite şi imediate cei veniţi cu valta, cică nu mai au încredere în agricultori.

Cum să aibă încredere în agricultori, că aici ar trebui să perceapă o dobândă rezonabilă şi nu le convine. Mă întreb şi vă întreb, care este diferenţa între cămătarii tuciurii cu săbii şi cuţite şi BĂNCILE COMERCIALE. Vecinii noştri din Ungaria au mărit impozitele pentru bănci şi băncile nu s-au mutat în altă ţară. La noi, în ţărişoara noastră, băncile sunt inamovibile, nici dracu nu se atinge de ele, că de, cică ne pârăşte la TANTI EUROPA şi tanti ne ia de urechi, urechi cu care nu prea auzim când este vorba de ADEVĂR. Tot la categoria subvenţii intră şi cele recent promise şi rămase la nivel de PROMISIUNI. Nu sunt bani, un refren foarte cunoscut în aceste ZILE DE ÎMPLINIRI MĂREŢE.

Nu sunt, că stau lipiţi în asfalt şi este greu să-i smulgi de acolo. Să nu uit, încă de pe acum crescătorii de animale se plâng că fânul este scump, dar niciunul nu spune că nu a cosit fânul de pe multe păşuni rămase nefolosite. Avem o mare avere numită PĂŞUNE, numai că „muieţi-s posmagii”. Dr. ing Teodor Maeusca a arătat tuturor celor care ar trebui să fie interesaţi că avem fân mult, de bună calitate şi nu-l cosim. Dumnezeu dă, dar nu bagă şi în traistă... Domnule ministru, vă stimez, dar dumneavoastră cum stimaţi CERCETAREA ŞI ŞTIINŢA AGRICOLĂ? Cine întreabă?! Cel care semnează...

UN PROST CU STUDII SUPERIOARE

Caricatură: A. F. Badiu