AVEM PĂMÂNT BOGAT, ţipă toţi neştiutorii, dar nu ştim ce să facem cu el. Am zis-o şi o mai zic că nu este aşa!
N-am descoperit eu aşa ceva, o spun specialiştii. La toate acestea mai adăugăm şi sfânta prostie de birocraţie tip românească şi lipsa de informare privind în mod special Politica Agricolă Comunitară (PAC). Suntem membri cu drepturi depline ai UE din ianuarie 2007. Și ce dacă! Nici în zilele noastre nu se ştie ce s-a negociat şi cum s-a negociat capitolul AGRICULTURA. Suntem ţara membră cu drepturi depline a UE şi aflăm, aşa pe sărite, că subvenţiile pentru agricultorii români sunt departe de celelalte din ţările UE şi chiar din ţările mai de curând admise. N-am auzit pe nimeni că aşa s-a negociat, că aşa a dorit UE.
Constatăm, cel puţin noi proştii, după o sumară documentare că această Uniune Europeană are reguli concret elaborate cu o piaţă agricolă bine structurată. Cum arată?! PIAŢA SEMINŢELOR Zice un document că seminţele sunt produse în aproape toate statele membre. Danemarca, Franţa, Germania, Spania şi Italia care sunt printre cele mai mari producătoare şi sunt clasificate în patru grupe de soiuri: triticale, oleaginoase, graminee şi leguminoase. Suprafaţa de producţie pentru seminţe în UE-27 era de aproximativ la un nivel de 400 000 de hectare în 2007. Regulamentul Consiliului nr.1782/2003 este inclus în reforma Politicii Agricole Comunitare), şi conţine dispoziţii în special cu privire la comerţul cu seminţe cu ţările terţe inclusiv un sistem de licenţe de import opţional.
Conţine totodată dispoziţii generale cu privire la ajutorul de stat, inclusiv o clauză specială finlandeză pentru ajutor. PIAŢA DE LEGUME ȘI FRUCTE are, de asemenea, prevederi organizatorice comune şi norme de aplicare de la 1 ianuarie 2008. Scopul reformei este de a îmbunătăţi competitivitatea şi orientarea pe piaţă a sectorului fructelor şi legumelor, de a reduce fluctuaţiile veniturilor cauzate de situaţiile de criză, de a promova consumul, contribuind astfel la îmbunătăţirea sănătăţii publice şi de a spori garanţii de mediu. Organizaţiilor de producători le sunt oferite o gamă mai largă de instrumente de gestionare a situaţiilor de criză; sectorul fructelor şi legumelor este integrat în schema de plată unică, cu un nivel minim de cheltuieli pentru mediu. Sunt prevăzute în acelaşi timp, fonduri UE pentru promovarea şi producţia ecologică. Sunt aceste exemple dovada faptului că agricultorii din România nu sunt informaţi cu toate prevederile din documentele privind organizarea agriculturii în UE. Se pune întrebarea firească: oare aceste reguli sunt ignorate sau ascunse?
La noi materialul de reproducţie aproape că a dispărut. Cercetarea din domeniul vegetal aproape că nu există. Ameliorarea diverselor culturi se făcea (zic se făcea, că acum terenurile de cercetare au fost confiscate) ţinând cont de zonă, sol şi micro climat. Vin seminţe din alte ţări (chiar dacă acolo au performanţe) şi nu se potrivesc cu situaţia reală din România. În domeniul legumicol este un adevărat dezastru. Producţia autohtonă este descurajată. Am fost invadaţi de seminţe care dau produse fără gust. Avem seminţe româneşti pentru legume cu gust românesc şi tolerăm (greşit, neştiutorii SUSPUȘI tolerează) importuri care distrug sectorul legumicol românesc. Atenţie, mă refer la importuri de legume din afara UE.
Încet, consumatorul din ţara noastră îşi dă seama că este înşelat cu cele mai otrăvitoare legume şi fructe aduse în România în mod fraudulos ca apoi să se spună că în sectorul agricol de la noi exista cea mai mare evaziune fiscală. GREȘIT, evaziunea din agricultură se întâmplă la GRANIŢĂ. Admir iniţiative DGADR Timiş de a lucra pământurile pârloagă, dar... va putea sări peste nişte legi aberante? Aştept cam de mulţi ani ca în pieţele agroalimentare să fie prezenţi adevăraţii producători agricoli şi nu speculanţii, nu evazioniştii şi nu în special COTIZANŢII!!! Cine aşteaptă?! Ca de obicei ăla care semnează...
UN PROST CU STUDII SUPERIOARE
