ACESTA  ESTE UN PAMFLET  ŞI TREBUIE TRATAT CA ATARE

CARICATURĂ A.F.BADIU

Hai să trăieşti convergent Şefule! Cum adică, te întrebi? Păi îţi spui io, că văzui că eşti suptţirel rău la ultimili firmane de la Western High Gate. Convergenţa vra să zică, că pă termen mediu, noi, românii, bulgarii şi alţii de alde noi den UE, carele acu’ puşcă francu’, o să trăim ca nemţii, englejii sau franţujii, dacă nu ca sudejii, carele e ăi mai ăi, pă nivel dă trai.

Aşadar şi aşadeci, o să ajungem în câţiva ani, pin’ 2019, ori 2020 (că cât mai ie?), să avem lefi, penzii, educaţii, sănătăţi, alea, alea, ca’ cum are ei acu’. Ce să mai vorbim, Raiu’ pă Pământ! D’asta ţ’am iepistolat. Dacă, Doamne fereşte, îi lasă chefu’ dă treabă, că dacă tot ne convergem noi spre paralele lor, o să se conveargă şi ei pre munca noastră. Legea acţiei şi recţiei, cum am învăţ io la comasat, că l-am făcut şi pă ăsta! Cearcă să gândeşti oleacă, că de aia ţ’a dat Ăl de Sus, galava!

Putem noi, ca naţie vreau să zic, să-i ţinem pă toţi puturoşii Europei pă ajutoare din munculiţa noastră? Noi, câteva meleoane, hai doj’două (că o să ne vie iar chefu’ de…, nu poci să scriu vorba aia!), poa’ să ţie pă munculiţa lor, j’de sute de meleoane dă cetăţeni europeni, care’s plini dă ţâfne, ca’ cum s’arată pe la tevereurile? Întreb? Cre’ că tre’ să te iei în braţe, să te duci la NeaTraian şi să-i arăţi grija mea, chiar dacă o să zică că mor de drum lung.

Mă risc pintru’ naţiune! Pentru convergenţă, cre’ că tre’ să activăm noi dreptu’ nost’ dă veto la prima generală dă la Brucsel. Să spunem un nu hotărât principiului convergenţei care le e lipit ca marca de scrisoare (şi ştiu ce zic, că’s poştar la o adică!) de …., cum îi zice? Coeziune! Aşa, că bine zici!

Gata! Trecem la ielectoralile dă iarnă! Bre, mult mă bucur dă faptul că se învârtoșă şi la noi obiceiu’ să avem ielectorale de vară şi dă iarnă, ca olimbiadele.

Am ajuns în rându’ lumii! Ura! Nu poci să zic că ie cum m-am socotit io, da’ decât de loc, mai bine aşa, că nemulţumitului i se ia daru’. Bine că veni vorba! Mie îmi pare rău de Dom Victoraş de dete cu daru’ de ielectorale de pămânţi, da’ n’avu spor. Acu’i drept că nu mai veni catindatu’ cu damijonu’ dă netimbrată la poarta ielectorului, da’ cine’l împiedică păi elector să se ducă cu damijonu’ la naşu’, că n’am văzut pân’acu’ catindat făr’de fini, şi fin făr’de catindat! Să’l văz io pă ăla carele venea, să mă impiedice, pă mine (fin ca’cum ar veni), să dau de beut la crâşmă la finii mei din colegiu’, că cu cine nu sunt io fin? Păi nu ne-am uscat budigăii la acelaşi soare? Poa’ să zică cineva că nu mi-e mie, fin, naşu’? Cu obiectili’i mai greu, că nu se vinde pă prafu’ ăsta. Doar nu ierea să le dau pă toatele-toate la ielectori, că ierea clar cine iasă! Mege la juma’ din preţu’ lu’ ălea chinezeşti. Vrai? De duci în Obor, la Tradişănalciordidproduct, că te ştie a mea, şi-ţi eie dupe coloru’care-ţi convie. A’Mea te ştie, o să-ţi facă şi reducere. Cu pixele, e mai greu, că nu mai vrea năpărstocii să scrie, de când cu copy- paste şi referate.ro. Cre’ că puteau să bage în ougeu’ ăla şi nişte smartfoane ori tableturi. Mă bucur că nu ieşi obectivele din campanie: aleşi cinstiţi şi dăştepţi. Păi dacă ie cinstiţi, noi ăştia care trăim din osteneala lor n’ajungem muritori de foame?

Vrai esemplu’? Îţi dau esemplu’! Dacă văru’, care e primare (ţ’am mai zis!) ierea cum vru ăştia, mai urneam io din loc hogeacu’ lu’A Mare, ori privata lu’A Mică. De unde? Că de unde curge, pică, aşa că tre’doar să te apleci, să culegi. Crezi că ajungeam io (care’s cetitor de caţavenci!), să-i fiu asestent persoanal, pă distribuţie dă ajutoare UE pintru puturoși? Bre, nu ierea bine!

Ascultă ici’şa! Adicătelea, dacă ar fi fost să fie şi cinstiţi şi dăştepţi pă deasupra, bag sama că se ducea pă apa sâmbetii şi parcurile din crânguri, şi piscinili de pă malu’gârlii şi sălile dă sport din satele cu boşorogi.

Ca să nu mai vorbim dă terenuri dă fotbal pintru comunili de deal şi de munte. Bun înţeles că în pantă, că de ălalealante, pă neted, poa’să le facă orice cioban cu patru’ clase (analfabet funcţional pă domneşte!)! Adio poteci dă joghing, înţelenire dă dă surpături, surparpare de văgăuni, centre dă formare profesională în căşile dă moşnegi, proecte (POS-DRU, păbrucseleză) dă învăţat parchinsoniştii să vâre aţa’n ac. Ce dracu (Doamne iartă-mă!), chiar nebunisem cu toţii, de ierea să facem aşa o greşeală?

Bine că ieşi cum ieşi!

Apropo! I’adevărat că don’Barosu’ îl numi pă Şefu’, Gubernator? Gubernatoru’ ie mai mult ca Preşu’? Emailează-mi, să nu mor prost şi m-o bate gândul să catindez la ielectoralele dă vară! Ce zici? Că dacă ierea să alegem şi dăştepţi şi cinstiţi, se dubla? Că bine zici! Cum drac’ mai reduceam număru’ dă parlamentari, cum vrea Gubernatoru’?

Gheorghe

CINE VREA CA ISTORIA SĂ SE REPETE?

Politica struţului în presa din UE cu privire la alegerile parlamentare din România, unde se poate citi că la noi urmează apocalipsa. Iată un oarecare exemplu: cotidianul german “Frankfurter Allgemeine Zeitung” compară victoria USL cu cea a lui Hitler şi o consideră o "catastrofă" pentru UE, dar şi pentru România.

Auzi tu, Doamne, cică, votul românilor poate fi înţeles, însă nu poate fi iertat. Atunci întreb şi eu, ca prostu', dacă votăm cu predecesorii era corect şi respectăm astfel valorile Uniunii Europene? Nimeni, dar nimeni, nu scrie despre cauzele care au dus la un asemenea vot negativ. La noi în tărişoara numită România, nimeni dar nimeni nu şi-a permis să compare victoria cancelarului Germaniei, d-na Angela Merkel, spre exemplu cu “victoriile” defunctului Ceauşescu. De ce? Pentru că noi respectăm opţiunile fiecărui popor şi pe aleşii lor.

Domnilor, criza economică a avut şi are un efect grav în ţările sărace, aşa cum este România. Criza actuală nu românii au provocat-o!!! Iar în ceea ce mă priveşte pe mine, repet, prostul cu studii superioare, nu mă bat cu cărămida în piept că ţin la ţara mea şi că sunt patriot, dar spun că locul nostru este în Uniunea Europeană, loc unde trebuie să ne purtăm cu demnitate şi, de ce nu, şi cu orgoliu. A compara patriotismul cu comunismul în zilele noastre este cea mai mare tâmpenie.

Dragă cititorule:

Priveam aşa, ca prostu', la canalul de televiziune “Money.ro” unde se derula o emisiune ce l-a avut, printre invitaţi şi pe generalul Constantin Degeratu, altfel om cu rădăcini de ţăran din comuna Ceptura, judeţul Prahova, de la care am reţinut: mai întâi, că în anul 1989, am obţinut victoria împotriva comunismului şi astfel s-a încheiat războiul rece, victorios şi pentru români. Încheierea îndelungatului conflict rece a presupus şi despăgubiri de război. Ghiciţi cine le plăteşte?... Unul dintre învingători. Care? România! Aşa a explicat dl general.

Aflasem REALITATEA! Am mai aflat, cu ceva ani buni în urmă, o altă „realitate”, cea de după cel de al II – lea Război Mondial. Ştiam cu toţi că România a scurtat războiul cu şase luni, drept răsplată, am plătit despăgubiri de război unui alt învingător, URSS. Cum? Ne rupeam de la gură în fiecare an produse cu speranţa că ne-am achitat datoria şi rămâneam cu...speranţă. Stalin ne găsea în fiecare an datori. Noroc că a murit. Am căutat răspunsurile în istorie şi, Doamne, ce am aflat. Mai întâi că “Istoria se repeta prin ea însăşi – întâi ca tragedie, a doua oară ca farsă” (nicio legătură cu cele două evenimente de mai sus). Culmea!... acest citat aparţine lui Karl Marx, dar trebuie să ştiţi că nu sunt comunist, sunt doar un prost cu studii superioare.

Dragii mei compatrioţi, cu răbdare urmăriţi câteva citate despre istorie şi trageţi fiecare propria concluzie: cei care nu pot învăţa din istorie sunt condamnaţi să o repete. (George Santayana, eseist şi filozof spaniol): “Cine nu şi-a scris istoria cu sângele, acela sau n-a avut-o nicicând sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora”. Semnează poetul basarabean Grigore Vieru.

“Cine nu a simţit chemarea junglei, acela nu ştie ce este memoria istorică”. Mai aveţi nevoie de explicaţii pentru acest citat?

Sau un alt citat: “Cunoscând istoria, eroii, tradiţia, ne facem mai sociabili, mai altruişti, mai iubitori de om şi viaţă”.

Ne-a rămas de la binecunoscutul filozof german George Wilhelm Hegel o apreciere valabilă şi pentru zilele noastre: “Ceea ce experienţa şi istoria ne învaţă este asta! Oamenii şi guvernele nu au învăţat niciodată nimic din istorie şi nici nu au acţionat conform principiilor”.

Aşa e, fraţi români şi surioare româncuţe, că “De la istorie învăţăm că nu învăţăm nimic din istorie?”. Nu este întrebarea prostului, ci afirmaţia marelui dramaturg englez George Bernard Shaw! Şi tot de la acelaşi dramaturg ne-a rămas acest citat: “Devenim înţelepţi nu din cauza amintirii trecutului, ci din cauza responsabilităţii pe care o presupune viitorul”. Ce să zic pentru Anul Nou? Ochii Guvernului să fie pe agricultură; să nu schimbe ministrul agriculturii după ce acesta va cere finalizarea Canalului Siret – Bărăgan; să exporte produse româneşti acolo unde se cere, nu acolo unde se dirijează.

În rest, sănătate şi NOROC, că sănătate şi bani au avut şi cei de pe TITANIC. Aşa să fie! Zice şi cel care a semnat şi va semna şi... LA ANUL ŞI LA MULŢI ANII! Va fi tot… UN PROST CU STUDII SUPERIOARE

P.S. Nu mai pun nicio întrebare. Am zis!... Stimabili cititori!

Stalin ne găsea în fiecare an datori. Noroc că a murit. Am căutat răspunsurile în istorie şi, Doamne, ce am aflat. Mai întâi că “Istoria se repeta prin ea însăşi – întâi ca tragedie, a doua oară ca farsă” (nicio legătură cu cele două evenimente de mai sus). Culmea!... acest citat aparţine lui Karl Marx, dar trebuie să ştiţi că nu sunt comunist, sunt doar un prost cu studii superioare. Dragii mei compatrioţi, cu răbdare urmăriţi câteva citate despre istorie şi trageţi fiecare propria concluzie: cei care nu pot învăţa din istorie sunt condamnaţi să o repete. (George Santayana, eseist şi filozof spaniol): “Cine nu şi-a scris istoria cu sângele, acela sau n-a avut-o nicicând sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora”. Semnează poetul basarabean Grigore Vieru.

“Cine nu a simţit chemarea junglei, acela nu ştie ce este memoria istorică”. Mai aveţi nevoie de explicaţii pentru acest citat? Sau un alt citat: “Cunoscând istoria, eroii, tradiţia, ne facem mai sociabili, mai altruişti, mai iubitori de om şi viaţă”.

Ne-a rămas de la binecunoscutul filozof german George Wilhelm Hegel o apreciere valabilă şi pentru zilele noastre: “Ceea ce experienţa şi istoria ne învaţă este asta! Oamenii şi guvernele nu au învăţat niciodată nimic din istorie şi nici nu au acţionat conform principiilor”. Aşa e, fraţi români şi surioare româncuţe, că “De la istorie învăţăm că nu învăţăm nimic din istorie?”. Nu este întrebarea prostului, ci afirmaţia marelui dramaturg englez George Bernard Shaw! Şi tot de la acelaşi dramaturg ne-a rămas acest citat:

“Devenim înţelepţi nu din cauza amintirii trecutului, ci din cauza responsabilităţii pe care o presupune viitorul”. Ce să zic pentru Anul Nou? Ochii Guvernului să fie pe agricultură; să nu schimbe ministrul agriculturii după ce acesta va cere finalizarea Canalului Siret – Bărăgan; să exporte produse româneşti acolo unde se cere, nu acolo unde se dirijează. În rest, sănătate şi NOROC, că sănătate şi bani au avut şi cei de pe TITANIC. Aşa să fie! Zice şi cel care a semnat şi va semna şi... LA ANUL ŞI LA MULŢI ANII! Va fi tot… UN PROST CU STUDII SUPERIOARE

Cel mai mare dar pe care l-a făcut Dumnezeu omului încă de la crearea sa a fost libertatea. Pomul cunoștinței binelui și răului nu a fost altceva decât poarta de ieșire din rai. Omul nu era astfel obligat să rămână acolo decât ca urmare a unei decizii personale, altfel raiul n-ar fi fost decât o colivie, fie ea și de aur. Ar fi putut să rămână. Știa că va muri pentru că Dumnezeu îl informase. Moartea nici nu a fost pedeapsa pentru neascultare, ci doar consecința hrănirii cu acel fruct care îl făcea să cunoască diferența dintre bine și rău, mai precis să afle și calea răului, căci a binelui o cunoscuse deja. Așa s-a produs despărțirea de Dumnezeu, Cel care respecta libertatea și intrarea în sclavia diavolului, stăpânitorul acestei lumi, cel care te silește la tot felul de rele, părintele dezordinii, pe care o resimțim, parcă mai mult ca oricând, în societatea noastră.

Depărtarea de Dumnezeu este cu siguranță și motivul pentru care trăim senzația că nu suntem liberi în propria noastră țară, că ne conduce un guvern străin de sufletul și tradițiile noastre. Câtă vreme alte state ne impuneau prin forță – într-o perioadă istorică în care această manieră era normală în relațiile dintre ele – să facem și să dregem după voia lor, nu aveam ce reproșa nimănui. Faptul că nu eram liberi să decidem pentru noi ca națiune ne justifica starea de fapt în care trăiam ca neam.

Dar după revoluție nu se mai potrivește ceea ce pretindem că am obținut și modul cum ne manifestăm. Zicem că suntem liberi, dar încă nu suntem în stare să hotărâm pentru noi. Brucselu’ nu ne lasă cutare, ne impune cutare, UE a stabilit să facem așa și pe dincolo. Nu putem să ne ajutăm propriii fermieri sub niciun chip pentru că nu avem voie. Trebuie să ne aliniem prețurile pentru te miri ce serviciu public cu cele din Uniune, în condițiile în care economia nu e capabilă să producă nici până la piciorul broaștei în comparație cu a celora care au prețurile cu pricina. Iar economia nu poate mai mult, pentru că mecanismele care o pun în funcțiune nu sunt compatibile cu materia primă existentă în țara asta, oamenii. Este normal să fim diferiții, așa cum este fiecare neam din lumea asta. Unele, însă, au legile după cum le este firea, altele după cum le-a fost voia asupritorilor. Noi facem parte din a doua categorie.

Mă întreb câți dintre românii ce ne-au condus au gândit românește. Câți dintrepoliticieni au încearcat să pătrundă cu bunăvoință în intimitatea poporului să vadă care le sunt posibilitățile și neputințele? Să priceapă de ce nu i s-ar potrivi cutare sau cutare lege, ce în altă parte a lumii a dat roadă. Cine ar fi trebuit să se gândească la consecințele retrocedării unor parcele de pământ unor oameni lipsiți de elementarele mijloace de a le face să rodească. Degeaba îi dai cuiva o comoară dacă nu știe cui să o vândă și la ce preț, va muri de foame pe grămada de aur. Privim acum cu mânie în urmă și blestemăm faptele și pe cei care le-au făcut de ne-au adus în starea de acum, dar continuăm să ignorăm ca și aceia tocmai elementul cel mai important în procesul de guvernare, sufletul neamului acesta.

Cred că este momentul să înțelegem acest lucru. Să schimbăm aceste legi după cum ne sunt portul, graiul, tradiția, după firea noastră de români. Ce frumos și cât de actual surprinde politicianul și ziaristul Mihail Eminescu ideea guvernării: „[…] arta de-a guverna e ştiinţa de-a ne adapta naturii poporului, a surprinde oarecum stadiul de dezvoltare în care se află şi a-l face să meargă liniştit şi cu mai mare siguranţă pe calea pe care-a apucat. […] Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte străine, supte din deget, pe când ele ar trebui să fie, dacă nu codificarea datinei juridice, cel puţin dictate şi născute din necesităţi reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfă nouă sau ca un nou spectacol[…].”

Eminescu spunea acestea spre sfârșitul secolului al XIXlea, au fost și înaintea lui alții care au spus-o în state puternice, după el asemenea. Nu pot să cred că cei învestiții în funcții de conducere ar fi fost niște inculți ori niște proști și nu au știut. Mi-e teamă că mai degrabă nu le-a păsat, au privit guvernarea ca pe o problemă de afacere. Sau și mai rău nu au privit-o deloc. S-au înconjurat de oameni incapabili, dar slugarnici, cărora de le ceri albă ei îți dau albastră pentru că seamănă pe la începutul cuvântului și apoi cui îi pasă.

Preocupații de intrigi politice nu au sesizat diferența și s-au mirat doar la sfârșit că nu se potrivește. În loc să caute oamenii cu sufletul aproape de neamul acesta și cu minte destupată și să le ceară să construiască o lege bună pentru noi, cei mulți, au preferat să o comande pe grabă acelorași yesmani care probabil nici să traducă bine legea nu s-au străduit, că doar e la îndemâna oricui google-translate. În fine, să-mi fie iertată descrierea, nu am cunoscut personal acei oameni despre care am cutezat să vorbesc, sper ca nici să nu existe. Am încercat doar să-mi explic paradoxul de care vorbeam, între numita libertate de care cică ne bucurăm și măsurile luate ce par mai degrabă ale unui guvern fanariot.

Nu ne rămâne decât să încercăm cât mai mulți și cât mai mult să ne apropiem de Dumnezeu, Cel care respectă libertatea, pentru că El va împărăți peste niște supuși care au ales în deplină libertate să urmeze calea lui Hristos. Primul pas este să primim vestea celei mai mari minuni pe care a făcut-o Dumnezeu în fața omului, aceea prin care El, necuprins fiind, a luat trup omenesc, cu neputințe și slăbiciuni, trup de prunc, născut în grajd. Iar apoi să îndrăznim să mărturisim lumii că suntem ceea ce suntem, sau ar trebui sa fim, niște vestitori ai nașterii lui Hristos.

Adrian Nedelcu

”Reducerea TVA la produsele alimentare de bază este o discuţie care rămâne în picioare, dar într-o primă etapă Guvernul intenţionează introducerea unui proiect-pilot pentru reducerea TVA la pâine”, a declarat luni premierul Victor Ponta, la finalul reuniunii USL, conform Agerpres.

El a subliniat că va discuta în perioada următoare un astfel de proiect cu ministrul Agriculturii şi cel al Finanţelor. "Împreună cu ministrul Agriculturii şi cu cel al Finanţelor vreau să fac întâi un proiect-pilot, de exemplu la pâine. Vreau să merg pe tot lanţul de producţie, să vedem ce înseamnă implicaţia bugetară ca şi când pur şi simplu de la 24 la 9 considerăm toţi cei 15% în încasări”, a adăugat Victor Ponta.

Potrivit acestuia, la finele anului se pot constata efectele acestui proiect pe tot lanţul. 
"M-am lămurit încă odată - ca să nu fie considerat ajutor de stat şi atunci trebuie să mergi pe tot lanţul, ca să nu se rupă undeva, să nu rămână profitul, ce vrem noi să facem - 15% să se reflecte în încasări mai bune, eventual şi la un preţ mai mic, dar mai ales fiscalizare, să nu ne trezim că se rupe undeva.” 

El a menţionat că banii la TVA-ul redus vor fi puşi din alte părţi ale bugetului. 
Premierul a mai spus că o mare problemă constă în faptul că, dacă la pâine va fi pus şi cozonacul, acesta poate fi considerat tot pâine. El a adăugat că va primi o situaţie exactă în acest sens de la ministrul Agriculturii "ca să nu ne trezim că de fapt toate sunt pâini în România”.