Potrivit unui comunicat de presă al Comisiei Europene, va fi interzisă în exterior folosirea imidaclopridului, clothianidinului şi thiamethoxamului, iar utilizarea neonicotinoidelor va fi permisă numai în serele permanente unde nu ajung albinele.
Unii oameni de știință afirmă că numărul albinelor scade semnificativ din cauza folosirii neonicotinoidelor, sporind temerile privind un impact sever asupra furnizării de alimente la nivel global, ca urmare a faptului că albinele au un rol-cheie în polenizarea multor culturi.
„Sănătatea albinelor rămâne un factor de importanţă majoră pentru mine deoarece provoacă îngrijorări legate de biodiversitate, producţia de alimente şi mediu”, a precizat la rândul său comisarul european pentru siguranţa alimentară, Vytenis Andriukaitis.
Informarea CE vinde după ce, în luna mai, Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) a confirmat că pesticidele sunt dăunătoare pentru albine, sprijinind astfel rezultatele unor studii contestate de industrie.
Există o variabilitate a concluziilor, din cauza unor factori cum ar fi speciile de albine, utilizarea intenţionată a pesticidelor şi ruta expunerii, a explicat Jose Tarazona, expert în pesticide la EFSA.
Potrivit acestuia, au fost identificate unele riscuri scăzute , dar riscurile generale estimate pentru cele trei tipuri de albine sunt confirmate.
Studiul a analizat cele trei tipuri de neonicotinoide - clothianidin, imidacloprid şi thiamethoxam - a căror utilizare a fost restricţionată în UE, în urma informaţiilor publicate de EFSA în 2013.
Evaluarea EFSA va fi transmisă Comisiei Europene şi guvernelor UE, care vor decide restricţionarea suplimentară a folosirii neonicotinoidelor.
Un studiu realizat în Canada a ajuns la concluzia că albinele lucrătoare expuse la neonicotinoide au avut o durată de viaţă mai scurtă, iar coloniile aveau un risc mai mare de a rămâne fără regine.
În Europa, oamenii de ştiinţă au declarat că expunerea la culturi tratate cu neonicotinoide a afectat coloniile de albine domestice din două dintre cele trei ţări incluse în cercetare şi a redus succesul reproductiv al celor sălbatice din toate cele trei state
Protecting bees: EU set to completely ban outdoor use of pesticides harmful to bees
Today, Member States' representatives in a Standing Committee have backed a proposal by the European Commission to further restrict the use of three active substances (imidacloprid, clothianidin and thiamethoxam, known as "neonicotinoids") for which a scientific review concluded that their outdoor use harms bees. The protection of bees is an important issue for the Commission since it concerns biodiversity, food production and the environment. On the initiative of President Juncker, for whom this is a priority, the College discussed this on 29 March 2017. The restrictions agreed today go beyond themeasures already in place since 2013. All outdoor use of the three substances will be banned and the neonicotinoids in question will only be allowed in permanent greenhouses where no contact with bees is expected. Commissioner for Health and Food Safety, Vytenis Andriukaitis welcomed this vote, stressing that "the Commission had proposed these measures months ago, on the basis of the scientific advice from the European Food Safety Authority. Bee health remains of paramount importance for me since it concerns biodiversity, food production and the environment". The Regulation will now be adopted by the European Commission in the coming weeks and become applicable by the end of the year.
Fostul cadrul militar, Ionuț Piuaru, inginer auto și om de afaceri provenit din businessul cu materiale de construcții (inclusiv din zona de construcții civile), este de câțiva ani crescător de taurine Charolaise și, alături de un alt fermier din comuna Dacia, județul Brașov, au devenit primii doi furnizori ai Filierei Calității „Carne de Mânzat”.
Potrivit afirmațiilor lui Piuaru, animalele sale cresc liber și sănătos pe pășuni de munte, hrănite 100% natural cu iarbă proaspătă, fân și cereale, oferindu-i astfel cărnii un gust savuros.
„Animalele noastre sunt crescute pe pășune, sunt crescute liber, așa cum sunt crescute majoritatea animalelor de carne, sunt furajate cu iarbă de cea mai bună calitate și produse agricole realizate numai în fermă. În felul acesta reușim să controlăm tot acest proces și să asigurăm o hrănire ecologică, fără produși chimici sau de orice altă natură care să aducă prejudicii cărnii pe care noi o livrăm”, a menționat crescătorul în cadrul conferinței de lansare a Filierei Calității „Carne de Mânzat”, eveniment care a avut loc în data de 26 aprilie 2018 la București.
În Mușăteștii de Argeș, pe Valea Vâlsanului, în perioada de început a afacerii cu vaca de carne, Piuaru a investit într-un grajd vechi, destinat inițial creșterii taurinelor de lapte, 2014-2015 fiind în viziunea sa anii grei în ceea ce privește dezvoltarea. Anul trecut însă a fost unul încheiat cu profit după un 2016 pe creștere, iar așteptările pentru 2018 sunt la fel de pozitive, în condițiile colaborării cu Carrefour.
„Anul 2017 l-am încheiat pe profit. Din punctul meu de vedere, estimând cantitățile de animale pe care le vom livra către Carrefour, vor fi creșteri în ceea ce privește cifra de afaceri ca și profit. Primii doi ani de dezvoltare a fermei au fost grei, pentru că am reușit să preluăm la Vâlsănești o fermă veche, s-o modernizăm și s-o adaptăm pentru creșterea animalelor de carne (era o fermă proiectată în anii 80 pentru creșterea vacilor de lapte). Astfel, 2014-2015 au fost doi ani de dezvoltare și de investiții foarte mari, inclusiv în ceea ce privește achiziția de utilaje, comasarea terenurilor din zonă, achiziția de animale. Din 2016 am reușit să trecem pe plus și creșterea este progresivă”, a mai afirmat Piuaru în cadrul conferinței de presă.
Tot el a afirmat că este pe piață de cinci ani, iar startul cu taurine din rasa Charolaise a reprezentat mai mult o pasiune personală, în condițiile în care piața din România, în proporție de poate 70 la sută, este dominată de rasa Angus.
„A fost decizia mea, mi-a plăcut Charolaise, poate cea mai mare rasă de bovine de carne la nivel mondial, în valori absolute, singura rasă albă. Am adus lotul-matcă din zona Charolles, Franța, unul de aproape 30 de capete, care a sosit în 2014. A urmat o creștere progresivă a numărului de animale, fără a forța lucrurile; 80 la sută din dezvoltarea animalelor din fermă s-a realizat pe baza lotului-matcă. În acest moment sunt aproape 80 de capete în fermă. Dorim ca anul acesta să mai facem o achiziție din Franța de încă 20-30 de capete, astfel încât să ne încadrăm în planul și angajamentul pe care l-am făcut față de Carrefour”, a continuat fostul ofițer.
Trei mari abilități!
În cadrul conferinței de presă, Piuaru și-a exprimat părerea că un fermier român ar trebui să aibă trei mari abilități, și anume să știe să facă agronomie, astfel încât să producă furaje pentru animalele lui, să știe să facă zootehnie (să știe să-și crească animalele) și, nu în ultimul rând, să știe să facă comerț, să-și vândă produsele la un preț avantajos.
„Pentru noi, integrați în această filieră a calității Carrefour, am reușit să rezolvăm al treilea punct, acela de a vinde la un preț bun produsele noastre, iar acest aspect rezolvă primele două puncte. Reușim în acest moment să ne ocupăm de ceea ce știm noi mai bine – să creștem animale și să facem furaje pentru ele”, a precizat crescătorul de taurine Charolaise. „Acest parteneriat este un lucru bun pentru noi, prin faptul că avem astfel o previziune pe termen mediu și lung privind numărul de animale livrate. Acest lucru ne asigură atât un suport financiar pe termen lung, cât și un suport moral”.
Fermierul exploatează în prezent aproape 50 de hectare de teren, dintre care 25 ha reprezintă teren arabil și restul este fâneață.
„Noi cultivăm și aproape 50 ha de teren într-o zonă de deal, destul de greu de lucrat, dar producem furajele strict necesare pentru fermă. Nu comercializăm nimic din ceea ce obținem de pe terenurile noastre. Producem lucernă, producem porumb și cu porumbul și orzul facem uruială, produsul care se dă animalelor ca supliment nutrivit pe timp de iarnă, iar vara sunt pășunate începând cu luna mai până spre final de octombrie”, a mai punctat argeșeanul.
Chiar dacă la începutul afacerii, Piuaru nu părea mulțumit că din vaca de carne nu încasează bani decât o dată pe an, el a ținut să precizeze că bucuria oricărui fermier este ca produsul său să fie savurat de cât mai mulți români.
„Cea mai mare bucurie pentru orice fermier român este ca produsele sale să fie savurate de cât mai mulți consumatori, iar parteneriatul cu Filiera Calității Carrefour este cea mai bună metodă prin care rezultatul muncii mele să ajungă pe mesele românilor. Având această susținere mă pot concentra acum pe ce știu eu să fac cel mai bine: creșterea animalelor și oferirea unui produs sănătos, gustos și de calitate”, a conchis Ionuț Piuaru, deținătorul Fermei Agricole Vâlsănești din județul Argeș.
Marfa livrată acoperă doar 20 la sută din cererea rețelei Carrefour la nivel național
Prezent la evenimentul de lansare, Silviu Diaconu, coordonatorul proiectului Filiera Calității Carrefour a precizat la rândul său că estimările interne ale companiei spun că până la final de an ar urma să fie livrate doar către magazinele din București cel puțin 100 de tone de carne, pachet comun de la cele două ferme.
Chiar și așa, mai precizează reprezentantul retailerului, cantitățile nu sunt suficiente pentru întreaga rețea de magazine din țară.
„Produsele se vor găsi doar în București. Acesta este primul pas al proiectului. (...) Suntem în momentul de față în discuții cu vreo 5-6 parteneri”, a mai declarat Diaconu. „Cred că aceste 100 de tone de carne vor veni peste vânzările pe care le avem în mod obișnuit pentru carnea de mânzat (n.r. - circa 500 de tone). Și spun carnea de mânzat și nu de vită, pentru că este un alt angajament pe care l-am făcut clienților noștri, să aducem în fața clientului carne de tineret bovin care are calități gustative mult mai bune decât vita mai în vârstă. Sperăm ca în câțiva ani să ajungem la 50 la sută din cantitatea de carne de mânzat pe care o vindem”.
Carnea provenită din cele două ferme este tranșată și ambalată într-un abator specializat aflat în Râmnicu Vâlcea, iar produsele astfel obținute sunt livrate către hipermarketurile Carrefour din București, putând fi găsite în zona de Măcelarie-Autoservire.
Filiera Calității Carne de Mânzat se alătură celorlalte trei lansate de Carrefour în România, începând cu 2008, pentru porc, morcov și cartofi, asigurând controlul calității produselor oferite, prin monitorizarea și verificarea continuă a standardelor de calitate setate împreună cu partenerii de către o echipă de experți. Produsele sunt disponibile în toate hipermarketurile Carrefour din București, dar și la comandă, pe platforma BRINGO.
„Carrefour promovează produsele românești și producătorii locali, dovada fiind ponderea substanțială pe care produsele autohtone o au în magazinele noastre. Spre exemplu, pe segmentul carne regăsim carne de pasăre 100% românească, carne de vită în proporție de 90% din producție locală și aproximativ 60% carne de porc de la fermele din România. Prin lansarea celei de-a 4-a Filiere a Calității pentru carnea de mânzat Carrefour își continuă angajamentul de a oferi clienților produse românești proaspete și gustoase, având garanția calității prin monitorizarea atentă și verificarea continuă a standardelor agreate cu partenerii”, a spus Florin Căpățână, Director dezvoltare durabilă și relații instituționale Carrefour.
Carrefour România lansează Filiera Calității „Carne de Mânzat”, continuându-și astfel misiunea și angajamentul de a le oferi clienților produse românești de calitate, proaspete și gustoase, cu gust autentic, la un preț competitiv, prin dezvoltarea de parteneriate durabile cu micii producători locali.
Una dintre cele 1.050 de vaci la muls aflate în proprietatea lui Nicușor Șerban este și Sorina, un frumos exemplar Holstein avându-l ca ascendent patern pe vestitul taur „Blitz” i-a oferit crescătorului bucuria a peste 100.000 litri de lapte de-a lungul a șase lactații, devenind astfel numărul unu în exploatația Agroserv Măriuța.
Potrivit spuselor lui Șerban cu ocazia celei de-a doua zi a seminarului „Noutăți în ameliorarea și nutriția vacilor de lapte”, eveniment organizat în exploatația sa cu implicarea Ambasadei SUA la București, în prezent, inclusiv ca urmare a faptului că de aproximativ cinci-șase ani în Agroserv Măriuța se fac eforturi de orientare către grupa de vaci aflate în pregătire pentru fătare și grupa de bovine proaspăt fătate, a unui management eficient, dar și a unei nutriții corespunzătoare, văcuța Sorina a trecut pragul de 102.000 litri de lapte.
„Sorina a depășit 100.000 de litri de lapte pe viață productivă. Este o vacă născută la noi în fermă dintr-o vacă crescută la noi în fermă, dintr-un taur american – Blitz. Are 11 ani și la a șasea lactație a reușit să depășească 100.000 de litri de lapte. Acum are 102.000 litri și astăzi, 24 aprilie 2018, este ziua ei de naștere”, a mărturisit fermierul.
El a împărtășit cu cei prezenți câteva din „secretele” care l-au propulsat pe locul II la producția de lapte de vacă în România, unul dintre ele fiind și acela de utilizare a subvențiilor ca formă de dezvoltare a exploatației, nu ca element de ajustare a costurilor.
Mai mult, spune Șerban, una dintre cheile reproducției pleacă de la repausul mamar și chiar mai din față, de cum se înțarcă vaca.
„O vacă care se înțarcă grasă, sigur va avea probleme să rămână gestantă în lactația următoare. Este un ciclu de producție la care toate lucrurile sunt importante. Este adevărat, unele un pic mai importante decât altele. Nu trebuie nimic neglijat dacă vrem să avem peste 50 la sută vaci gestante din total efectiv, dacă vrem să avem un service period (n.r. - perioada până când vacile, în medie, rămân gestante) sub 130 de zile, dacă vrem să avem un consum de material seminal sub 2,5 paiete pe gestație la vacă și sub 1,4 – 1,3 la vițică, dacă vrem să facem bani din lapte, fără subvenție. Subvenția trebuie să ne gândim s-o folosim pentru dezvoltare. Este necesară pentru dezvoltare, este binevenită, dar să n-o luăm ca și element de ajustare a costurilor”, a precizat Șerban.
Tot el a detaliat aspectul legat de majorarea producției, eficienței și performanței în fermă, și anume cel de prioritizare a unor grupe de vaci, și anume cele aflate în pregătire pentru fătare și cele proaspăt fătate. Aceste zone reprezintă cheia de atingere a vârfului producției de lapte.
„În primii ani, când veneam în fermă, prima grupă de vaci unde mă duceam erau vacile cu producție înaltă, pentru că mi se părea că acolo este cel mai important să fiu eu prezent, să fiu atent, să iau măsurile care trebuie. De vreo cinci-șase ani, cred, fac eforturi și acționez în altă direcție – cele mai importante grupe de vaci într-o fermă, pentru a avea producție, eficiență și performanță este grupa de pregătire de fătare și cea de proaspăt fătate. O consider, dacă vreți, ca lucrarea de bază a solului, pentru că sunt agronom de meserie și spun că dacă ai făcut o lucrare de bază, corespunzătoare, dacă ai dat îngrășăminte de bază, corespunzător, ai șanse – dacă Dumnezeu te ajută – să faci o producție bună. Același lucru este cred că este valabil și la vaca de lapte. Dacă o pregătim pentru fătare cum trebuie, dacă după fătare urmărim ca plecarea să fie în regulă, avem șanse ca la 40 de zile după fătare să fie pe vârful producției de lapte. Dacă reușim să ținem vârful de la 40 de zile până la 120 de zile, când vaca trebuie să fie gestantă, eu vă garantez că veți avea peste 10.000 de litri pe vacă producție pe 305 zile”, a continuat șeful Agroserv Măriuța.
În prezent, crescătorul își permite chiar să și comercializeze animale aflate sub media producției de lapte a fermei și a vorbit în acest context de conceptul de selecție pozitivă. El recunoaște, de asemenea, că nu este mulțumit nici de vacile care reușesc performanțe de 70-80 litri pe cap de animal, adică mult peste ștacheta actuală din Agroserv Măriuța.
„De la 1 ianuarie 2018 și până acum cred că am scos undeva la 50 de animale care erau sub medie (n.r. - 37-38 de litri pe cap de vacă furajată). A dat Dumnezeu să ne permitem acest lucru. Eu visez de mult timp la treaba aceasta, să pot face o selecție pozitivă, adică să păstrez numai animale bune. Nu sunt fericit cu animalele cu 70-80 litri producție de lapte pe cap. Sunt foarte fericit cu cât mai multe animale de 40-50 de litri și sunt foarte fericit că am reușit într-un an și jumătate, de la 14 litri media grupei de înțărcare, să ajungem la 25 de litri. (...) Într-un an, sperăm să înțărcăm cu 28, poate chiar cu 30 de litri pe cap de vacă furajată. Aici este sursa de creștere a producției medii”, a completat Șerban.
Nu în ultimul rând, a mai recunoscut fermierul, ești liniștit și dormi bine atunci când contul din bancă este în creștere ca urmare a faptului că reușești să comercializezi juninci gestante chiar și cu 2.000 de euro bucata.
„Putem spune că în ultimul an am vândut peste 130-140 de juninci gestante, ultimele chiar și cu 2.000 de euro bucata. Merită orice efort pentru genetică și tehnologie în creșterea tineretului femel. Nu este nicio cheltuială. Totul este o investiție care se poate întoarce în fermă cu profit foarte bun. (...) Secretul este rația până la opt luni. Forțați-o, forțați-o, forțați-o pentru că animalul dacă este sănătos, este capabil să pună masă musculară, os, încât la fătare aproape să nu faci diferența dintre junincă și vacă”, a conchis el.
Pe partea zootehnică, societatea Agroserv Măriuța deține un număr de 2.600 de animale, din care 1.050 de vaci la muls. La ora actuală sunt mulse 900 de vaci, cu o producție medie în această perioadă între 37-38 de litri pe cap de vacă. În plus, ferma lui Nicușor Șerban are o producție medie pe 305 zile de lactație standard de 11.830 de litri de lapte.
De asemenea, fermierul ialomițean lucrează aproximativ 3.500 de hectare de teren arabil și recunoaște că a început businessul în zootehnie în 1998, cu o singură vacă.
În perioada 12-13 mai 2018, orașul Dărmănești, împreună cu GAL Valea Muntelui și Degustarium, organizează „Târgul gospodăriilor de produse montane – tradiții și obiceiuri”, având ca obiectiv principal susținerea producătorilor și antreprenorilor de pe Valea Trotușului, în a duce mai departe tradiția fabricării unor produse alimentare și non-alimentare cu vechi rădăcini în această zonă, anunță managerul Asociației GAL Valea Muntelui, Vlad Mihai Ochiroș, printr-un comunicat.
„Mizând pe o largă participare, reprezentanți ai Guvernului României, ai autorităților regionale și județene – ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ministrul pentru Relația cu Parlamentul, prefectul județului Bacău, președintele Consiliului Județean Bacău, directorul Agenției de Dezvoltare Nord-Est, directorul Direcției Agricole Bacău, directorul APIA Bacău etc., evenimentul va fi structurat pe trei zone, și anume: Zona 1 – Piațeta din fața Primăriei Orașului Dărmănești, acolo unde producători din 14 localități de pe întreaga Vale a Trotușului își vor expune și promova produsele proprii; Zona a 2-a – expoziția de animale din Târgul săptămânal al orașului, acolo unde crescătorii de animale își vor expune cele mai frumoase exemplare proprii; Zona 3 – Pensiunea Magic Garden Dărmănești, acolo unde se va conferenția pe două teme majore, și anume: Ziua 1 – 12 mai 2018, având ca temă – Strategii naționale și regionale pentru promovarea produselor tradiționale, creșterea animalelor, agriculturii și turismului, autorizarea și comercializarea produselor locale. Ziua a 2-a – 13 mai 2018, având ca temă – Workshop – turismul de nișă. Brandingul local și regional. Asociația Montpesa, viziuni și perspective”, se mai precizează în documentul de presă.
Inaugurarea evenimentului va avea loc în data de 12 mai 2018, în Piațeta din fața Primăriei Orașului Dărmănești, începând cu ora 13:00.
Datele Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) valabile la data de 16 aprilie 2018 relevă că doar 12 crescători au reușit să recepționeze 94 de purcei din rasele Bazna-Mangalița, în timp ce numai 80 de capete au fost livrate în Buzău pentru material de reproducție.
„Până la această dată, derularea programului de sprijin pentru rasele Bazna-Mangaliţa a condus la livrarea unui număr de 94 de purcei de la 10 furnizori către 12 crescători, respectiv: patru furnizori din judeţul Sibiu au livrat la patru crescători din acelaşi judeţ 38 de purcei, un furnizor din judeţul Hunedoara a livrat unui crescător din acelaşi judeţ patru purcei, un furnizor din judeţul Sălaj a livrat unui crescător din acelaşi judeţ patru purcei, un furnizor din judeţul Ialomiţa a livrat unui crescător din acelaşi judeţ patru purcei, un furnizor din judeţul Dâmboviţa a livrat către doi crescători din acelaşi judeţ 18 purcei, doi furnizori din judeţul Alba au livrat către trei crescători din acelaşi judeţ 26 de purcei”, se menționează într-un document de presă al MADR. „De asemenea, Ministerul Agriculturii precizează că un furnizor a livrat 80 de purcei în judeţul Buzău, în afara programului, pentru material de reproducţie”.
Tot în comunicatul de presă, se precizează că perioada de înscriere în programul de sprijin pentru rasele Bazna-Mangaliţa s-a finalizat, astfel că, la nivelul ţării, s-au înscris 304 furnizori, 30 de procesatori şi 6.186 de crescători de porci.
„Până la data de 16 aprilie 2018 inclusiv, participanţii la programul de sprijin pentru crescătorii de porci din rasele Bazna şi Mangaliţa, respectiv furnizorii de purcei din rasele Bazna şi/sau Mangaliţa, crescătorii de porci din rasele Bazna şi/sau Mangaliţa şi procesatorii/alte persoane juridice, în baza unei cereri, au solicitat înscrierea în program. Aceştia au avut la dispoziţie o perioadă de 90 de zile de la data intrării în vigoare a Hotărârii de Guvern 9/2018 privind aprobarea schemei «Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susţinere a crescătorilor de porci din rasele Bazna şi/sau Mangaliţa în vederea producerii cărnii de porc». Astfel, la nivelul întregii ţări, s-au înscris în program 304 furnizori, 30 de procesatori şi 6.186 crescători”, se menționează în comunicat.
Contactat telefonic, Ioan Ladoși, președintele Asociației Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR), a precizat pentru Revista Fermierului că șefia MADR nu a discutat deloc pe această temă cu reprezentanții asociației.
În plus, șeful APCPR afirmă că, pentru suma alocată de Guvern acestui program, numărul de scroafe ar fi trebuit să fie dublu.
„Aș face niște precizări: 1) Noi, ca asociație, nu am fost niciodată consultați asupra acestui program; 2) Noi susținem din toate punctele de vedere orice inițiativă de revigorare a raselor noastre tradiționale. Acestea sunt două puncte esențiale. După ce au ajuns și la noi știrile și legea din mass-media, noi ne-am exprimat oarecum părerea prin care spuneam că, din cunoștințele noastre, pentru a acoperi suma respectivă din program, ar trebui să existe un număr mult mai mare de scroafe de Mangalița și Bazna în România decât știm noi că sunt. După cunoștințele noastre, ar trebui să fie un număr dublu, ca să se consume fondurile alocate. De asemenea, noi nu am reușit să înțelegem cum anume va funcționa acel mecanism între cineva care are purceii - persoana X sau ferma Y -, acea persoană care livrează, de fapt, unui intermediar care este procesatorul și care, tot el, trebuie să ducă animalele la îngrășătorie. Cum va funcționa tot acest mecanism? Noi n-am reușit să-l înțelegem pe deplin care îi va fi funcționalitatea”, a precizat Ladoși.
Ministerul Agriculturii a ținut să precizeze prin vocile sale autorizate că în urma întâlnirii din data de 6 noiembrie 2017, care s-a desfăşurat la sediul instituţiei, au fost agreate toate detaliile privitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească participanţii la acest program. La şedinţa condusă de ministrul de resort, Petre Daea, au participat experţi ai Direcţiei Generale Politici Agricole, vicepreşedintele ANSVSA, Laszlo Nagy Csutak, directorul general al ANZ, Iacob Lelior, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Suine Autohtone Mangaliţa şi Bazna, Alexandru Nagy, preşedintele Romalimenta, Sorin Minea, precum şi majoritatea crescătorilor de suine din rasele autohtone Bazna şi Mangaliţa.
Conform comunicatului, la aceeaşi întâlnire s-a stabilit de comun acord că pentru un purcel livrat la o greutate de minimum 10 kilograme, valoarea corectă este de 250 de lei/cap, preţ care să acopere cheltuielile cu producerea şi creşterea acestuia.
Cu privire la perioada care trebuie să treacă de la data înţărcării, când purcelul are 7 kilograme, până la atingerea greutăţii de 10 kilograme - greutatea minimă de livrare, Ministerul Agriculturii precizează că este nevoie de maximum 30 de zile, ţinând cont că sporul în greutate la această vârstă este între 100 de grame şi 150 de grame/zi.
Conform MADR, din cauză că cele două rase erau pe cale de dispariţie, materialul de reproducere identificat nu putea asigura o livrare imediată pentru toţi cei care doresc să devină crescători ai acestor rase, dar se urmăreşte atent livrarea materialului biologic, astfel încât, în timp, să poată fi asigurată toată cererea de purcei pentru toţi cei interesaţi.
Hotărârea Guvernului nr. 9/2018 privind aprobarea schemei „Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susţinere a crescătorilor de porci din rasele Bazna şi/sau Mangaliţa în vederea producerii cărnii de porc” a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 în data de 16 ianuarie 2018.
Ajutorul de minimis reprezintă purceii primiţi cu titlu gratuit de crescătorii de suine care îşi desfăşoară activitatea în sectorul producţiei primare, pentru aplicarea programului de susţinere a producerii cărnii de porc din rasele Bazna şi Mangaliţa, pentru creşterea, îngrăşarea şi livrarea porcilor din aceste rase către un procesator/altă persoană juridică. Termenul până la care s-au putut realiza înscrierile în program a fost de 90 de zile de la data intrării în vigoare a Hotărârii de Guvern.
Pe 16 mai, de la ora 10:30, te invităm la Conferinţa Naţională „Deşeurile de ambalaje: Tendinţe vs Eficienţă”, care se va desfăşura în pavilionul B2 din Romexpo-Bucureşti, în cadrul Pack Expo 2018, expoziţia de ambalaje şi soluţii de ambalare din Europa de Sud-Est.
Evenimentul este organizat de Euroexpo Fairs, revista Infomediu Europa (coorganizator) şi Federaţia Asociaţiilor de Dezvoltare Intercomunitară (FADI), în colaborare cu Ministerul Mediului.
Te provocăm la o dezbatere pe teme de mediu, cu cele mai arzătoare subiecte ale momentului din domeniul managementului deşeurilor de ambalaje, dar şi al inovaţiilor şi tehnologiilor folosite în producţia de ambalaje şi etichete. Vei afla care este stadiul implementării PNGD, ce soluţii există pentru deblocarea proiectelor de investiţii şi a proiectelor operaţionale, care sunt modificările legislative de ultimă oră în ce priveşte taxa pe ambalaj, care este impactul modificărilor legislative în materie de ambalaje asupra industriei alimentare, dar şi cum să identifici mașina de ambalare vacuum perfectă pentru businessul tău.
Conferinţa va fi susţinută de reprezentanţi oficiali ai acestui sector şi speakeri importanţi din industria de ambalaje, printre care viceprim-ministrul şi ministrul Mediului, Graţiela Leocadia Gavrilescu, Gabriel Moiceanu, președintele Federației Asociațiilor de Dezvoltare Intercomunitară (FADI), Radu Timiş, președintele Asociaţiei Române a Cărnii, Mihai Petre (DELOITTE ROMÂNIA), Mariel Petric, Managing Partner Cora Trade, și Daniel Cotop, Head of Packaging Division Cora Trade. Vezi aici agenda evenimentului.
Precipitațiile consistente din punct de vedere al cantităților căzute, precum și episoadele de ger din ultimele săptămâni au lăsat în urmă condiții neuniforme de dezvoltare a culturii de rapiță în statele membre ale Uniunii Europene, însă pierderile previzionate de specialiști până la acest moment sunt interpretate la forma că totalul recoltei din această vară ar urma să fie unul de nivel mediu.
„Viziunea noastră este că recolta de rapiță a UE ar urma să atingă un nivel mediu sau să fie una care să depășească ușor acest prag”, a declarat Benoit Fayaud, specialist Strategie Grains, citat de Reuters.
„Dezvoltarea culturii (n.r. - de rapiță) este întârziată. Suntem însă optimiști în condițiile în care vremea caldă previzionată pentru perioada următoare va ajuta la înflorire și la dezvoltarea generală a plantelor”.
O vreme mai caldă și mai însorită, previzionată pentru această săptămână în Franța, ar urma să susțină intrarea plantelor de rapiță în etapa de înflorire, chiar dacă unele din ele au suferit în urma atacului puricilor cerealelor (n.r. - în acest caz Phyllotreta vittula) susținut de o toamnă blândă și de un exces de umiditate din iarnă, a mai adăugat Fayaud.
Media precipitațiilor căzute în luna martie 2018, în Hexagon, s-a situat la un nivel mai mare decât media pe sezon cu 60 de procente, fapt care a dus la băltiri în multe din parcelele însămânțate cu rapiță.
Cu toate acestea, previziunile Strategie Grains cu privire la recolta 2018 de rapiță a Franței sunt de stabilitate, în condițiile în care producția de anul trecut care a totalizat 5,3 milioane tone. Și vorbim în acest caz de stabilitate ca urmare a echilibrului generat de un nivel mai mare al însămânțărilor în comparație cu randamente estimate mai mici.
În Germania, așteptările cu privire la producție sunt de reviriment față de un an 2017 slab, ca urmare a urmare a absenței prezenței relativ scăzute a înghețului la sol.
„Sunt anumite zone din nordul și estul Germaniei unde sunt semne că rapița a fost afectată de îngheț, ca urmare a frigului tardiv, însă la nivel național, cultura ar urma să atingă un nivel rezonabil de productivitate”, a precizat la rândul său un analist german, citat de aceeași agenție internațională de presă.
„Randamentele nu vor fi fantastic de mari în acest an, însă ar trebui să atingă un nivel decent la nivelul întregii țări”.
Asociația Cooperativelor Agricole din Germania previzionează la rândul său că totalul producției de rapiță a țării ar urma să atingă în acest an un nivel de 4,67 milioane tone, în creștere cu 9,5 la sută față de 2017, dar în scădere față de media cincinală de 5,2 milioane tone.
În Polonia, recolta totală de rapiță ar urma să scadă cu 19 la sută până la un total de 2,26 milioane tone, ca urmare a diminuării suprafețelor semănate și a impactului episoadelor de frig sever care și-au făcut simțită prezența în regiunile nordice și centrale, potrivit aprecierilor lui Wojtek Sabaranski, specialist agribusiness la Sparks Polska.
„Pierderile cauzate de îngheț la rapiță este destul de severă în zonele menționate, în condițiile în care, local, nivelul distrugerilor este de 20-25 din totalul plantelor”, a mai adăugat polonezul.
„Starea culturii de rapiță din sudul țării, sud-vest și sud-est este mult mai bună, în condițiile în care vremea este mai blândă cu aceasta”.
În ceea ce privește situația din Marea Britanie, acolo, ca urmare a vremii umede și reci, riscul de afectare a culturii de rapiță este în creștere.
„Suntem cu mai bine de o lună în urmă în ceea ce privește dezvoltarea culturii de rapiță. De aceea, sunt motive să ne temem că vom pierde potențial de producție”, a adăugat Jack Watts, consultant-șef, departament culturi combinte, din cadrul Național Farmers Union.
Condițiile de umezeală au împiedicat aplicarea fertilizanților, fapt care ar duce la o vulnerabilitate și mai mare a plantelor la vremea nefavorabilă prognozată pentru lunile următoare, a precizat britanicul.
Potrivit unui studiu privind intențiile de orientare privind culturile agricole, condus de Agriculture and Horticulture Development Board (AHDB) din Marea Britanie, însămânțările la rapiță au crescut față se anul agricol anterior cu 11 procente, până la un total de 622.000 hectare, fapt care ar duce la finalizarea unui cincinal de declin.
În ceea ce privește România, singurele informații privind cultura rapiței sunt cele de la ANM. Astel, potrivit prognozei agrometeo valabilă în perioada 14-20 aprilie 2018, în Dobrogea, Muntenia, Moldova şi Transilvania, la cultura de rapiţă se va semnala înfrunzirea (5-16 frunze), precum şi apariţia inflorescenţelor, local în vestul şi sud-estul ţării.
Conform Jurnalului Agricol al ASAS, valabil la data de 12 aprilie 2018, în ceea ce privește culturile de grâu, orz și rapiță, starea de vegetație pentru această dată relevă că stadiile de dezvoltare sunt devansate față de anii precedenți.
„Procesul de înfrățire la cerealele de toamnă care a fost favorizat de condițiile agro-meteorologice din zilele precedente va fi încetinit datorită reducerii umidității stratului superficial de sol și a concurenței dintre frați. Creșterea în înălțime a plantelor se va accelera treptat”, se mai menționează în document. „Atac de boli și dăunători - condițiile au devenit favorabile și pentru majoritatea insectelor dăunătoare, dar pe moment situația pare să se încadreze în limitele obișnuite pentru această perioadă a anului. Pierderi – Staționar”.
La nivelul lunii februarie 2018, ministrul Agriculturii, Petre Daea, preciza că starea de vegetaţie a culturilor agricole semănate în toamnă este bună, iar temperaturile ridicate au ajutat la răsărirea şi înfrăţirea culturilor, însă există o problemă la rapiţă, mai ales în partea de sud a ţării.
„(...) Avem o problemă la rapiţă, pentru că perioada de însămânţare a rapiţei a coincis cu o perioadă aspră, pentru că seceta a înăsprit solul. Nu a creat condiţii optime pentru crearea unui pat germinativ corespunzător. Fermierii erau obligaţi să însămânţeze pentru că ieşeau din perioada optimă şi din nefericire aici avem goluri în cultură în anumite zone şi îndeosebi în partea de sud a ţării. Aici solul a scuipat pur şi simplu utilajele, nu le primea, nu puteau să intre în sol, să-l mobileze să-l mărunţească şi au fost răsăriri în etapă. În unele locuri nu a răsărit deloc, sunt goluri, e o densitate neuniformă. Sigur, aceste culturi sunt în aşteptare, dar specialistul le urmăreşte”, afirma ministrul cu mai de o lună în urmă.
În demersul nostru de a afla mai multe despre ce anume înseamnă să fii producător de usturoi, l-am contactat pe viceprimarul vestitei comune Copălău („Patria” acestei legume și condiment, deopotrivă), Constantin Bălineanu, și am aflat de la el că se poate obține marfă „curată” pentru piață chiar și de pe un hectar, în ciuda faptului că pentru acest sector nu există, deocamdată, un program de sprijin, cum este în cazul tomatelor, al cărnii de porc, al lânii etc., iar forța de muncă lipsește aproape cu desăvârșire.
Recunoaștem că interviul survine la doar două zile de la întâlnirea de lucru de la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) la care au participat principalii producători de usturoi din zonele consacrate, printre care și Copălău (Botoșani), Teleorman, Dolj, Mehedinți, Iași și Timiș, precum și reprezentanți ai ministerului de resort, ai marilor importatori din România, interesați de contractarea unor cantități mari și constante de marfă produsă autohton, respectiv reprezentanți ai direcțiilor de specialitate din cadrul MADR și ai Direcției Măsuri de Piață și Comerț Exterior din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA).
Am vrut să trecem dincolo de un simplu comunicat care preciza sec că, la noi în țară, suprafața cultivată cu usturoi în anul 2017 a fost de 9.936 de hectare, cele mai multe suprafețe fiind mici și foarte mici, exploatate de ferme de familie și de mici fermieri.
Voiam să aflăm mai multe decât generalitățile din comunicat referitoare la dificultățile întâmpinate de cultivatorii de usturoi (costuri mari de producție, deficitul de sămânță din soiuri autohtone, gama de mașini și utilaje necesare eficientizării acestei culturi, slaba asociere a micilor producători, valorificarea producției către piață, depozitarea, păstrarea și ambalarea corespunzătoare, astfel încât să fie satisfăcute nevoile pieței).
De asemenea, nu eram pe deplin lămuriți de fraza din documentul de presă potrivit căreia „interesul comercianților de a încheia contracte ferme cu producătorii, în contextul în care preferințele consumatorilor români sunt tot mai mult orientate spre produsele autohtone de o calitate ridicată”, în condițiile în care ne-am săturat de usturoi adus din Asia și aproape doar acest tip de marfă găsim în retailul românesc.
Eram curioși de ce MADR a recunoscut atât de târziu că „este pentru prima dată când instituția a așezat la aceeași masă producătorii de usturoi, importatorii și autoritățile pentru a sprijini eficientizarea culturii usturoiului, care a pierdut tot mai mult teren în România din cauza importului masiv din țări terțe”. Povestea usturoiului străin nu este de ieri, de azi.
Discuția cu viceprimarul fermier Bălineanu a fost lungă, dar vă asigurăm că interesantă (am redus la maximum din informațiile obținute). Pentru a vă provoca la lectură, vă spunem doar că singura reprezentantă a importatorilor la ședința de la MADR este de baștină dintr-o comună vecină cu Copălăul, dar a prezentat invitaților pretențiile atât de mari ale celor pe care i-a reprezentat, încât producătorii au plecat dezamăgiți de acolo, dar și că tinerii refuză salarii de 2.000 de lei, preferând să fie „sclavi” printre străini.
Atât, deocamdată. Despre prețuri, suprafețe, desfacere, nevoi, în cele ce urmează.
Revista Fermierului: Domnule viceprimar Constantin Bălineanu, ați fost prezent marți, 10 aprilie 2018, la sediul MADR, la întâlnirea de lucru pe filiera usturoiului românesc. Cu ce impresie ați plecat de la această primă reuniune?
Constantin Bălineanu: Am purtat o primă discuție pe subiect. Pentru a vă răspunde la întrebare, de la întâlnirea aceea am plecat cu un oarecare optimism. Rămâne să vedem ce și cum se vor concretiza cele discutate acolo, așteptăm rezultatele. (...) La prima impresie, ministrul Agriculturii, Petre Daea, ne dă speranțe. Mie, cel puțin, din ce discuții am avut cu domnia sa până acum, mi-a dat speranțe că începem s-o luăm pe drumul cel bun.
R.F.: Care vă sunt debușeele de desfacere a usturoiului obținut pe terenurile dumneavoastră din Copălău?
C.B.: Personal, în prezent am parafat un contract destul de bun cu un retailer care a intrat însă destul de greu în piață, abia anul trecut (...), în condițiile în care cu Agrocoop Copălău eu am pornit de vreo cinci ani și mai bine. N-am găsit însă înțelegere la lume de la bun început. Îi adunam la masă, discutam, totul era OK, iar când ieșeau de acolo, lucrurile se schimbau.
R.F.: Poate privesc în urmă la cooperativizarea forțată. N-ar fi o noutate pentru România.
C.B.: Pot vorbi doar despre mine - personal, am luat-o pe cont propriu. Azi am mai avut o discuție cu celălalt asociat și i-am spus că avem nevoie de încă doi parteneri pentru a porni la drum cu Agrocoop Copălău. (...) Singuri, ne este greu. Nu mai avem forță de muncă, nu mai avem cu cine lucra, am devenit cerșetori pe la poarta muncitorilor, astfel încât să îi aduci la muncă. Deja este foarte greu.
R.F.: Revenind la ședința din 10 aprilie 2018, cu această ocazie, oficialitățile au vehiculat o cifră de 9.936 ha însămânțate cu usturoi, anul trecut. La o medie de cinci tone de usturoi la hectar, unde sunt cele 50.000 de tone de marfă? În supermarket, găsim usturoi chinezesc...
C.B.: La noi, în Copălău, în prezent sunt însămânțate 90 de hectare cu usturoi. (...) Așa cum ați menționat și dumneavoastră, să mergi la minimum, la cinci tone la hectar, facem un calcul și vedem unde suntem. Este o aberație cifra! Nu cred. Copălăul, cât este el, și tot s-a ajuns ca suprafața cu usturoi să fie diminuată până la o treime din tot ceea ce era înainte.
La adunarea care s-a făcut la MADR, când am auzit că sunt unii care au și 500 ha însămânțate cu usturoi... m-am mirat. Unde se vinde toată marfa asta? Care sunt piețele de desfacere? Noi când mergem prin piețe, ne mai cunoaștem unul cu celălalt, producătorii între noi. Dar din Banat? Am rămas surprins. Cineva de la masă a vehiculat cifra aceasta și aproape că m-a bufnit râsul.
R.F.: Noi știm însă că, în cazul dumneavoastră, situația este tocmai inversă. Ați sărit de la 40 de ari însămânțați cu usturoi, în 2016, la peste un hectar, în toamna lui 2017.
C.B.: Da, sezonul acesta a lăsat de dorit. Cu toate acestea, eu am semănat un hectar cu usturoi și am făcut niște calcule. Până anul trecut, însămânțam 30-40 de ari (3.000 – 4.000 de metri pătrați). Anul acesta, am pus un hectar, să vedem ce se întâmplă, care sunt cheltuielile exacte și cât vom pierde.
În ceea ce privește însămânțările pe cooperativă, anul viitor, ne-am propus să semănăm 20 ha.
R.F.: Și? Ați reușit să gestionați costurile în mod eficient? Sau ați fi avut nevoie de sprijin de la stat?
C.B.: Măcar dacă statul ne-ar da și nouă cum dă prin programul guvernamental „Tomate în spații protejate”, să ne susțină măcar trei-patru ani, cât să ne punem pe picioare, și tot am putea să le demonstrăm și celorlalți producători că se poate. Până nu văd ceea ce trebuie să vadă, și anume realitatea din teren, deocamdată fiecare produce usturoi cât știe că poate comercializa.
R.F.: Am avea o șansă să-i oprim pe tinerii din Copălău să emigreze și să-i susținem să producă usturoi în România?
C.B.: Asta cu plecatul în străinătate nu se va rezolva. Dacă ar fi să ni se dea un ajutor, cum a fost în cazul tomatelor, tind să cred că 20 la sută dintre ei ar rămâne totuși în România. Pentru unii, este mai ușoară sclavia; s-a învățat. Credeți-mă, știu. Am fost fost și eu sclav opt ani, cât am fost în Grecia.
Apropo de forța de muncă, eu mai lucrez cu cineva și sunt nevoit să-i dau 15 la sută din încasări! Pe el nu-l interesează că eu am investit 35.000 de euro în tractor, în sculele necesare, când se strică, n-are treabă. El vine și spune că vrea 15 la sută. Am încercat să le ofer emigranților un salariu de 2.000 de lei pe lună și n-a mers. Preferă să tragă la bălegar pe 500 de euro în alte țări.
R.F.: Chiar și cu sprijin guvernamental, tot n-am văzut prea multe tomate românești în toate supermarketurile, chiar și în vârf de sezon. În cazul dumneavoastră, unde vă putem găsi, ținând cont de faptul că, deocamdată, statul nu vă sprijină? Ajungeți cu usturoiul de Copălău și în piețele bucureștene?
C.B.: Noi prin piețele bucureștene nu ajungem. Nici nu avem loc în ele. Dacă mă duc într-o piață, eu merg acolo unde se vinde marfa. Pe piața bucureșteanului este greu de intrat. Sunt și la noi samsari, dar au decență în ei. La București este „pe rupere”.
R.F.: La ședința de la minister au fost prezenți retaileri sau doar importatori?
C.B.: Din câte îmi aduc aminte, la întâlnire a fost prezentă o reprezentantă a importatorilor, o doamnă blondă, de baștină chiar de pe lângă Copălău, din Sulița. Am rămas însă dezamăgit de cerințele celor pe care îi reprezenta. Aceștia vor marfa aproape pusă la raft. (...) Eu, cu cine am încheiat contract, nu mi-a cerut altceva decât 200 de tone de usturoi, iar eu am semnat documentul și le-am și livrat 40 de tone de produs. În plus, nu mă pot apuca să produc cantități mari până nu am contracte ferme, o hală de stocare, forță de muncă, utilajele necesare. Apropo, pe noi ne omoară lipsa utilajelor. În comuna Copălău, dacă am avea un set de utilaje, cel puțin o semănătoare care să-mi pună usturoiul calibrat, altfel ar sta treaba.
R.F.: Vi-o permiteți de unul singur sau este nevoie de o finanțare?
C.B.: Ne-o putem permite doar printr-un program de finanțare. Asta este și discuția. De asta am ajuns și la Ministerul Agriculturii. Chiar asta i-am spus și ministrului, să ne ofere o direcție din două: - fie ne îngropăm de tot, ne luăm gențile și plecăm, fie primim un ajutor. Pachetul acela de utilaje nu l-aș folosi numai pentru Agrocoop Copălău. Numai așa poți să-i dezvolți și pe ceilalți.
R.F.: Cât ar costa acest pachet de utilaje?
C.B.: Cred că undeva la 100.000 de euro. Vorbim de o semănătoare, o prășitoare și o mașină de recoltat. Apoi, ne-ar trebui o hală pentru depozitarea producției.
R.F.: Care este media productivității la usturoi în exploatația familiei dumneavoastră?
C.B.: Am avut ani și cu trei tone producție, cu două tone etc. În toamna lui 2016, am lăsat-o mai moale cu însămânțările, drept pentru care am obținut în iunie-iulie 2017 doar vreo 200 de kilograme, pe care le-am dat sub formă de obligații și diverse. Anul trecut însă, în toamnă, am semănat un hectar întreg. În plus, am vreo două loturi experimentale de un ar, două.
R.F.: Pentru a exemplifica, vă rugăm să ne spuneți care este media cheltuielilor cu înființarea, întreținerea și recoltarea unui hectar cu usturoi?
C.B.: O tehnologie completă de cultură, inclusiv cheltuielile cu recoltatul, poate atinge un total de 24.000 – 25.000 de lei. Asta înseamnă să-i dai usturoiului tot ce are nevoie și să obții șapte-opt tone la hectar. Este posibil ca randamentul să fie și mai mare dacă nu avem atac de boli.
În ceea ce privește cazul meu, până la ora actuală nu am cheltuit bani cu bulbii și nici cu mecanizarea, ci doar cu manopera, cu motorina și cu restul de bulbi. Toate acestea m-au costat cam 8.000 de lei pe tot hectarul (fără recoltat).
Revista Fermierului: Ne-ați mai împărtășit un „secret”, și anume acela că în anul 2018 veți recolta un usturoi mai curat. Vă așteptați la diminuări de randament?
Constantin Bălineanu: În acest sezon – toamnă 2017 - vară 2018 – nu i-am aplicat culturii mele nicio formă de tratament, ci doar un complex în toamna anului trecut și un azotat în primăvara această, fără fungicide. Și da, când produci usturoi curat, cum îi spuneți dumneavoastră, unul fără tratamente, ai diminuări de producție. Dacă recoltez în această vară patru tone de usturoi de pe acest hectar însămânțat în toamnă, consider că sunt „tare”. Mizez pe precipitații, care să-l facă mai mare.
R.F.: În calitate de viceprimar, ne puteți spune câți producători de usturoi sunt în Copălău, cu aproximație?
C.B.: Mulți, asta vă pot spune. Pentru a detalia puțin, din 4.050 de locuitori ai comunei, jumătate sunt plecați. La 1.000 de familii, cam pe fiecare curte tot găsim 10-20 de ari însămânțați cu usturoi. Alții pot avea un hectar, o jumătate de hectar, cinci ari, trei ari... Să ținem totuși cont că lumea rămasă este îmbătrânită. N-am însămânțat cu usturoi niciun ar în plus peste 90 ha.
R.F.: Cam care ar fi producția medie la hectar în Copălău?
C.B.: Aproximativ cinci tone de usturoi la hectar.
R.F.: Și cu cât se vinde usturoiul la recoltă?
C.B.: La noi, kilogramul de usturoi se vinde la un preț de 11-12 lei vrac, cu coadă cu tot. Frăncuit însă, cumpărătorul câștigă 100%. Într-adevăr, este de muncă la el. Trebuie căutat, împletit, transportat, vândut la piață.
R.F.: La un calcul simplu, asta ar însemna că, în vara aceasta, fermierii din Copălău ar urma să obțină aproximativ 450 de tone de usturoi.
C.B.: Dacă vorbim de marfa pentru piață, totalul ar fi de cam 400 de tone (50 de tone se mai strică), iar 100 de tone rămân pentru sămânță. Astfel, 300 de tone tot pleacă pe piețele din Bacău, Iași, Suceava, fiecare pe unde își are locul de valorificare.
Personal, vă pot spune că am vândut mult usturoi și prin curierat.
R.F.: Prin comenzi online?
C.B.: Am păstrat un anunț postat cu ani în urmă și oamenii continuă să mă sune. Așa cum văd lucrurile, pentru micii producători asta este soluția – livrarea pe comandă. Din ce ne dăm noi seama, cam acesta este viitorul.
R.F.: Dacă ați putea, ați vrea să vă extindeți suprafețele cultivate?
C.B.: Noi avem un italian aici, în zonă, iar din 2.000 ha suprafață agricolă a comunei, 700 sunt vândute lui. Dacă aș vrea să cumpăr un hectar de teren și să mă extind și mai mult, în prezent, nu mai am de unde. (...) Ar trebui să umblu după acte și proprietari, pentru suprafețe foarte mici.
R.F.: Să înțelegem că aveți și suprafețe de cultură mare?
C.B.: Dețin aproximativ 12 ha pe care le cultiv cu floarea-soarelui, cu grâu... fac rotație. (...) Majoritatea materiei prime produse pe zona de cultură mare este dusă în piață. (...) Am avut unde vinde, am dus și în Comcereal (...), însă tot din usturoi trăim. Aceasta este sursa de venit a comunității, în afară de cei care au plecat să muncească în străinătate.





O suită de măsuri menite să-i protejeze pe micii fermieri europeni și pe producătorii de alimente de practicile comerciale incorecte ale marilor corporații ar urma să fie anunțate de reprezentanții Comisiei Europene, joi, 12 aprilie 2018.
Concret, ar urma astfel să fie interzise unele practici, cum sunt plăţile întârziate, anularea comenzilor în ultimul moment şi schimbări retroactive ale contractelor de către cumpărători.
Propunerea CE vizează producătorii mici şi mijlocii, care au sub 250 de angajaţi sau o cifră anuală de afaceri mai mică de 50 de milioane de euro, conform Reuters, citată de agenția națională de presă.
Cu toate că există la nivel naţional legi care au acelaşi scop, CE a anunţat că vrea să armonizeze aceste reglementări la nivelul UE.
Măsurile Comisiei vin după eforturile similare din Franţa, unde preşedintele Emmanuel Macron a anunţat că vor fi majorate preţurile minime pe care le pot cere retailerii pentru produsele alimentare şi vor fi limitate promoţiile din supermarketuri.
Prinşi între subvenţiile agricole mai scăzute şi producţiile în exces la anumite produse, cum ar fi laptele, fermierii europeni se plâng de mult timp că sunt presaţi de marjele de profit şi de războiul preţurilor din sectorul de retail.
Asociaţia Fermierilor Olandezi (LTO) a anunţat că salută propunerile CE, în timp ce Asociaţia Retailerilor Europeni, EuroCommerce, a avertizat că noua legislaţia va majora preţurile pe care le vor plăti consumatorii şi nu va rezolva dezechilibrele între cerere şi ofertă.
Reglementarea practicilor comerciale nu va rezolva ineficienţele şi problemele de pe piaţă, apreciază Eurocommerce.
Față de statisticile aproximative ale anului 2016, anul trecut, suprafețele însămânțate cu cartofi în România s-au diminuat cu circa 12.000 de hectare din cauza costurilor mari de înființare a unui hectar și a rentabilității scăzute, motive îndeajuns de puternice să-l determine pe fostul președinte al Federației Naționale a Cartofului din România, Ioan Benea, să se reorienteze către alte culturi agricole.
„Suprafețele însămânțate cu cartofi s-au diminuat mult. Cu doi ani înainte, datele APIA relevau că erau însămânțate 40.000 – 42.000 hectare la nivel de țară, în timp ce, în 2017, suprafața avea să fie redusă până la un nivel aproximativ de 30.000 ha”, a precizat pentru Revista Fermierului, Ioan Benea, menționând că acestea sunt suprafețe pentru care fermierii au solicitat plata subvențiilor. „Costurile de înființare a unui hectar de cartofi sunt în jur de 5.000 – 6.000 de euro, pe când la oleaginoase sau cereale, costurile sunt de 10-12 ori mai mici, iar riscul este mult mai mare la cartof. Dacă-i scump, cine credeți că mai cultivă? (...) Pentru că a devenit foarte costisitoare și nerentabilă cultura cartofului, de doi ani de zile am renunțat la ea. (...) În prezent lucrez 760 ha în zona Hărman din Brașov, iar ca structură de culturi am rapiță, cereale și mazăre”.
În ceea ce privește prețul de valorificare a mărfii obținute, de la sfârșitul perioadei de recoltat și până în iarnă, acesta a variat între 0,25 lei și 0,60 lei kilogramul, materie primă ridicată direct de pe tarla.
În ceea ce privește prețul corect al mărfii, acesta ar trebui să fie ca în străinătate.
„Prețul de valorificare a plecat anul trecut, la recoltare, în luna august, de la 25-30 de bani kilogramul, a urcat apoi la 35-40 de bani kilogramul de cartofi luați de pe tarla. A mai crescut ulterior la 50 de bani și nu cred că a depășit în toamnă-iarnă 55-60 de bani, marfă ridicată de la fermieri din curte”, a mai menționat fermierul brașovean. „Cel puțin un euro ar trebui să fie prețul de vânzare de la fermă, astfel încât să fie rentabil pentru fermieri. Necazul este la noi că acel câștig se vede, ca la toate produsele, la intermediari”.
Benea a explicat pentru Revista Fermierului cum ajung cartofii străini la prețuri foarte mici în România. Este vorba de produse care depășesc un anumit calibru și care, în Vest, sunt utilizate fie în zootehnie, fie în procesare, iar statele respective au și ele rolul lor în susținerea exporturilor.
„În toate statele exportatoare de asemenea produse vegetale, că sunt roșii, că sunt cartofi sau altceva, statul intervine și subvenționează. De exemplu, în Uniunea Europeană, polonezii, care sunt numărul unu la cantitatea de produs, (...) pentru fracția peste 55 de milimetri (cartoful mare) îi dau fermierii aproape gratuit din fermă și statul suportă transportul până la graniță, să-i scoată din țară. De ce? Dacă nu se consumă, acel cartof trebuie distrus, iar costurile sunt mult mai mari. În străinătate se consumă cartoful de până la 45-50 de milimetri în diametru. Altul mai mare nu veți găsi în Germania, în Franța, în Austria în hipermarketuri. Acesta este calibrul cartofului pe care cei din afară îl consumă. Motivele sunt multiple, însă, în primul rând, deoarece cartofii mai mici nu au o așa mare încărcătură de fertilizant (remanență). Cei peste dimensiunile menționate sunt vânduți ieftin. Acela este cartof pentru uz zootehnic, pentru procesare industrială, fulgi, alcool ș.a. Ce excede și acestor forme de procesare, îl dau gratuit. Probabil că asta se întâmplă chiar și în Egipt”, a conchis Ioan Benea.
Datele date publicității de Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Harghita arătau că, în 2017, s-a înregistrat cea mai bună producţie de cartofi la hectar, din ultimii 28 de ani, însă fermierii se declarau nemulţumiţi de preţurile pe care le primeau.
La nivel de județ, anul trecut, cartofii erau recoltați de pe o suprafață de 8.250 de hectare, la o producţie medie de 26,3 tone la hectar. În plus, preţurile au fost foarte mici în Harghita, între 0,40 lei şi 0,50 lei kilogramul, în câmp, în timp ce, în piaţă, kilogramul ajunge la 1,5 lei.
Pe de altă parte, datele Eurostat citate de presa centrală relevau că, în 2016, România a cultivat cartofi pe o suprafaţă de 188.000 de hectare, de pe care a recoltat o producţie totală de circa 2,7 milioane tone, o producţie care a plasat România pe locul 6 în UE la producţia de cartofi, după Germania, Polonia, Olanda, Marea Britanie şi Belgia.
Specialiştii Laboratorului Central pentru Controlul Calităţii şi Igienei Vinului (LCCIV) Valea Călugărească au verificat, în perioada premergătoare Paştelui, 316 eşantioane de vin, colectate atât din depozitele distribuitorilor, cât şi de la producători, rezultatul fiind că unele loturi de vin produs şi îmbuteliat în Bulgaria au fost neconforme, potrivit comunicatului de presă al Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) de joi, 5 martie 2018.
Conform sursei citate, scopul acţiunilor de control a fost asigurarea consumatorilor în privinţa autenticităţii şi conformităţii vinului românesc.
În urma analizării celor 316 de eşantioane de vin, în laboratoarele specializate din cadrul MADR pentru acest gen de determinări, nu au fost depistate neconformităţi de calitate sau compoziţie fizico-chimică, cu excepţia unor loturi produse şi îmbuteliate în Bulgaria, ce s-au fost dovedite ca fiind neconforme şi, prin urmare, au fost interzise la comercializare şi returnate furnizorului din ţara vecină.
„Întreaga producţie de vinuri autohtone se caracterizează prin calitate şi diversitate, iar autenticitatea şi naturaleţea sunt elemente garantate de producătorii români, constatate de către specialişti în domeniu, dar şi certificate prin distincţiile oferite vinului românesc la concursurile organizate pe plan naţional sau internaţional. Rezultatele analizelor efectuate în cadrul LCCIV Valea Călugărească asupra celor 316 eşantioane prelevate au confirmat progresele realizate în domeniul vitivinicol românesc, datorită programelor derulate prin MADR privind refacerea patrimoniului viticol şi retehnologizarea cramelor”, se precizează în documentul de presă al MADR.
Instituția citată subliniază totodată că piaţa vinurilor din România oferă produse de calitate, ce corespund din punct de vedere fizico-chimic şi organoleptic cerinţelor impuse de lege.
Mai bine de nouă soluții speciale din portofoliul Naturevo, printre care și Prev Am, produs de contact cu un mod de acțiune fizic, cu efect insecticid și fungicid, fabricat din ulei de portocale (60 g/l), certificat pentru agricultura ecologică, au fost prezentate cu ocazia simpozionului „Soluții ecologice pentru pomicultură”, eveniment care a avut loc marți, 3 aprilie 2018, în Aula Magna a Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS) din București.
În stilul specific, Ioan (John) Enoiu, administratorul Naturevo (o companie cu capital privat, integral românesc, înființată în anul 1999), a vorbit doar la superlativ despre Prev Am: „Este pe bază de ulei de portocale. Aceasta este substanța activă trecută și notificată ca produs de protecția plantelor. Uleiul acesta de portocale are efecte insecticide, fungicide, acaricide, chiar și bactericide, pentru că el acționează fizic la un moment dat. Acționează asupra exoscheletului și îl degradează, într-un interval de 24-48 de ore, îl distruge, fie că se numesc insecte, fie că se numesc fungi, bacterii ș.a.m.d., așa cum fac triazolii la ciuperci”.
Glumind cu auditoriul, pe lângă informațiile privind aplicarea și dozarea (prin stropire, foliar, în concentrații cuprinse în intervalul 0,4 – 0,8, intervalul dintre tratamente fiind de 7 zile) Enoiu i-a sfătuit pe fermierii din sală să fie atenți la acest produs, ca nu cumva să-l „fure” tractoriștii și să creadă că este suc de portocale!
„Mare lucru nu va face. Creează o diaree care durează zile întregi și, atunci, nu-i mai vezi la treabă”, a adăugat șeful companiei.
În opinia sa, agricultura ecologică a evoluat cu o viteză fantastică. Enoiu crede, de asemenea, că există posibilitatea de a practica agricultura ecologică, de a pune la punct programe integrate pentru agricultura bio (excepție, erbicidele) cu ajutorul cărora să se obțină o producție de foarte înaltă calitate, fără probleme.
„Agricultura ecologică se înclină mai mult către agricultura de precizie și nu numai către agricultura de precizie, către agricultura inteligentă. Agricultura inteligentă folosește instrumentele agriculturii de precizie, dar adaugă și ceea ce creierul uman nu a putut transfera în computer. Interpretarea situațiilor concrete din teren, în anumite momente, aparține omului. Nu poate computerul, satelitul sau orice alt sistem să interpreteze tot ceea ce se poate întâmpla și, de asemenea, nu poate să vadă ceea ce se schimbă pe parcurs. Trăim într-o perioadă a schimbărilor climatice. Acestea schimbă biologia plantei, schimbă biologia organismelor de dăunare. De aceea, noi trebuie să găsim niște soluții complexe, complete dacă se poate, prin care să mărim rezistența plantei și, apoi, să venim și să acționăm direct asupra organismelor dăunătoare”, a explicat șeful Naturevo.
Premergător însă determinării soluțiilor menite să susțină agricultura ecologică, specialiștii companiei au adunat însă produsele în portofoliu. Ulterior, când s-au adunat suficient de multe produse, cercetătorii Naturevo au început să pună la punct programe specializate.
„Programele sunt în conceptul Naturevo Eco. Sunt produse naturale, avizate pentru agricultura ecologică. De obicei, acestea sunt cu valențe multiple și cu viteze foarte mari de degradare, dar nu numai a lor. Avem niște produse care măresc degradarea inclusiv a altor substanțe existente în sol sau în plante. În procesul de reconversie, de trecere de la agricultura convențională, clasică, spre una ecologică, este foarte important să faci curățenie cât mai repede. Cu alte cuvinte, să diminuezi ceea ce este în sol, ceea ce este în plantă, astfel încât, la un control, la o analiză, să se vadă că planta, solul sunt curate de acele elemente care împiedică trecerea către o agricultură ecologică”, a mărturisit John Enoiu auditoriului. „Nu există un produs-minune. Nu există nici măcar cinci produse-minune. Poate exista însă un program-minune, care să acopere foarte multe aspecte. De aici, Naturevo Eco se întrepătrunde cu Naturevo Concept 0,00 reziduuri, cu Flexitech Agro (care înseamnă tehnologii flexibile pentru agricultură), pentru că n-o să putem face integral tehnologiile clasice”.
Aceeași viziune a agriculturii ecologice privită la nivel de ansamblu o are și directorul tehnic al companiei, Florian Lazăr. El spune că pentru a crea un ecosistem menit să producă eficient, trebuie ca acesta să fie în primul rând înțeles.
„În ceea ce privește produsele pe care noi le avem în portofoliu, în primul rând trebuie să privim agricultura ecologică la nivel de ansamblu, trebuie să gândim sistemic. (...) Pentru a crea un ecosistem viabil, care lucreze bine și să producă, trebuie să știm exact ce procese se întâmplă la nivelul solului, ce procese se întâmplă la nivelul plantei, cum se interconectează plantele între ele (...). Astfel, înțelegând ecosistemul, putem crea viabilitate acestui sistem. În sensul acesta, noi venim cu câteva produse cu care, în primul rând, să ajutăm plantele să pornească bine, de la început, în vegetație”, a precizat Lazăr.
Tehnologia de exploatare poate depăși 3.000 de euro ca preț la hectar
Întrebat fiind de fermierii din sală care ar fi media costurilor de exploatare a pomilor care produc în sistem ecologic, Dorin Sumedrea, director științific ICDA Pitești-Mărăcineni, a explicat că alocarea factorilor se face până la nivelul unui anumit cost, astfel încât să fie menținut pragul de eficiență economică. El nu s-a ferit însă să vehiculeze și prețuri: „Dacă ne referim strict la tehnologia de exploatare, depinde foarte mult de producția dorită. Sigur, nu se face rabat de la anumite tratamente, indiferent de producția vizată. Însă, în livezile intensive, superintensive, chiar și pe ecologic, poți merge între 1.500 – 2.500 de euro (n.r. - costuri la hectar). Bugetul nu se face strict. Se alocă factori până la un anumit cost, astfel încât să se păstreze pragul de eficiență. Alocarea de inputuri pe tehnologia de exploatare poate merge de la 1.000 de euro până la 3.000 de euro, în medie. La 80 – 100 de tone de mere la hectar discutăm de ceva, la afini discutăm de altceva”.
Un alt semn de întrebare a venit de la un pomicultor care dorea să știe dacă există o listă a produselor de protecție a plantelor care sunt utilizate în agricultura ecologică. Răspunsul a venit imediat din partea Elenei Leaotă, director strategii, Naturevo (fost director general al Autorității Naționale Fitosanitare): „Ceea ce este important pentru producătorii din agricultura ecologică, și ar fi trebuit să fie promovată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, este o listă a produselor de protecție a plantelor care sunt utilizate în agricultura ecologică. Această listă practic, la ora la care discutăm, nu există. Toți care lucrează în acest domeniu se bazează pe Regulamentul 889/2008, anexele I și II, în care sunt toate substanțele active care se pot regăsi în produse care pot fi utilizate în agricultura ecologică, atât ca îngrășământ, cât și ca produs pentru combaterea agenților de dăunare”.
La nivelul UE, în fiecare an, suprafețele ecologice cresc cu peste 500.000 ha. La sfârșitul anului 2016, erau înregistrate 186.000 de ferme ecologice. În 2015, la nivelul UE, agricultura organică sau ecologică se practica pe 11,1 milioane hectare și existau 306.500 de operatori (producători și importatori).
În ședința Guvernului din data de 4 aprilie 2018, a fost aprobat un proiect de lege care modifică și completează Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice, aprobată prin Legea nr. 38/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Prin modificările și completările aduse la actul aprobat în Ședința Guvernului, se va crea cadrul normativ în vederea emiterii legislației subsecvente care va reglementa desemnarea laboratoarelor oficiale și de referință în vederea efectuării analizelor pentru probele prelevate în cadrul controalelor oficiale, conform prevederilor din Regulamentele europene1, precum și aprobarea regulilor naționale privind importul produselor agroalimentare ecologice din ţări terţe.
„Prin actul normativ aprobat (...) se dorește eficientizarea verificărilor efectuate de către structura responsabilă cu inspecțiile tehnice în domeniul agriculturii ecologice de la nivel central și teritorial, din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu privire la activitatea desfășurată de organismele de control aprobate, precum și abrogarea unor prevederi ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice, care nu mai au aplicabilitate la ora actuală”, se menționează într-un comunicat de presă transmis la doar 24 de ore după evenimentul Naturevo de la ASAS.
Lista cu noutățile din catalogul produselor speciale Naturevo, prezentate în cadrul simpozionului
Omya Calciprill S14 (nou) – Îngrășământ și amendament pe bază de sulfat și carbonat de calciu granulat. Amestec de gips și carbonat de calciu micronizat, special granulat pentru o aplicare ușoară. La cereale, se recomandă aplicarea a 70-175 kilograme la hectar, la rapiță 315-500 kilograme la hectar, lucernă – 175-210 kilograme la hectar, sfeclă de zahăr – 175-350 kilograme la hectar, respectiv l cartofi 100-140 kilograme la hectar. „Un excelent îngrășământ cu sulf, necesar pentru formarea proteinelor, uleiurilor în oleaginoase și, în anumite condiții, chiar pentru deblocarea fosforului la nivelul solului”, a explicat Florian Lazăr.
Omya Magprill (nou) – Îngrășământ și amendament pe bază de carbonat de magneziu și calciu granulat, special granulat pentru o aplicare ușoară. Recomandat pentru solurile sărace în magneziu și cu un pH acid. Este certificat pentru utilizarea în agricultura ecologică. Aplicare și dozare: nisipos – 300 kg la hectar, lutos – 500 kilograme la hectar, argilos – 625 kilograme la hectar, 10-15 la sută materie organică – 750 kg/ha, plus 25% materie organică – 1.000 kilograme la hectar. Magneziul are un rol direct în procesul de fotosinteză, lipsa lui ducând la încetinirea dezvoltării plantelor și la blocarea creșterii.
Garex B (nou) – Produs fertilizant cu bor, cu efect fungicid, bactericid, insecticid repelent, nematocid și stimulator de fructificare pe bază de extract concentrat de usturoi (80,73%) și bor (2%). „Produsul este un repelent împotriva lepidopterelor și insectelor cu aparat de supt și masticat. Are efect împotriva nematodele. Nematodele sunt foarte greu de controlat. Faptul că fermierii pot aplica acest produs la plantare, la nivelul solului. El este sistemic, se preia și prin foliar, dar aplicat la groapă, are un efect repelent împotriva dăunătorilor din sol. La fel, pe frunză, pentru acarieni. Extractul de usturoi este complet biodegradabil, nu schimbă gustul fructelor, poate fi aplicat fără probleme. Are efect fungicid. Sunt o serie întreagă de putregaiuri pe care le putem controla cu produsul acesta pe bază de usturoi”, a adăugat Lazăr.
Algasil (nou) – Stimulator și inductor de autoapărare cu activitate multiplă – fungicid, insecticid, acaricid). Conține extract de alge (Ascophyllum nodosum) plus siliciu și potasiu care exercită un efect stimulator asupra culturilor. „În contextul amplitudinilor foarte mari de temperatură zi-noapte, dezvoltarea ciupercilor din genul Fusarium și Verticillium este mult mai puternică decât a altor microorganisme, astfel încât devin prevalente, traheomicoze”, a punctat Enoiu. Aplicare și dozare la pomicultură, viticultură, legumicultură și căpșuni – 300-500 ml/hl de apă (3-5 l/ha).
Almar (nou) – Biostimulator care reglează înflorirea, fecundarea și formare fructelor. Produs fertilizant cu extract de alge (Ascophyllum nodosum), bor, magneziu și potasiu. „Rolul borului, astăzi, este unul și mai mare – creșterea rezistenței la ger, în diminuarea populațiilor de bacterii etc. Mai mult, borul se poate folosi cu succes în tratamentele de iarnă, astfel încât să mărească rezistența plantei cu 2-4 grade Celsius la ger. Favorizează și înrădăcinarea”, a adăugat Ioan Enoiu. Aplicare și dozare – legume, măr, păr, sâmburoase – 2-3 litri la hectar, căpșuni – 1,5 – 2,5 litri la hectar, respectiv vița-de-vie – 2 litri la hectar.
Wetcit (nou) – Adjuvant complex care are rol de agent de umectare, dispersie și penetrare. „Provine aceeași sursă și este asemănător cu Prev Am, dar este partea mai brută a lucrurilor, tot din coajă de portocală este și acest surfactant. Tot terpene, tot ulei de portocal, ceva, tulpină, coajă și altele. El mai conține alcool etoxilat care este un surfactant acceptat într-o anumită cantitate pentru agricultura ecologică”, a precizat Ioan Enoiu. Aplicare și dozare – ca produs de umectare general, utilizați Wetcit la 25-50 ml per 100 litri de apă. Utilizați 100-300 ml per 100 litri de apă (0,1 – 0,3%) pentru eficiență optimizată a pesticidelor.
Ovipron Top (nou) – Produs pe bază de ulei de parafină înalt rafinat. Insecticid, acaricid cu acțiune prin contact, prin sufocare în toate stadiile: adult, larve și ouă. „Acest ulei parafinic găsit cel mai des pe cașcaval este înalt rafinat. Îl folosim în tratamentele de iarnă (lucrează la doze mari și fungicid, insecticid și acaricid) și ca adjuvant pentru protecție împotriva arsurilor solare, protecție împotriva degradării din cauza ultravioletelor sau a celorlalte produse de protecție pe care le folosim, diminuarea pierderilor de apă până la 25-30 la sută (în combinație cu Algasil) sau să reducem cu 25-30 la sută consumul de apă”, a explicat șeful Naturevo. Se pretează pentru îmbunătățirea acțiunii produselor de protecția plantelor formulate ca: EC, EW, OD, formulări uleioase.
Algobor (nou) – Îngrășământ foliar lichid pe bază de bor micronizat din borat de sodiu. Conține și extract din alga Ascophyllum nodosum bogată în regulatori de creștere, coloizi organici și acid alginic. „Totul este potențat de polioli. Acest bor intră în plantă și se transferă de trei ori mai repede decât orice formă de bor”, a adăugat Enoiu. Aplicare și dozare – sfeclă – 3 litri la hectar, andive, rapiță și culturi de câmp – 2 litri la hectar, floarea-soarelui – 2,5 litri la hectar, pomi fructiferi – 1 litru la hectar, viță de vie – 1,5 litri la hectar, mazăre, fasole sălbatică, măzăriche, linte – 1,5 litri la hectar, lucernă – 1,5 litri la hectar, respectiv culturi de legume (varză, morcov, sparanghel, pepene, căpșuni) – 1-1,5 litri la hectar.
În cele 86 de spații amenajate temporar, cât şi în cele 117 unităţi de abatorizare autorizate sanitar veterinar, în care se asigură supravegherea sanitară veterinară, până la această dată au fost sacrificaţi 135.579 de miei, se precizează în cel mai recent comunicat al Agenției Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA).
În plus, din centralizarea primelor date furnizate de către Direcţiile Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) judeţene, rezultă că, în intervalul 14 – 29 martie, au fost realizate 6.174 de controale în unităţi de depozitare a produselor de origine animală autorizate sau înregistrate sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, pieţe agroalimentare, târguri, unităţi de tip hipermarket/supermarket, unităţi de comercializare a produselor alimentare de origine animală şi non-animală, precum şi în unităţi de alimentaţie publică.
Conform datelor ANSVSA centralizate, neregulile identificate în timpul controalelor au fost sancţionate prin aplicarea unui număr de 530 de amenzi, în valoare totală de 614.240 de lei.
„Dintre deficienţele identificate şi sancţionate, menţionăm: depozitarea şi etichetarea necorespunzătoare în cazul produselor alimentare; comercializarea produselor alimentare fără respectarea condiţiilor de igienă sau în spaţii neînregistrate sanitar veterinar; manipularea necorespunzătoare a produselor alimentare; nerespectarea legislaţiei în vigoare privind ambalarea şi etichetarea produselor; lipsa documentelor care să ateste conformitatea sau trasabilitatea produselor; transportul de produse alimentare cu mijloace de transport neînregistrate sanitar veterinar, respectiv personal fără echipament de protecţie”, se mai menționează în comunicat.
În același document, se mai precizează că o parte dintre aceste acţiuni au fost realizate împreună cu reprezentanţi ai IGPR, ai autorităților locale și ai altor instituții cu atribuții de control.
În perioada premergătoare sărbătorilor pascale, ANSVSA, prin intermediul structurilor de control de la nivel naţional, desfășoară controalele tematice specifice, pentru a asigura cetăţenilor un comerţ civilizat, cu alimente sigure.
ANSVSA continuă supravegherea operatorilor din industria alimentară în perioada următoare, prin acţiuni de inspecţie şi control şi prin asigurarea serviciului de permanenţă de către personalul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor.
„Reamintim cetățenilor numărul de telefon al „Call Center”-ului ANSVSA - 0800 826 787 - care poate fi apelat gratuit, din orice reţea de telefonie, pentru a sesiza nereguli în domeniul siguranţei alimentelor”, precizează reprezentanții agenției.
Până la data de 2 aprilie 2018 au fost primite în total 12.421 de solicitări de înscriere în programul de sprijin pentru tomate, cultivate în sere sau solarii, pentru anul 2018, anunță ministerul Agriculturii printr-un comunicat de presă.
Defalcat pe cicluri de producție, 11.310 de solicitanți s-au înscris în Ciclul I, iar restul de 1.111 în Ciclul II.
Dintre solicitanții pentru sprijin în Ciclul I, 1037 au definitivat plantarea tomatelor în spații protejate. Constanța și Ialomița sunt primele județe în care a început valorificarea producției de tomate în piață.
„Reamintim că programul de sprijin pentru tomate, cultivate în sere sau solarii, cu ajutorul căruia producătorii agricoli din România sunt susținuți, se află în al doilea an de implementare, asigurându-se astfel necesarul de consum intern din producția autohtonă”, se mai menționează în documentul de presă.
În primul ciclu de producție a tomatelor în spații protejate, susținut prin programul de finanțare derulat în 2017 de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), se înscriau 4.397 de beneficiari, iar în ciclul al doilea, 3.627 de beneficiari.
După primul an de implementare (2017), au fost livrate pe piață peste 50.000 de tone de roșii proaspete de către 8.024 de legumicultori, beneficiari ai programului, suma plătită către aceștia în anul 2017 fiind de 23.667.674,62 euro.
Schema de minimis pentru anul acesta este similară anului 2017 și se va implementa de către Direcțiile pentru Agricultură Județene (DAJ), iar potențialii beneficiari sunt producătorii agricoli persoane fizice care deţin atestat de producător, producătorii agricoli persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale, constituite potrivit OUG nr. 44/2008, respectiv producătorii agricoli persoane juridice.
Sumele se plătesc într-o singură tranşă. Pentru o evaluare eficientă a producției de tomate, a fost inclusă în cerere obligativitatea producătorilor de tomate ca la finalul recoltării să comunice DAJ cantitatea totală de tomate obținută pe suprafața de 1.000 mp.
Pentru a fi eligibili acordării acestei forme de sprijin financiar pentru cultura tomate, beneficiarii trebuie să dețină o suprafață cultivată cu tomate în spații protejate de minimum 1.000 mp, marcată la loc vizibil, cu o placă indicator inscripționată „Program susținere tomate, 2018” și să menționeze numărul cererii depuse pentru obținerea finanțării. De asemenea, o altă condiție este cea de a obține o producție de minimum 2 kg de tomate/mp și să facă dovada producției realizate prin documente justificative privind comercializarea producției.
Nu în ultimul rând, producătorii înscriși în program trebuie să fie înregistrați în evidențele Registrului agricol deschis la primăriile în a căror rază administrativ-teritorială se află suprafețele cultivate cu tomate în spațiile protejate în anul de cerere, precum și să valorifice producția în perioadele ianuarie-mai inclusiv și/sau noiembrie-20 decembrie, inclusiv.