Începând chiar din primăvară devreme avem deja de lucru cu unul dintre cei mai importanţi dăunători ai culturii de rapiţă - gărgăriţa tulpinilor de rapiţă (Ceutorhynchus napi).
Insecta se întâlneşte în toate zonele de cultură a rapiţei. Gărgăriţa tulpinilor de rapiţă atacă atât culturile de rapiţă, cât şi culturile de varză, conopidă, determinând pagube însemnate.
Plantele atacate de gărgăriţa tulpinilor de rapiţă se cunosc prin aceea că stagnează din creştere şi în general tulpina se deformează, se răsuceşte în forma literei S. Un alt aspect al atacului este dat de numărul de ramificaţii ale plantei. De obicei, plantele atacate au un număr mai mare de ramificaţii, însă aceste ramificaţii nu formează silicve sau dacă le formează acestea sunt seci. Pagubele produse culturii variază între 20 - 30% şi pot ajunge până la compromiterea în totalitate a culturii de rapiţă.
Adulţii iernează în sol, sub resturile vegetale, în păduri, pe terenurile nelucrate, iar primăvara devreme, când se ajunge la o temperatură a solului de 5 până la 70 C la adâncimea de 2 cm, aceştia ies din stadiul de hibernare. De la temperatura de 100 C se produce zborul dăunătorilor în noile câmpuri de rapiţă. Depunerea ouălor se produce după o perioadă scurtă de hrănire. O femelă poate să depună până la 100 de ouă. Aceste ouă sunt depuse în diferite locuri, dar de preferinţă pe tulpina în formare. Din ouă ies larvele care se hrănesc în interiorul tulpinii. Adultul de gărgăriţă are corpul de aproximativ 3,5 - 4 mm lungime şi culoarea neagră spre plumburie. Ca la orice gărgăriţă capul se termină cu un rostru lung cu ajutorul căruia taie orificii în tulpina de rapiţă. Larvele au la maturitate aproximativ 5 mm lungime, au corpul albicios, uşor îndoit la mijloc, iar capul la început este negru după care devine brun. Larvele sapă galerii prin tulpină.
Combaterea
Părerile specialiştilor sunt împărţite în ce priveşte combaterea gărgăriţei tulpinilor de rapiţă. Însă, toţi sunt de acord că odată apărute larvele în interiorul tulpinilor, acestea sunt foarte greu sau chiar imposibil de combătut. După opinia noastră, combaterea eficientă a acestui dăunător se poate face numai atunci când au apărut formele hibernante (adulţii) în cultura de rapiţă, înainte de depunerea pontei în interiorul tulpinii. Din punct de vedere climatic, acest lucru se întâmplă atunci când temperatura aerului este mai mare de 900 C, iar precipitaţiile lipsesc. Calendaristic, această temperatură se întâlneşte, în anii normali, la începutul lunii martie.
Anul trecut, datorită condiţiilor din primavară, primele exemplare adulte au fost prinse în capcană, în zona Calaraşi, la data de 21 februarie. Anul acesta, datorită iernii destul de blânde (cu zăpadă şi cu geruri treptate până la jumătatea lui februarie) credem că atacul acestui dăunător va fi mult mai virulent decât în ultimii ani şi cu o apariţie ceva mai târzie în culturile de rapiţă, aproximativ pe 2 - 5 martie. Ca fenofază de dezvoltare a plantelor de rapiţă, atacul coincide cu începutul creşterii tulpinii de rapiţă, dar până să ajungă tulpina floriferă la înălţimea de 10 - 15 cm. După ce depăşesc această înălţime, plantele sunt mai greu atacate, iar pagubele sunt mult mai mici.
Ca modalitate de combatere se recomandă aplicarea diferitelor tipuri de insecticide omologate în acest sens. Pentru mărirea eficienţei asupra acestui dăunător este de preferat să se aplice amestecuri de insecticide care să aibă atât efect de contact, cât şi sistemic. Componenta de contact omoară toţi adulţii de gărgăriţă întâlniţi în cultură, iar componenta sistemică asigură protecţie împotriva dăunătorilor care vor veni după trecerea efectului de contact. Adulţii care vin din alte culturi, înainte de a depune ouăle se hrănesc şi odată cu hrana ei ingerează şi insecticidul sistemic aplicat culturii. În felul acesta se poate asigura o protecţie bună a culturii de rapiţă împotriva gărgăriţei tulpinilor.
