Am realizat o analiză și un scurt studiu de impact asupra Strategiei Naționale pentru Conservarea Biodiversității - Capitolul Agricultura pag. 66-70. Vă invit să citiți rândurile de mai jos.

Inserția paginilor 66-70 alocate agriculturii din proiectul Strategiei Naționale pentru Conservarea Biodiversității, începe cu o scurtă trecere în revistă, de câteva rânduri, asupra mediului agricol din România, unde este punctat în mod special faptul că suntem atomizați. „Agricultura României se caracterizează printr-o structură polarizată, cu un număr foarte mare de ferme mici, dintre care multe practică agricultura pe parcele mici de teren pentru consumul propriu. La acestea se adaugă câteva mii de feme mari. România este țara cu cel mai mare număr de femieri din UE, de aproape 3,5 milioane. Cu toate acestea, 90% dintre ferme sunt mici, având mai puțin de 5 hectare. România este unul dintre cei mai mari producători de cereale din UE și cel mai mare producător de semințe de de floarea-soarelui, miere și prune.”

Apoi continuă printr-o propozitie sumară ce indică starea de conservare a pământului și a apei, a peisajelor și a unei remarcabile diversități biologice. „Mediul natural din România se caracterizează, în general, printr-o stare bună de conservare a resurselor naturale de sol și apă, prin varietatea peisajelor tradiționale și o remarcabilă diversitate biologică.”

Prima analiză pe text pe care o fac, îmi arată o superficialitate extremă asupra imaginii agriculturii romanești. Textul marchează adevărul la nivel național, într-un mod discutabil. Anume faptul că „un număr foarte mare de ferme mici, dintre care multe practică agricultura pe parcele mici de teren pentru consumul propriu”. Cu alte cuvinte, sursa primară de hrană, sursa vieții și a întreținerii zilnice rămane peticul de pământ, unde hrana este cultivată sau crescută, adică animalele de curte și păsările.

Textul continuă cu o propoziție scrisă de cineva ce nu are habar despre agricultură, descriind într-o propoziție status-ul României la nivel european. „România este unul dintre cei mai mari producători de cereale din UE și cel mai mare producător de semințe de floarea-soarelui…” Și cam atat s-a putut despre agricultura României.

Și acum să inserăm primele cifre:

Valoare totală de piață 2026: Opt miliarde una sută șaptezeci și opt milioane, zero patruzeci și trei mii, patru sute șaptezeci și opt euro

Iar apoi, după o enumerare de zone deja implementate, în ceea ce privește condiționalitățile, eco-schemele și altele, se trece brusc la un paragraf: „Agricultura ecologică este o metodă agricolă de producere a alimentelor utilizând substanțe și procese naturale. Comisia a stabilit pentru anul 2030 obiectivul ca 25% din terenurile agricole din UE să fie cultivate ecologic - o creștere semnificativă față de nivelul de 10,5 % din 2022.”

Aici am câteva lucruri de inserat. Pentru început, o contradicție flagrantă între paragraful sus subliniat pe care-l reproduc aici: „Mediul natural din România se caracterizează, în general, printr-o stare bună de conservare a resurselor naturale de sol și apă, prin varietatea peisajelor tradiționale și o remarcabilă diversitate biologică”. Și faptul că CE dorește ca România să ajungă la o pondere de 25% din total terenuri destinate agriculturii să fie cultivate extensiv. „În acest sens, un element central al obiectivului îl reprezintă menținerea și dezvoltarea practicilor agricole extensive și a metodelor tradiționale de utilizare a terenurilor.”

Știe oare Ministerul Mediului, ministra interimară și cele trei ONG-uri care au scris acest proiect/strategie, cum se face agricultura? Intensivă și extensivă? Știu acești oameni despre poziția României în ansamblul regional și global?

„O a doua direcție majoră a obiectivului vizează diminuarea efectelor negative ale practicilor agricole intensive. Aceasta presupune revizuirea și reglementarea practicilor agricole cu impact asupra biodiversității, în vederea reducerii utilizării substanțelor chimice, limitării degradării solului.”

Acum, după ce am analizat aceste propoziții generale, fără cap și fără coadă, fără nicio noimă efectiv, scrise de niște oameni ce nu au habar despre ce vorbesc, darămite să estimeze impactul și poziția României, vin și aduc clarificări.

• România a crescut din anul 2000 până astăzi respectand normele europene care i-au fost trasate. România a preluat Acquis-ul comunitar în ceea ce privește siguranța hranei și a hrănirii. Personal am coordonat acest proces din 2002 în 2007, când am aderat la UE.

• România respectă din punct de vedere legislativ toate normele cu privire la utilizarea substanțelor, insecticidelor și pesticidelor. Gradul de utilizare a îngrășămintelor și a pesticidelor este la nivelul de 50% față de ponderea țărilor mai dezvoltate din Europa.

• Știe doamna ministru al Mediului și cei din ONG-uri ce înseamnă pentru o parcelă trecerea în cultură extensivă, în termen de timp, certificări și cheltuieli? Îndemn la căutare și reflecție.

• România este mai mult decât aliniată la normele europene, gradul de utilizare al produselor pentru protecția culturilor este mult mai scăzut față de practica vest-europeană. Sau credeți că ardeii și cartofii din Vest sunt crescuți fără chimicale?

• România este primul exportator de grâu, orz, porumb, rapiță și semințe de floarea-soarelui din EU27. De doi ani la rând, România conduce în exportul regional, fiind singura Origine sustenabilă și predictibilă din bazinul Mării Negre. Calitatea materiilor prime românești este indiscutabilă. Mărturie stă prima poziție din exportul Unional, precum și destinațiile pe care România le atinge.

Cifra totală a industriei INPUT pentru 5 culturi, în România

Nu doresc să mai insist pe analiza absurdităților scrise de Ministerul Mediului, ci doresc să potențez urmările:

• Agricultura românească a crescut grație UE. Sunt probleme extrem de grave în agricultura României din cauza războiului, a lipsei de finanțare, a prețurilor reduse din cauza contextului global;

• Acordul Mercosur va atrage materie primă ieftină produsă cu norme din afara UE. Deci, fără nicio reglementare. Același lucru este aplicabil și mărfurilor din Ucraina și SUA;

• Distrugem agricultura României ca să facem loc altor Origini. Distrugem efectiv toată industria numită agricultură, toată infrastructura logistică de transfer și depozitare, precum și activitatea terminalelor de export din Constanța;

• Distrugem viețile oamenilor care trăiesc din agricultură în mediul rural. Distrugem petecul de pământ care le asigură traiul zilnic. Ce facem cu acești oameni? Cu aceste familii? Le împingem la disoluție? La dispariție sau sinucidere? Și sunt extrem de mulți;

• Doriți din nou să vedeți calul și boul pe câmp? Plugul de lemn și căruța?;

• Facem loc pentru mărfurile din Mercosur, Ucraina și SUA, împingând agricultura României ce cu truda a ajuns aici, astăzi, după ce a traversat 26 de ani din statisticile mele și 36 de ani în total de când am ieșit de sub cizma comunistă? Doamna ministru interimar al Mediului, Apelor și Pădurilor avea 6 ani când am început statistica și activitatea în agribusiness.

Metodele acestea imi amintesc de ceea ce naziștii denumeau „lebensraum” în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Căci, doreau ca Rusia să fie curățată de populație și de orice altă activitate, urmând ca acolo să se odihnească poporul german, cu teutoni călărind și walkirii ce descindeau din Wotan, de asemenea, cutreierând zone verzi.

Asta vă doriți pentru România? Un teritoriu pustiu, fără populație rurală? O populație a României ce va putea fi șantajată în orice moment prin hrană? Deoarece dacă nu îți produci hrana, trebuie să o imporți. Prin accesul la hrană și prețul ei, poți șantaja populația captivă.

De asta am progresat din 2000 până astăzi? Ca să puneți cizmele pe agricultura României? Să demolați populația rurală? Aparent, sunt numai cifre ce vă stau în cale să distrugeti procesarea, zootehnia, infrastructura și nu numai.

Aș aminti și industria utilajelor fără de care nu se poate. Am cheltuit ani la rand, ne-am conformat și nu am comentat. Pe tehnologie, know-how, reglementări, condiționări și altele.

Agricultura României, în cazul în care ministrul Mediului nu știe, are deja practici regenerative. Cu tot complexul de care bănuiesc că nu au habar nici ministra, și nici ONG-urile. Min-till, no-till sau strip-till, analize complexe de sol și rețete complexe pentru îngrășăminte și uzul produselor pentru protecția culturilor. Suntem deja angajați în acest lucru, agricultura regenerativă, pentru protecția solului.

Știți că în Ucraina 25% din pesticide sunt contrafăcute sau expirate? Știți că Mercosur nu are nicio restricție la utillizarea substanțelor? Știți ce este acela un desicant? Știți câte bombe chimice intră zilnic în România prin frontiere fără a fi controlate? Put a pesticide, efectiv. Iar Ministerul Mediului și ONG-urile, brusc, doresc să limităm spectrul de utilizare și să creștem la 25% agricultura extensivă. Ca sa ne hrănim cu ce? Să distrugem oamenii de la țară, să demolăm complexul de agribusiness local și implicit poziția României construită cu atâta trudă.

În încheiere doresc să vă dau sintetic semnificația cuvântului „agricultură”. În limba latină, Ager înseamnă câmp și Cultura care are două sensuri, respectiv cultivare, iar al doilea este Cultul Pământului, căci pământul este cel ce hrănește. Fermierul este îndrăgostit și are grijă în permanență de pământ, pentru că acesta din urmă îi asigură hrana zilnică. Este, deci, cultul grijii față de pământ. Fermierul nu are cum să facă rău pământului. Este concluzia analizei pe cuvântul latin Agricultura.

Dumneavoastră, politicienii, faceți rău, pentru că nu știți, nu înțelegeți, nu vă pricepeți. Și mai mult decât atât, vă supuneți unui complex agregat ce are alte interese decât cele legate de România și de sufletele ce viețuiesc aici, de foarte multă vreme.

Autor: CEZAR GHEORGHE, fondator AGRIColumn, expert și analist în comerțul cu cereale

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!