Paza bună.
Mai mult ca niciodată, titlul de mai sus nu s-a potrivit ca acum în prima lună a anului 2012. Seceta instalată încă din vara anului trecut a şi început să-şi arate efectele, în toate zonele agricole ale ţării. Rapița compromisă, grâul abia răsărit şi intrat în iarnă foarte firav şi aş mai zice ceva de sus în jos, dar m-aş simţi ca un câine care latră noaptea la lună. Am ales totuşi varianta cea mai bună şi m-am adresat dlui dr. ing. Dimitrie Muscă pe care cititorii noştri îl cunosc, că, de, conduce de ani buni o unitate agricolă etalon si ultra performantă de tip cooperatist, care se numeşte Combinatul Agroindustrial Curtici, judeţul Arad.
- Paza bună te fereşte de primejdia rea, spune un vechi proverb românesc ce se potriveşte de minune aici la Curtici, pentru că aţi înţeles foarte repede care ar putea să fie consecinţele secetei şi aţi schimbat din mers structura culturilor înfiinţate în toamna anului 2011.
- Nu numai că am schimbat structura, dar am intervenit în procesul tehnologic, pentru că era normal să facem acest lucru. Informaţiile culese şi previziunile meteorologice, ne-au făcut să înţelegem că seceta va fi persistentă. Datele statistice anterioare în ceea ce privește precipitaţiile căzute, arătau că până in momentul începerii însămânţărilor, pe timp de aproape un an căzuseră numai 290 de litri de apă pe metru pătrat, cantitate insuficientă, mai ales pentru plantele tehnice. Am pus răul înainte şi am socotit că, dacă nu a plouat toată vara, nu vom aveam precipitaţii nici în toamnă, în momentul optim pentru însămânţări.
- Şi ce aţi hotărât?
- Mai întâi am renunţat la cultura de rapiță şi m-am concentrat pe cultura grâului. Gândirea mea a fost spre a asigura în teren o densitate optimă în condiţiile în care, socoteam că grâul va răsări în decembrie sau ianuarie ori chiar în martie - am avut asemenea cazuri. Astfel, am mărit cantitatea de sămânţă la hectar. Aceasta nu întâmplător sau de conjunctură, ci pe baza unui experiment mai vechi, când am reuşit să obţin şapte şi opt mii de kg la hectar în condiţii deosebite de climă şi precipitaţii. Mi-am propus ca în anul 2012 să obţin peste opt mii de kg grâu la hectar şi pentru aceasta am ajuns la concluzia că trebuie să am cel puţin o densitate de opt sute de boabe germinabile pe metru pătrat, aceasta însemnând în final opt sute de plante, care vor face un spic de un gram. Automat, pe metru pătrat vor fi cel puţin opt sute de grame de boabe şi pe un hectar opt mii de kg.
- Toate acestea vin numai de la mama natură, de la Cel de Sus?
- În niciun caz! Trebuie să-i dai pământului hrana necesară şi tratamentele în special preventive care se cuvin. La o asemenea densitate de opt sute de plante pare a fi sufocantă, pare că nici aerul nu intră şi atunci sunt necesare şi chiar vitale toate tratamentele pentru a le ajuta să se dezvolte în mod optim, Plantei i se asigură posibilitatea să folosească şi o picătură de apă, ba chiar şi roua. Am mai luat în consideraţie faptul că, datorită densităţii, la baza tulpinelor se pot acumula diverse ciuperci extrem de dăunătoare dezvoltării plantelor, dar dacă ai grijă şi lucrezi preventiv nu se întâmplă nimic negativ.
Mai trist este faptul că de la semănatul grâului şi până acum au căzut doar 50 de litri precipitaţii pe metru pătrat. Cu toate acestea grâul este răsărit la ora actuală şi este frumos. Am făcut şi cartarea şi avem 750-760 plante răsărite pe metru pătrat, celelalte boabe ar urma să răsară sau nu. Unele frunze s-au dezvoltat sub pământ şi vom fi nevoiţi să băgăm sapa rotativă pentru copilire, este de fapt un lucru pe care ni-l asumăm. Ce ne îngrijorează în acest moment este faptul că pentru însămânţările de primăvară mai avem nevoie de încă 170 de litri de precipitaţii pe metru pătrat. Am demonstrat că plantele de porumb îşi trimit rădăcinile până la peste 1,70 metri sub pământ şi în momentul de faţă umezeala nu trece de 40 de centimetri, astfel se prefigurează o situaţie cu totul şi cu totul excepţională pentru înfiinţarea culturilor de primăvară. După acei 4o de centimetri umezeală, s-a format un pământ uscat, similar unui strat de beton pe care rădăcinile plantelor nu-l pot străbate. Aici, în zona noastră, persistența secetei va fi dezastroasă, nu avem nicio sursă de irigare. Ne rugăm la Dumnezeu să ne ocrotească.
- Aşa să fie!
M. M. Mihail
