Un sezon cu descărcări de fulgere şi trăsnete în convorbirile cu dr. ing. Dimitrie Muscă, acum într-o campanie agricolă de toamnă cum nu şi-o doreşte niciun agricultor. Întrebările au fost mai mult  ocazionale decât tematice.

- V-am ascultat şi apoi v-am tot văzut cum aţi pledat şi tot insistaţi pentru scarificare.
- Şi ce, n-am zis bine?!

- Vai de mine îmi permit eu să vă contrazic!
- Atât ar trebui!... Eu mă străduiesc tot timpul să le demonstrez specialiştilor şi nespecialiştilor din agricultură...

- Că „este mulţi“...
- Şi neaveniţi!... Dar cum spuneam, scarificarea nu numai că este necesară, dar este în mod constant cea mai ieftină şi cea mai bună asigurare pentru recoltele viitoare.

- Pentru unii, merge şi fără scarificare.
- Şi când scot peste 4.000 de kg grâu la hectar se laudă că au făcut “performanţă”. Se cheamă că habar nu au de ştiinţa agronomică. Am săpat în lanul de porumb o groapă cu o adâncime de 2 metri pentru a demonstra că rădăcina porumbului pleacă la mare adâncime spre a-şi găsi apa necesară. Dacă nu se distruge hardpanul, acel strat super tasat care se formează la "talpa" plugului, rădăcinile se opresc în acel pământ uscat,  planta nu se dezvoltă în mod satisfăcător, iar pe timp secetos se ofileşte şi moare.

- După cum spun specialiştii mai în vârstă, cu scarificatorul în vremea C.A.P. -ului se intra pe ogor la 3-5 ani o dată, cu scopul de a aerisi solul pe o adâncime mai mare decât cea la care ajungi cu plugul şi de a permite apei provenite din ploi, zăpezi, irigaţii să intre mai adânc în sol.
- Este exact acolo unde ajunge şi rădăcina plantelor, dar şi o dovadă că eu nu spun noutăţi, ci doar pledez pentru respectarea tehnologiilor necesare pentru un pat germinativ fertil şi mai ales pentru a atenua efectele nedorite ale perioadelor de secetă care sunt destul de frecvente la noi.
***

Zilele trecute am avut mai multe convorbiri telefonice cu dr. ing. Dimitrie Muscă. Tema - aceeaşi: Politica Agricolă Comună după anul 2013 şi subvenţiile pentru marile exploataţii agricole.
- Domnule, eu nu înţeleg nimic din ceea ce declară peste tot comisarul Dacian Cioloş.

- Adică în ce sens?
- După ce am distrus cu multă uşurinţă cooperativele agricole...

- Nu este cazul la Curtici!
- Ba şi aci, că unii au plecat cu pământul moştenit, rămânând cei care au avut încredere în mine. Pe scurt, aici la Combinatul Agroindustrial Curtici pământul nu este al unuia anume, ci al mai multor asociaţi, deci o formă de cooperaţie. După cum se spune, vor primi subvenţii doar cei mici. Nu am nimic cu ei, dar nu pot să fiu de acord cu refărămiţarea pământului. La noi în România altfel sunt trecutul şi prezentul agriculturii, de aceasta nu se ţine cont? Se vrea un tractor la hectar? Cui ar folosi?Nicăieri în lume nu se poate aşa ceva. Deocamdată marile exploataţii asigură pita ţării.

- Şi cu cei mici ce facem?
- Să fie încurajaţi să-şi unească pământul. Repet, maşinile agricole au şi ele un grad de rentabilitate, nu pot fi luate doar pentru a mobila curţile ţăranilor. Alta ar trebui să fie spre exemplu politica faţă de zonele de deal şi de munte.

- Da, dar comisarul Dacian Ciolos este obligat prin funcţie să promoveze politica comisiei de specialitate.
- Şi pe noi cine ne apără? Atunci cine promovează interesele agricultorilor din România?
-?!...