Alooo! Să trăiţi miştooo!
Cum deja mă ştii, că cum mă adun de p’in ogradă pă lângă o netimbrată ori on molan ruj, că cum mă potopeşte gânduri dă gânduri, carele mai de care mai străcopt în străfundurili creţurilor cerebrale. Hai că le am! Ie unu’ care mă bântui dă pă când ieream pă buricu’ mahalalii şi nu mă trăsăsăm la moşia lu’ ăl Bătrân, că doar ştii că dă când cu criza mă trăsăi în supturbană şi croşetai de-o firmă dă servis pintru fermierii dă suptsistenţă.
TRADIŞĂNAL CIORDID VEGETABLES SRL îi zice. Da’ parcă ţ’am mai spus! Strâng ecscedentu’ dă p’in curţili penzionarilor dă ceapeu, a’că ce le prisoseşte la blid. Muierea le vinde dă produse biolojice şi tradiţionale, că ce ştie iei, cetadinii? Acu’ nu zic că pintre iele nu scapă şi o târnă-două dă roşii hormonizate, crastaveţi ori salăţi îmflate’n apă şi uree (să mă ierţi dă vorbă proastă, da’ aşa-i zice!), da’ ce să facă şi angajaţii mei dă la departamentul dă aprovizionare? Ie noapte, luna răsare târziu, lumină dă la sfatu’ popular, ioc, cânii latră, hodorogu’ mai iese în ogradă, pintru una, pintru alta nu poci să zic pă derectelea că-i dă ruşine. Muncă grea, bine că nu vrea spor dă tahicadrie! Da’ utilă!
Devine că fluidizez aprovizionarea cu potol proaspăt a urbanului, care aprovizionare ierea până acu’ volatilă rău dă tot! Te-am tăiat cu radicalili iuropene de le ştiu! Cred c’ar fi nemerit să baji de’o vorbă la Nea Neculai să mă binemerite c’o tarabă în Oboru’ Nou, să’mi fac şi io de’un vad, că la marfa de’o am, stă ecspaţii la coadă şi-i dă târşeală să să facă coada taman pă cărarea dă la buda publică, unde-i taraba lu’A Mea! Da’ să ne inturnăm la gândurili mele! Şăd şi ascult pă tevereuri, la alţi băgători dă seamă că Guvernu’ tre’ să baje paraua să creeze locuri dă muncă. Bre, ăştia ie bolunzi? Păi muncă ne trebe nouă? Ui’la mine că munci, munci şi Ăl Bătrân, şi Bătrânu’ lu’ Ăl Bătrân şi ce’am cules? Stângi într-o pestelcă! Unii zice că munca l’o creat pă om. Da’ ce, statu’ l’o stârpit? Să mă mai lase cu chestiile aste marxisto-leninisto-stalinisto-ceauşiste că mi se taie maiuneza! Suntem în capitalizm şi tre’ să curgă râuri dă lapte, bălţi dă miere, căpiţe dă pilaf, clădărăi dă crenvurşti şi ceaoane dă gulaşuri, ca să’i să-i punem la socoată şi pă conlocuitori. Gata cu vechile forme dă organizare socială! Ie perimate! Efinita! Setu! Sconcilo! Ended! Dasales! Vége! Gatove! Kanecino! Tre’ să trecem într-o etapă nouă a ievoluţiei noastre ca naţie.
Tre’ să construim omu’ nou, carele l’am inceput pă vremea lu’ puşcatu’, da’ veni înghesuiala lu’ decembre şi l’am lăsat neisprăvit! Trajem pă dreapta. Nu pă stânga, c’am mai stat şi apăsa pă inimă! Burţili la soare şi trai neneacă! Noul concept ie revoluţionar. Statu’ tre’ să muncească pintru noi, nu noi pintru stat. Ce Regele Scaun, ce statu ie noi! Noi – ielectori, ş’atât! Să aivă grije guvernili că d’aia alejem o dată la patru ani, ori la cinci, când îl alejem pă Nea Traian. Să puie capu’ la contribuţie că făr’de noi devine că nu se mai aleg. Să vedem, le convine să rămâie fără foteluri dă parlamentari şi miniştrii? Fără arouri inglezăşti şi fără audiuri! Ori fără asestente personale şi sume forfecare? Cine o să lucre? Iei bre! Să facă portofele la câţi miniştrii vrea şi la lucru, nu la întins mâna. On ministru dă astupat gropi, pă fiecare uliţă.
On ministru dă agricultură, pintru fiecare coadă dă sapă, cazma, secere, coasă, furcă şi alte asemeni. On ministru dă sănătate, la capu’ (vorba vine), lu’ tot urdinosu’. On fişcal, pintru tot fişcalzatu’, să nu să mai zică că unii se suptstrage. On ministru dă interne la fitece găinar. Pă hoţii ăi mari îi lăsăm deoparte, că ăia ie’n grija lu’ Guvernu’! On ministru dă învăţământ pintru fitece elev. Asta nu! Şcoala pregăteşte pintru muncă şi taman munca tre’ abolită! Noi, ăştia de stăm, promitem să nu facem grevă! Cetesc întrebarea pă buzele lu’Mata. Din ce se încropeşte bujetu’? Dă’n nimic! Să mă esplichez! Punem empozit pă nimic! O să zici că’s dus! S’o crezi mata! Ia uite’n jur! Pă cin’ întrebi de are fro’ apăsare, ceva de’l nemulţumeşte, de’i coace f’un stres, răspunde fără sminteală că n’are nimic. Nu’l apasă nimic!
Nici pă guvernanţi, nici pă noi ăştialanţi, că de ar apăsa, ar fi oarece foşgăială! Aşa că io propui să baje de’un empozit pă nimic, că cre’ că suntem ca la zăce meleoane dă rumâni care avem nimic. On empozit dă şaispce la sută, la doispce meleoane, se adună! Nu zisăi douăşdouă, că ie unii care mai are câte ceva. Ca la cinci meleoane are urdinări, trânji, reumantisme, brâncă, pedepsie, apucătură, bube negre, chelbe, ţucăr, rac, blânde, boşorogeli, gălbinări, poale albe, gâlci şi cîte o’mai hi. La eştia le punem on empozit forfecar, să nu calculeze fişcalu’ dă la caz la caz. S-ar puté pune şi empozit la ăia dă se duse să lucre afară, da’ cre’ că-i mai bine să nu! Cum’ a auzi că la noi statu’ ie’n capu’ Statului, cum s’or înturna şi atunci putem să le punem empozit pă nimic. Ei! Ce zici? Începem o campanie dă presă pintru ideea mé?
Gheorghe
