Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Nu te'or lăţât căldurile, Şefule? Pă mine da, aşa că mă trăsăi într-un colţ, la răcoare de nuc şi-mi ostenesc neputinţele bătrâneţii cu netimbrată de gorgoaze îndulcită cu patru cuburi de gheaţă ca zama dă ploşniţi s-o bea Preşu' cu tot neamu' lui, că asta nu-mi place la iel şi şti că's fan, ca' cum ar veni! Auzi! Zamă de grăunțe cu jigănii strivite, când ai pe plaiurile Lăpuşului mândreţe dă albăluţă, cinzeci de focuri. Te trezește din toate nevolniciile şi iertăciunile, spulberându'ţi deodată şi colesteroalele, ca' cum n'ar hi fost! Da'i treaba lui! Bre! Îmi plăcu de el! A câta oară? Milos şi omenos ca tot rumânu', când altu'i în necazuri. Îşi cere iertăciune şi la urmă te iartă de toate ălea, başca de suferinţi. Ce faci niznai! Cum adicătelea? Ne aduse harapu' rătăcitor, ăl de se duse cu berbecuţii. Pe Hayssam, bre! Ce nu pricepi? Doar eşti bazat! Mare milostivire! Ni-l jugăneau de-i pierea sămânţa, că la ăştia se stinge neamu' când li se pune pata, cum îmi zisă mie on penzionar zgubilitic de-l am de vecin şi cu care mai întinz la politicale când îi duc penzia să-mi iau dreptu', că nu se cade să pleci din casa omului, când e nevorbit şi cu vorba'n gâţi! Părerea mea e că harapu' se milogi oleacă să-l aducă la răcoarea de la noi. Dacă ierea să stee acolo'şa, p'in cine ştie ce bortă de oază, se sfarogea ca şoricu' n podu' casii, la vreme de vipie. Aşa e la răcoare şi îşi scrie memoriile. Se alege şi cu o anticiupată că la câte ştie poa' să-i iasă cinci romane fluviu în care să strângă apele dă toate colorile (de la rozaliu, p'in nărămziu şi roş' foceé, la violet). Mâncărica, mâncărică, beuturica, beuturică, vizită de la muiere, conversaţii la siestă cu nea Jiji şi mâine-poimâine cu Dom'Relu, ce să mai vorbim? Apropont! Ce-i tura-vura asta a lu' colegii din media, cu ce l'au adus? L-au adus? L-au adus! Asta contează, mai ales pentru sufletu' lui, săracu', că tot creştin de-al nostru e, de vreme ce ne-am încumnăţit! Io, personel, cre' c'o venit cu pielea berbecuţului, pe care ne'o dete înapoi ăla de-l luă, când cu plecatu'. Da' nu de asta ţ'am iepistolat. Cum mă osteneam pintru'răcorire, mă păli de-o oportunitate dă afaceri cu alde matale şi cu mogulu' lu' matale. Se dete drumu' la pământurili din dreptu' statului! Cum care? Ălea de n'aveai cum să ţi le iei 'napoi că iereau, ba pe la unu', ba pe la altu', de dar de la domeniile statului! O dată cu legea dă însușire dă răspunsuri, Dom' Victoraş destupă şi apcesu la pământurili ăştea. Un' ie afacerea, întrebi? În pământurile care este în adiministrarea lu' ăia de fac şerşetări pintru barabule, grâu, mălai, pătlăgici, mere, pere, perje, ţurcane, ghivole, ghiţici şi râmători! Ori n'ai ştiut? E unii din ăştia, şerşetători le zice hodorogu', de devine că are pământ de la statu' nost. Şi îl are de hă, hă, hă! Unii dă pă vremea lu' Carol, ăla de nu'i făcea faţă nici Biciuclista! Unt nu alta, că doar nu ierea să scociorască în piatră seacă să vază de'i spornică! Dacă vă băgaţi (mata şi Mogulu'), mă bag şi io să vă fac rost de oarece drepturi liticioase (dă la litos, pămânţi pe elineşte, găsi pă goagăl!) şi ne tragem de-o moşioară. Ca la 2000 dă pogoane! Ici şa, în supturbană! Acu'! Înainte să se destupe târguiala la străinezi, că ogoru'i ca auru'! Nu se împute şi sporeşte în timp!. Nu degeaba vrură toţi halogenii din istoria noastră, apă şi pământ, dă cum deteră ochii cu iele! Şi le luară! Unii cu coţii, alţii cu prăjinili! Aşa că te rog să-mi iepistolezi degrabă că deja e unii care pusă botu', undeva p'in Brăiliţa şi mi'e să nu rămânem cu al nostru, botocsat! Io vreau de un zece la sută, că ostenesc cu dreptu', când io's de stânga! Dă rest te ocupi alde Matale. Pă mogul să-l bagi cu fereală, să nu pui potera adeneului pă dosu' nost'! Întrebi ce facem cu şerşetorii de pe ogoare? Unde or să mai şerşeteze? Bre! Să ştii că nu mă aşteptam să paţ un aşa un afront din partea lu' Mata'! Bine că nu's supărăcios! Să-i aivă Guvernu'n paza, că ie publici şi's în dreptu' lui. Nouă să ne dee dreptu' de-i în dreptu' nostru, pintru care ne-au murit moşii şi strămoşii, că o dată cu drepturile liticioase devine că avem dreptu' şi la drepturili istorice (pă cale dă consecinţă, zicea hodorogu'). Ce zici? Te bagi? Dă scrupulili în părţi, că rămâi cu deştu'n ... (nu poci să scriu vorba aia)! Iar mă iei cu oamenii! Să să adapteaze la cerinţele uiei, că e bazaţi! La cât ie dă francofoni, că toţi ştie brucseloaza, or să poa' s'o ducă tot într-o şerşetare şi d'acú încoalea. Dacă nu se adaptează, asta ie! Nu poci să faci scrob fără de oó sparte. Mai ales că dom'Victoraş şi ăla micu' ţine partea la alde noi. De unde parte de la amărăştenii ăia? Hai, pa! Şi dă răspuns repede, că zboară puiu' cu aţa! Deja îi dete tuleili!
Gheorghe