La noi când seceta revine

Să comentez?... sau să nu comentez?.. Ba da! Şi mă gândesc, aşa ca prostu’, nu ştiu a câta oară, că istoria se repetă şi mai cu seamă cea urâtă, chiar la proporţii aproape dezastruoase. Despre seceta rămasă în memoria colectivă din anii 1946 – 1947 a scris versuri, cutremurător de autentice, cel plecat la cele veşnice datorită invidiei „intelectuale“.
Scriu şi tot scriu specialişti cu o vastă experienţă, jurnalişti cu multă dragoste pentru glia străbună ce ne-a fost lăsată drept moştenire, dar seceta nu este luată în seamă de politicieni. Oi fiu eu prost cu studii superioare, dar „scârța, scârța pe hârtie“ nu sunt. De ceva ani şi, de ce să nu o spun, exact după instaurarea în 1989 a originalei democraţii în România, printre marile distrugeri s-au aflat şi sistemele de irigaţii. Au fost lăsate de izbelişte de toţi care au condus Ministerul Agriculturii. Ce a mai rămas a fost dat pe mâna unor bişniţari politici şi atât. La seceta amintită de după război a mai venit şi jaful eliberatorilor, iar românul nici simbolica mămăligă nu avea. Studii importante făcute de savanţi, de oameni de ştiinţă, să-l amintim doar pe Gheorghe Ionescu-Șișeşti, au demonstrat că fenomenul de secetă duce în final la deşertificare. Deşertul nu este departe, se află colea-şa în Oltenia unde mâini criminale au tăiat perdelele forestiere, pentru că aşa meritau, fuseseră plantate de comunişti. Acum le intră iar nisipul în casă.

Ţara noastră se numără printre statele europene cele mai ameninţate de acest fenomen global, de deşertificare, cu peste 7 milioane de hectare expuse aridizării. N-o spun eu, ci o spun documentele ONU. Seceta din acest an nu reprezintă decât o etapă din noile dimensiuni ale manifestărilor sale în ultimii ani. Iar o să spuneţi că nu aveţi bani???

Cine întreabă? Cred că ştiţi!

Un prost cu studii superioare

P. S. Oare ajunge o măciucă la un car cu oale? Nu cred!

Tot ăla de mai sus

Lungă, poate cea mai lungă vară fierbinte din câte au cunoscut înaintaşii înaintaşilor noştri. Pământul a dat în clocot, apele au secat. A venit la conducerea Ministerului Agriculturii o echipă tânără, ca vârstă, dar cu destulă ştiinţă de carte, echipă ce va trebui să scoată castanele din focul aprins de incompetența și nepăsarea funcţionarilor ministeriabili. Cei ce nu sunt în acest moment în stare să înveţe, este cazul să ne lase în pace.

S-a păstrat, bătrânul și strămoşescul obicei al peşcheşului. Ce este peşcheşul? Uitaţi-vă în DEX si veţi afla că este… „un dar în bani sau în natură oferit de domnitor Porții Otomane”. În zilele noastre s-au schimbat doar personajele, în rest nicio modificare.

Privesc și eu, ca toţi românii, imaginile transmise de diferitele canale de televiziune în care locuitori din mediu rural, cu fețe îndurerate îşi plâng dezastrul din recoltă. Multora nu le-a rămas nici vrejul de fasole din grădină. Ce vor mânca? Vom avea după această secetă acel exod al populaţiei cu traista în mână după ciurul de mălai ca în anii 46 - 47?!... Este o întrebare de prost, dar niciun deștept nu este în stare să răspundă.

Se pregăteşte noul an şcolar, sau ar trebui ca și în localităţile rurale, şcolile sa fie pregătite să primească elevii. Care elevi ??? Situaţia demografică în mediul rural este, aşa cum recunosc specialiştii, dezastruoasă. Familiile din România, plecate în lume, rezolvă demografia altora. Satul românesc, furnizorul de copii, nu mai este.

De sănătatea ȚĂRANILOR cine se mai ocupă în afara vrăjitoarelor și a leacurilor băbeşti.

Acum în aceste zile clocotitoare, aud că unii au descoperit apa caldă și constată că perdelele forestiere îi apără de arșiță și de vântul uscat și secetos. Deşertificarea nu este un fenomen politic ci unul FIZIC și atunci de ce politicienii nu au luat nicio măsură până în prezent. Noua conducere a Ministerului Agriculturii ce să aleagă din dezastru?

Am mai scris și voi scrie în continuare și despre starea de nepăsare a FERMIERILOR care aşteaptă cu mâna întinsă ajutor de la STAT. Repet , oricare are fi la guvernare nu poate sa stea de vorbă cu milioane de țărani. Se poate discuta, în mod democratic, cu cei care sunt investiți să apere interesele agricultorilor. Unde sunt acele organizaţii cu adevărat reprezentative? UNDE? La nivel de UE forurile legislative discută în mod constant cu organizaţia producătorilor agricoli. La acest nivel, european, agricultorii noştri nu sunt reprezentaţi sau…

Și mai am o întrebare: domnilor guvernanţi veţi permite exportul de cereale în acest an?... Cine întreabă?... Cel care semnează;

Un prost cu studii superioare!!!

Se ştie că şi ţara noastră conform regulilor UE va liberaliza vânzarea de pământ agricol. Vor veni, aduşi de vânt, cei cu bani, iar ţăranii noştri şi aşa săraci, vor deveni cerşetori la poarta străinilor. Străini în ţara lor. Soluţii există acum, când nu este prea târziu. 1. Unirea pământurilor în forme asociative. 2. Investiţii ale statului în agricultură – irigaţii, maşini agricole etc. E simplu, dar când este simplu... se formează o comisie.Surse guvernamentale de la Kiev citate de Nezavisimaia Gazeta susţin că, în prezent, sunt analizate şase proiecte ucraineano-chineze, de importanţă naţională. Ele nu au fost, încă, date publicităţii, însă sunt condiţionate de dezvoltarea resurselor energetice, a transporturilor, a drumurilor, a parcurilor industriale, modernizarea sistemelor de izolare termică a locuinţelor. Au mai precizat sursele citate: China manifestă un interes deosebit pentru terenurile agricole ale Ucrainei, în special pentru dezvoltarea zonelor de stepa din Crimeea, dar că, deocamdată, eforturile Beijingului pe această direcţie au fost oarecum perturbate. De anul viitor, Ucraina intenţionează să permită achiziţia de pământuri agricole, au precizat oficialii ucraineni pentru publicaţia rusească. Bineînţeles că specialiştii privesc toate aspectele şi din alte perspective. Intrând pe piaţa agrară a Ucrainei pentru participarea la realizarea diferitelor proiecte, chinezii, posesorii aşa-numitului mimetism asiatic, se vor adapta rapid, aducându-şi inclusiv familiile. Deja în Ungaria au demarat o serie de proiecte investiţionale în colaborare cu China, iar în câţiva ani, a apărut o diaspora de peste 200.000 de chinezi. În Ucraina, încă nu se ştie, deocamdată, câţi chinezi trăiesc fiind neglijat factorul demografic, în timp ce se angajează diferite programe investiţionale.Tot el a precizat că sunt avute în vedere şi alte proiecte în diferite domenii agricole – de la creşterea animalelor şi a plantelor, la modernizarea unor unităţi de resort. Ministrul a subliniat că această colaborare va permite Ucrainei şi Chinei să intre pe pieţele agricole din terţe țări."Împreună cu partea chineză, a spus ministrul, elaborăm planuri comune având în perspectivă construcţia unei unităţi pentru producţia de pesticide, deoarece în prezent, Ucraina importă îngrăşăminte în valoare de peste un miliard de dolari. De asemenea, Ucraina este interesată de maşinile şi utilajele agricole produse în China. Într-o primă etapă, vom importa, dar iată că deja se lucrează la un proiect pentru realizarea unei unităţi mixte de tractoare pe teritoriul ţării noastre".Premergător acestor evenimente, cu mai bine de o lună în urmă, ministrul ucrainean al Agriculturii, Nikolai Prisazniuk, a declarat că Beijingul promovează activ proiecte de colaborare. Actul normativ privind atragerea investiţiilor chineze a fost adoptat de Rada Supremă a Ucrainei în momentul când opoziţia părăsise sala în semn de protest faţă de votul la o lege referitoare la limbile regionale.Acestea ar trebui să se concretizeze în unităţi de construcţia maşinilor si utilajelor agricole a producţiei de aparate necesare protecţiei plantelor, precum şi cumpărarea seminţelor de înaltă productivitate şi în final vânzarea pe piaţa internaţională de alimente. Cu toate acestea, specialiştii în economie sunt convinşi că guvernul de la Beijing aplică tactica paşilor mărunţi pentru o pătrundere majoră pe piaţa agrară a Ucrainei. Se intenţionează ca anul viitor, cât mai devreme, să se permită vânzarea-cumpărarea de terenuri agricole pentru înfiinţarea unor ferme conduse şi exploatate de chinezi.Cu mulţi, mulţi, mulţi ani în urmă, am auzit din gura celor care propovăduiau Biblia, cum că rasa galbenă va invada Europa. Mă întreb şi vă întreb, oare au avut dreptate? De ce am adus în actualitate o asemenea profeţie?!... pentru că, întâmplător, am răsfoit cotidianul moscovit “Nezavisimaia Gazeta”. Cu ceva zile în urmă, Rada Supremă a Ucrainei, adică parlamentul acestei ţări, a împuternicit guvernul să înceapă negocieri pentru atragerea de investiţii chineze în valoare de peste trei miliarde de dolari, toate necesare dezvoltării economiei rurale.

Mihai Mihalache

CONSTANTIN RĂDULESCU-MOTRU

“Despre individualismul românesc s-a vorbit adeseori. Unii au făcut dintr-însul principala trăsătură caracteristică a românului. Românului nu-i place tovărăşia. El vrea să fie de capul lui. Stăpân absolut la el în casă, cu o părticică de proprietate cât de mică, dar care să fie a lui. Din aceasta cauză el înclină puţin spre anarhie. Acest individualism românesc însă nu implică spiritul de iniţiativa în viața economiei şi prea puţin spiritul de independență în viaţa politică şi socială, cele două însuşiri prin care se caracterizează individualismul popoarelor culte apusene şi care constituie sufletul burghez. Marea majoritate a populaţiei satelor româneşti n-are într-însa nicio asemănare cu sufletul burghez. Din mijlocul ei nu ies indivizi întreprinzători, care să-şi rişte odihnă şi avutul pentru a se îmbogăţi prin mijloace neîncercate. Populația satelor româneşti, dimpotrivă, stă sub tradiţia muncii colective. Fiecare sătean face ceea ce crede că va face toată lumea. N-are curajul să înceapă o muncă, decât la termenele fixate prin obicei. A ieşi din rândul lumii este, pentru săteanul român, nu un simplu risc, ci o nebunie. De aceea, slabele rezultate date de şcolile primare rurale la noi. Copilul de sătean învaţă în şcoală să fie cu iniţiativă, fiindcă şcoala noastră este croită pe modelul şcolilor burgheze apusene, dar cu toate sfaturile primite, copilul de sătean când iese din şcoală se supune tradiţiei colective: el munceşte cum a pomenit la el în sat, din moşi strămoşi. Această tradiţie de muncă colectivă, de altminteri, i-a fost de ajutor populaţiei noastre săteşti, odinioară, în timpul secolelor de urgie. Prin aceasta tradiţie de muncă colectivă, satele româneşti au durat.” (Din lucrarea „Psihologia poporului român” 1937)

Mihail Eminescu

„În genere toată societatea secolului al XVI-lea şi al XVII-lea se poate caracteriza scurt: Datoria se preface în drept. Noi la începutul veacului acestuia am fost încă în veacul al XVII-lea. Datoria de a fi slujbaş al ţărei, o datorie foarte grea şi periculoasă sub domniile vechi, devine un drept de a sluji ţara, de-ar vrea ea sau n-ar vrea.

Şi aceşti îndreptăţiţi de a o sluji se'nmulţesc din zi în zi, căci izvoarele de puteri ale societăţii curg spre un singur punct, spre acest privilegiu, părăsind vechea şi neatârnata lor albie. Negustorul vrea să fie boier, ţăranul - fecior boieresc, boierul mic - boier mare, boierul mare - domn. Şi boierii mici cum se formează? Prin meritele personale ce le au pentru stăpânii lor, nu prin slujbe făcute ţărei. Camardinerii, comişii de la grajdiuri, vechilii de moşii, vătajii, se boieresc toţi şi au o progenitură foarte bogată. Această progenitură împle cancelariile şi aleargă la fiecare suplicant, ca să-i toarne cenuşă sau năsip pe hârtie. Mulţi din acei cari au început astfel cariera încarcă astăzi casa pensiunilor, care'ntr-un rând îşi suspendase plăţile. [...]

Pe când în statele vecine domnea un binefăcător absolutism, care deprindea popoarele la o muncă regulată, la noi vodă era cu mânele legate, temându-se vecinic de plângeri la Poartă şi de răsturnare. Să vorbim drept - se poate pretinde de la un om să fie mai mult decât om? Când domnul nu e pus afară de orice controversă, ce devine el decât o simplă persoană care-şi caută de interesele sale.”

Într-o ţară unde fiecine zice: <chacun pour soi> şi <apres moi le deluge> - ce să zică domnul decât tot atâta...

(Fragment din articolul "Influenta austriacă asupra românilor din Principate", apărut în "Convorbiri literare", pe 1 august 1876)

Gheorghe Ionescu Şişeşti

“La noi în ţară, din 100 de ani, trei sunt foarte secetoşi, 58 sunt secetoşi, 24 ploioşi şi numai 15 sunt foarte ploioşi. De aceea, de abia în 40 din 100 dobândim în România recolte îmbelşugate. Curba de variaţie a recoltelor merge paralel cu curba de variaţie a precipitaţiilor atmosferice. Regiunile cele mai secetoase ale României sunt: Câmpia Dunării şi cu deosebire Bărăganul, Dobrogea, Sudul Moldovei şi Basarabia. O insulă mare secetoasă este în Nordul Moldovei şi Basarabiei, pe Jijia şi Prut, care cuprinde o bună parte din judeţele: Iaşi, Botoşani, Dorohoi, Bălţi, Soroca şi Orhei. O altă insulă de secetă este în centrul Transilvaniei, la sud-est de Cluj, ţinutul pe care localnicii îl denumesc Câmpia Ardealului.”

(Fragment din conferinţa ţinută în ziua de 23 februarie 1931 la Radio Bucureşti)

Se înțelege că n-am cumpărat nimic, mai ales că a doua zi era Duminică - referendum. Am reţinut însă expresiile, sintagmele ar zice unii, să le fie de bine, care din nefericire caracterizează multe din cele pe care le trăim și le pătimim: merge și așa, și… cum ți-o fi norocul. Și iar mă gândesc la referendum.Ca om ce cu osârdie și cu deosebită plăcere – de ce să nu o recunosc – îmi fac veacul prin cele târguri, oboare și talcioace – că doar nu geaba am semnat, atâta amar de vreme, la radio, rubrica „De prin pieţe adunate” - mărturisesc, cu mâna pe inimă, că diferite feluri de comersanți, autentici sau improvizați, împinși de dorința de câștig ușor, obținut cu cât mai puțină trudă, ori siliți de nevoie să-și vândă pe te miri ce produsele ori agoniseala de-o viață, am întâlnit prin aceste locuri. Și din aceia care-ți ofereau potcoave de cai morți, ori brânză întărită cu ceva ipsos și din ceilalți ce voiau să-ți ia ochii și să te golească la chimir cu tinichele pe post de aur de 24 de carate, ba chiar și unii – Doamne, ce s-au mai înmulțit în ăști ultimi ani - care iți promit marea cu sarea, blana ursului din pădure, pământ pe lună și vize șenghen în Patagonia. Ceea ce n-am întâlnit, până mai deunăzi, mai deloc, a fost un neguțător cu adevărat cinstit. Că tot s-a bătut în astă vară monedă calpă pe această calitate umană, existentă, se pare, chiar și la politicienii români. Uite, frate, asta-i marfa, bună-rea, cum o vezi, dacă-ți place, o iai, de nu, ai drumul în față, atât te costă, fără de tocmeală și te poftesc să nu vii cu dânsa înapoi, că nu ți-o mai primesc. Cum un proverb românesc spune, și nu minciună grăiește, că tot fieraru’ – era să scriu țiganu’, dar nu scriu – își laudă ciocanu’, mai toți vânzătorii – de parcă ar fi de-o mamă – îți îndrugă verzi și uscate și îți fac capul calendar cu privire la osebitele însușiri, virtuți și merite – cum altfel – pe care le au bunurile scoase pe piață. Ei bine, cum precizam ceva mai devreme, deunăzi mi-a fost dat să am nesperatul noroc de un comersant cinstit cu adevăratelea. Pe ziarul întins pe jos, pe post de tarabă, se aflau expuse, în soarele nemilos al lunii lui cuptor, două cutii cilindrice pe care erau fotografiați trei crenvurști, de-ți lăsa gura apă când îi priveai, batoane de ciocolată – și ele în ambalaje de concurs, felurite conserve de pește, toate import vest. Prețurile? Mai mult decât rezonabile, de pomană aproape, că tot ne aflam într-o dimineață de sâmbătă. Cum ceva nu era, parcă, în regulă, risc o întrebare: Dar termen de garanție n-au? Ba au, zice vânzătorul. Au, întărește, da’… e cam expirat. Păi și atunci? îmi exprim nedumerirea. La cât dai pe ele, merge și așa. Și, dacă, ferească Sfântul, mă îmbolnăvesc, ori, și mai rău, dau ortu’ popii după ce le consum? Cum ți-o fi norocul! răspunde, privindu-mă cu lehamite.

Bine ar fi! Dar din păcate, nu e! Şi nici nu se întrevede o asemenea minune într-un viitor apropiat, oricât ar promite viitorii aleşi ai neamului în campaniile electorale. Aşa încât, mai puneţi-vă pofta în cui, că nici răbdările prăjite nu-s de lepădat. Dau bine la siluetă. Că şi harnicele furnici, chiar şi cele cu miros de răşină, tot slabe şi firave sunt. Aşa că, asta e şi la vară cald.Şi pentru că tot am pomenit de ale gurii, cu totul altfel ar sta lucrurile dacă aşa, dintr-o dată, prin cele gospodării ar năvăli, dar în ordine şi disciplină, pe rând şi nu de-a valma, ceva orătănii şi animale domestice, comestibile, cum altfel, ori, şi mai bine şunci, cârnaţi, caltaboşi, claponi umpluţi şi alte delicatesuri gata preparate numai bune de mâncat pe săturatelea, până ce adormi la umbra străchinii.Iertat să fiu, oameni buni, dar dacă gândiţi astfel, gândiţi cu strâmbătate, pent’ ca să văd şi eu cât de bucuroşi veţi fi când veţi găsi zeci, sute, mii şi ș’de mii de furnici prin dulapurile de la bucătărie, în aşternuturile de pat – să te ţii atunci amor pasional – prin cele mai mici cotloane şi firide ori, doamne fereşte, prin cele mâncăruri ori bucate, care şi aşa nu ajung şi nu îndestulează.În loc să tai în neştire arborii – cum adesea fără nicio socoteală se întâmplă mai la toate speciile – pentru a obţine această sevă revigoratoare ori să arunci banii pe diverse chimicale care, auzi ce trăznaie, dau această aromă, ai la dispoziţie, pe gratis pădurea de răşinoase în propria casă.Sunt convins că habar n-aveţi. După cum nici prin cap nu le-ar fi trecut că există, nici locuitorilor din Piatra Neamţ – vă recomand cu căldură să vizitaţi, de vă permit timpul şi punga, acest frumos şi curat oraş moldav – până ce, mai an aceste bizare insecte nu le-ar fi pătruns prin case. O să ziceţi, probabil, ei şi ce dacă, foarte bine că au venit, ce poate fi mai plăcut decât să ai în locuinţă parfum de răşină de brad?Știați că există furnici care emană un miros de – nu de acid formic, că despre acesta are cunoștință mai toată lumea – ci de rășină de brad?

Şi atunci, l-am auzit abia şoptind pe Tase a lu' Plătică - şi atunci să mă apuc de crescut lichitori? Faci cum te duce mintea şi cum crezi de cuviință - i-am răspuns în doi peri, pierindu-mi brusc cheful de şagă. Orişicum, până te dumireşti cum şi ce, nu fi calic, mai toarnă o stacană.Altfel, ba nu plouă destul şi este secetă, ca în ăsta vară, ba toarnă cu lunile şi sunt inundaţii, ba nu este zăpadă şi îţi degeră semănăturile, ba e prea multă şi tot nu îţi convine, ba grâul se vinde prost şi dubla de porumb o ia razna ca preţ, ba vinul e acru, iar lâna nu se cumpără neam, tărăşeniile se ţin aţă şi oricât te străduieşti nu ajungi la niciun liman, iar dacă mai vine şi referendumu' şi scade leul... te-ai cam ars!Măi, fratele meu - am făcut-o pe deşteptul, economie de piaţă aţi vrut, economie de piaţă aveţi. Iar de pofteşti să ieşi în câştig şi nu să mergi ca până acum în pierdere, te aliniezi şi te adaptezi, produci ce se cere şi se produce bine - struţi care bagă capul în nisip şi fac ouă, vipere la sân, melci cu coșmelia în spate, orice, cânepă nu, că te leagă, orişice din muncă oablă şi negoţ cinstit ca să scoţi sărăcia din casă... altfel ce...? M-a contrazice vrăjmaş Tase a lu' Plătică.Când, mai în glumă, mai în serios l-am sfătuit asupra afacerii de care să se apuce şi cu bani puţini să obţină câştig frumos, Tase a lu' Plătică, până atunci destul de vesel şi de bine dispus - doar închinase vreo câteva stacane de samahoancă - m-a privit lung, apoi, dintr-o dată mânios, s-a zburlit: crezi dumneata, că eu, om cu părul sur la tâmple o să mă apuc acum, la bătrâneţe, să mă vâr, gol puşcă, în cea apă că să se urce spurcăciunile pe mine, pentru ca mai apoi să le strâng şi să le trimit prin cele străinătățuri? Nu, nici vorbă - am încercat să dreg busuiocul - cum să te vâri matale la murat, deşi pe vipia asta nu ar fi deloc rău, vroiam să zic altceva, de fapt, nici nu se procedează astfel - există un chichirez potrivit pentru asta - fără nicio îndoială însă că din creşterea, recoltarea şi exportul lipitorilor - nici o aluzie la politicieni - poţi dobândi destul de repejor ceva chiar la pungă, dacă te îndoiești - am adăugat - întreabă pe cei care s-au ocupat de trebșoara asta şi ai să afli că nu arunc vorbe-n vânt. Care va să zică, a sugerat printre dinţi Tase a lu' Plătică, care va să zică, las eu pământurile şi vitele de izbelişte, drept e că mare folos nu prea mai am de la dânsele în ultima vreme, dar să prăşesc cele lichitori, de mă apucă şi scârba numai când mă gândesc...

Chiar la începutul acestei luni, cu puțin timp înainte de a se preda mandatul noii con-duceri, pe site-ul MADR a fost postat un proiect de HG extrem de interesant și atractiv pentru agricultorii mai mici sau… mai mari. 200 de lei/ ha pentru suprafețele cuprinse între 1 și 150 ha/exploatație pentru fermierii care înființează culturi în toamna lui 2012.

Breee…zău că nu-i rău. Sună a Remeș. El a putut, acum de ce să nu se poată?

Dacă ne luăm după argumentul din proiectul de HG, e permis acest ajutor, adică se acordă în conformitate cu regulamentul CE nr.1535/2007, iar cuantumul maxim nu depăşeşte echivalentul în lei a 7.500 euro pe beneficiar, cam 33.000 lei, când euro n-o luase razna sau leul?

Mult, puțin, veți spune, știe fermierul că are de luat niște bănuți, pe care se poate baza, cu care poate să-și facă un oareșce plan de cultură pentru toamna 2012, de afaceri chiar, mai spune proiectul, și nu orice fel de plan, ci chiar unul pe termen mediu. Posibil, de ce nu, pentru agricultorii cu suprafețe de până la 150 ha.

De acord cu faptul că agricultorii vor avea venituri echitabi-le, iar pe piață va fi producție ceva mai multă, dacă, și numai dacă, Dumnezeu e din nou Român, și dă ploaie când trebuie.

În fine, de plăţile compensatorii ar fi beneficiat sau vor beneficia - cine știe? - aproximativ 450.000 de producători agricoli, acoperind cam 1,8 milioane ha cu culturi de toamnă (grâu comun, orz, orzoaică, rapiţă, triticale, secară, grâu dur).

Problema surselor financiare? Rezolvată! Se asigură de la bugetul de stat în limita prevederilor bugetare acordate MADR pentru anii 2012 și 2013, adică 350 milioane lei (aprox. 80 milioane euro).

Repet, pe hârtie, intenția e bună. Ce a pățit Remeș, se știe. A fost avertizat de Coana Uniune Europeană că așa ceva nu se face fără aprobare. Și o altă „greșeală intenționată” nu se mai poate face. Cel puțin așa susțin unii… Sau se poate! Bine i-ar fi, totuși, fermierului român! Nu foarte tare, dar, se mulțumește și cu mai puțin. O fi o compensare a SAPS-ului/2011, mai mic și de la UE și de la Bugetul național ? Chiar credeți? Mai am două întrebări: cine aprobă și cine aplică?