La noi când seceta revine

Să comentez?... sau să nu comentez?.. Ba da! Şi mă gândesc, aşa ca prostu’, nu ştiu a câta oară, că istoria se repetă şi mai cu seamă cea urâtă, chiar la proporţii aproape dezastruoase. Despre seceta rămasă în memoria colectivă din anii 1946 – 1947 a scris versuri, cutremurător de autentice, cel plecat la cele veşnice datorită invidiei „intelectuale“.
Scriu şi tot scriu specialişti cu o vastă experienţă, jurnalişti cu multă dragoste pentru glia străbună ce ne-a fost lăsată drept moştenire, dar seceta nu este luată în seamă de politicieni. Oi fiu eu prost cu studii superioare, dar „scârța, scârța pe hârtie“ nu sunt. De ceva ani şi, de ce să nu o spun, exact după instaurarea în 1989 a originalei democraţii în România, printre marile distrugeri s-au aflat şi sistemele de irigaţii. Au fost lăsate de izbelişte de toţi care au condus Ministerul Agriculturii. Ce a mai rămas a fost dat pe mâna unor bişniţari politici şi atât. La seceta amintită de după război a mai venit şi jaful eliberatorilor, iar românul nici simbolica mămăligă nu avea. Studii importante făcute de savanţi, de oameni de ştiinţă, să-l amintim doar pe Gheorghe Ionescu-Șișeşti, au demonstrat că fenomenul de secetă duce în final la deşertificare. Deşertul nu este departe, se află colea-şa în Oltenia unde mâini criminale au tăiat perdelele forestiere, pentru că aşa meritau, fuseseră plantate de comunişti. Acum le intră iar nisipul în casă.

Ţara noastră se numără printre statele europene cele mai ameninţate de acest fenomen global, de deşertificare, cu peste 7 milioane de hectare expuse aridizării. N-o spun eu, ci o spun documentele ONU. Seceta din acest an nu reprezintă decât o etapă din noile dimensiuni ale manifestărilor sale în ultimii ani. Iar o să spuneţi că nu aveţi bani???

Cine întreabă? Cred că ştiţi!

Un prost cu studii superioare

P. S. Oare ajunge o măciucă la un car cu oale? Nu cred!

Tot ăla de mai sus