În perioada 12-16 noiembrie 2013, în Germania, la Hanovra se desfășoară cea mai mare expoziție din lume destinată tehnicii agricole - Agritechnica. Producătorii de tractoare și mașini agricole reprezentați de compania Mewi la noi în țară participă, ca la fiecare ediție, cu standuri proprii și noutăți. Agricultorii români care vor vizita Agritechnica au posibilitatea să-și ia toate informațiile de la reprezentanții Mewi, prezenți în târg la standurile mărcilor pe care firma din Orțișoara (Timiș) le distribuie în România. În materialul de față vă prezentăm noutățile care vor fi lansate la Agritechnica 2013 de către Challenger, Fendt, Valtra, Horsch, Rauch și Merlo, precum și amplasarea standurilor producătorilor amintiți.

Challenger MT 875E de 640 CP
Challenger prezintă cel mai puternic tractor cu șenile construit vreodată: MT 875E. Acesta dezvoltă o putere maximă de 640 CP (cu 30 CP mai mult decât predecesorul său, MT 875 C).
Caracteristici:
Un nou motor în 12 cilindri 16.8 L AGCO POWER™, conform normelor Tier 4 Final/Stage IV, cu tehnologii combinate SCR și cEGR (Cooled Exhaust Gas Recirculation);
Un nou radiator ce contribuie la îmbunătățirea răcirii și simplifică operația de curțare;
Geometrie îmbunătățită a cuplei de remorcare;
Ca dotare opțională, pompă cu debit mare 321,8 l/min;
Confort sporit pentru utilizator.

De la Fendt, noile tractoare din seriile 800 și 900, precum și combinele din seria X/P
Constructorul german Fendt a primit o medalie de argint pentru noul sistem de conectare hidraulică cu cuple plate, care permite cuplarea/decuplarea rapidă a prizei, iar datorită faptului că au fost eliminate posibilele scurgeri accidentale, pe lângă reducerea consumului de combustibil și ulei, utilajele sunt „prietenoase cu mediul".
Binecunoscutele tractoare din clasa de mare putere (de la 220 CP - Fendt 822 Vario, până la 390 CP - Fendt 930 Vario), ca noutate, seriile 800 și 900 de la Fendt vin cu:
Echiparea, pe lângă tehnologia SCR, cu filtru de particule pasiv (DPF) și cu EGR (valvă pentru recircularea gazelor eșapate), pentru a răspunde normelor de poluare 4;
O pompă nouă care oferă exact presiunea de care este nevoie, fără ca sistemul hidraulic să fie solicitat inutil;
O nouă cabină, X5, cu un ștergător de parbriz ce descrie o curbă de 300 de grade;
Sistemul VarioGrip, premiat la ediția precedentă Agritechnica, cel care face ca presiunea în anvelope să se adapteze condițiilor de sol, sarcinii utile etc.
Combinele din seria X/P sunt disponibile pentru sezonul 2014. Aceste combine sunt destinate exploatațiilor mari, de aceea și hederele lor PowerFlow au lungimi de până la 10,70 m (seria X) și 9,20 m (seria P). Pe lângă motorul AGCO Power conform normelor de emisii Euro IV/Tier 4 Final, acestea au toate atuurile pentru a culege producții însemnate:
Puteri cuprinse între 379 – 496 CP
Buncăr de cereale de 12500 litri (X) și 10500 litri (P);
AutoLevel (sistemul de lucru în pantă), Terminal Variotronic, cu VarioGuide.

10 tractoare Valtra pentru 2014
Producătorul finlandez Valtra expune la Agritechnica 10 tractoare din oferta pentru 2014, printre care trei tractoare din cea mai importantă serie a gamei, N (99 – 163 CP). Acestea sunt considerate cele mai adaptabile din clasa lor, sunt stabile și ușor de manevrat cu încărcător frontal.
N 163 Unlimited este tractorul de 163 CP ce corespunde conceptului „fără limite", conform căruia unui tractor i se pot adăuga toate opționalele de care utilizatorul are nevoie, fără a avea nici o caracteristică inutilă;
N 103.4 Hitech 5 (transmisie powershift în 5 trepte);
N 103 Hitech (111 CP);
N 123 Direct (123 CP, transmisie CVT).
Vizitatorii pot, de asemenea, să admire noile S 374 (370 CP) și A 73 Compact, tractoarele „extreme" ale gamei Valtra, de acum și mai pregătite pentru a lucra în condiții grele, însă în confort deplin.

Semănare precisă la păioase, bob cu bob de la Horsch
La fel ca la edițiile precedente, producătorul german Horsch aduce în fața publicului o gamă largă de noutăți ce îi confirmă binecunoscuta inovativitate. Ele sunt prezentate pe larg pe pagina www.mewi.ro. Însă, fără a minimiza în niciun fel meritele celorlalte noutăți, cea mai importantă este sistemul de semănare precisă bob cu bob la păioase. Noua tehnică de dozare propusă de Horsch va putea fi folosită la semănătorile care au brăzdare dublu-disc, precum Pronto DC sau Focus TD. Predozarea se realizează în buncărul central cu un sistem de dozare volumetric. După această predozare, sămânța este condusă pneumatic spre fiecare rând de brăzdare și apoi la brăzdarul de însămânțare, fără nicio altă modificare a semănătorii standard. Distribuția și însămânțarea se pot realiza doar prin intermediul noului brăzdar TurboDisc, pe care este amplasat aparatul de dozare, pregătit să realizeze o frecvență ridicată de distribuție. Noul dozator este capabil să realizeze o frecvență de până la 120 Hz, adică 120 boabe/secundă, și, în consecință o densitate de 240 boabe/mp la 12 km/h, lățimea dintre rânduri fiind de 15 cm. Din testele practice efectuate rezultă că valorile coeficientului de variație de 30-50% se apropie de cele ale sistemelor de însămânțare bob cu bob clasice. În dozator, volumul de sămânță predozat este pregătit și distribuit mai departe pe furtunul de cădere. În primul compartiment al dozatorului, boabele dezordonate sunt accelerate și apoi sunt conduse spre discul de însămânțare. Toate boabele care nu au fost dozate se reîntorc în aparatul de dozare și sunt din nou accelerate, urmând același proces, putând fi astfel eliminate eventualele greșeli de predozare.

Rauch - o nouă generație de distribuitoare de îngrășăminte cu celulă de cântărire
La standul Rauch de la Agritechnica 2013 va fi prezentat sistemul AXMAT - reglarea automată a dozării la un distribuitor de îngrășăminte cu disc dublu, sistem premiat cu medalie de aur. Totodată, producătorul german va mai expune și AXIS-M 30.1 EMC, noua generație de distribuitoare de îngrășăminte cu celulă de cântărire. Tehnologia inovativă EMC (electronic mass flow control and regulation) este, pentru prima dată, utilizată la distribuitorul AXIS, cu acționare mecanică. Marele avantaj al acestui sistem este acela că rata de aplicare este separat dozată și reglată pe ambele părți, schimbările proprietăților îngrășământului fiind detectate, de asemenea separat, și compensate atât pe partea stângă, cât și pe cea dreaptă. Vibrațiile și mersul în pantă nu influențează precizia dozării.

Turbofarmer 40.7 Hybrid Merlo, încărcător telescopic hibrid
Printre modelele diferite de încărcătoare frontale destinate agriculturii și nu numai, compacte sau înglobând alte concepte, se distinge, de departe, premiatul cu aur la această ediție Agritechnica 2013: Turbofarmer 40.7 Hybrid, încărcătorul telescopic hibrid al companiei Merlo. Pentru prima dată, un vehicul cu alimentare electrică este destinat utilizării în agricultură, având posibilitatea schimbării între electric și diesel-electric. În modul electric, bateria cu litiu de 30 kWh asigură energie mașinii, iar datorită faptului că este silențioasă și nu degajă emisii de carbon poate fi folosită și în interiorul clădirilor. În modul hibrid, motorul diesel ce funcționează la turație constantă asigură puterea pentru motorul de tracțiune și totodată încarcă bateria. Această construcție face posibilă înjumătățirea puterii nominale a motorului diesel, fără a afecta capacitatea de lucru a încărcătorului telescopic. Mai mult, pe durata fazelor de sarcină redusă sau la relanti – situații ce apar des în timpul lucrărilor cu încărcător telescopic – acționarea poate fi alimentată pur electric, având drept rezultat reducerea cu până la 30% a costurilor cu combustibilul și totodată a emisiilor de CO2. Mai mult, reducerea costurilor poate continua dacă încărcarea bateriei se face de la o sursă ecologică, de la rețeaua electrică sau de la sistemul fotovoltaic.

Cercetare agricolă în mediu privat
Revista Fermierului - Domnule Stelian Fuia, suntem sub un soare de noiembrie cum mai rar se întâmplă în acest anotimp. Sunteți de acord cu colegii dumneavoastră de breaslă, că avem o toamnă foarte bună pentru agricultură?
Dr. ing. Stelian Fuia - Este o toamnă foarte bună pentru agricultori, mai ales că vine după o perioadă de secetă în vară, ceea ce a determinat o întârziere la declanşarea campaniei de semănat în toamnă. Au venit şi ploile, iar timpul destul de frumos, temperaturile ridicate ne permit să facem un semănat încă de calitate. În acest moment, nu numai culturile de grâu, dar și altele sunt bine înrădăcinate. Ploaia şi căldura au venit la timp şi au creat condiţii optime pentru ca plantele să intre în iarnă consolidate.
Să dea Dumnezeu ca timpul să țină și în iarnă cu noi, să ieșim în primăvară la fel de bucuroși ca acum.

R.F. – Am început să discutăm despre ceea ce înseamnă această campanie de toamnă. Am dori să discutăm şi despre ceea ce înseamnă compania privată pe care o conduceți și mai ales acest sector de dezvoltare și cercetare existent la Procera.
Dr. ing.S.F. – Activitatea a început prin anul 2002, ca o afacere, investind în producerea, omologarea și marketingul pesticidelor. La scurt timp, am început să investim tot ce am câștigat în cercetarea agricolă, dezvoltând în ultimii 9 ani de zile un program de cercetare pentru crearea unor hibrizi de porumb și floarea-soarelui. Acest program este destul de amplu în țara noastră, iar în ultimii 2 ani a început să-și producă efectul, în sensul în care avem hibrizi omologați pe piață, hibrizi care se vând nu numai în România, ci și în afară pe piața europeană și pe piața estică în Ucraina, iar recent am intrat pe piaţa Rusiei pentru omologare.
Este o încununare a activităţii noastre, o mare satisfacție, mai ales că cei nouă ani de cercetare au reprezentat investiții numai din venituri proprii, fără a fi beneficiat de suport public. Eu consider că cercetarea, în general, și în mod special cea agricolă ar trebui susținută mult mai profund de la buget. De ce? Simplu. Nu cred că în următorii zece ani, România va avea o industrie aeronautică, de exemplu, dar va avea nevoie de agricultură.

R.F. - Aveţi dreptate. Dar pentru a avea o agricultură performantă sunt necesari, spre exemplu, soiuri şi hibrizi performanți creați și adaptați pentru pământul și clima de la noi din ţară.
Dr. ing.S.F. - Pentru agricultori, clima este din ce în ce mai dificilă.
Frecvența anilor secetoși este din ce în ce mai mare și atunci avem nevoie de soiuri și hibrizi capabili să facă performanţa în condiții de secetă, să răspundă stresului termic.
Hibrizi performanţi pentru pământul şi clima României
R.F. - Ați investit în acest departament de cercetare pe care l-ați creat în cadrul companiei Procera. Ce aţi realizat şi ce aşteptări aveţi, după atâția ani de activitate?
DR.ing.S.F. - Probabil că am realizat mai mult decât ne așteptam în momentul inițial, iar investițiile au fost mai mari decât ne-am propus în momentul inițial. Am depus acest efort cu convingerea că pe lângă marile companii străine existente pe piaţa din România, este suficient spațiu și pentru companiile românești, care să acționeze pe acest segment al hibrizilor și soiurilor atât de necesari fermierilor.

R.F.- Și acum aveţi cu ce să vă mândriţi.
Dr. ing.S.F. - Avem hibrizi de floarea soarelui, care sunt printre cei mai performanţi la ora actuală. La porumb acoperim o gamă largă de maturități de la 270 FAO până la 540 FAO. Întotdeauna, am căutat să fim inovativi și așa am și venit cu hibrizi de floarea-soarelui, care sunt rezistenți la erbicide pe cale naturală prin mutație naturală și nu inducere de mutații genetice în mod artificial în laborator, pentru că întotdeauna natura ne oferă și opțiunile ei, fără să le căutăm noi în laborator. Așa am reușit și în ultimii ani, să le selectăm linii de porumb care sunt rezistente la fel la erbicide; erbicide care în mod normal omoară cultura de porumb; erbicide nespecifice și vorbim de quizalofop, ca să spunem substanța activă și așa am obținut primii hibrizi de porumb rezistenți la această substanţă. Aceşti hibrizi vor prezenta avantaje importante față de tehnologiile clasice și, repet, sunt hibrizi convenționali, nu sunt hibrizi modificați genetic, deci, ce oferim noi în anii următori este o variantă naturală la tehnologiile ce implică organismele modificate genetic.

R.F. - În cercetarea agricolă românească în centrele de specialitate și cea de aici de la Fundulea, nu putem să spunem că se stă pe roze. Este un domeniu de vârf, pe care l-aţi cunoscut de aproape în perioada când aţi fost ministru al agriculturii, un domeniu slab susţinut.
Dr. ing.S.F. - Mandatul meu a fost scurt, de doar 75 de zile și într-un asemenea scurt timp nu ai prea multe pârghii pentru a interveni. De mulți ani, cercetarea agricolă românească este sub-finanţată. Este o greșeală strategică, pe care toate guvernele au făcut-o cu cercetarea agricolă. Bugetul cercetării a fost pus în aceeași căciulă cu toată cercetarea românească, ori dacă în alte domenii faci cercetări de laborator și ai în timp scurt rezultate, în agricultură pentru a crea un hibrid nou, ai nevoie de 7, 8, 9 ani de zile.

R.F. - După metode convenționale.
Dr. ing.S.F. - După metode convenționale, dar chiar și implicând alte metode, tot îți trebuie 3, 4 ani și atunci este greu să ai rezultate într-o perioadă scurtă, așa cum au fost totdeauna măsurile care au asigurat finanțarea cercetării. Apoi este greu să faci față cu un proiect de cercetare agricolă, unde puțini evaluatori îl înțeleg, când de regulă ei sunt profesori de alte specialități, din politehnică, din sectoare economice, din medicină, de aceea eu sunt convins că cercetarea agricolă trebuie finanțată dintr-un buget separat de la Ministerul Agriculturii, ca o prioritate națională. La ora actuală la nivel european, observăm că în noua Politică Agricolă Comunitară, pentru perioada 2014-2020, bugetul pentru cercetarea agricolă a fost separat și mutat la comisariatul pe agricultură. Nu mai este într-un buget european al cercetării, ori noi am făcut invers. Am luat toată cercetarea agricolă şi am dus-o la Ministerul Cercetării.
Dacă schimbăm această poziţie, agricultura va avea o finanțare pe cercetare, o șansă reală pentru finanțarea cercetării.
Birocraţia omoară cercetarea Agricolă
R.F. - Pentru că ați amintit de noul PAC 2014-2020, una dintre măsurile foarte importante, remarcată şi de comisarul european Dacian Cioloș, a fost că trebuie sprijinită foarte mult partea aceasta de inovație de cercetare, așa cum s-a creat rețeaua de dezvoltare rurală trebuie să se creeze și o rețea a cercetării agricole.
Dr. ing.S.F. - Astăzi 99% din cercetarea agricolă românească este în segmentul public la Academia de Științe Agricole și Silvice. Probabil că sunt puțini nebuni ca noi, care își investesc banii proprii în cercetare agricolă, dar potențial există, finanțarea va exista din 2014 încolo sau sperăm să existe și sperăm să nu o complicăm foarte mult, încât să devină inaccesibil.

R.F. Noi am complicat totul cu o birocraţie excesivă.
Dr. ing. S. F. - Trebuie să fim foarte corecți cu noi înșine. Nu comisia europeană ne impune. Noi facem normele, noi facem programele, mergem și ne aprobă, dar tot noi le complicăm. Asta am văzut în cele 75 de zile de administrație de minister, că la comisia europeană ne dă un aviz, dar noi facem propunerile. Cei de acolo nu ne spun ce trebuie să facem, noi complicăm lucrurile și ar trebui de acum încolo să le facem mult mai simple pentru agricultorii români. Numai aşa vom avea șanse mult mai mari de a accesa acești bani europeni, în general, dar în mod special, tot ce este pentru agricultură.
Momentul actual este decisiv pentru viitorul agriculturii româneşti, trebuie, de urgenţă, să schimbăm, să realocăm. Cu cât îi folosim mai repede în primii ani, cu atât e mai bine pentru agricultura românească. Dacă vom sta până în 2018, 2019, 2020 și vom vrea și după aceea să avem o prelungire ca să accesăm, nu este bine pentru că agricultura românească este şi aşa defavorizată față de agricultura vestică.
În agricultură, doar strategii de complezenţă
R.F. - Vorbind despre defavorizare şi despre noul PAC, constatăm că nu există nicio strategie până în momentul de față, la nivel naţional, aprobată de Parlament.
Dr. ing.S.F. – Din păcate, așa este în România de astăzi. Fiecare cu strategia lui. Dacă vă aduceți aminte, am avut o strategie națională agreată de toate partidele și toți actorii politici pe educație. Am zis din acel moment că educația va avea o evoluție fulminantă, pentru că toți știm ce trebuie să facem. S-a dovedit, însă, că nu numai fiecare guvern sau partid, ci fiecare ministru din toate partidele, care a trecut pe la educație a avut propria viziune, deși avea un pact național. Așa și la agricultură. A rămas tradiţional, toți ne pricepem la agricultură, dar nimeni nu îi întreabă pe agricultori cam ce vor ei, ce posibilităţi au. Cred că agricultura nu are culoare politică, sunt convins de asta și drumul agriculturii este unul singur, de dezvoltare, de integrarea producției agricole, pentru că numai integrând producția agricolă putem face performanță. Dacă vom continua ca în ultimii ani să exportăm materie primă pentru alte țări, cum sunt: grâul, porumbul, floarea-soarelui, rapița şi în schimb importăm 80% din carnea pe care o consumăm, în asemenea circumstanţe, vom rămâne totuși o agricultură subdezvoltată. Vom continua să ne batem la Marea Neagră pe prețuri cu Ucraina și vom continua să importăm alimente scumpe din țările vestice. Este un subiect important pentru mine. Cel puțin, eu în asta cred, integrarea producției agricole, pentru că România avut o creștere a producției agricole importantă an de an, chiar și în condițiile vitrege de climă și această producție împreună cu tehnologizarea și cu comasarea suprafețelor va continua să crească, dar noi trebuie să și integrăm această producție agricolă, să vindem produse finite. Eu cred că în următorii 3-5 ani producția agricolă vegetală a României poate crește cu 50% numai şi numai prin integrarea producției vegetale cu zootehnia și în final să se obţină produse alimentare și atunci agricultura poate avea o contribuție substanţială, cu două cifre la PIB-ul României.
Haos pe piaţa cerealelor
R.F. – Integrarea pe care o invocaţi şi dvs rămâne dorinţa şi soluţia cea mai mare pentru o agricultură performantă.
Există agricultori care practică o agricultură integrată, dar din păcate exemple sunt foarte puține şi le putem număra pe degetele de la o mână. Discutăm despre potenţialul agriculturii româneşti, iar marea majoritate a producătorilor agricoli consideră ca lucrurile nu merg bine. Aşa este?
Dr. ing.S.F.– Au dreptate. Nu merg bine, pentru că fermierii sunt în continuare foarte dependenți de climă fără a putea face nimica. După atâția ani de la revoluție și o perioadă în care s-au cheltuit miliarde de euro în irigații, nu avem irigații.
Iată, spre exemplu, că din anul 1990 până în 2013 în sistemul de irigații s-au cheltuit miliarde euro, dar nu avem irigații. Suntem în continuare dependenți de prețuri și de cei care fac jocurile pe piața cerealelor, pentru că nu există o reglementare foarte clară. Consider că avem prea multă libertate pe piața cerealelor, iată de ce consider că România are nevoie, urgent, de o bursă a cerealelor care să alimenteze sau măcar să dea un trend pe piață. Nu ministerul să-ți dea prețul pe piață, ci o autoritate care să știe să formeze acest preț pe piață, astfel încât fermierul să știe când vrea să-și vândă recolta cam care este ținta lui de preț. Contrar regulilor pieţelor organizate, la ora actuală prețurile le fac, evazioniştii, cei care vin la capul locului să cumpere recolta. Spun că atât îți dau, vrei? Bine! Nu vrei, rămâi cu recolta în hambare.

R.F. - Un mare fermier din România, agricultor, producător, ce își spune țăran român din Oltenia spunea cu multă tristeţe ca "până nu se licențiază atât depozitarul, cât și comerciantul și în același timp să contribuie și el cu bănuți la un fond de garantare, niciodată această piață neagră nu o să dispară".
Dr. ing.S.F. – Un mare adevăr, așa este. Avem nevoie de mai multă reglementare. Nu oricine să facă comerț de cereale. Este nevoie de depozitare autorizată. Vrei să funcționezi în sectorul acesta, trebuie să iei o licență, să iei o asigurare care te face și capabil să emiți un certificat de depozit care să fie acoperit, nu trebuie neapărat să intervină statul să-l garanteze și să faci această hârtie tranzacționabilă în final pe o linie bursieră, așa cum este în orice țară unde se respectă legea.. Nu mă duc să-mi vând recolta la capul locului și mă duc la un depozit care știu că este autorizat. Dacă acolo recolta mea este păstrată în condiții optime și nu îmi dispare sau nu îmi schimbă calitatea, eu mă duc și vând un certificat, o hârtie de valoare pe ringul bursier.

R.F. -Se pun mai multe probleme: Oare toţi fermierii pot deveni depozitari? Merită a investi bani pentru fiecare în parte? Finanţarea să se îndrepte spre formele asociative pentru a-şi construi spaţii de depozitare?
Dr. ing.S.F. –Noi așteptăm în România probabil în jur de 2000 - 3000 de fermieri, care pot să își construiască anumite capacități de procesare și singuri fără finanțare și mai avem probabil alte câteva mii care au nevoie să se asocieze, dar avem și un milioan de agricultori, care lucrează între 1 și 10 hectare şi care nu vor putea să-şi construiască astfel de depozite, nici măcar asociindu-se 10 sau 20 la un loc. Este nevoie de o altă strategie pentru a construi spaţii de depozitare, unde să aibă acces și cei mici, pentru că altfel își vor ține recolta în condiţii improprii ori o vând la capul locului și vorbim iarăşi de evaziune.
Agricultura, de la declaraţii la priorităţi
R.F. - Este nevoie de o politică agricolă? Iată că avem ca orizont Politica Agricolă Comunitară, care vine și oferă, cum spunea comisarul european Dacian Cioloș, instrumente fiecărei țări, o cutiuță de unde fiecare țară își ia ce consideră că îi este necesar. La rândul ei, fiecare ţară trebuie să-şi formeze propriile pârghii,
Cum vedeți dumneavoastră dezvoltarea agriculturii pe mai departe? Este nevoie în acest context și de o mișcare pentru agricultură, o mișcare politică axată pe agricultură?
Dr. ing.S.F. – Dacă e să vorbim de politică și ca om care am trecut prin acest segment, am constatat că agricultura este prioritate națională în fiecare campanie electorală. A doua zi după încheierea campaniei electorale, agricultura este băgată în sertar. Se uită foarte repede că agricultorii sunt cei mai fideli votanți, dar a doua zi după alegeri află că altele sunt prioritățile guvernelor care au administrat ţara după 1989. Ne mai aducem aminte de agricultură, când intrăm în altă campanie electorală. Ne aducem aminte de agricultură, doar când seceta s-a instalat şi nu facem nimic preventiv. În momentul de față, eu pot demonstra multe lucruri şi cred cu tărie că este nevoie de o forță politică a agricultorilor care să vină să propună un program național pentru agricultură. Noi întotdeauna am vorbit de programe de guvernare, pe care diferite partide le propun țării ori este nevoie de un partid al fermierilor care să propună alegătorilor un program național pe agricultură, un program sectorial, pentru că până acum noi nu am avut programe naționale, noi am avut pe vremea domnului Iliescu programul național - nu ne vindem țara. Traian Băsescu a venit cu lupta anticorupție, dar nu am avut un program național economic ori noi, un grup de agricultori, asta am încercat în ultimul timp, să definim un astfel de program național pe agricultură. Un asemenea program poate fi aplicat doar de o forță politică și de aceea am și înființat împreună un partid de doctrină agrariană, Mișcarea Agricolă din România și sperăm să putem oferi agricultorilor și alegătorilor din România, o perspectivă pe mai mulţi ani. Este clar că toți românii consumă de trei ori pe zi ceea ce noi producem în agricultură. Vrem să oferim o soluție ca program național de dezvoltare, pentru că în România la ora actuală numai şi numai prin agricultură se poate progresa. În acești ani de criză, dacă ne uităm la statistică, vedem că agricultura a susținut PIB-ul. Chiar și anul acesta, așa complicat cum a fost, are o contribuție pozitivă la PIB. În mod sigur, acest indicator de bază al economiei era pe minus, dacă nu era agricultura și imaginea României și economic și ca percepție era dezastruoasă.

R.F. – Iată că această contribuție a fost mai bună anul trecut, pe timp de secetă şi cu prețuri mai mari.
Dr. ing.S.F. - Convingerea mea este că agricultura anului 2012 a vărsat sume mari la bugetul statului şi bineînţeles la formarea PIB-ului. Este o percepţie proprie. Anul trecut am avut o producţie bună şi niște prețuri extraordinare, ori noi în PIB calculăm bani, nu calculăm tone. Anul acesta am avut o producţie mai mare cu 20-25%, dar am avut prețuri cu 50% mai mici. În final, când tragem linie vom vedea care va fi contribuţia noastră, a agricultorilor, la PIB, dar oricum va fi pozitivă. Este cazul să nu uităm de contribuţia extraordinară la PIB în anul 2011, când economic România abia răsufla.
O politică foarte clară şi nu de azi pe mâine
R.F. - Revenind la partea aceasta de politică pentru agricultori, care ar fi direcţiile pe care le urmăriţi dumneavoastră, împreună cu colegii fermieri?
Dr. ing.S.F. - Trebuie dezvoltate programe sectoriale chiar şi în agricultură, ca sector economic. Noi credem foarte tare în dezvoltarea agriculturii pe mai multe paliere. În primul rând, ştim că avem un milion de agricultori, care exploatează în jur de cinci milioane de hectare suprafaţa arabilă. Avem nevoie de asociere şi trebuie să creăm pârghiile, pentru a-i stimula să se asocieze, pentru a produce mai mult şi a produce pentru piaţă. Asta va contribui la creşterea producţiei agricole totale a României. Repet şi voi repeta mereu că avem nevoie de integrarea producţiei agricole. Sunt necesare măsuri urgente şi prioritare în zootehnie, în aşa fel încât producţia pe care azi o exportăm şi cu care aglomerăm porturile să nu o mai exportăm, să o integrăm. Integrând producţia agricolă în România, vom exporta alimente finite cu valoare adăugată, creăm locuri de muncă, taxe locale. Acestea sunt şi trebuie să fie priorităţile naţionale pentru agricultură. Pe lângă asta, dincolo de agricultură, avem două mari probleme în spaţiul rural. Educaţia trebuie să fie unică în ţară, atât pentru mediul urban, cât şi pentru cel rural. Să nu uităm că astăzi numai 4,3% din copiii de la țară ajung să urmeze studii universitare şi asta nu pentru că aceşti copii din mediul rural sunt inferiori intelectual, dar sistemul nu le oferă şanse. Trebuie să ne aducem aminte că marii cărturari români nu s-au născut la oraş, nu s-au născut la Bucureşti. Marii cărturari români s-au născut în mediul rural. Atunci în fiecare sat era un învăţător care îi educa, îi învăţa, îi forma, le dădea şansa. Astăzi, învăţământul din mediul rural este dezastruos.
R.F. - Şi nu mai este axat pe necesităţile actuale.
Dr. Ing.S.F. – La ora actuală, nu mai avem meseriaşi în mediul rural. Fermierul dă astăzi pe un tractor sau pe o combină sute de mii de euro, dar nu ai un mecanic calificat căruia să i-o dai pe mână. O combină care costă 250.000 de euro face cât două Porsche, dar nu ai specialistul care să-l urci pe combină şi să lucreze. Astăzi combina înseamnă automatizare, înseamnă calculatoare, deci, nu mai este combina aceea de acum 50 de ani şi presupune o calificare superioară nu la locul de muncă, ci în şcoli de specialitate. Un alt element important al mediului rural este sănătatea. Locuitorii din mediul rural nu au acelaşi acces la sănătate cu toate că sunt şi ei cetăţeni ai României. Astăzi, sănătatea României este un domeniu cu două viteze. În mediul urban îmi vine salvarea în 10 minute, în mediul rural poate să-ţi vină în 2 zile, ori toţi plătim aceleaşi impozite şi taxe, nu suntem cetăţeni de categoria a doua în mediul rural. Cam astea ar fi priorităţile acestei formaţiuni politice pe care noi încercăm să o organizăm la ora actuală, la nivel naţional.

Dezvoltarea începe cu un drum bun
Dezvoltarea rurală este pentru Uniunea Europeană un obiectiv important. O parte însemnată din efortul financiar pe care îl face sub forma unor programe bine conturate se îndreaptă spre acest deziderat, subordonat Politicii Agricole Comune. Așa s-a ajuns la dezvoltarea programului dedicat creșterii bunăstării locuitorilor de la sate, LEADER. Grupurile de Acţiune Locală sunt entităţi ce reprezintă parteneriate între sectorul public și cel privat, care au menirea să definească, să susțină și să implementeze o strategie de dezvoltare locală pentru a crește valoarea și competitivitatea produselor și serviciilor dintr-un anumit teritoriu. Bineînțeles că modernizarea drumurilor face parte din acest proces de creștere, ba chiar este un punct de plecare. Este motivul pentru care primarii din cele opt localități consideră acest moment ca pe unul important. „Astăzi am semnat de fapt al treilea contract de finanțare cu Uniunea Europeană pentru un drum, spune Alexandru Dinu, primarul comunei Mihail Kogălniceanu, jud. Ialomița. Eforturile noastre de a lua banii Uniunii și de a-i folosi în infrastructură, în crearea de facilități și în îmbunătățirea vieții în mediul rural fac să ne apropiem de ceea ce dorim, de condițiile Uniunii Europene."
Puțin, dar rapid
E adevărat că prin intermediul GAL-urilor nu sunt accesate fonduri mari, dar au avantajul că: „...de la momentul depunerii cererii de finanțare de către beneficiar până la momentul semnării contractului de finanțare timpul este redus la mai mult de jumătate, precizează Daniela Mandoc, expert în cadrul Serviciului Contractare din Centrul Regional 3 Sud Muntenia, Târgoviște. Proiectele sunt croite pe valori mai mici, dar durata de semnare a contractelor este mult mai scurtă, deoarece GAL-ul face selecția acestor proiecte. La noi ajung și se stabilește numai eligibilitatea. Selecția este din GAL."
O mare diversitate de proiecte
Firește că nu doar proiecte de infrastructură sunt avute în vedere de către aceste grupuri, tot ce ține de dezvoltarea locală este binevenit spre a fi finanțat și astfel încurajat să se dezvolte. Alexandru Potor, președintele Federației Naționale a Grupurilor de Acţiune Locală ne spune în acest sens că: „Avem și proiecte care au fost semnate pe linii de finanțare ce urmăresc sprijinirea fermelor agricole, avem pregătite proiecte care urmăresc să dezvolte serviciile agricole, tip 312 - PNDR, proiecte pentru pregătirea agricultorilor, chiar am vorbit cu cei care au participat la această întâlnire, ei doresc să pregătim fermierii legumicultori, în primul rând pentru că în zona GAL „Dunărea de jos" există și o experiență foarte bună pentru creșterea de legume și ar fi o soluție pentru tinerii fermieri, pentru ferma familială, dar și pentru cei mai în vârstă care vor să meargă în acest tip de activitate."
Probabil că dacă s-ar fi acordat o mai mare atenție unor astfel de organisme, altfel ar fi fost atrase fondurile puse la dispoziție de Uniunea Europeană. Dinamica de care dau dovadă aceste grupuri este una neobișnuită pentru mulți dintre noi. Președintele FNGAL precizează că: „Până la sfârșitul acestui an, aproximativ 90% din valoarea strategiei o să fie deja contractată și în proces de implementare. O parte din bani sunt deja absorbiți, rămânând ca în 2014 să mai avem câteva proiecte mai mici. Acestea, chiar dacă sunt de mai mică dimensiune, nu înseamnă că nu sunt proiecte foarte importante. Intenționăm să dezvoltăm parcuri la nivelul comunelor, să facem dotări de cămine culturale, pentru biblioteci, să sprijinim organizarea de târguri și de expoziții. Apoi vrem să stimulăm activitatea organizațiilor non-guvernamentale din mediul rural, pentru că se simte o inapetență din partea acestora."
Un răspuns necesar
În aceeași perioadă cu semnarea celor opt proiecte de finanțare, la Indagra 2014 a avut loc o conferință națională a GAL-urilor, unde au fost prezenți și reprezentanți ai ministerului și ai Unității de Management, practic cei cu care se conlucrează tot timpul în privința procedurilor de implementare a proiectelor europene. Organizatorii au dorit să răspundă unei întrebări, de altfel justificată, de ce este bun programul LEADER pentru România? și, implicit, de ce sunt bune GAL-urile pentru mediul rural? Și nu doar pentru mediul rural, pentru că și în cel urban GAL-urile își pot manfesta activitatea.
Alexandru Potor susține că au avut un răspuns consistent. „În primul rând, pentru că avem o adresabilitate foarte mare către micii fermieri, către micii investitori, pentru că putem să fim mai aproape de ei atunci când ei își propun să dezvolte diverse întreprinderi sau să facă investiții prin proiecte la nivelul GAL-ului, putem să-i consiliem mai bine. Un tânăr sau o persoană care este la început de activitate are mari dificultăți în momentul în care își dorește să pornească sau să stabilizeze o afacere sau o investiție. Nu are în spate un aparat birocratic, nu are contabilitate, nu are o evaluare juridică din punctul de vedere al unui proiect și atunci este nevoie de altceva ca să-l sprijine. Eu spun că este mult mai ușor pentru cineva să facă un proiect de 2 milioane de euro decât pentru un beneficiar care vrea să facă un proiect de 50.000 de euro. Acela care are în țintă doar 50.000 de euro are mai multe dificultăți, și la bancă și cu toate autoritățile, pentru că nu știe să-și facă în deplină cunoștință toate documentele pentru a obține vize și așa mai departe. GAL-ul este o soluție, pentru că vine acolo și primește o îndrumare, o îndrumare care este gratuită și de foarte bună credință, pentru că GAL-ul și finanțează, practic îi gestionează fondurile, către acest potențial beneficiar. Asta este un mare avantaj, apoi după cum am mai zis este un mare număr de persoane care lucrează la nivelul GAL-urilor ca experți. Avem 163 de Gal-uri în România. GAL-ul „Dunărea de jos" este unul dintre cele 163 de gal-uri din România și fiecare GAL are un număr de 5,6 experți angajați. Înmulțiți 5,6 experți cu 163 de GAL-uri și veți obține aproape 700 de persoane care lucrează pentru dezvoltarea rurală. Iată un motiv în plus pentru care trebuie să avem încredere în programul LEADER și în GAL-uri. Și apoi faptul că noi am demonstrat că suntem o entitate viabilă. Astăzi s-au semnat în GAL „Dunărea de jos" 8 proiecte de finanțare la nivel național, până în prezent vorbim de aproximativ 3000 de proiecte care s-au semnat. Este foarte important să avem multe proiecte, mulți beneficiari, pentru că în felul acesta se face dispersia mult mai bună a fondurilor europene. Avem nevoie și de mari investitori care aduc într-adevăr un mare aport la economia națională, locală, județeană, dar avem nevoie și de micii investitori, pentru că ei intră în toate interstițiile economice și fac acea activitate pe care un mare investitor nu ar putea să o facă. Și mai este încă un aspect. Oricine este mare acum a fost mic cândva. Ca să fii mare, trebuie să poți să ai șansa să demarezi, să fii mic."

Asociaţia producătorilor de echipamente din S.U.A. (AEM) l-a inclus pe antreprenorul din domeniul tehnologiei agricole Helmut Claas în galeria sa de celebrităţi, în cadrul unei ceremonii desfăşurate cu ocazia Adunării Generale Anuale. Helmut Claas s-a alăturat astfel unei galerii ce include multe alte personalităţi renumite, cum ar fi Benjamin Holt (fondatorul companiei Caterpillar), Joseph Cyril Bamford (fondatorul companiei JCB) şi Jerome Increase Case (fondatorul companiei J. I. Case Threshing Machine). Distincţia a fost primită de Dr. Theo Freye, purtătorul de cuvânt al consiliului de administraţie, în numele lui Helmut Claas. Helmut Claas şi-a exprimat personal mulţumirea celor prezenţi la ceremonie prin intermediul unui mesaj video înregistrat. Înregistrarea a fost efectuată cu o zi înainte de accidentul de maşină în care a fost implicat Helmut Claas la data de 24 octombrie; conform informaţiilor oferite de familie, acesta se află în proces de recuperare lentă.
AEM este o organizaţie care reprezintă producătorii americani de utilaje pentru construcţii şi echipamente agricole, fiind similară cu comitetele în domeniu din cadrul Federaţiei germane de inginerie (VDMA). Toţi angajaţii Grupului CLAAS din lumea întreagă au fost încântaţi la aflarea veştii despre distincţia acordată lui Helmut Claas de Asociaţia producătorilor de echipamente, pentru contribuţia sa importantă la dezvoltarea tehnologiei agricole la nivel mondial. În special, colegii noştri din SUA au fost foarte bucuroşi la aflarea acestei informaţii. Leif Magnusson, preşedintele CLAAS America, a declarat: „Este o zi cu adevărat specială pentru noi şi, bineînţeles, pentru domnul Claas. Întreg personalul fabricilor noastre din SUA îi urează însănătoşire grabnică."

La sfârşitul lunii octombrie, între 30 octombrie şi 3 noiembrie 2013, la ROMEXPO timp de cinci zile, 430 dintre cele mai importante firme din domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii şi zootehniei și-au expus produsele, echipamentele şi serviciile pe o suprafaţă de peste 30.000 de metri pătraţi în cadrul Târgului internaţional de produse şi echipamente în domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii şi zootehniei – INDAGRA

Un târg cu de toate
INDAGRA, cel mai mare eveniment internațional de agricultură, găzduit de ROMEXPO, a trezit interes pentru întreaga suflare implicată în acest domeniu cu mare potențial pentru România. Seminţe, bulbi de flori, îngrăşăminte, tehnologii şi echipamente pentru irigaţii, utilaje agricole, sere şi solarii, Tot ceea ce este mai valoros și mai frumos din domeniul creșterii animalelor a putut fi văzut și admirat și în acest an. Salonul de păsări de rasă, bovine, ovine, cabaline, dar şi demonstraţii, iată ingredientele care au făcut din INDAGRA un eveniment cu prezenţă obligatorie, atât pentru specialişti, cât şi pentru publicul larg.
O singură perioadă, mai multe târguri
Așa cum ne-a obișnuit, INDAGRA a deținut ingredientele și aromele esențiale pentru a atrage cât mai mulți vizitatori. De aceea, în acelaşi timp cu INDAGRA au mai avut loc alte cinci târguri complementare, care au delectat vizitatorii: INDAGRA FOOD - Târg internaţional pentru industria alimentară, ALL - PACK – Expoziţie internaţională pentru ambalaje, materiale, mașini şi echipamente specifice, EXPO DRINK & WINE – Târg de vinuri, băuturi alcoolice şi non-alcoolice, AUTOEXPOTEHNICA – Expoziţie internaţională de componente auto şi Târgul de Produse Tradiţionale. În cadrul acestora, au putut fi văzute o multitudine de produse alimentare şi echipamente pentru industria aferentă, diferite soiuri de vinuri din România, dar şi din Europa, materiale şi utilaje pentru industria ambalajelor, componente, accesorii auto, dar şi zone special dedicate produselor tradiţionale şi bio au încântat persoanele care au poposit la fiecare stand în parte. Producătorii și produsele ecologice nu au fost uitate nici anul acesta. Salonul de "Eco-agricultură" organizat de Federația Operatorilor din Agricultura ecologică "BIO ROMÂNIA" a avut pentru prima dată un spațiu mult mai generos de prezentare a roadelor ecologice românești.
Pe lângă companiile autohtone au fost și participări de grup din Grecia şi Turcia, precum şi Pavilionul Naţional al Franţei.
„Ne-am bucurat să putem oferi publicului evenimente de calitate, care cu siguranţă au fost apreciate de vizitatori. Diversitatea şi noutăţile au fost şi în aceast an atuul manifestărilor expoziţionale prezentate şi credem că toţi cei care le-au trecut pragul au găsit aici resurse şi informaţii pentru dezvoltarea afacerilor proprii", conchide Mariana Suciu, Director General ROMEXPO S.A.
Indagra 2013 în cifre
Cele şase târguri au reunit peste 700 de firme din România şi din străinătate, pe o suprafaţă de aproximativ 40.000 mp. Beneficiind de o puternică reprezentare internaţională, evenimentele au adus în faţa publicului atât companii autohtone, cât şi de peste hotare, din ţări precum: Austria, Belgia, Bulgaria, China, Coreea de Sud, Danemarca, Emiratele Arabe Unite, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Serbia, Slovenia, Spania, SUA, Turcia şi Ungaria.
Numărul mare de expozanţi, calitatea şi diversitatea produselor prezentate, noutăţile şi recordurile acestei ediţii au atras 60.000 de vizitatori în toate cele cinci zile.
INDAGRA a fost şi în acest an capul de afiş al manifestărilor expoziţionale, depăşind orice aşteptări: "A fost o ediţie care a bătut toate recordurile, fără îndoială. Fie că ne referim la numărul de expozanţi, la participările internaţionale, la numărul de produse expuse sau la vizitatori, anul 2013 este unul de referinţă pentru INDAGRA", declara Mariana Suciu, Director General ROMEXPO S.A.
Noutăţi şi recorduri
Ca la fiecare ediţie, şi de această dată INDAGRA a fost sinonim cu noutăţile şi recordurile. Dintre acestea, amintim:
- Cea mai mare pâine din România a fost coaptă în timpul evenimentului, având o greutate de 96 de kg. Aceasta a fost realizată din 57 de kg de făină, 34 de litri de apă, 10 kg de cartofi, 1 kg de drojdie, 1 kg de sare, iar procesul de coacere a durat 6 ore. Produsul final a fost tăiat şi împărţit vizitatorilor, chiar de către Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, domnul Daniel Constantin
- Berbecul de peste 100 de kg, "Miss Văcuţă" Vanessa, licitaţia cu strigare pentru animale, utilajele de ultimă generaţie, dar şi cea mai mare folie de sere din România au fost alte atracţii ale INDAGRA.
Manifestare expoziţională dedicată în mare parte specialiştilor, dar şi publicului larg, INDAGRA a fost şi de această dată gazdă a numeroase seminarii şi sesiuni informative, din cadrul cărora fermierii au putut afla stadiul fondurilor alocate pentru agricultură, cum pot realiza corect dosarele pentru finanţare, beneficiind în acelaşi timp şi de experienţa companiilor din străinătate.
Pentru familii şi în special pentru copii, weekend-ul a fost prilej pentru a vedea şi testa utilaje spectaculoase, dar şi pentru a admira numeroase specii de animale şi păsări, printre care şi exemplare rare, aduse doar în cadrul târgului.

Indagra prin ochii participanților

Florin Neacșu, director general adj. NHR Agropartners
Cred că a fost un târg reușit, cu foarte multă lume, mai ales în ultimile zile, perioada de weekend, a însemnat mai mult timp liber, iar vremea frumoasă a ținut cu noi și cu fermierii. A fost foarte multă lume interesată de achiziții, unii care momentan sunt speriați din cauza prețurilor de anul ăsta, nu se știe dacă la anul vor putea plăti. dar parcă se simte că începe să le revină încrederea și curajul. În general, târgul a fost reușit și mă bucur că am participat și noi, pentru că am întâlnit foarte mulți clienți, atât existenți, cât și potențiali, care ne-au apreciat exponatele și cu care sper să colaborăm în continuare.

Marius Mitra, director regional vânzări Maschio Gaspardo România
Indagra se vede că a început să capete importanță, dar după părerea mea și din ce am discutat și cu alții din mecanică agricolă, ar trebui să se facă o diferențiere între specialiști, fermieri și ceilalți care vin doar să vadă, pentru că se creează o mare confuzie. De exemplu, la Agritechnica pentru a nu veni cei neinteresați se practică un tarif mai mare de intrare undeva între 30 și 50 de euro și atunci se cam elimină cei care ar putea să vină fără a fi interesați și vin specialiștii, vin fermierii.

Claudia Cădar, country manager Rota Guido România
Aceste zile de târg mi s-au părut foarte profitabile, ne-am întâlnit cu vechii clienți. S-a schimbat atitudinea celor care vin la târg, în anii trecuți veneau, luau pliante, plecau, nu păreau interesați, în schimb acum vin clienții dedicați, știu ce vor. Sunt clienți noi, dar și dintre cei vechi care se extind, poate nu în fiecare an, dar tot la al doilea an mai completează, mai fac câte ceva, construiesc un adăpost nou, sunt și clienți noi care doresc să înceapă acum o activitate, să investească în zootehnie.

Neculai Apostol, fondator grup Cosarom
Nu-ți ajunge timpul să vezi absolut totul, pentru mine este o plăcere să merg la târguri și la acesta cu atât mai mult, că este în țară la mine.

Paolo Lucacioni, administrator Paolo Consult
Indagra anul ăsta a prins și vreme foate bună, sunt și mai mulți expozanți decât în anii trecuți, cu tehnologie nouă, asta înseamnă că producătorii de utilaje au pătruns foarte mult în România, cel puțin la INDAGRA, unde este cel mai mare târg, am înțeles, din Europa de Est. Acum nu știu câți vizitatori sunt, dar am văzut foarte multe utilaje, mașini agricole și tehnologie. Asta înseamnă că cine vine face un studiu de piață și marketing, că există cerere, iar lumea investește în târguri ceea ce este foarte important.

Cătălin Tudoran, medic veterinar Romvac
Dacă stăm să comparăm anii trecuți, de acum trei ani încoace, asta este cea mai reușită ediție, atât din punct de vedere al vizitatorilor, cât și al expozanților. Încă nu s-a ajuns la dimensiunea pe care o avea prin 2007-2008, dar este pe un trend ascendent, se pare că se intră pe făgașul cel bun.

Adrian Rădulescu, consilier prezidențial
Este un eveniment care a intrat în tradiția noastră a românilor. Pe an ce trece, el crește, atât în intesitate, cât și în calitate și implicit devine unul dintre cele mai mari târguri din domeniul agricol. Au învățat și agricultorii că nu trebuie să stai numai acasă și dacă vrei să progresezi trebuie să fii tot timpul în pas cu tehnica agricolă,care are o evoluție mai spectaculoasă decât a automobilelor. Dacă la acestea o nouă serie vine la 4-5 ani, aici în fiecare an se manifestă o evoluție puternică, cu schimbare de tehnologie și atunci este cazul să învățăm pentru a putea să ne optimizăm activitatea, iar optimizarea se face în două feluri, prin scăderea cheltuielilor și creșterea producției. Noi la târgurile astea trebuie să învățăm cum să facem lucrări minime, cu costuri mici și cu efect mare, adică productivitate, și cu siguranță aici chiar ai ce vedea. Pe mine mă interesează niște echipamente pentru ferme de reproducție scroafe, un FNC pentru producere de hrană pentru pește, niște tipuri de ferme zootehnice din structură metalică, niște generatoare și niște module de utilaje.

Sorin Anderco, dir. gen. GEA Farm Technologies România
Ediția de anul acesta a INDAGRA este mult mai interesantă, încă din prima zi am avut foarte mulți vizitatori, oameni interesați, oameni cu proiecte noi, deci pot să spun că anul acesta INDAGRA pentru mine este o expoziție care se schimbă și sper ca și anii viitori să meargă tot în trendul ăsta.

Costin Ionescu, regional sales manager AB Energy România
Față de anul trecut, târgul a evoluat, dovadă că există un pavilion în plus cu expozanți, iar din punct de vedere al vizitatorilor, sunt din ce în ce mai mulți interesați de cele prezentate în cadrul INDAGRA, în general și în special de biocogenerare, producerea de energie electrică și termică din biogaz

De foarte mulți ani ezit să comunic statistici din lumea vinului datorită faptului că sunt accesibile, accesabile, publice fiind. Totuși, constat că, în iureșul vremurilor, avem din ce în ce mai puțin timp să selectăm informațiile folositoare pentru planuri pe termen lung și mediu.

Știați că...:
Suprafaţa cu viţă-de-vie a celor patru puteri europene, Italia, Franţa, Spania, Portugalia, este în scădere?
Suprafaţa cu viţă-de-vie din Asia (China, Iran, Turcia), este în creştere?
De asemenea, emisfera sudică (prin Africa de Sud, Noua Zeelandă, Australia, Chile, Argentina), are creşteri semnificative? De exemplu, Noua Zeelandă şi-a mărit suprafaţa cu viţă-de-vie cu peste 21% din 2000 până astăzi.
România este singură ţară europeană cu trend ascendent în înfiinţarea de noi plantaţii viticole?
Ne aflăm pe locul 11 în clasamentul mondial al producătorilor de vin?
Germania se află cu două poziţii înaintea noastră în acelaşi clasament?
O ţară despre care mulţi români nici nu ştiu că produce vin, China, este pe locul 4 în lume şi are prognozate creşteri în continuare?
Republica Cehă, cu o producţie de 7 (şapte) ori mai mică decât a României, obţine medalii la Concursurile Internaţionale în număr sensibil egal cu ţara noastră?
Slovacia a găzduit în 2013, Concursul Mondial de Vinuri (CMB)?
Cei mai mari importatori de vin sunt în ordine : USA, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Rusia şi Franţa? Pe care din aceste pieţe suntem prezenţi şi avem o comunicare coerentă?
În Ungaria vinul este o prioritate a tuturor guvernelor, existând campanii de educare prin emisiuni TV, (vândute şi televiziunii române), cărţi, reviste, flyere, subvenţionate de stat?
În aceeaşi ţară vecină, există zeci de târguri şi festivaluri dedicate vinului, tot atâtea ordine şi frăţii ale vinului şi un eveniment major VINCZE care le depăşeşte pe toate cele din România puse la un loc?
România, dintre ţările producătoare de vin, are cele mai puţine muzee ale vinului, şi în afara celui de la Hârlău, niciunul nu întruneşte condiţiile minime pentru această titulatură?
Deşi penetrarea şi utilizarea Internetului are o rată foarte mare în România, achiziţia de vin online are cote nesemnificative?
Bulgaria este un model de dezvoltare pentru circuite turistice de crame cu degustare şi SPA-uri cu ,,oenoterapie"?
În Italia există zone viticole în care producătorii cooperează şi prin valorificarea deşeurilor strânse în comun ajung aproape de independenţă energetică?
Există reviste de vin care ating un număr record de cititori, chiar 1 milion? Evident, nu este cazul României.
Soiurile româneşti au randamente mai bune în obţinerea de medalii în comparație cu soiurile străine din vinurile româneşti?
Feteasca Neagră a avut, în raport cu numărul de probe înscrise la IWCB, cea mai eficientă participare?
În lume, muzeele vinului sunt acceptate că entităţi capabile să informeze, să educe, să califice profesional, să aducă beneficii economice şi să coaguleze elemente de identitate naţională, regională etc?
Există un festival de film şi fotografie dedicate în întregime vinului? Se numeşte OENOVIDEO şi se desfăşoară în Elveţia. Nu s-au înregistrat prezențe româneşti.
În Franţa se află sediul unei organizaţii internaţionale a jurnaliştilor şi scriitorilor de vin? Se numeşte FIJEV şi are membri din întreaga lume, care scriu sau corespondează cu cele mai influente publicaţii de pe plan mondial. Niciun program de comunicare plătit de statul român nu a vizat, vreodată, aceşti vectori de imagine.
În curând se va desfăşura cel mai mare târg internaţional de vinuri de la noi? GOODWINE, 22 – 24 Noiembrie 2013, ROMEXPO, pavilion C1.

Hai să-ţi fie de bine şefu'. Te-am văzut în târg târcolind, ca cum pisica oala cu chişleag, pe boierii ăi mari, că n-o să mai poci să zici că nu-i ai la deştu' ăl mic, pe carele porţi ghiulu' de ţi-l dete mogulu' pintru serviciu credincios. Acu' zic că ţ-ar fi putut da Steaua României, batâr aia de i-o trase îndărăpt lu' popa. Mă îmbucurai la sfârșitu' lu'Brumărel de o acţiune dă la primărie care ne dusă şi la moaşte, nu ca pe vremea dinainte, când n'avea parale nici pintru dospapir şi se ajuta cu ziare, să mă ierţi. Ne-am repezit la oborul dă animale dă'n capu' statului să arvunească hodorogii den comună neşte capre, dă ălea de dă lapte cât ghiţâca. Au auzit pe tevereuri, la alde şefu' de la agricultură că de la anu' ce vine, ori hălalantu' se închide robinetu' ue la laptele de vacă, că nu-i taman-taman, pe parte dă calitate, da'l dăşchide pe larg pintru capre. Găsiră oarece capre, da' se deşteptă ciubenii şi cerea pă capra, cât pe o ghiţăcă cu ghiţăl în burtă, de unde tomna veniseră dă la o adunare, un' le zise, că ăi mai prima văcari, căprarii or să fie, în orizontul douăzeci, douăzeci (hai că nu ştii ce-i asta, că nu te-am văzut în sală!). Ai dracu' făcură ca' cu grâu, cum vrui şi io să bag oarece lovele şi să-l revând la harapu' de bântuia p'in supturbană, cum se cocoşi unu' p'in ogradă şi dete cu preţu' dă pămânţi, de icniră până'n rărunchi fermierii dă moşii date'n parte, că le dete arendaşii câţiva firfirici. Ajunse ţuhalu' (cum îi zice A'Mea!), mai scump decât umplutura. De'un parexamplu', dacă mă întrebi, suptţiu dă'n străfundu'străfundului foalelor trecerea la toată zootecnia naţională, pă caprine dă lapte-carne, că mi se învârtoșează aprovizionarea la sereleu' mueirii, "Tradişionalciordidproduct", că capra, noaptea, tace mâlc, ca săú de tufă, să mă ierţi, că nu-i cât malu' ca vaca şi nici gureşă ca galiţa ori grăsunii. Ce păţii şi cu ăşti o să spui şi la morţii, când i'oi întalni cum să'ntălni Dom'Viorel cu Nea'Traian, la drum de seară, p'in Vaşington. Aveam o comandă dă şase grăsuni, aşa ca la şaij dă chile pă viu, să-i proţăpească unii de făcea o nuntă, acu' trei joi. Singura mea nădejde erea alde injineru' din capu' satului, îl ştii matale că i-ai luat on enterviu mai pe vară, care avea taman pe taman şi o scrofă cât malu'. Acu' mă costă ceva şpraiuri, că nu adormea neam (bag sama că injineru'îi nărăvise la ietnobotanicele, de pe acolo de unde lucră el, că le cară cu Loganu!), da' pân' la urmă prididi şi onorai comanda! Bre, toamna asta merse bine! Am pătulili pline. Cinci pătule şi trei arioaie cu ştiuleţi şi camera din faţă plină cu grâu, amândouă iecologice, că de unde bani de chimicale la pogonarii din supturbană. Dacă hipsterii ori ecspaţii n-o s-o întreabe pă muiere dă certificare bio, m-am scos, că mai nou cică' nu poci nici să vântui ecologic, dacă nu e unu'să-şi vâre nasu' să-l certifice. Pericol dă infrigiment uist, cum îmi zise mie o limbă din minister care şade la noi. Ce nu pricepi? O sursă, bre! Dă ăialanţi zăltați pe iecologice n'am grije, că ce ştiei ei? Cum văz că e oleacă albăstrite (le am cam trase!), cum pune botu', că nu e chimicalizate. Ce face cu grăunţele întrebi? Am auzit că are râşniţe dă cuhnie şi'şi face uruială pintru lipii şi mămăligi, să fie siguri că nu se otrăveşte dă la industriale şi superintensive. Nu-i treaba mea! E unii cu stolu'! Bine că decartează pintr'un chil cât ar da pe dublă! Mai strânsei ceva şi cu munca de la sfârşit de săptămână, că în ultimele două luni îmi promovai lucrătorii de noapte, ăia zece de-i am, la protestele de zi pă capitală, care nu fură chiar rele pă parte dă profit. Cin'zeci per cap, mie ca angajator, cin'zeci pintru ei, că trebuia să-şi ţână foncţională vuvuzeaua cu netimbrată (le-am dat-o cu discaunt, că nu-s câinos!) Dacă nu curge, pică! Acu' auzi că are nevoie şi dom' Sorin. Jbilţari dă maidanezi. Ce să zic, ie o oportunitate de afaceri! Tot aşa, o s'tă pă zi, pă cap! Jumi-juma! Poate bagi o vorbă unde ştii mata! O să binemeriţi dă la mine! Hai să auzim de bine, că nu pricep de ce se plânge unii că nu merge afacerile în ţărişoara noastră. Mie îmi merge, mai ales cu agricultura pă timp de noapte. Aşa că confirm şi suptţin vorbili lu' dom'Victoraş cu creşterea la pib. Nice el n-a semănat, da' culeje. Mai p'in munţii ăia stacojii, mai pă deal, mai pă câmpie. Din frângerile pă şest, cum ar veni! Doar săracu' NeaTraian rămase să bântuie, da' nu mai are mult şi se scoate. Şi atunci să te ţii creşteri dă piburi pă locuitor. Unu' doi, acolo! Da' reprezentativi! Viitor de aur ţara noastră are, dacă înţelegi ce vreau să zic!
Gheorghe

Am scris adesea că cine stăpâneşte informaţia are şi puterea, nu pentru a cita oameni de seamă, ci pentru a aminti că în epoca actuală se cuvine o nouă atitudine faţă de tot ce se întâmplă în jurul nostru. Nu suntem singuri pe lume şi depindem tot mai mult unii de alţii, indiferent unde ne-am afla. Tocmai de aceea am un dialog continuu cu dr. ing. Dimitrie Muscă, cel pentru care informaţia înseamnă totul pentru bunul mers al Combinatului Agroindustrial din Curtici. Dialogul, sau mai bine zis "convorbirea noastră cu ştreangul de gât", a pornit de la un eveniment.
Reporter - Aţi participat la "AGRITECHNICA", târgul internaţional de la Hanovra, organizat de DLG - Societatea Germană pentru Agricultură, organizaţie germană de renume din sectorul agroalimentar.
Dr. ing. Dimitrie Muscă – Pentru mine aceste manifestări, fie ele interne, fie internaţionale, înseamnă un excelent prilej pentru a constata la faţa locului până unde a ajuns progresul agriculturii, ce noi generaţii de maşini agricole au apărut pe piaţă.

Rep.– Şi cum este după Hanovra?
Dr. ing. D. M. – Pot să spun că acest târg dă un avertisment, pentru viitorul imediat, fermelor mici, cele cum sunt la noi cu suprafeţe mici şi foarte mici. Maşinile sunt de dimensiuni mari şi nu pot fi folosite pe suprafeţe mici. Oricât ar încerca statul să-i încurajeze pe micii proprietari de pământ, nu se va realiza niciun progres şi se vor tura banii ca apa turnată într-o găleată fără fund.

Rep.– După cum a declarat Daniel Constantin, ministrul agriculturii, vor fi diminuate subvenţiile pentru fermierii care au sub 6 ha de pământ.
Dr. ing. D. M. – Greşit! Subvenţionarea trebuie să se dea pentru performanţă, nu pentru existenţa de azi pe mâine.

Rep.– Da, dar în această situaţie se află peste opt sute de mii de fermieri.
Dr. ing. D. M. – Şi-i împiedică cineva să-şi unească pământul? Nu!

Rep.– Aţi păţit-o şi dvs cu această problemă a unirii pământului.
Dr. ing. D. M. – Da, aşa a fost, după distrugerea fostelor CAP-uri şi când am început construirea actualului Combinat, cei care nu au mai dorit să aibă pământul comasat au plecat. Când şi-au dat seama ce au făcut, au dorit să revină şi nu i-am mai primit.

Rep.– Personal, cu ce aţi rămas de la târgul de la Hanovra?
Dr. ing. D. M. – Cu o "Diplomă de onoare" şi cu trofeul "Combina de Aur" acordate de firma Claas.
Rep.– Ce reprezintă aceste distincţii?
Dr. ing. D. M. – Din cele zece trofee "Combina de Aur" decernate în întreaga lume doar una se află în România, aici la Combinatul Agroindustrial din Curtici.

Unirea la români

Stimate cititor, am să încep cu o întrebare: știţi ce este acela un falanster? Probabil că nu! Iată răspunsul: acesta este o celulă social-economică primară, care urma să funcționeze ca o asociație de producție și consum, bazată îndeosebi pe îndeletniciri agricole, proiectată de socialistul utopist francez Charles Fourier, destinat viitoarei societăți imaginate de acest filozof.
O asemenea societate ce a rămas în istorie sub numele de "falansterul de la Scăieni" a existat în România.
Falansterul a fost înființat la 10 martie 1835, pe teritoriul actual al oraşului Boldești – Scăieni, din județul Prahova, având denumirea de Societatea agronomică și manufacturieră sau Colonia soților agronomi. Înainte de desființare avea aproximativ 100 de membri. Ea a eșuat după mai puțin de un an, „soții agronomi" părăsind-o, nemulțumiți de rezultate, de condițiile de muncă și de lipsa interesului proprietarului pământului față de proiect, dar şi al celor mari de la ocârmuirea vremelnică a Ţării Româneşti.
Privind mai atent prin istoria României dintre cele două războaie mondiale, am găsit ceva foarte interesant. Citiţi şi luaţi aminte: iată ce organizaţii cooperatiste existau între cele două războaie, numai în judeţul Teleorman.
În domeniul creditului şi al cooperaţiei în cuprinsul judeţului funcţionau 7 bănci ca societăţi anonime. Existau 148 de cooperative de credit, aşa-numitele bănci populare, cu 33.343 membri şi cu un capital vărsat de 40.169.237 lei. În domeniul forestier erau 4 cooperative. Mai existau 7 cooperative agricole de aprovizionare şi vânzare în comun, cu 515 membri. Funcţionau şi 19 cooperative de consum, cu 4.762 membri.
Veniră armatele sovietice "eliberatoare" şi au desfiinţat, cu ajutorul numiţilor comunişti, sistemul cooperatist, că de, colhozurile trebuiau să devină în agricultură esenţa noii orânduiri. Au rămas sau au scăpat COOPERATIVELE DE CONSUM. Iar celelalte au fost înlocuite, întâi de Gospodăriile Agricole Colective (GAZ), care ulterior au fost numite Cooperative Agricole de Producţie (CAP) şi aveau un statut recunoscut şi pe plan mondial. În actul de constituire se prevedea că orice membru putea să se retragă. După anul 1989 au fost desfiinţate toate cooperativele, chiar şi cea cu rădăcini capitaliste şi mă refer la Cooperativele de Consum. După cum se observă foarte uşor, politicienii aflaţi vremelnic la conducerea ţării au desfiinţat sistemul cooperatist. Oare au aplicat dictonul "Divide et impera", expresie ce provine din latină și ar însemna că: „divide și cucerește", „dezbină și stăpânește". Alte posibile traduceri ar fi: dezbină și impune-ți voința sau dezbină și domină. Şi totuşi, în ultima perioadă, tot mai mulţi politicieni români îndeamnă agricultorii să-şi unească forţele şi interesele. Cel mai insistent este Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, care recent, în cadrul unei conferințe de presă a Agenției pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APERI), organizată la IndAgra, a spus că România produce îndeajuns de multe legume și fructe, însă lipsa organizării generează importuri care totalizează circa 10 la sută din necesarul de consum. Numai la legume, circa 600.000 de tone au fost importate din Turcia în fiecare an.
„Am văzut și ieri câteva abordări eronate, precum că România nu produce suficient. România produce suficient, produce chiar mai mult. Din păcate, importăm undeva în jur de 10%, pentru că nu suntem organizați așa cum ar trebui.
Acelaşi demnitar a remarcat şi nu pentru prima oară că fărâmiţarea proprietăţii rămâne principala problemă a agriculturii din România şi că din anul viitor va fi introdus un sistem de acordare a plăţilor directe, diferenţiat în funcţie de mărimea exploatării agricole, în scopul încurajării asocierii producătorilor. Aşadar, vor fi mai multe categorii de plată: prima categorie va fi între unu şi cinci hectare, următoarea între 5 şi 30, apoi între 30 şi 60 de hectare şi peste 60 de hectare. Întrebat de ce se procedează aşa, Daniel Constantin a precizat: "Cei care au până la cinci hectare vor primi o plată mai mică pentru a-i determina să se asocieze, pentru a-i determina să lucreze în comun terenurile".
Datele statistice confirmă: peste 800.000 de fermieri au între un hectar şi cinci hectare.
Argumentele sunt clare pentru unirea pământului şi vin tocmai de unde trebuie: de la Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Sper că ajunge o măciucă la un car cu oale. N-am spus eu, dar semnez...
Un prost cu studii superioare!

Cum nu'mi place, dar absolut deloc, să mint mai mult decât trebuie - de frică să nu-mi crească nasul precum copchilului de lemn din poveste, ori, Doamne fereşte, să-mi spună lumea baron - baronul Münchhausen, ce-i drept - am să vă fac o mărtusirire: când văd pe la televizor că două grupuri de infractori se iau la harţă pentru pradă şi ajung să se ciomăgească, nu numai că nu-mi dau lacrimile de milă. ca oricărui bun creştin, dar dimpotrivă, mă unge la inimă. nu de alta, dar mă gândesc la câţi oameni au avut de suferit de pe urma tâlharilor. Între ei, gospodari care şi-au văzut recolta muncită şi răsmuncită un an şi furată într-o noapte, bieţi bătrâni al căror avut de-o viaţă - mult, puţin, nu contează, e jefuit în plină zi, fetiţe cărora li se smulg, pe stradă, în văzul tuturor, cerceii - deseori cu ureche cu tot. Că s-au înmulţit netrebnicii, fraţilor, şi nu mai au teamă nici de Dumnezeu, nici de oameni, nici de lege.
Or, aşa stând treburile, cum să nu mă bucure ori, mă rog, cum să nu încerc un sentiment de mulţumire, când văd că aceste scursori se încaieră între ele şi-şi mai şi sparg capetele din când în când. Aşa le trebuie! Am rămas însă fără grai când am aflat ce s-a întâmplat, mai zilele trecute, într-o aşezare românească unde, n-o să vă vină să credeţi - parul n-a fost folosit pentru a-i crăpa ţeasta partenerului de sport extrem, ci ... uite c-am ajuns s-o trăim şi p-asta - şi unei asistente medicale. O tânără dintr-o ambulanţă care, trecând pe lângă un ins trântit la pământ, rănit grav după toate aparențele, a oprit mașina pentru a-i acorda primul ajutor. Ei bine, acest gest, firesc, la urma urmei, din partea unei femei în uniformă albă (deși, de ce să nu o spunem, s-au mai văzut și altfel de cazuri, chiar mai alaltăieri, bunăoară, când o salvare a refuzat să ia un pieton accidentat pe motiv că, vezi Doamne, era plină-și era, într-adevăr, dar cu...varză, că tot trebuia pusă la murat). Gestul asistentei, așadar, a fost întrerupt brutal de o lovitură năprasnică dată cu un par de autorul tentativei de omor împotriva celui căzut. De neînchipuit și totuși adevărat, acest act de o cruzime dusă la extrem se petrece în România zilelor noastre, într-o zi oarecare a anului 2013, carevasăzică, ce să vezi, în mileniul 3. Care, ne avertiza un filosof, român trăitor pe la Paris, va fi ori religios, ori nu va mai fi deloc. Iertat să fiu dacă greșesc cumva, dar, după umila mea părere, sămânța răului, departe de a fi distrusă, parcă face din ce în ce mai mulți lăstari. Nea Gheorghe, de pildă îl lasă lat pe uncheșul Mardare pentru o juma' de metru de gard, tușa Floarea omoară găinile vecinei sale, Veta, pe motiv că i-au ciugulit leușteanul, Pandele, feciorul lui Stamate, se face criță și își bate cu bestialitate pe cea care l-a adus pe lume, Eufrosinia își părăsește bărbatul și copiii și pleacă teleleu la Istambul, iar Fane, abia întors din armată tabără pe o biată bătrânică la o margine de sat.
Pe de altă parte, lăcomia și corupția, tâlhăria și violența au din ce în ce mai mulți adepți, de la vlădică și până la opincă. Iar dacă așa stau lucrurile și nu ne vom întoarce cu fața către cele bune-că doară creștini suntem ori, mă rog, ne pretindem, crunt și crâncen viitor ne așteaptă. Dar, cine știe, poate mă înșel și dracu nu este chiar atât de negru.