BASF și Limagrain au colaborat și au creat împreună „sămânța perfectă". Sintagma este, evident, una de marketing, după cum spun chiar reprezentanții celor două companii, dar ea încearcă să exprime valoarea pe care produsul cercetării celor două echipe o are în lupta cu unul dintre cei mai agresivi paraziți ai culturii de floarea-soarelui, orobanche sau, popular spus, lupoaia.

Lansarea a avut loc în cadrul unei ceremonii la care au fost invitați mai ales cultivatori de floarea-sorelui. Festivitatea, demnă de premiile Oscar, a fost precedată de un simpozion, în cadrul căruia s-au prezentat atât agresivitatea parazitului orobanche, cât și eforturile făcute în timp și rezultatele acestora în lupta împotriva lui. (De altfel, în numerele viitoare, chiar ne propunem să dezvoltăm acest subiect).
Sintagma „sămânța perfectă" este provocatoare și te-ar putea determina să spui: hai că exagerează, dar te și îndeamnă să te întrebi: cât de bună este? Creatorii ei susțin evident că este, chiar dacă recunosc că expresia nu acoperă realitatea. „Sigur că noi niciodată nu putem să facem o sămânță perfectă, dar putem să fim apropiați de perfecțiune. Este foarte multă muncă în spate, avem o echipă de cercetători, Limagrain și BASF, care, practic nu au alt deziderat, decât să răspundă nevoilor pe care fermierii le au în România." spune Mircea Chetrone, Marketing manager, Agro Department - BASF România. Iar Ionuț Lăpădătescu, Country manager - Limagrain Central Europe, suc. Otopeni, adaugă: „Nu este neaparat sămânța perfectă, este o metaforă. Noi ne-am referit la această lansare la o nouă tehnologie, un nou brand, care se numește Saneo și care înglobează practic cele mai noi tehnologii, cele mai noi gene ce asigură o protecție dublă împotriva lupoaiei, orobanchiei și asigură, de asemenea, un mai bun control al buruienilor prin tratamentul cu erbicide tip Clearfield."
La inițiativa Limagrain-ului BASF, o firmă obișnuită cu diverse colaborări pe care le are cu mai multe firme, la nivel mondial a participat cu specialiștii săi la realizarea acest concept, numit Saneo, care, practic, pune împreună o genetică superioară din punct de vedere al rezistenței la orobanche cu utilizarea sistemului Clearfield. Asta înseamnă că hibrizii au o dublă rezistență în câmp, oferind un plus de siguranță fermierilor.
O mai bună flexibilitate
Dar când auzi de o sămânță perfectă, atunci te gândești că ar putea să dea și recolte pe măsură și de aici până la un profit maxim nu mai este decât un pas, unul pe care îl poți face, numai dacă te socotești bine, având în minte un termen magic, eficiența. Producătorii spun că, deși vorbim de o sămânță premium, nu reprezintă o creștere financiară fără acoperire, pentru că, spune Ionuț Lăpădătescu: „Segmentul Saneo va fi un segment premium bineînțeles, însă nu va însemna neapărat un efort financiar deosebit pentru fermieri, în sensul în care costul per hectar nu va fi cu mult diferit față de costul actual al hibrizilor Clearfield pe care noi îi comercializăm. În același timp, beneficiile din punct de vedere al fermierilor sunt în primul rând al momentului alegerii aplicării erbicidului, va exista în mod sigur o economie în ceea ce privește doza de aplicare a acestui erbicid de tip Clearfield, pentru că doza va fi în mod normal diminuată din cauza unei mai slabe concurențe a buruienilor față de plante și există inclusiv varianta ca erbicidul să nu mai fie aplicat în cazul în care nu este nevoie. Deci, există o flexibilitate și un avantaj evident pentru fermieri, care va fi inclusiv reliefat într-un câștig financiar prin producție și prin costuri mai reduse."
În primul an doar se încearcă
În ceea ce-i privește pe fermieri, aceștia par a avea disponibilitate să folosească o astfel de inovație, dar cu precauție: „Vă dați seama că interesul oricărui agricultor este să folosească tot ceea ce apare nou, cel puțin din punctul nostru de vedere, spune ing. Gherghe Iulian din comuna Cuca, jud Galați, că după atâția ani de cercetare și după atâția bani investiți sigur este mai bun decât ceea ce am avut. Bineînțeles că și noi o să încercăm pe suprafețe mai mici, la început să folosim aceste semințe, această soluție și să dea Dumnezeu să dea rezultate, după care o să continuăm și o să punem pe suprafețe mai mari și o să vedem ce rezultate au obținut." Iar ing. Aedin Celzin din sat Ozmancea, comuna Mereni, jud. Constanța adaugă, întărind opinia de mai sus: „O voi folosi cu încredere, dacă se adaptează zonei, pentru că în primul an doar se încearcă, după care se introduce în cultură. Eu aș vrea să o încerc pe 10 hectare. După aceea, vedem cum se adaptează în zona noastră și să ajungem la 100, 150, depinde de rotația culturii."
Demult nu mă mai surprinde deschiderea pe care o au fermierii spre tehnologiile noi. Au început să fie preocupați mai puțin de ceea ce le poate oferi vreun guvern sau altul și mai mult de soluțiile pe care ar trebui să le găsească pentru o producție mai bună, un profit mai mare. Dovadă pentru ceea ce spun stă audiența numeroasă pe care o au companiile producătoare de input-uri, atunci când își fac cunoscute roadele muncii de cercetare, propunând soluții din ce în ce mai inovatoare. Probabil că schimbarea de generații este una din cauzele acestei schimbări de gândire. „Participăm de câte ori avem ocazia la astfel evenimente", zice ing. Gherghe Iulian, "pentru că sunt importante pentru noi, fermierii, pentru că ne ajută în activitatea pe care o desfășurăm. Vă dați seama că apar tot timpul probleme noi, apar tot timpul provocări noi și trebuie să fim puși la curent, trebuie să avem legătură cu cele mai bune semințe, cu cele mai bune pesticide, cu cele mai bune soluții pentru agricultură, ca să putem avea la sfârșit, așa cum își dorește toată lumea, un profit. Părerea mea este că niciun fermier nu ar trebui să țină cont doar de ce știe el. Investesc milioane de euro diverse firme în tehnologie, în cercetare și atunci, dacă ei au ajuns la o concluzie și vin și ți-o prezintă, ar fi absurd ca tu să rămâi pe tradiție și să spui că nu faci așa, pentru că tu știi mai bine. Ba el știe, pentru că a cercetat, a cheltuit bani pentru lucrul ăsta."
Informația protejează investiția
Concluzia e trasă tot de fermieri, ing. Aedin Celzin conchide: „Vin la fiecare invitație pe care o primesc din partea reprezentanților zonali. Având în vedere că lucrările la câmp s-au cam terminat, avem destul timp de acum încolo să participăm la asemenea evenimente. Este util, pentru că ne pune în temă cu noutățile pe care le scot pe piață companiile renumite, cum ar fi acestă sămânță de floarea-soarelui. La noi este foare prezent acest parazit, suntem în județul cu cea mai mare infestare de orobanche din România. Deci fără Pulsar, nu cred că putem să avem o cultură de floarea-soarelui curată și liberă de lupoaie și liberă de buruieni. Vreau să spun că folosesc sistemul Clearfield pe aproximativ 350 de hectare." Din aceeași perspectivă privește și ing. Gherghe Iulian, care a înțeles pe propria piele că e mai bine așa. „Am avut caz în care aproape 100 de hectare de floarea-soarelui a fost compromisă, pentru că am avut altă soluție decât cea Clearfield și s-a dovedit să nu fie în regulă și atunci este foarte bine că oamenii sunt informați, pentru că în felul acesta își protejează investiția. În tot ceea ce înseamnă combaterea orobanche cumana, este singura tehnologie, de fapt, care duce la eliminarea acestui parazit, despre care în facultate, în 2005, profesorii noștri ne spuneau că, pentru a combate, atunci, la vremea respectivă, era doar o metodă agrotehnică, un asolament de minim 5, 6, 7 ani. S-a dovedit ulterior că, de fapt, orobanche cumana nu are nicio legătură cu perioada de ani. Ea poate să apară și peste 10 ani și peste 15 ani. Singura tehnologie rămâne tehnologia Clearfield, deocamdată, Pulsar și cam atât."

Pentru că există, încă, o mare distanță între vinurile de înaltă calitate și sistemele individuale de evaluare ale consumatorilor (dar și ale multor "oficiali"), recomand lucrarea de căpătâi, "Marea Carte a Degustării Vinurilor", scrisă de " părintele" tuturor degustătorilor, regretatul profesor, Viorel Stoian.

Degustătorul și picanteriile
Lucrurile sunt clare. Fără picanterii!
Dar lucrurile se prezintă în mai multe feluri. Este vorba de condimentele pe care degustătorul le consumă înaintea degustării și condimentele pe care le consumă în mod obișnuit. Sunt unele mirodenii care dau savoare mâncării, dar nu sunt picante, cum sunt mărarul, pătrunjelul, cimbrul, tarhonul, țelina, feniculul, foile de dafin, cuișoarele, scorțișoara și nu mai știu care ierburi exotice sau autohtone. Acestea nu afectează simțurile la modul general, astfel încât ele trebuie evitate numai dacă după masă se face imediat degustarea și remanența mirosului mirodeniilor poate deranja.
Alte condimente însă afectează simțurile (mai ales gustul) nu numai pe durate scurte, ci diminuează în timp și iremediabil sensibilitatea gustativă. Este vorba despre ardei iute, muștar, piper și hrean. Cunosc multe persoane iubitoare de piper sau de ardei iute, persoane la care dacă guști din ciorba pe care o consumă îți vine imediat să faci de trei ori ocolul casei din cauza usturimii. Ei bine, la toate aceste persoane, am constatat că mai târziu și-au diminuat acuitatea senzorială.
Mai este o categorie de picanterii și anume ceapa și usturoiul. Este clar că după ce a consumat ceapă sau usturoi, degustătorul nu mai are ce căuta la masa de degustare și aceasta nu numai pentru că nu mai poate sesiza bine gusturile, ci și pentru că "parfumează" toată sala cu mirosul de ceapă sau usturoi, deranjând și pe ceilalți degustători.
Odihna degustătorului
Nu este greu de imaginat că degustătorul nu trebuie să își înceapă lucrul obosit, adică după o noapte de efort, după o călătorie lungă, după o noapte de chef sau după o ședință tensionată. Atunci când pretindem că degustătorul trebuie să fie în plină formă, ne gândim nu numai la starea de sănătate, ci și la odihna lui.
Starea de curățenie; parfumurile
Credem că nu este necesar să insistăm asupra faptului că degustătorul trebuie să se prezinte în juriul de degustare curat; curat, dar nu și parfumat. Starea de curățenie îi asigură degustătorului senzația de confort. Dacă exală mirosuri, acestea deranjează și pe degustător, dar și pe vecinii acestuia. Dacă s-a dat cu cine știe ce parfumuri, deodorante mirositoare sau after-shave-uri, respectivul își deranjează nu numai propriile simțuri, ci și pe vecinii de masă.
Degustătorul și... băutura
Hotărât lucru, bețivii nu au ce căuta în rândul degustătorilor. Excesul de alcool consumat le diminuează evident capacitatea de percepție, acuitatea senzorială și aceasta nu numai în perioadele când se află sub influența băuturii, ci și în... pauze, adică atunci când nu sunt... parfumați.
Am întâlnit și tineri cu reale aptitudini pentru analiza senzorială. Ei au dobândit chiar cu brio și pe merit certificatul de degustător autorizat de vinuri. Ulterior însă, unii au alunecat treptat în patima băuturii și cu timpul s-au autoexclus din juriile de degustare. Altfel spus, nimeni nu și-a mai asumat răspunderea de a convoca un...bețiv în juriile de degustare.
Un bun amic din tinerețe, mare "performer" în ale băuturii, afirma cu sinceritate că el nu a întâlnit în viața lui vin prost. Ei bine, de la un astfel de ins, iubitor de băutură fără deosebire, cum poți avea pretenția să deosebească, să ierarhizeze și să caracterizeze vinurile!?
Plăcerea degustării
Am socotit întotdeauna că degustarea trebuie făcută cu plăcere, aș zice chiar cu pasiune. De vin trebuie să te apropii cu delicatețe, cu dragoste, nu cu dragostea iubitorului de băutură, a dependentului de alcool, ci cu pasiunea iubitorului de artă sau a dornicului de cunoaștere.
Trebuie precizat că nu toți cei ce au devenit degustători au avut această pasiune înnăscută sau căpătată de la vârstă fragedă. Într-un fel situația se aseamănă cu cea a neofitului pe care îl duci la un concert de muzică simfonică. Nu va pricepe nimic și va aștepta sfârșitul concertului ca pe o izbăvire, zicând "slavă Domnului" că a scăpat de acolo. Dacă însă, același individ este în prealabil inițiat, el va "gusta" din ce în ce mai mult muzica simfonică, va dori să audieze alte și alte concerte.
Plăcerea degustătorului trebuie să fie plăcerea colecționarului de artă sau a iubitorului de literatură. Ea se dezvoltă pe măsură ce "ucenicul" își desăvârșește cunoașterea. Am avut elevi în ale degustării (mai ales femei) care la început aveau oroare față de vin. Ulterior însă, pe măsura instruirii, au început să îl cunoască și să se pasioneze de aflarea tainelor vinului.
Și totuși frontiera dintre amatorul de cunoaștere și amatorul de băutură nu este zidul Berlinului. Ea este destul de ușor de trecut. Există pe undeva pericolul ca un degustător de mare valoare și cu reale calități să se trasforme lamentabil într-un bețiv de duzină.
Îndrăznesc să afirm că cel ce nu știe să se apropie de vin și să își apropie vinul nu va reuși să devină nicicând un bun degustător, pentru că nu va fi niciodată animat de această plăcere a cunoașterii, această dorință de perfecționare.
Antrenamentul degustătorului
Pentru un necunoscător, formularea de mai sus pare cel puțin ciudată, ca să nu zic ilariantă. Și totuși...
Un mare degustător român, fiind astăzi la vârsta la care își merită pe deplin pensia, îmi spunea, nu de mult: "Pentru că acum degust mult mai rar, am nevoie de 1-2 zile de degustare pentru a reintra în formă". Și câtă dreptate are!
Mi se pare că este foarte potrivită analogia cu lumea atletismului. Pentru a ajunge un mare performer, atletul trebuie să facă antrenamente perseverente și judicios conduse. Întreruperea antrenamentului, din varii motive, conduce la ieșirea din formă, la căderea bruscă a performanțelor.
În materie de degustare, situația este foarte asemănătoare. Forma degustătorului trebuie întreținută prin degustări periodice. Cel ce nu își dă seama de valabilitatea acestei realități înseamnă că nu s-a aplecat niciodată să studieze acest fenomen.
În sinteză deci, pentru a îndeplini exigențele în mod corespunzător, degustătorul trebuie:
- să aibă vocație autentică;
- să aibă o serie de însușiri dobândite prin educație;
- să aibă o pregătire de bază care să îi ușureze instruirea;
- să fie instruit, cu cunoștințele de specialitate necesare;
- să respecte un regim de viață adecvat;
- să își mențină forma prin antrenamente periodice.
Sunt oare multe cerințe? Sunt imposibile? Cred că nu!

Hai să trăieşti sefu'!
Cum ? Cum te-o duce capu'! Uite că am ajuns şi la sfârșitul anului! Hai să punem de un bilanţ scurt! Divorţul zânei, calu' ca vacă, salmonela ca păsărică, cutremure, secete, arşiţe, ploi, oarece enundaţii (mai slabuţ ca altdat'), pompieri pă case, smurduri la poartă, bugete pe minus, Adi-aut, Jiji-in, colaci pă pupeze, fracturări pă şest, aur pe coclauri şi pe cocalari, hipsteri brainless şi endependenţi, Nea'Traian, din lup de mare, şoarece dă câmp, coabitare, coabitare, coabitare...Io mă îmbucurez că avem dovada de naţie plină de vârtoşenie, ceea ce se şi arătă pe socotitoarea de la Eurostat. Din toată geanta latină a lu' Ieuropa, alde noi suntem în faţa avansului parte dă creştere ieconomică. Îs curios la lichidare cât om avea, da' deodată adevăru' adevărat ieşi la iveală, ca cum ieşea oloiu la gâţi sticlei de bere pă vremea lu' Dusu, da' n-ai de unde să ştii, că eşti dănac. Nu numai că suntem ăi mai ăi dentre traci (dupe Herodot, dacă ai auzit?), da' i-am tăiat şi pă goţi, vizigoţi, ostrogoţi, sciţi, frânci, gali, talieni, huni, haholi, găgăuţi, bulgari, elini, poleci şi alții cu care ne coabităm pe evropeneşte cum ar veni. Acu'i drept că poziţia de şedere pintru noi nu e chiar aia a copchilului, aduce a capră, da' cine ne opreşte să facem un pas în faţă, mai ales acu' când ei stă cu şenghenu' îmbăţoşat la dosu' nost'! Dacă tot se umflară'n şenghen n'ar fi bine să-i lăsăm cu el în mânuri să-şi potolească ofu', ei în de ei? Cât suntem ăi mai ăi la creştere ieconomică, zic să ne înţâfoim şi să le tăiem slobozitu' la negoţu' cu pămânţi. Dacă ei o ţine pă aia cu trecutu' p'in bătătură, noi s'o ţinem pă aia cu jucatu'n ţărână. Să fie slobod doar pentru ăia carele e os de dac (pe bază de adene bun înţeles!). Ce părere'ţi bagi? Merge de on ouge? Bine că veni vorba! Îmi dete prin cap când văzui bugetu' pintru anul ce va să vie şi mă potopi de-o milă de dom' Viorel şi dom'Crin că n'are şi ei cin' să le ţie partea pă parte bugetară. Pă parte de dos îi ţine Preşu, trăi'i'ar famelia lui de moşier megieş, da' pă faţă, nexam. Dom'Chiţoiu ie meseriaş, nu zic nu, că pusă impozit şi pă pelea întoarsă, d'a n'are bre fantasme bugetare, ca' cum am io, de stau şi mă întreb ca tuta'n...prispă, cum de n'am ajuns până acu' măcar şef la femei. Ăia cu paralele, nu...ce ţi se învârte p'in galavaua' aia zgubilitică a lu' Matale! Notează şi dă-i lu'Dom' Viorel, c'a şti el cum să le bage în buget. Se vede de meseriaş la toate poziţiile de vârât şi în toate praitaimurile. UNU. Impozit pă flatulenţa fracturată pă şest. Pintru toţi răsuflătorii. Minori, maturi şi hodorogi cu asupra de măsură, că nu se existează om pă faţa pământului să nu fractureze gaze, din carele marea parte e ălea de dă iefecte de seră şi ne înfierbântează pe globalelea. Forfecar, că nu poţi să'l pui proporţional cu realizarea. Dacă le numeri dupe ureche, nu, că e fâsâite, iar dupe carină, iar nu, den cauză de guturai. Pintru ăi de flatulează flatulenţe din proteine vegetale poa' să fie mai mare, să se încurajeze halitu' dă proteine animale care are abcize, ca orice produs de lux ce se respectă. DOI. Impozit pă eructaţie. Pentru toţi fără osebire, că e unii fuduli daţi dracu' care râgâie şi după apă chioară, numai' să vază ăialanţi că le-a rămas mămăligă'n dinţi. TREI. Impozit pe cârpeli. Per capita. Tot forfecar! Pe tot felu' dă cârpeli! Pintru ălea puse'n dos, coate, genunchi, ştrimfi, tălpi, tăngi, că şi miri pe unde se mai cârpeşte rumânu'! Se esceptează cârpitu' muierii, ca să nu fim acuzaţi de descremenare! Că doar n'o să enstetuţionalizăm şi cârpitu' bărbatului! Uita'i, uita'm'ar! Şi Guvernu' tre' să fie esceptat, nu de alta da' la nivel guvernamental cârpeala e literă de ouge şi nu ie constetuţional ca guvernu şă'şi ia cu o mână, ce-şi dă cu două. O să vezi cât se strânge la buget, că la cârpeli nu ne taie nime'n univers. PATRU. Impozit pă pupindosire. Se esceptează foncționarii publici şi asimilaţii, diplomaţii şi ăia de ne reprezantează în organismele ieuropene şi mondiale. La iei e sarcină de servici, în fişa postului. CINCI. Impozit pă înjurături. De la ţâţă'n gură păn' la barbă sură! Nediscriminatoriu! Forfecar! Se esceptează partenerii de coabitare, că la ei are valoare de giugiuleală. Şi ăia den coaliţie. Tre' să fim filotimi cu ăia de's săraci cu duhu'! ŞASE. Impozit pă prostie – un mai vechi of al meu. Proporţional cu aichiul, în sistem balansat. Esplic. Ăi de-l au mare-mare ori mic-mic să plătească dublu faţă cu ăia de-l au la mijloc. Se esceptează băieţii deştepţi din energie şi den alealante domenii ieconomice, că ne îngheață definitiv partea gri şi neagră a lu'pibu'. Ce dacă o să plătesc şi io pe lângă alţi cinspce-şaispce meleoane de electori-contribuabili. Aşa ne trebe că nu ne mai învăţăm minte şi trecură ăia douăj de ani meniţi de Dom'Brucan! Hai la mulţi ani!
Gheorghe

Un clasic în viață

A vorbi acum, la sfârşit de an 2013, cu dr. ing. Dimitrie Muscă e ca și cum te-ai plimba pe un teren minat. Dacă îl întreb cum a fost recolta de grâu, parcă îl aud: „A fost pe măsura efortului depus, dar ministrul ne-a stricat preţurile, afirmând că avem o recoltă bogată". Ceea ce nu a fost adevărat. Este foarte nemulţumit, în calitate de mare producător din agricultura României, că nu a primit niciun răspuns în legătură cu interzicerea neonicotinoidelor. Acum când scriu aceste rânduri, îl informez eu, precum că interzicerea acestora a intrat în vigoare, cu data de 1 decembrie, în toată Uniunea Europeană. Trei pesticide, din gama neonicotinoidelor, au fost interzise, întrucât sunt nocive pentru populaţia de albine. Cele trei pesticide sunt: clotianidin şi imidacloprid, fabricate de societatea Bayer, şi tiametoxam, produs de compania Syngenta.
Această interdicţie va fi reexaminată în cel mult doi ani, făcând parte dintr-o strategie amplă prin care Comisia de la Bruxelles încearcă să încetinească scăderea numărului de albine în Europa. Îl mai informez pe dr. ing. Dimitrie Muscă de faptul că şi agricultorii brăileni sunt foarte îngrijoraţi că UE interzice folosirea acestora ca insecticid pentru tratarea seminţelor de porumb şi floarea-soarelui şi i-au cerut zilele trecute o derogare în acest sens Ministrului Agriculturii, Daniel Constantin, care s-a aflat în vizită în judeţ. Brăilenii au argumentat că nu se poate semăna fără tratament la sămânţă, subliniind că în zona brăileană e o densitate de peste 100 de răţişoare pe metru pătrat. În primăvară va fi groaznic şi nimeni nu-şi va permite să însămânţeze pământul, conştient fiind că va semăna în zadar. Mai spuneau brăilenii că dacă lasă netratată sămânţa toată cultura va fi distrusă. Iată şi răspunsul Ministrului Agriculturii, Daniel Constantin: "Nu trebuie să mă convingeţi pe mine, eu sunt de partea dumneavoastră. Facem tot posibilul să obţinem o derogare, dar este foarte greu să se reia un vot la nivelul Consiliului de Miniştri. Din păcate, votul nostru nu a fost suficient, au fost doar şapte state împotriva a 20, câte erau la vremea aceea".
Iată că nu numai dr. ing. Dimitrie Muscă este îngrijorat de viitorul culturilor de porumb şi floarea-soarelui. Uite aşa, convorbirile noastre au tot mai strâns ştreangul de gât. Unii cârcotaşi vor spune: de ce Dimitrie Muscă? Aşa au spus şi foştii membri ai CAP-ului Curtici, atunci când tânărul inginer venise să muncească alături de ei. Ziceau ei că: "Ne-a pricopsit Dumnezeu cu pletosul ăsta!" Numai că tânărul de atunci i-a învăţat meserie, iar el a ajuns să conducă acea cooperativă. Astăzi, acelaşi "pletos" face performanţă la nivel european în agricultura României. Domnilor, mai ales politicieni, asemenea oameni nu se nasc în fiecare zi, iar Câmpia Aradului să rămână câmpia pâinii noastre cea de toate zilele, ştiţi la ce mă refer. Altfel, domnule dr. ing. Dimitrie Muscă, nu mor caii când vor câinii.

Cele rele să se spele, cele bune să se adune

Bun obicei, la sfârşit de an, tragem linie şi... comentăm.
După mintea mea de prost cu studii superioare, cultivatorii noştri de cartofi s-au bucurat de bunăvoința Celui de Sus, având parte de un sezon foarte bun, cu recolte peste medie. N-o spun eu, ci aşa a declarat preşedintele Federaţiei Cultivatorilor de Cartofi din România (FCCR), Ioan Benea. A mai venit şi situația de pe piața europeană, unde au cam lipsit cartofii și le-a permis producătorilor români să vândă cu profit la export. Pentru consumatorul intern se poate spune că Domnul a dat, Domnul a luat cartoful de prin depozite, pentru primăvara anului ce vine. Nu vom avea cartofi? Vom mânca, bineînţeles, cozonac.
Spun ăia cu statisticile că în România, piaţa utilajelor agricole se află în creştere. Dar tot ei ne amintesc că peste două treimi din aceste utilajele din țărişoara noastră sunt uzate şi foarte uzate. Datele privind acest domeniu indică un parc auto de peste 600.000 de unităţi, cifra care include tractoare, pluguri şi remorci. Şi totuşi utilaje de ultima generaţie se află în câmpul agricol românesc.
Avem şi agricultori cu performanţe, dar sunt (prost obicei) ocoliţi, că de, scandalul se vinde mai uşor. Sunt în dezbatere o seamă de acte normative de la care se aşteaptă foarte mult pentru bunul mers al agriculturii şi mai ales ca pământul agricol să rămână al românilor. Tâmpeniile vehiculate de cei cu creierul cât o nucă, precum că pământul rămâne în România sunt estompate de proiectul de act normativ. Pământul ramâne aici, dar roadele???
Se rediscută, mai ales acum, după vizita premierului chinez, despre finalizarea canalului Siret – Bărăgan. Ştiu, nu vă spun de unde, că toţi care au avut legătura cu acest obiectiv au plecat din postul pe care îl ocupau. Începutul l-a făcut directorul Apelor Române Buzău care a fost destituit, numai pentru faptul că a găsit într-un seif planurile acestui canal.
Şi tot la sfârşit de an, apelez la memoria tiparului:
„Sunt judeţe în România, scria Nicolae Iorga, unde ţăranii n-au mălaiul bietei lor mămăligi zilnice - şi silnice - şi nici nu găsesc de unde să cumpere. Întâi s-a ştiut aceasta pentru Neamţ, apoi Suceava, Prahova, Buzăul au venit la rând. Ţara grânelor nu-şi poate nutri fiii cei mai buni şi cei mai harnici" (Din ziarul NEAMUL ROM NESC, în 9 martie 1915)
Un sfat pentru tineri: „Decât codaş la oraş, mai bine în satul tău fruntaş".
Și nu uitaţi că: „Un prieten în satul tău valorează mai mult decât şaisprezece fraţi influenţi de la Parlament".
Mai trebuie să ştiţi că „s-a şters diferenţa dintre sat şi oraş; oraşele arată ca nişte sate!!!"
Spunea un înţelept că "Cea mai mare glorie nu o dobândeşti atunci când nu eşti doborât niciodată, ci atunci când te ridici după ce ai căzut."
Iată şi o mai veche poveste, care parcă a fost scrisă azi de către eseistul, filosoful, economistul și omul politic Petre Țuțea: „A venit odată un franţuz la noi, cu nişte maşini, iar una nu funcţiona tocmai cum trebuie. Dar românul zice: merge şi aşa! Trebuie să scăpăm de acest «merge şi aşa»; că «merge şi aşa» înseamnă că merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricând şi nu orice".
Pentru ca cele rele să se spele, spune înţeleptul: „Cu vorbe nu plăteşti datoriile".
Un alt înţelept spune că: „Viitorul mă interesează foarte mult. Este locul unde am de gând să-mi petrec următorii ani de viaţă". Voi, oameni de sus, unde veţi fi mâine? Cine întreabă? Cel care mai jos semnează:
Un prost cu studii superioare
La Mulţi Ani, iubite cititor!

Gheorghe Ionescu - Siseşti
„Când va încolţi în mintea organelor administrative că îmbunătăţirea producţiei agricole este o problemă fundamentală a satului nostru românesc, atunci greutăţile vor fi pe jumătate biruite. Dacă va deveni unanimă această convingere, se vor găsi şi mijloacele şi căile pentru a se ajunge la scop."

„Nu se poate îndruma temeinic agricultura dacă nu vom avea întinse cercetări ştiinţifice aplicate la condiţiile noastre de pământ şi climă, la plantele şi animalele adaptate la mediul nostru, la organizarea cea mai potrivită pentru condiţiile economice şi sociale în care ne găsim."

„Consolidarea agriculturii trebuie să se sprijine pe puternice organizaţii de cercetări ştiinţifică, de învăţământ agronomic, de educare agricolă a ţărănimii, de credit agricol, de valorificare superioară a producţiei; pe ridicarea satului sub toate formele."

(Gheorghe Ionescu - Șișeşti (1885-1967) a fost un agronom, doctor în ştiinţe agricole al Universităţii din Jena şi membru al Academiei Române)

Multe și felurite întâmplări, de tot hazul ori necazul, se petrec în mereu fascinanta noastră Românie. Printre aceste tărășenii, de râs ori de plâns, la loc de cinste se situează din moși strămoși și până în prezentul cam zbanghiu pe care-l trăim cele de pe la nunți și diverse alte sărbători creștine (la mulți ani cu sănătate și în anul care vine să vă fie și mai bine). De unde nu de puține ori s-a plecat - și vai încă se pleacă - direct la spital, la morgă, nu! că nu cadrează cu evenimentele mai sus menționate. Motive de scandal și păruială câte poftești: dacă zestrea e prea mică, față de înțelegere, dacă mireasa e borțoasă, dar nu cu soțul legitim, dacă nașul n-a ridicat la cât trebuie strigarea darului, ba că invitata principală la zaiafet a fugit, cu rochia ei albă cu un terchea berchea, ba că mirele s-a îmbătat și s-a dat la mama soacră, multe și mărunte, pricini adevărate ori numai inventate, toate având însă un singur final: Hai cu nunta la spital! Că și rimează! Ceea ce s-a întâmplat însă mai zilele trecute într-o localitate al cărei nume nu are rost să-l amintesc, Doamne ferește, să nu mă aleg cu vreo daravelă întrece orișice închipuire. Pentru că acolo, în acea așezare plină de palate cu turnulețe, bumbăceala a început atunci când, până la nunta propriu-zisă mai era, har Domnului, vreme destulă. Și ce încăierare, măi fraților! Război în toată regula. Săbii ninja, pistoale, ba chiar și pușcoace artizanale, degete tăiate și ținute în batiste, ca amintire, căpățâni sparte, crestături de iatagane la gât ori pe spinare, dinți scoși cu cleștele furat de la dentist, scene cumplite, mai dihai decât cele din filmele de groază cu care suntem bagosloviți zi de zi, seară de seară, noapte de noapte pe mai toate canalele de televiziune. Cu adevărat canale! Mărul discordiei, nici nu se putea altfel, ochii de foc ai unei codane de nici nouă ani - că așa-i la ei! - care fetiță fusese promisă încă din pruncie unuia, dar care o furase altul, familii, negre tuci de supărare - nu e niciun apropo - învrăjbite mai ceva ca în Romeo și Julieta, versiunea clasică, Franco Zeffirelli, ură cât cuprinde, aprigă dihonie ca între cei mai înrăiți dușmani, deși era cât pe-aci să devină rude. Prin alianță, USL, USL, garanția păcii e! Bilanțul confruntării: vreo 10, 12 răniți, plus nelipsite pagube colaterale. Bine, totuși, că n-a fost nevoie să fie și chemat taica popa. Că în loc de cununie, trebuia să cânte vreun prohod ori să țină vreun discurs lung, plicticos și aiurea, cum s-a întâmplat, mai deunăzi, într-o altă comună mioritică, de a ieșit cu reclamații tânăra până la înalt prea sfințitul.
O întrebare: pe unde or fi umblat oare în timpul ciomăgelii, vezi bine, băieții aceia plătiți cu bani buni (aiurea, cu doi poli și ăia de dijmuiți de inflație) să vegheze liniștea publică și cărora, ce chestie, domnule, mai ceva ca la teatru, se zvonește că iar li se schimbă uniformele. Adică, mai exact, jumătate din vestimentație. Ori veston, ori pantalon, la alegere, că fonduri de la bugetul mereu amânat - ca la noi la nimenea - de unde! Iar la anul care vine, o vom duce și mai bine!

Există numeroase cauze care duc la afecțiuni ale urechilor la câini și pisici şi care țin atât de anatomia acestor organe ( adânci, întunecoase și greu aerisite), cât și de factori externi.

Deși urechile la câine și pisică sunt protejate cu o cantitate mică de cerumen, există numeroase cauze care pot duce la iritarea, inflamarea sau infectarea lor. Atunci când aceste afecțiuni nu sunt tratate la timp, apar complicații la nivelul urechii interne, ajungându-se până la pierderea auzului și chiar afectarea creierului. Cea mai frecventă afecțiune întâlnită este otita externă, adică inflamația conductului auditiv extern, care poate fi acută sau cronică, unilaterală sau bilaterală.

Cum apar aceste afecţiuni!?
Dintre cauzele care duc la aceste afecțiuni, amintim: paraziții externi (râia urechii, căpușele) care irită urechea animalului, producând o secreție maroniu-închis şi cauzând o mâncărime intensă. De asemenea, amintim reacțiile alergice provocate de diferiți alergeni ca praful, polenul, detergenții, miceții, dar şi puricii care secretă o substanță alergenică, răspunzătoare de aceste reacții. Mai mult, bacteriile (stafilococi, streptococci, Pseudomonas aeruginosa) și virusurile (boala Carre) duc la infecțiile urechii, provocând durere, însoțită de o scurgere purulentă, urât mirositoare. Curenţii de aer cauzează, de asemenea, inflamația urechilor.
Scuturarea excesivă din cap sau scărpinatul, manifestări întâlnite în otite, duc la apariția hematoamelor (othematom) lobului urechii, prin perforarea vaselor sanguine la acest nivel.
Trebuie să amintim că de cele mai multe ori rănirea și inflamația urechii este cauzată chiar de către stăpânul animalului, printr-o curățare excesivă, agresivă sau făcută prea în profunzimea conductului auditiv extern.
Indiferent de cauze, semnele pe care le exprimă animalul sunt, în general, disconfortul exprimat prin scărpinat, scuturarea și înclinarea capului de partea urechii afectate și durere la atingerea acesteia. Prezența în canalul auditiv extern a unui exudat închis la culoare, urât mirositor, poate fi cauzat de existenta unui parazit (Otodectes cynotis, Demodex etc.), a unei drojdii (Malassezia spp.), a unei infecții bacteriene sau de o infecție mixtă.
Diagnostic şi tratament
De aceea, pentru a diagnostica în mod corect cauza bolii, medicul veterinar va examina urechea animalului şi va pune în evidență prezența unor eventuale iritații, leziuni, cruste, inflamații, a anumitor formațiuni, fire de păr, dar și exudatul urechii, pentru a putea recomanda medicația cea mai potrivită.
În schema de tratament trebuie folosite medicamente cu spectru larg, care să înlăture pruritul, durerea și inflamația. În funcție de diagnostic, tratamentul poate fi local sau general. Local, recomandăm următoarele produse Otosan, soluție otică pentru igiena urechii sau adjuvant în tratamentul diferitelor afecțiuni ale urechii (otite, eczeme) și Otoguard, unguent cu spectru antibacterian și antiparazitar larg, prin acțiunea asociată a neomicinei, cypermetrinei și permethrinei. Anestezina din compoziție reduce senzația de durere.
Tratamentul se face prin introducerea unguentului în canalul auditiv extern, de 3 ori pe zi, timp de 4-5 zile, după toaletarea locală cu Otosan.
Pe cale generală, în funcție de afecțiune se folosesc antibiotice, conform antibiogramei: Amoxylrom, Oxitetraciclină 10%, Enrofloxarom; antiinflamatoare: Dexametazonă; desensibilizante: Alergotrat, Eczemtrat; antiparazitare: Parakill, Rombendazol super sau antifungice: Unguent antimicotic
Prevenţia
Ca măsură de prevenție, recomandăm deparazitarea internă și externă periodică a animalului, menținerea igienei urechii prin curățarea acesteia o dată pe săptămână, cu soluții de Otosan, în special după baie sau în

Pentru maxim de confort în boxele de fătare și carantină, specialistul în pardoseli moi și durabile pentru grajdurile de vaci de lapte, producătorul german KRAIBURG, a conceput un nou sistem de saltea: VITA. Compusă din 3 straturi (cauciuc-burete-cauciuc), VITA realizează o moliciune ideală și de durată pentru orice tip de solicitare din boxa de fătare/carantină. Salteaua VITA se caracterizează prin:
gradul înalt de izolare termică oferit animalului;
acoperirea totală a boxei, ceea ce ușurează curățarea/dezinfectarea, oferind o igienă optimă;
închiderea printr-un profil tip ramă a întregului sistem;
prindere etanșă, „curată" la perete, ceea ce diminuează pătrunderea murdăriei;
necesar de paie mult mai redus;
deformabilitatea așternutului oferă siguranță la alunecare, pentru vacă, dar și pentru vițel, contribuind astfel la ridicarea optimă a animalului.
Dimensiunile întregului sistem sunt: grosime 65 mm, lățime x lungime: max. 525 x 600 cm.
Salteaua VITA vine să întregescă seria pardoselilor din cauciuc produse de KRAIBURG pentru a crește productivitatea vacilor de lapte în condiții de maximă eficieță pentru fermier:
- Saltele confortabile de odihnă pentru vaci, juninci și viței;
- Covoare pentru sala de muls și zonele anexe;
- Covoare pentru aleile de mișcare și furajare;
- Sistemul pediKURA pentru ongloane sănătoase.
Folosirea acestor pardoseli moi din cauciuc va contribui la apropierea condițiilor de întreținere din grajd de cele din mediul natural al vacii.

An de an, în plină campanie de toamnă furnizorii de tehnică agricolă organizează demonstrații practice în câmp. Acestea sunt un real magnet pentru agricultori deoarece văd la lucru utilajele, în condiții de fermă. În județul Neamț, la Ghigoiești, pe o bucată de pământ a fermei Tehnoind au pregătit terenul și au semănat mașinile agricole ale companiei suedeze Vaderstad. Și nu a fost ușor, având în vedere că în zonă ploile n-au contenit decât pe perioada demonstrației. Dar s-au descurcat foarte bine, spun oamenii, tot mai încântați și mai dornici de a avea în ferme tehnică performantă.

Soluții tehnologice Vaderstad demonstrate practic
În județul Neamț, la Ghigoiești, pe un câmp aparținând societății Tehnoind, Vaderstad România a organizat o demonstrație la care a pus la lucru întreaga gamă de utilaje pe care o distribuie în țara noastră. „Pe o arătură clasică am văzut combinatorul NZ Aggressive, care printr-o singură trecere reușește să pregătească patul germinativ. Apoi, s-a putut vedea cum tăvălugul de nivelare a arăturii reușește să închidă toate șanțurile la o arătură denivelată și să o pregătească uniform. A mai demostrat discul scurt Carrier și utilajul complex TopDown, care, după părerea mea lucrează foarte bine", ne-a spus fermierul Cristian Apetri, cel care are în grijă și dotarea tehnică, pe lângă administrarea Tehnoind, societate care exploatează 1200 de hectare pe raza a patru comune din județul Neamț. Directorul de vânzări al companiei Vaderstad România, Cornel Chiuaru a completat: „Am prezentat fermierilor soluția tehnologică pe care noi o propunem și am participat cu toată gama de utilaje, combinatoarele pentru lucrările de primăvară-toamnă NZ Aggressive, tăvălugii Rolex, grapa cu discuri Carrier, cultivatorul TopDown, semănătorile Rapid și Tempo". Fiecare utilaj a fost prezentat în amănunt înainte de a fi pus la lucru în câmp. Am reținut pentru dumneavostră câteva caracteristici. Combinatorul NZ Aggressive este un utilaj destinat prelucrării solului la o adâncime de 5-8 centimetri. Se pretează pentru lucrările de primăvară, dar și în toamnă poate pregăti patul germinativ pentru cultura de rapiță. Tăvălugul Rolex poate lucra atât în arătură, având o bară de nivelare, în primăvară, cât și la tăvălugitul în vegetație pentru revigorarea culturilor la ieșirea din iarnă. Semănătorile Tempo sunt complexe și pot semăna porumb și floarea-soarelui la viteze relativ mari 15-17 km/h cu o precizie și un randament de 96-98%. Grapa cu discuri Carrier lucrează atât în arătură pentru pregătirea patului germinativ, cât și la dezmiriștit. La demonstrația practică am văzut utilajul Carrier în trei ipostaze, lucrând în arătură, la dezmiriștit și lucrând într-un teren semipregătit. „Cultivatorul TopDown este un utilaj care înseamnă profit pentru fermier, pentru că la o singură trecere poate să pregătească patul germinativ cu un consum relativ scăzut de motorină, undeva la 18-20 litri la o trecere, iar lucrul care este cel mai important în condițiile anilor secetoși, cu Top Down se fac minimum de lucrări pe teren, ceea ce duce la menținerea apei în sol, precum și la o mai bună răsărire", a precizat Cornel Chiuaru. El a ținut să menționeze că Vaderstad România este alături de fermieri nu doar prin soluții tehnologice ultramoderne, ci și prin soluții financiare, oferindu-le agricultorilor programe de finanțare care să-i ajute în achiziționarea utilajelor dorite. „În momentul de față derulăm un program de finanțare, început la 1 octombrie, în care fermierul plătește anul acesta un avans simbolic de 5-10%, iar prima rată efectivă o va avea anul următor, în 2014, în luna septembrie. Acest program este derulat pe o perioadă de la 1 la 4 ani împreună cu o instituție financiară parteneră."
Tehnica performantă asigură succesul fermei
Tehnologiile aplicate ca „la carte" asigură succesul fermierului. Utilajele agricole reprezintă o verigă importantă în rentabilitatea unei ferme. Calitatea lucrării, producția, consumul de combustibil, viteza de lucru, precizia, cheltuielile reduse sunt factori care depind de utilajele care lucrează într-o exploatație. Tehnica performantă se vede, de fapt, în buzunarul fermierului. „Diminuarea costurilor cu combustibilul, cu forța de muncă, apoi, creșterea vitezei de lucru, durabilitatea și fiabilitatea utilajelor, toate acestea, în timp, înseamnă bani în contul fermierului", spune Cornel Chiuaru despre utilajele de ultimă generație. De aceeași părere este și Cristian Apetri, administrator Tehnoind: „Succesul unei ferme este asigurat și de tehnica performantă, care e unul din factorii importanți ai procesului nostru de producție. Vaderstad face parte din topul producătorilor de utilaje agricole, iar demonstrațiile practice ne conving că trebuie să optăm și pentru tehnica Vaderstad. Micșorarea numărului de treceri de-a lungul unui an pe un câmp rezolvă în mare problema apei. Prin urmare, lucrările complexe asigurate de utilaje cum este cultivatorul TopDown reprezintă un factor de păstrare a apei în sol, iar lucrările le facem mult mai rapid decât cu sculele tradiționale. Aplicând o tehnologie modernă cu utilaje de top, ca de pildă la rapiță intri cu un disc pentru dezmiriștit, faci o lucrare cu TopDown, după care intri direct cu semănătoarea, se reduce pierderea de apă, se reduce retasarea asupra solului, iar pământul se lucrează mult mai bine și mai repede."
Un alt utilizator al mărcii Vaderstad, venit de la Botoșani ca să vadă demonstrația din județul Neamț, ne-a vorbit despre ce înseamnă tehnica performantă în agricultură. Dan Miron este directorul tehnic al societății Byanca Plai și se ocupă de circa 2000 de hectare. Byanca Plai are în dotare, de la Vaderstad, două semănători, Tempo pe 6 rânduri și Rapid 400, cât și un utilaj pentru pregătit terenul Carrier 550. Despre semănători, Dan Miron ne-a specificat că au viteză mare de lucru și o precizie foarte bună, la un consum destul de redus de combustibil și dau o productivitate aproape dublă comparativ cu alte utilaje. „Anul ăsta am avut condiții speciale la pregătirea solului pentru culturile înființate în primăvară din cauză că în zona noastră a fost foarte multă zăpadă pe tot parcursul iernii, undeva la 50-60 cm stratul de zăpadă, toate solurile au fost tasate și față de vecinii noștri care au folosit alte utilaje cu trei treceri chiar, noi am trecut o singură dată cu Carrier 550 și am semănat imediat fără alte lucrări. Așadar, utilajele performante ne aduc beneficii, dintre care menționez o calitate a lucrării deosebită și reducerea semnificativă a consumului de combustibil", ne-a mai spus Dan Miron.
Un an bun, în teorie...
Agricultura n-are pauză și de bani e nevoie tot timpul. Dar ce te faci când subvențiile întârzie, prețurile produselor agricole nu acoperă cheltuielile și trebuie să recoltezi, după care imediat trebuie să te apuci de pregătirea terenului pentru următoarea cultură? Se pare că lucrurile se simplifică puțin, dacă dispui de utilaje ultramoderne. Referitor la acestea, se spune că pot aduce profit chiar și în condițiile unor prețuri mici la producția agricolă, prin reducerea timpului de lucru și a costurilor pe hectar. Așa să fie oare? Directorul de vânzări Vaderstad România, Cornel Chiuaru spune că da. „Anul ăsta, prețurile sunt foarte mici la producția agricolă, însă fermierii au început să înțeleagă că numai având utilaje performante care să reducă timpul de lucru, să reducă costurile per hectar, pot obține un minim de profit chiar și în aceste condiții în care prețurile produselor agricole nu sunt mulțumitoare." Fermierii sunt totuși nemulțumiți atât de prețuri, cât și de rezultatul economic obținut după toate eforturilor depuse pe parcursul întregului an agricol. Directorul economic al Tehnoind, ferma în care a avut loc demonstrația cu utilajele Vaderstad, ne-a declarant că producțiile obținute de pe cele 1200 ha au fost bune, mai ales că în zonă nu există posibilitatea de a iriga și apa vine doar din ploaie. În schimb, prețurile abia acoperă cheltuielile, iar la unele culturi sunt chiar sub prețul de cost. Adrian Alexa este de acord că fără utilajele din dotare și tehnologia aplicată fiecărei culturi n-ar fi reușit să se închidă pe plus. „Am obținut la grâu peste 4500 kg/ha, dar am avut o problemă și cu niște calamități la cultura grâului, în special la soiul Arieșan care s-a scuturat din cauza ploilor torențiale și a vijeliilor. La rapiță am făcut peste 3500 kg/ha, la floarea-soarelui au fost producții de 3500–4000 kg/ha, la porumb am obținut peste 9000 kg/ha. Pentru zona în care ne aflăm noi sunt producții foarte bune. Cu toate astea, fermierul este cel mai sărac din cauza prețurilor derizorii care se practică, prețuri care nu se regăsesc în ceea ce cumpără consumatorul din raft. Grâul este la 50% față de anul trecut ca preț, adică 60 de bani față de 1,2 lei/kg. Fără doar și poate, foarte mulți agricultori nu își acoperă costurile de producție prin prețurile acestea care se practică acum. Vă închipuiți, la o producție de 5000 de kilograme de grâu cu prețurile acestea ieși în pierdere. La cultura grâului se iese efectiv în pierdere, având în vedere arenda pe care o dai, impozitul pentru arendă pe care îl plăteștil, TVA-ul care se percepe la ceea ce se dă în arendă etc. Ieșim în pierdere cu producții de 5 tone de grâu la hectar, lucru care este total anormal. Pentru zona noastră producția de 5 tone de grâu la hectar este aproape de producție record", afirmă dezamăgit Adrian Alexa.
Și pentru societatea Byanca Plai (Dragalina, Botoșani), teoretic, anul agricol 2012-2013 pare a fi un an bun. Practic nu este așa. „Au alternat perioadele foarte ploioase cu perioadele secetoase, iar diferența dintre temperaturile minime și maxime în anumite perioade au afectat culturile, în special cultura grâului, a afectat foarte mult polenizarea. Faptul că au venit ploile dar nu la timp, deci, nu în perioada în care ar fi trebuit a dus la compromiterea partial a culturilor, în special a celor înființate în toamnă", arată Dan Miron, directorul Byanca Plai. Societatea din județul Botoșani cultivă grâu, orz, soia, floarea-soarelui și sfeclă de zahăr. La această din urmă cultură, ferma se află între cei mai mari cultivatori din zonă cu cele aproximativ 300 de hectare cultivate în fiecare an. „La grâu am obținut circa 4 tone/ha, iar la floarea-soarelui 3,5 tone/ha. Producțiile le depozităm în propriile spații, 5000 de tone capacitate, mai ales că acum prețurile sunt caraghios de mici. Este dificil de început campania de toamnă pentru că toate subvențiile vin foarte târziu, poate chiar la sfârșitul anului și atunci obligatoriu trebuie să iei bani de undeva ca să poți începe campania de toamnă. De fapt, în cazul societății noastre campania nu are pauză, pentru că imediat după recoltatul grâului noi începem și pregătim terenul pentru culturile următoare. Deoarece subvențiile nu vin la timp, agricultorul e nevoit să apeleze la bănci, la furnizorii de input-uri ca să reia ciclul de producție", spune Dan Miron.
Cu răbdare, poți muta munții din loc. Așa o fi, dar nu în agricultură. Pământul n-are vreme să așteapte nici subvențiile statului și nici banii europeni pentru tractor, plug sau semănătoare. Are în schimb nevoie de utilaje și tehnologie din ultima generație. Băncile sunt o soluție, dar deja agricultorii sunt îndatorați. Și atunci, companiile furnizoare de tehnică agricolă au găsit soluții prin care să sprijine fermierii în achiziționarea de utilaje. Practic, mai toți distribuitorii de input-uri pentru agricultură au devenit în ultimii ani un fel de bănci agricole.