Ajuns la a 17-a ediţie, Târgul Internaţional pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Ambalaje - AGRARIA 2011 s-a desfăşurat între 4 şi 8 mai la Cluj-Napoca, în Complexul Expo Transilvania. Agraria 2011 a reunit circa 250 de expozanţi din domeniile maşini şi echipamente agricole, producerea de seminţe, protecţia plantelor, zootehnie, horticultură, finanţare pentru agricultură, consultanţă, industrie alimentară etc, proveniţi din 10 ţări, între care Germania, Austria - stand colectiv, Italia, Olanda, Marea Britanie, Polonia, Ungaria, Franţa etc. Suprafaţa expoziţională ocupată în interior şi în aer liber a atins maximum posibil fizic în locaţie, de 20.000 mp brut.

Cu toate că vremea nu a fost un aliat al organizatorilor, a fost rece şi a plouat, numărul vizitatorilor a ajuns la aproximativ 20.000 de persoane. Mai mare decât anul trecut când s-au înregistrat 18.000 de vizitatori. Organizator al Târgului Agraria este DLG InterMarketing, subsidiara din România a DLG Germania (Societatea Germană pentru Agricultură), care organizează cea mai mare expoziţie agricolă din lume – Agritechnica de la Hanovra, Germania. Agraria este un târg auditat de CENTREX - International Exhibition Statistics Union (Uniunea Internaţională pentru Statistica Expoziţiilor).

Corina Mareş, director general DLG InterMarketing, spune că Agraria este cel mai mare târg agricol al Transilvaniei. “Până acum am fost pe al doilea loc în ţară, după Indagra de la Bucureşti. Nu ştim cum o să fie în perioada următoare, poate reuşim să creştem. Acoperim toată gama de input-uri pentru agricultură, de la maşini, utilaje agricole până la consultanţă. Am promovat destul de mult evenimentul, în presă, dar şi prin organizarea unor întâlniri cu asociaţiile de fermieri. De multe ori constatăm că unele informaţii nu ajung acolo unde trebuie, aşa că ne-am străduit în acest sens. Am învăţat mereu câte ceva. Întotdeauna este însă loc de mai bine.

În prezent, spaţiul de la Expo Transilvania este destul de mic, de la spaţiul propriu-zis expoziţional până la logistică-parcări, depozitare, acces. Noi vrem să rămânem cu târgul la Cluj, vom organiza în continuare acest eveniment, dar firma-mamă din Germania, DLG, care organizează Agritechnica la Hanovra, cel mai mare târg agricol din lume, are nişte reguli de organizare, care presupun mai mult spaţiu, pentru o expunere corespunzătoare. Noi suntem un brand de Cluj, aşa că rămânem aici şi sperăm să avem condiţii mai bune în anii următori.

Ne-am propus şi ne-am străduit să creăm o mentalitate a vizitatorilor asemănătoare cu a celor din alte ţări. Indiferent cum e vremea, oamenii se pregătesc şi vin la târg, pentru că vor să fie informaţi, să vadă cu ochii lor cum sunt exponatele. Până acum, românii se gândeau că, dacă n-ai bani, nu te duci la târg. Acum începe să se schimbe această atitudine, ceea ce ne bucură foarte tare, pentru că am acţionat în acest sens.

Am reuşit, după mulţi ani, să ne atingem targetul în privinţa vizitatorilor, ceea ce e destul de greu în România. Acum, fermierii vin ţintit, au deja informaţii şi se duc la standurile care îi interesează, ştiu cum să negocieze, să facă un contract. Au deja un alt comportament faţă de furnizor. Este mai bine şi pentru  firme, care discută cu un cumpărător avizat.

Am avut vizite cu autocarul, organizate prin direcţia agricolă, am avut cinci consilii judeţene care au colaborat cu noi şi au sponsorizat vizite de informare pentru fermieri. Totodată, avem o colaborare foarte bună cu Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, care a organizat multe acţiuni de calitate, cu invitaţi din mai multe ţări, în aceeaşi perioadă cu expoziţia.
Avem tot felul de evenimente, menite să-i atragă pe oameni către târg. Departamentul nostru specializat pe astfel de evenimente ne ajută să ne adaptăm la evoluţia nivelului de informare a publicului. Vrem o comunicare directă pe tot parcursul anului, nu numai în timpul târgului”, punctează Corina Mareş.
Cinci zile de sărbătoare
Agraria 2011 a reuşit, în ciuda crizei economice, să îşi reconfirme poziţia ca eveniment emblematic pentru Transilvania, dedicat fermierilor şi companiilor din domeniul agricol din România, susţin organizatorii. “Desfăşurată, nu întâmplător, în aceeaşi perioadă cu Conferinţa Consorţiului Universităţilor de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din România, Agraria 2011 s-a bucurat de prezenţa unui număr foarte mare de personalităţi dintre cele mai importante pentru agricultura Europei, şi în special a României”, a completat directorul general DLG InterMarketing, Corina Mareş.

La deschiderea oficială din ziua de 4 mai au luat cuvântul o serie de oficialităţi străine şi române, printre care: Valeriu Steriu – preşedinte al Comisiei Prezidenţiale pentru Politici Publice de Dezvoltare a Agriculturii; Szilagy Matyas - Consulul General al Ungariei la Cluj Napoca; Rudolf Lukavsky - consilier comercial al Ambasadei Austriei în România; prof. dr. Doru Pamfil - rectorul USAMV Cluj-Napoca; Octavian Ciprian Alic - director general adjunct al APDRP; Jochen  Kockler - directorul general al Departamentului Expoziţii al DLG Germania; Călin Fărgaciu - preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Bovine Cluj.

În după-amiaza primei zile a expoziţiei, în sala de conferinţe, s-au întâlnit reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii cu reprezentanţii Federaţiei Crescătorilor de Bovine şi ai companiilor care reprezintă la noi în ţară mari producători de genetică bovină. În jur de trei ore s-au dezbătut problemele existente pe piaţa materialului seminal congelat, s-a discutat despre însămânţările artificiale şi registrele genealogice. Subiecte de interes atât pentru fermieri, cât şi pentru furnizorii de genetică bovină, însă finalizate fără un rezultat concret. Este totuşi un prim pas în dialogul dintre autorităţi-fermieri-companii. Întâlnirea a fost organizată de Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie şi au participat circa 40 de persoane. Din partea ANARZ au fost prezenţi directorul general Andrei Kocsis şi directorul tehnic Peter Tamas Nagy, iar de la MADR a venit Roger Cătălin Manea, directorul general al nou-înfiinţatei Direcţii Generale de Zootehnie şi Industrie Alimentară. Dintre reprezentanţii crescătorilor amintim pe Mircea Ciurea - preşedintele FCBR, Claudiu Frânc - vicepreşedinte FCBR, Călin Fărgaciu - preşedintele Asociaţiei Fermierilor Crescători de Bovine Cluj, Costel Caraş - Asociaţia Holstein RO. I-am remarcat, din partea companiilor furnizoare de genetică bovină, pe Ioan Ladoşi – ABS/PIC România, Adrian Dina – Cow Genetics, Janos Sultesz – Schontal Schul Impex.

O premieră în rândul expoziţiilor agricole din ţara noastră a constituit-o prezenţa la Agraria 2011 a Comisarului European pentru Agricultură, Dacian Cioloş. El a vizitat târgul în data de 6 mai, împreună cu ministrul Agriculturii Valeriu Tabără. Cei doi oficiali au degustat produse din carne şi lapte de bivoliţă, au vizitat standurile cu animale, unde  crescătorii şi-au arătat realizările dar şi nemulţumirile. După ce au văzut aproape toată expoziţia, Cioloş şi Tabără s-au oprit pentru scurte discuţii la câteva standuri: Comisia Europeană - DG AGRI, standul colectiv al Austriei şi Germaniei, precum şi la standurile Direcţiei Agricole Cluj şi ANARZ. La standul Comisiei Europene, comisarul european şi ministrul au fost „provocaţi” la un concurs cu întrebări de cultură generală despre agricultura în UE, pe care l-au acceptat cu plăcere. Pe 7 mai, Comisarul european Dacian Cioloş a vizitat ferma de vaci de lapte de la Viişoara, a lui Ovidiu Onişor.

Ziua Crescătorului de Bivoli s-a desfăşurat pe 6 mai, ocazie cu care a avut loc conferinţa “Actualitate în creşterea bivolului românesc”, organizată de Global Distribution Group şi Asociaţia Crescătorilor de Bivoli din Transilvania. Au fost peste 100 de participanţi.
7 mai, la Agraria, a fost Ziua Crescătorului de Bovine. Fermierii s-au întâlnit cu ministrul Valeriu Tabără. În sală au fost aproape 150 de persoane, în majoritate fermieri. S-au discutat deschis problemele sectorului şi soluţiile rezolvării lor. Probabil că vor rămâne la stadiul de teorie, ca mai mereu în urma unor astfel de întâlniri în teren. Ziua s-a încheiat cu Tombola crescătorului de bovine, premiul - o viţică oferită de Asociaţia Crescătorilor de Bovine Cluj şi Cooperativa Agricolă Someş- Arieş a fost câstigat de Onihie Ricean din Soporul Nou, judeţul Cluj.

Comisia Europeană, prin Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală - DG AGRI, a sprijinit fermierii şi companiile prezente în informarea cu privire la oportunităţi de finanţare, dar şi la proiecte de dezvoltare rurală deja implementate cu succes. O atracţie deosebită pentru publicul vizitator a fost concursul Roata Norocului, cu întrebări de cultură generală despre agricultura în UE, adresat copiilor şi adulţilor şi animat de Claudiu Racz. „Demonstraţiile de gătit ale maestrului Petrişor Tănase din 6, 7 şi 8 mai au pus o lumină savuroasă asupra unor produse de calitate din Europa, cu explicaţii şi recomandări de alimentaţie sănătoasă şi creativă”, cred organizatorii.

Prin campania „Fii verde la Agraria” s-au strâns fonduri pentru amenajarea parcului grădiniţei Raza de Soare din Cluj Napoca. Persoane şi companii expozante au donat sume de bani importante.

Agro Expert vrea să le prezinte străinilor o altă faţă a României

Nicoleta Roiban, director executiv Agro Expert Cluj-Napoca:

“Agraria e cel mai bun târg pentru noi. Sunt multe companii străine care vin aici. E nevoie de mai multă grijă pentru spaţiul exterior al expoziţiei şi cred că autorităţile locale ar trebui să se implice mai mult. Este evidentă creşterea interesului fermierilor, sunt mulţi oameni care vin să se intereseze, să vadă, sa compare produsele. Noi ne sfătuim clienţii să vină la târg, unde pot să vadă şi utilajele potrivite.

Ne ocupăm de pesticide de peste 13 ani şi reprezentăm mai multe firme străine, din Danemarca, Franţa, Marea Britanie, SUA. Pentru produsele veterinare, reprezentăm firme din Polonia, Austria, Olanda, Germania.
Am încercat să ne impunem mereu cu produse noi. Suntem tot timpul lângă fermieri şi le găsim cele mai bune soluţii. Ne adresăm în primul rând fermelor mixte, care au animale şi parte vegetală. Avem o zonă mare de acţiune, mai puţin în sudul ţării. Fermierii sunt mulţumiţi, pentru că mereu aducem produse inovative, noi. Ne testăm întotdeauna produsele, avem ferme în care facem loturi demonstrative, unde ne chemăm clienţii. Multe sunt produse bio. Pas cu pas, ajugem să vindem cantităţi însemnate. Dorinţa noastră e să fim prezenţi oricând e nevoie de noi, suntem foarte prompţi. Ne place să-i determinăm pe partenerii străini să-şi schimbe părerile preconcepute, să le prezentăm o altă faţă a României.”

Finanţarea prin credite bancare şi leasing va stabiliza piaţa
Coman Stănică, director vânzări Agrocomerţ Holding:

“Suntem o firmă cu o bogată ofertă de utilaje, începând cu combine de 4 m lăţime, care sunt bune pentru ferme mici şi medii. Avem, bineînţeles, combine pentru ferme foarte mari. Avem şi remorci tehnologice pentru cereale, pluguri şi grape Lemken, cultivatoare şi semănători pentru păioase.

Un fermier poate să-şi ia toate utilajele de la noi, suntem un full liner. Suntem reprezentanţi pentru Amazone, care produce tehnică de semănat păioase, prăşitoare, tehnică de erbicidat şi de prelucrare a solului.

Despre Claas, nu mai trebuie să vorbim, e bine cunoscută. Avem toate utilajele, inclusiv prese pentru baloţi cilindrici sau paralelipipedici, mici şi mari, instalaţii de înfoliere. Din anul 2000, Claas a început să producă şi tractoare. Avem 10% din piaţa de tractoare. În acest an, am adus pe piaţa din România tractorul Axion. Din 2012 vom avea şi tractorul clasa C, care va fi prezentat la târgul Agritechnica 2011 de la Hanovra.

Cred că un producător agricol, care vrea să aibă productivitate, să câştige bani, trebuie să aibă dotările necesare, pentru a face toate lucrările la parametrii performanţi. Una dintre probleme este, într-adevăr, finanţarea. Nu mai există niciun fel de sprijin. Fondurile europene nu sunt folosite cum ar trebui. Este prea multă birocraţie, trece prea mult timp de la depunerea proiectului până la o eventuală aprobare. O problemă este şi punctajul. După ce s-a terminat Sapardul, nu s-a mai cerut o scrisoare de confort, aşa că firmele nu au avut bani de avans. Mulţi au renunţat, chiar dacă erau eligibili.

Noi participăm la toate târgurile, unde trebuie să avem legătura directă cu clienţii. Vânzările încep după târg.
După ce se vor termina banii europeni, în România se va face finanţare prin credite bancare, prin leasing. Aceste forme de finanţare cred că ne vor stabiliza piaţa. Acum nu putem să avem un plan de vânzări, pentru că oamenii nu au certitudinea fondurilor. Târgurile au rolul de a face legătura între clienţi, importatori, finanţatori. Costurile se amortizează în timp. Agraria este importantă pentru partea centrală şi de nord a ţării. În ultimii 3 ani, amploarea a scăzut şi e păcat. E nevoie de o locaţie nouă şi de asigurarea unui teren de demonstraţii.

În ceea ce priveşte forţa de muncă, noi ne pregătim oamenii, avem centre de şcolarizare, nu numai pentru oamenii din vânzări şi marketing, dar şi pentru service.”

Preţuri promoţionale până la sfârşitul lui iunie

Florin Neacşu, director general adjunct NHR Agropartners:
“Suntem importatori oficiali pentru New Holland şi suntem parteneri ai târgului Agraria încă de la început. Venim cu plăcere aici, unde sunt mulţi fermieri, inclusiv prin excursii organizate de consiliile judeţene. Oamenii vin bine informaţi, ştiu ce vor. În anii trecuţi, am vândut utilaje chiar din târg. Am venit acum cu tractoare de 100 şi 200 CP, pentru că în această zonă sunt terenuri mai mici, în pantă. Avem utilaje şi pentru zootehnie, ca greble, cositori, prese de balotat, remorci, dar şi utilaje pentru pregătirea patului germinativ, semănat, întreţinerea culturilor.

Noutatea din acest an este încărcătorul cu braţ telescopic Hydrac. Avem două modele - unul mai mic, ce poate intra în grajduri sau hale mai mici, cu capacitate de ridicare de 1500 kg, cu braţ de 4 m, şi altul mai mare, cu capacitate de 3100 kg şi braţ de 7 m.
Tot ca noutate, avem pachete promoţionale, cu valabilitate până la sfârşitul lunii iunie, în care am inclus un tractor Poettinger de 95 CP cu plug reversibil, la un preţ de 35.900 euro, şi unul mai mare, la 39.000 euro, care are şi remorcă de 10 tone. Este un preţ redus cu 3.500 euro.

Vrem să venim în sprijinul fermierilor care vor să-şi cumpere utilajele de bază. Încercăm să-i punem în acord cu finanţatorii, care asigură creditare sau leasing pe termen de 4-5 ani, chiar fără avans. Se pot găsi soluţii, chiar dacă nu ai bani. Atitudinea fermierilor a evoluat. Majoritatea aştepta, până acum, ca statul să le dea subvenţii. Acum nu mai depun proiecte, mulţi nu au reuşit să acceseze bani europeni, aşa că se descurcă singuri. Procesul e mult mai rapid. Dacă faci un calcul cât te costă aşteptarea, fără să ai certitudinea că vei primi banii, îţi cumperi singur. Preţurile la produsele agricole au crescut şi oamenii sunt mai optimişti.”

Forţa de muncă, o problemă în România

Francis Desbonnets, director Agri Alianţa:
“Sunt în România de 14 ani şi cunosc bine piaţa agricolă. Din 2006, împreună cu un grup de producători, am înfiinţat Agri Alianţa, importator de produse Kubota în România. Avem o gamă largă de utilaje, de la cele pentru fermierii mici până la cele mari, de la utilaje pentru solar până la cele pentru cultura mare. Prioritar pentru noi este să asigurăm service. În România, un tractor lucrează de opt ori mai mult decât în Franţa sau Germania, pentru că suprafeţele sunt mari, iar numărul de utilaje este mic. Vor mai trece mulţi ani până se va ajunge la echilibrul din alte ţări.

La Agraria venim pentru că este un târg foarte important, acoperă o zonă cu viitor în agricultură. Suprafaţa de expunere este subdimensionată, iar accesul până la expo este dificil pentru utilajele mari. Pentru fermieri ar fi important să vadă un tractor în acţiune. Dacă spaţiul expoziţional ar fi la marginea oraşului, ar fi mai bine pentru toată lumea.
Am remarcat interesul în creştere pentru utilaje. E dificil totuşi pentru oamenii cu ferme mici să obţină o finanţare, li se cere să aibă doi ani de activitate, să fie plătitori de TVA. Mai trebuie şi avans de 50%, ceea ce complică lucrurile. Noi lucrăm cu diferite firme de leasing şi gândim modalităţi de plată corespunzătoare mărimii fermei.

Avem relaţii foarte bune cu ferme cu suprafeţe mari, ca Interagro, la care am făcut demonstraţii pentru tehnologii noi, ca sistemele de însămânţare directă sau sistemul de aplicare a îngrăşământului lichid. Avem semănători cu lăţime de 2 m sau mai mari, dar tehnologiile sunt aceleaşi.

O problemă importantă, care trebuie rezolvată în România, este forţa de muncă pregătită pentru vânzări. În SUA, o parte din impozit poate fi direcţionat către o universitate, care pregăteşte studenţi pentru un domeniu agricol. Studenţii fac practică în compania respectivă, după care vor avea un contract de muncă asigurat pentru câţiva ani. Ceea ce funcţionează acolo poate fi bun şi aici. E un proiect care trebuie iniţiat de noi şi susţinut de un organism de stat.”

Preţurile produselor agricole au mişcat piaţa maşinilor

Csiha Sandor, manager Akheron Serv:
“Venim la Agraria de la prima ediţie şi cred că este un târg de succes. De obicei, este organizat într-o perioadă foarte bună, când oamenii şi-au terminat treaba în câmp. Anul ăsta e un pic cam devreme, oamenii nu pot să plece şi să lase lucrările neterminate. E un amănunt care contează.

Comercializăm utilaje noi pentru prelucrat solul şi semănat, utilaje agricole de producţie germană şi austriacă de la firme care prin marca lor garantează o calitate superioară şi o longevitate însemnată. Avem şi utilaje second hand, mai ieftine.
Anul trecut am introdus pe piaţa noastră maşina de semănat cereale şi rapiţă, de mare precizie. Anul acesta avem ca noutate semănătoarea de porumb, fabricată în Slovacia.

La utilajele noi se uită agricultorii care accesează diverse programe pe bani europeni. Cei care nu ajung la fondurile europene sunt interesaţi de utilaje second hand, care sunt la jumătate de preţ. Asigurăm service cu piese de la fabrică, aşa că nu sunt probleme. Avem piese de schimb pentru orice utilaj pe care îl vindem.

Nu sunt mari modificări de preţ la noi, faţă de alţi ani, dar, de când s-au mişcat puţin preţurile în agricultură, oamenii au început să fie interesaţi de maşini agricole. Vin cu mai mult curaj, faţă de acum doi ani.”

Cerere în creştere la utilajele pentru legumicultură

Nicolae Chirciu, director vânzări APH Group:
“Suntem pentru prima dată la Agraria şi vrem să vedem ce impact au produsele noastre aici. Suntem reprezentanţii companiei din Olanda, distribuitori de utilaje pentru legumicultură în România. Avem utilaje pentru toate etapele, de la semănat până la depozitat sau ambalat. Avem semănători performante, de la Agricola Italiana, care seamănă seminţe mici, uniform şi la parametrii necesari. Avem maşini pentru pregătirea terenului, de la Baselier, o firmă olandeză. Preţurile nu s-au modificat, dar s-a modificat cererea, care a crescut foarte mult, mai ales în partea sudică a ţării, Galaţi, Brăila, Constanţa, unde sunt legumicultori cu suprafeţe mari. Utilajele noastre sunt pentru ferme mari. Asigurăm service constant şi consultanţă. Am observat că piaţa se extinde, mai ales în Teleorman şi în Braşov, unde se cultivă cartofi.”

Noi tehnologii pentru fermierii români

Andrei Chis, director marketing Agro Pataki:
“Comercializăm echipamente pentru horticultură, tot ce ţine de sisteme de irigat, toată gama, de la seminţe până la orice fel de folie profesională. Acţionăm în toată ţara, dar cu predilecţie în Ardeal, pentru că avem sediul în Satu Mare. Am mai fost la târg în 2004-2005. Apoi am preferat contactul direct cu fermierii, dar anul ăsta am venit la Agraria. Sunt vizitatori, există interes, dar nu se finalizează la expoziţie contractele. Noi avem contact direct cu diverşi furnizori, aşa că avem preţuri rezonabile.
Aducem noi tehnologii pe piaţa din România, cum ar fi o nouă tehnologie de administrare a îngrăşămintelor solubile în apă pentru plante, o folie antiîngheţ, noi tehnologii de irigaţie.

Piaţa din România evoluează bine, producătorul român se gândeşte mai mult la calitatea produsului. Criza ne-a afectat pe toţi, dar ne străduim să depăşim etapa asta. Noi colaborăm mult cu fermierii, avem contact permanent cu ei, ştim cum evoluează culturile, dacă ceva ar trebui modificat sau înlocuit. Asta ne asigură o promovare bună pe piaţă. Aici, la târg, am venit să ne întâlnim cu clienţi noi, ceea ce s-a şi întâmplat.”:

Legumicultorii autohtoni încearcă să-i copieze pe cei olandezi

Vasile Uţiu, reprezentant Bejo România:
“Compania noastră asigură seminţe fermierilor şi fitofarmaciilor. La Agraria 2011, avem, ca noutăţi, castraveţi, ardei, ţelină de rădăcină, un sortiment mare de varză, de la cea timpurie până la cea pentru depozitare. La fel pentru morcovi şi conopidă. E important ca legumele să aibă şi o formă cât mai frumoasă, aşa cum cere un supermarket. Suntem specialişti la capitolul ceapă şi ridichii. Tradiţia Olandei e importantă, iar fermierii români încearcă să-i copieze pe fermierii olandezi. Ca seminţele noastre să ajungă la performanţa din Olanda, trebuie să pregăteşti foarte bine terenul şi-ţi trebuie utilajele necesare. Totul pleacă de la pregătirea terenului. Noi le prezentăm fermierilor tehnologia, le acordăm consultanţă, dar trebuie să aibă şi utilaje potrivite. Acordăm consultanţă în toate etapele, inclusiv la erbicidat şi colaborăm cu firmele de utilaje. Facem demonstraţii, avem loturi demonstrative la fermierii serioşi. Este în continuă creştere interesul pentru legumicultură. Cauza principală cred că este preţul mai bun din acest an, ceea ce le dă încredere legumicultorilor să investească şi să-şi crească afacerea.”

În Italia, 80% dintre fermieri au GPS-uri, la noi doar 10%

Vasile Arapu, manager vânzări Salvarani Rom:
“Suntem o firmă relativ nouă pe piaţa din România, funcţionăm din 2006. Avem GPS-uri Salvarani, duze, porturi şi tot ce trebuie pentru maşinile de erbicidat, deschiderile-închiderile hidraulice pentru maşinile de erbicidat. Prin ceea ce oferim noi, se elimină jalonierii, se face o economie între 2-5%, se micşorează costurile cu motorina sau cu personalul. Am început să aducem GPS-uri din 2008 şi am vândut peste 75.000 de bucăţi. Mulţi fermieri nu înţeleg de ce le trebuie GPS, încă sunt reticenţi.
În Italia, 80% dintre fermieri au GPS-uri, la noi doar 10%. Cei mai receptivi sunt în Teleorman, Argeş, Olt. E suficient să le arăţi oamenilor ce face acest GPS şi îl cumpără. Aparatul îţi arată suprafaţa lucrată, face măsurători, dă conturul acelei suprafeţe, adică face o hartă. Datele se descarcă într-un computer şi se realizează o bază de date. Măsurătorile se pot raporta la APIA, pentru că sunt foarte corecte.”

Fermierii mici şi mijlocii sunt baza, dar nu sunt ajutaţi

Dervis Mizrak, manager Agrosez:
“Din 2001, participăm la diferite târguri. La Agraria vine direct fermierul şi asta e foarte bine. Comercializăm echipamente pentru zootehnie, utilaje agricole, aparate de muls, tancuri de răcire a laptelui. E mai greu acum, după Sapard, dar oamenii ştiu ce vor şi se străduiesc să facă rost de bani, ceea ce nu e uşor în timp de criză. Noi avem furnizori din Turcia, Grecia, Germania. Asigurăm service pentru clienţii noştri, asigurăm şi piese de schimb. Avem utilaje mai mici, dar acum am adus şi cositori, greble, semănători, remorci. Ne adresăm fermierilor mici şi medii. Pentru utilajele mari, le aducem numai la comandă. Punem la punct o colaborare cu firme de leasing, pentru că oamenii nu au bani prea mulţi. Până în 2005, oamenii nu erau prea interesaţi de tehnologie. După aceea, a crescut interesul, dar a venit criza. Fermierii mici nu au niciun fel de ajutor, chiar dacă ei sunt baza. În Turcia, de exemplu, nu se simte prea mult criza, producţia merge foarte bine. La noi, terenurile sunt mai mici, iar fermierii se asociază, îşi cumpără împreună un tractor sau alte utilaje. Se fac cooperative, care negociază altfel preţurile. E foarte greu pentru un fermier mic să-şi facă loc în piaţă, aşa că asocierea e singura soluţie.

La Agraria mai sunt probleme de logistică, dar e mai bine decât la Indagra.”
E nevoie de tehnologii noi pentru a face o afacere din creşterea animalelor

Sergiu Irimescu, manager Afibanat:

“Am venit la Agraria 2011 cu noutăţi în managementul fermei, începând de la analiza laptelui, cu un senzor special pentru componentele laptelui - lactoză, uree, grăsime - şi cu un pedometru de identificare a animalelor, care analizează şi gradul de confort al animalului, legat de ore de odihnă, de hrană. E nevoie de aşa ceva pe piaţă, pentru că, dacă vrei să ai eficienţă într-o fermă, trebuie să ai anumite dotări. Nu mai merge să faci lucrurile după ureche şi după sfaturile bătrâneşti. Performanţa trebuie făcută cu dotări. Ceea ce promovăm noi sunt utilajele performante, produse în Israel, pe care alţii le folosesc de ani de zile, având producţii duble faţă de noi.
Facem muncă de pionierat, aşa am făcut mereu. Cei care nu se vor alinia la un anumit standard, nu vor face faţă. Subvenţiile nu mai există, aşa că trebuie să scoţi maximum şi pentru asta ai nevoie de tehnologii noi. Noi ne adresăm oamenilor care cresc animale pentru afacere, nu ca hobby. Avantajul nostru este experienţa pe care o avem pe piaţă. AfiMilk a fost prima firmă care a dezvoltat partea electronică prin staţiile de muls, de la măsurarea cantităţilor de lapte până la managementul pe calculator.
În acest an, laboratorul pentru analiza laptelui pe fiecare animal în parte este unicat în lume. Chiar şi pedometrul este cel mai bun, nu avem rival.

Problema la noi este mentalitatea faţă de firmele care produc în România. Firma AfiMilk ne oferă un atuu în promovare. Am fost în multe ţări şi toate îşi încurajează producţia internă. Firmele producătoare de utilaje colaborează cu asociaţiile de fermieri, cu asociaţiile de control al reproducţiei, e un sistem bine pus la punct, pe care am putea să-l împrumutăm şi noi.”

Mircea Belean, director vânzări Sano - Furajare Modernă:

“Suntem la Agraria pentru a patra oară. E important să vii la un târg. Firma noastră produce şi comercializează premixuri, înlocuitori de lapte, concentrate furajere în mai multe ţări. Nu avem noutăţi în acest an, dar trebuie să ne vedem cu clienţii. Produsele noastre sunt de cea mai bună calitate şi oferim consultanţă. Preţul e puţin mai mare la unele produse, dar compensăm prin calitate. După ce intrăm într-o fermă cu produsele noastre, fermierii sunt cei mai buni promoteri, pentru că ei au văzut deja ce calitate au produsele noastre. Vrem să ne extindem încet, ca pata de ulei, pentru că vrem ca oamenii să se convingă de calitatea produselor şi a serviciilor noastre, după care să le spună şi altora. Încet-încet se formează şi la noi o cultură a calităţii. Pentru asta, organizăm demonstraţii şi seminarii pentru fermieri în diferite judeţe.

Un exemplu de colaborare bună cu o fermă mare este cea cu Coremans Zootehnia (peste 600 de vaci, Iratoşu, judeţul Arad), iar cu o fermă mai mică, cu 50-60 vaci, este Lactoland Arad. Tot o fermă mică, cu 25 de vaci, este Alex Genetic Land Arad, unde fermier este un tânăr care abia a terminat liceul, dar e foarte determinat să-şi facă o afacere profitabilă.”

Guvernul ar trebui să garanteze investiţiile

George Babău, director general AXE Consulting Plus:
“Activăm în domeniul energiei verzi, avem echipamente pentru fabricarea peleţilor din lemn şi agromateriale. Aceste echipamente sunt pentru uz individual, gospodăresc, dar şi linii complete, industriale, care ajung la 3600 kg/oră producţie. Avem o linie nouă, care are 9 tone, o noutate în privinţa concepţiei. Aceasta e pentru fermierii mijlocii şi mari. Avem şi utilaje pentru prelucrarea seminţelor oleaginoase, prin presare la cald sau la rece, rafinare, ambalare. Acestea prelucrează şi inul, seminţele de mere, de struguri. Sunt fabricate în Cehia şi sunt puţin mai scumpe, dar mult mai bune. Avem prese de diferite dimensiuni, pentru orice fel de fermă. Sunt garantate să funcţioneze 365 de zile pe an. Sunt perioade când oamenii nu au prea mult de lucru, aşa că pot să facă ulei pentru consum propriu ori pentru localitatea respectivă.

Am venit la Agraria şi cu utilaje de prelucrat legume, de făcut sucuri din mere, pere, dar şi cu maşini de tocat crengi, până la grosimea de 150 mm.

Multe echipamente de-ale nostre sunt în sudul României, la Constanţa, Braşov, dar şi în Republica Moldova. Ofertele noastre au fost prinse în mai multe proiecte cu finanţare europeană. Finanţarea e mereu o problemă. Guvernul ar trebui să garanteze investiţiile. Banca dă credit, dar cu nişte garanţii prea mari, de obicei imobiliare. Ne adresăm micilor fermieri, pentru că ei reprezintă viitorul. În România se cultivă doar 20% din suprafaţa agricolă. Dacă omul e interesat să facă o investiţie, va cultiva pământul.”

DANA MEDAR, MIHAELA PREVENDA, FOTO: ADRIAN NEDELCU

Reporter: Am două întrebări pentru dvs, dle Muscă!

Dr. ing. Dimitrie Muscă: Şi eu trebuie să răspund?

Reporter: Răspunsul ar fi în folosul cititorilor noştri, care au nevoie de un model de reuşită în domeniul agricol. Aşadar prima întrebare se referă la vacile de carne, o specie mai rar întâlnită în ţara noastră sau chiar deloc. Aveţi în momentul de faţă un număr mare de asemenea vaci cumpărate, sunt profitabile?

Dr. ing. Dimitrie Muscă: Combinatul Agroindustrial Curtici are fermă de vaci pentru lapte şi fermă de vaci pentru carne şi amândouă sunt rentabile, că altfel nu le înfiinţam. Nu se poate să nu fie rentabil tot ceea ce înseamnă mâncare. Din toate statisticile pe care eu le am la îndemână, ştiu că la ora actuală Europa este descoperită cu cinci sute de mii de tone de carne de bovină. Este o mare căutare de asemenea carne.

Ca drept dovadă, sunt telefoanele pe care le primesc din toată Europa, în ideea de a le livra carne de bovină sau carcasă de bovină şi chiar animale în viu. În toate calculele făcute, am constatat că este rentabilă şi credeţi-mă că la noi se fac calcule serioase şi bine documentate. Vaca de carne este un animal cu un spor foarte mare. Un viţel la un an în două - trei luni ajunge la 500 de kg şi este bun pentru sacrificare. Repet, nu are cum să nu fie rentabilă această carne, mai ales că are şi un gust plăcut şi trebuie introdusă cât mai mult în consum.

Vaca de carne este animalul care rezistă pe toate păşunile, pe marginea şanţului pe toate potecile şi în zonele de deal. Dacă hrana este puţin stimulată, la care se mai adaugă şi concentrate, atunci animalul devine şi mai rentabil. Eu aş recomanda-o celor care nu-şi mai permit să ţină o vacă pentru lapte, mai pretenţioasă şi care trebuie să dea acel lapte conform, aşa cum se cere în UE. Vreţi să vă spun ceva? Este mult mai la îndemână pentru orice moş şi pentru orice babă, pentru că pot să crească una, două, zece asemenea vaci.

Reporter: Întrebarea a doua se referă la acest sezon când la cereale şi mai ales la grâu, apar bolile foliare. Specialiştii recomandă, în mod constant, tratamentele preventive încă din această fază de dezvoltare a plantelor. Iată, însă, că deja sunt necesare tratamente curative. Revin şi întreb: cât de necesare sunt tratamentele preventive, cu toate că se ştie că este mai uşor să previi decât să vindeci?

Dr. ing. Dimitrie Muscă: La ora actuală sunt două boli foarte importante: una este făinarea, care poate face infecţia încă din toamna trecută şi se manifestă încă din această primăvară. Făinarea este ca un mucegai deasupra unui borcan cu gem sau cu compot şi cam aşa se manifestă şi pe plantă. Planta este suptă de substanţele nutritive şi i se ia toată vlaga, ceea ce duce în final la o reducere a recoltei între 20 şi 25 de procente. Cealaltă boală la care trebuie să ne aşteptăm şi de aceea tratamentele trebuie făcute preventiv, accentuez PREVENTIV, este FUZARIOZA! Există chiar câteva specii de fuzarioză, care sunt deosebit de păgubitoare. Perioada optimă de tratament ar fi când sunt puţine ploi, atunci se fac tratamentele preventive. Când plouă, stropii propagă sporii pe plantă în sus până ajung la spic.

Am mai spus-o şi o mai spun că FUZARIOZA ESTE CANCERIGENĂ. Fuzarioza trebuie eliminată în totalitate. Producţia de grâu cu multă fuzarioză nu este bună nici în hrana animalelor. S-a constatat şi se pune mare accent pe această fuzarioză, la grâu în special, de aceea sunt atât de necesare tratamentele preventive. Dacă vrem să facem producţii mari trebuie să mergem pe culturi intensive. Soirile pe care le avem suportă densităţile optime, dar nu mai au aerisire şi atunci trebuie să intervii de fiecare dată în funcţie de momentul optim, în funcţie de condiţiile atmosferice şi să faci şi tot să faci tratamentele preventive. Odată instalată fuzarioza este greu şi foarte greu de combătut.

Ca şi făinarea, această boală poate să vină uneori din toamna trecută prin bob sau prin solul unde se practică monocultura. Acest obicei este extrem de păgubitor pentru cel care o practică, dar şi pentru vecinii cu grâu pe suprafeţe mai mari, dar care respectă rotaţia culturilor. Noi nu ne permitem asemenea obiceiuri, pentru că ar fi un adevărat dezastru.

Reporter: Să înţeleg că sunteţi împotriva micilor producători?

Dr. ing. Dimitrie Muscă: Nu împotriva lor, ci împotriva celor care practică monocultura şi seamănă grâu după grâu sau porumb după porumb. Ei sunt cei care propagă aceste boli atât de păgubitoare pentru recoltele celorlalţi şi, de ce nu, şi atentează la sănătatea consumatorilor.

M. M. Mihail

Aş vorbi şi n-aş prea vorbi, în cele ce urmează, despre orez. De orez am spus şi nu de orz, căci acela – se ştie – nu trebuie stricat pe gâşte. Pe cele domestice, se înţelege, că încă mai sunt prin satele şi comunele noastre şi nu se livrează gata ambulate şi refrigerate, de prin alte ţări ale lumii, precum alte orătănii, cărora se pare că nu le mai prieşte prin cele plaiuri carpatine. Dar, ce să-i faci, când ai minte de găină, degeaba o faci pe cocoşul.

Care se urcă pe gard şi strigă cât îl ţine gura – mă rog, pliscul – cât e el de frumos, de mare şi de tare. Tare-n clanţa, se numea parcă un spectacol al unui renumit comic. Să te prăpădeşti de râs nu alta. Că, dacă revenim la oile noastre, te apucă plânsul: zace lâna cu anii, până ce nu mai e bună de nimica, ciobanii dau cu bâta după câini şi vor să-şi schimbe meseria, nu de alta dar nu se mai merită pe cele coclauri cu lunile şi pe frig, şi pe ceaţă, şi pe arşiţă, şi să nu te alegi cu un ce câştig, mioarele se simt cuprinse şi ele de o melanholie mioritică, altfel cum, o fi carnea de oaie bună la gătit diverse – să fie la ei, la musulmani acolo – dar pilaful pilaf se face cu cea de batal. Şi musai cu orez. Care orez? De unde atâta orez, când orezăriile au dispărut aproape cu totul – Unde sunt zăpezile de altădată – din cele 80.000 ha existente acum vreo două decenii, din care 60.000 ha amenajări moderne, acum se mai cultivă doar câteva sute de hectare, dacă or mai fi şi acelea.

Cât despre ziua de mâine?... mâine om trăi şi om vedea doar câteva sute de hectare dacă or mai fi şi acelea. Cât despre ziua de mâine? Mâine om trăi şi om vedea, că nici iarna nu-i ca vara, şi în definitiv şi la urma urmei, pentru colivă, dar nu şi pentru pilaf se poate folosi ca înlocuitor arpacaşul – dacă o mai fi existând – nici nu e prea indicat să mănânci prea mult orez că faci ochii oblici. Şi dacă Doamne fereşte din miei blânzi şi buni de tăiere la cheful orişicui, vom deveni peste noapte tigri asiatici, pericol mare, monşer, de unde atâţia jandarmi? Drepta care, ce să mai stricăm orezul, mă scuzaţi orzul, pe gâşte? Că gâfâie. Şi chiar dacă respectivele orătănii de curte au salvat cândva Troia – ori poate Roma – nu mai reţin exact, mai bine zis fac pe nebunu’ să se mulţumească şi să se sature cu ce li se dă. Altfel, ca nouă tuturor, de vreo 2 ani încoace, ni se taie Porţia şi ni se trânteşte uşa în nas. Care uşă, care nas? Că nici astea n-au rămas!

George Ghidrigan

Un ziar arab ce apare în Constantinopole face următoarea descriere:

Funcţionarii din vilaieturile Aleppo şi Damasc se servesc de orice nedreptăţire şi arbitrarietate şi comit toate vexaţiunile posibile faţă cu poporul. Cu fiecare poştă primim plângeri în contra funcţionarilor şi un număr mare de suplici s-au dat Porţii tot asupra acestui obiect. Înalta Poartă să ni permită a o întreba dacă aceste plângeri a unei populaţii întregi se consideră, sau se pun ad acta.
Iar foaia oficială a ministerului de război, ,,La Verite", luând act de acel articol, spune lucruri care par a fi icoana unor stări nu numai turceşti:

De când am început a maimuţi fără îndemânare mincinoasa civilizaţie a Europei, adecă am început de la Z în loc de-a începe de la A B C, s-au prăsit acei linguşitori mizerabili care au înşelat pe monarh asupra adevăratei stări a imperiului şi pentru a-şi ajunge la scop au făcut curte cafegiilor, ciubucciilor, bărbierilor palatului, ba până şi rândaşilor de la grajdi. Drept răsplată a supunerii lor aceşti oameni nobili au esercitat o nemărginită înrâurire asupra înaltei Porţi, favoritismul în întinderea sa cea mai mare a fost buruiana ce s-au prăsit pe această grămadă de gunoi; laşitatea a înlocuit curajul, minciuna, adevărul, hatârul aptitudinea.

Cafegii, ciubuccii, bărbierii celor mari deveniră funcţionari, guvernori de provincii. În loc de a studia în colegiile şi şcoalele noastre bazele administraţiei, legea sfântă (seri), cei mai mulţi preferau de-a deveni sclavii cutărui efendi, pentru că acesta putea mai iute să le procure un post. Funcţionarii numiţi astfel se temeau de destituire, căci ce erau să înceapă, fără post? Cu cunoştinţele câştigate pe această cale puteau să moară de foame.

[...] În faptă starea aceasta de lucruri are multe analogii cu cea socială din România

(Articol publicat în Curierul de Iaşi, la 6 octombrie 1876)

(Mihai Eminescu)

Alooo! Să trăiţi miştooo!

Cum deja mă ştii, că cum mă adun de p’in ogradă pă lângă o netimbrată ori on molan ruj, că cum mă potopeşte gânduri dă gânduri, carele mai de care mai străcopt în străfundurili creţurilor cerebrale. Hai că le am! Ie unu’ care mă bântui dă pă când ieream pă buricu’ mahalalii şi nu mă trăsăsăm la moşia lu’ ăl Bătrân, că doar ştii că dă când cu criza mă trăsăi în supturbană şi croşetai de-o firmă dă servis pintru fermierii dă suptsistenţă.

TRADIŞĂNAL CIORDID VEGETABLES SRL îi zice. Da’ parcă ţ’am mai spus! Strâng ecscedentu’ dă p’in curţili penzionarilor dă ceapeu, a’că ce le prisoseşte la blid. Muierea le vinde dă produse biolojice şi tradiţionale, că ce ştie iei, cetadinii? Acu’ nu zic că pintre iele nu scapă şi o târnă-două dă roşii hormonizate, crastaveţi  ori salăţi îmflate’n apă şi uree (să mă ierţi dă vorbă proastă, da’ aşa-i zice!), da’ ce să facă şi angajaţii mei dă la departamentul dă aprovizionare? Ie noapte, luna răsare târziu, lumină dă la sfatu’ popular, ioc, cânii latră, hodorogu’ mai iese în ogradă, pintru una, pintru alta nu poci să zic pă derectelea că-i dă ruşine. Muncă grea, bine că nu vrea spor dă tahicadrie! Da’ utilă!

Devine că fluidizez aprovizionarea cu potol proaspăt a urbanului, care aprovizionare ierea până acu’ volatilă rău dă tot! Te-am tăiat cu radicalili iuropene de le ştiu! Cred c’ar fi nemerit să baji de’o vorbă la Nea Neculai să mă binemerite c’o tarabă în Oboru’ Nou, să’mi fac şi io de’un vad, că la marfa de’o am, stă ecspaţii la coadă şi-i dă târşeală să să facă coada taman pă cărarea dă la buda publică, unde-i taraba lu’A Mea! Da’ să ne inturnăm la gândurili mele! Şăd şi ascult pă tevereuri, la alţi băgători dă seamă că Guvernu’ tre’ să baje paraua să creeze locuri dă muncă. Bre, ăştia ie bolunzi? Păi muncă ne trebe nouă? Ui’la mine că munci, munci şi Ăl Bătrân, şi Bătrânu’ lu’ Ăl Bătrân şi ce’am cules? Stângi într-o pestelcă! Unii zice că munca l’o creat pă om. Da’ ce, statu’ l’o stârpit? Să mă mai lase cu chestiile aste marxisto-leninisto-stalinisto-ceauşiste că mi se taie maiuneza! Suntem în capitalizm şi tre’ să curgă râuri dă lapte, bălţi dă miere, căpiţe dă pilaf, clădărăi dă crenvurşti şi ceaoane dă gulaşuri, ca să’i să-i punem la socoată şi pă conlocuitori. Gata cu vechile forme dă organizare socială! Ie perimate! Efinita! Setu! Sconcilo! Ended! Dasales! Vége! Gatove! Kanecino! Tre’ să trecem într-o etapă nouă a ievoluţiei noastre ca naţie.

Tre’ să construim omu’ nou, carele l’am inceput pă vremea lu’ puşcatu’, da’ veni înghesuiala lu’ decembre şi l’am lăsat neisprăvit! Trajem pă dreapta. Nu pă stânga, c’am mai stat şi apăsa pă inimă! Burţili la soare şi trai neneacă! Noul concept ie revoluţionar. Statu’ tre’ să muncească pintru noi, nu noi pintru stat. Ce Regele Scaun, ce statu ie noi! Noi – ielectori, ş’atât! Să aivă grije guvernili că d’aia alejem o dată la patru ani, ori la cinci, când îl alejem pă Nea Traian. Să puie capu’ la contribuţie că făr’de noi devine că nu se mai aleg. Să vedem, le convine să rămâie fără foteluri dă parlamentari şi miniştrii? Fără arouri inglezăşti şi fără audiuri! Ori fără asestente personale şi sume forfecare? Cine o să lucre? Iei bre! Să facă portofele la câţi miniştrii vrea şi la lucru, nu la întins mâna. On ministru dă astupat gropi, pă fiecare uliţă.

On ministru dă agricultură, pintru fiecare coadă dă sapă, cazma, secere, coasă, furcă şi alte asemeni. On ministru dă sănătate, la capu’ (vorba vine), lu’ tot urdinosu’. On fişcal, pintru tot fişcalzatu’, să nu să mai zică că unii se suptstrage. On ministru dă interne la fitece găinar. Pă hoţii ăi mari îi lăsăm deoparte, că ăia ie’n grija lu’ Guvernu’! On ministru dă învăţământ pintru fitece elev. Asta nu! Şcoala pregăteşte pintru muncă şi taman munca tre’ abolită! Noi, ăştia de stăm, promitem să nu facem grevă! Cetesc întrebarea pă buzele lu’Mata. Din ce se încropeşte bujetu’? Dă’n nimic! Să mă esplichez! Punem empozit pă nimic! O să zici că’s dus! S’o crezi mata! Ia uite’n jur! Pă cin’ întrebi de are fro’ apăsare, ceva de’l nemulţumeşte, de’i coace f’un stres, răspunde fără sminteală că n’are nimic. Nu’l apasă nimic!

Nici pă guvernanţi, nici pă noi ăştialanţi, că de ar apăsa, ar fi oarece foşgăială! Aşa că io propui să baje de’un empozit pă nimic, că cre’ că suntem ca la zăce meleoane dă rumâni care avem nimic. On empozit dă şaispce la sută, la doispce meleoane, se adună! Nu zisăi douăşdouă, că ie unii care mai are câte ceva. Ca la cinci meleoane are urdinări, trânji, reumantisme, brâncă, pedepsie, apucătură, bube negre, chelbe, ţucăr, rac, blânde, boşorogeli, gălbinări, poale albe, gâlci şi cîte o’mai hi. La eştia le punem on empozit forfecar, să nu calculeze fişcalu’ dă la caz la caz. S-ar puté pune şi empozit la ăia dă se duse să lucre afară, da’ cre’ că-i mai bine să nu! Cum’ a auzi că la noi  statu’ ie’n capu’ Statului, cum s’or înturna şi atunci putem să le punem empozit pă nimic. Ei! Ce zici? Începem o campanie dă presă pintru ideea mé?

Gheorghe

Scriam în ediţia trecută a revistei noastre că la noi furtul este un SPORT NAŢIONAL. Fură miniştrii. Parlamentarii (sau invers ierarhia) fură politicienii, oare cine nu fură? “Domnule prost cu studii superioare”, mi-a zis un DOMN, “Nu-i poţi băga pe toţi în aceeaşi oală, că de, nu toţi sunt hoţi!” Nu zău!? Sună ca pe vremurile recent trecute, când auzeam ”HARNICUL POPOR...”. Dacă unul din casa mea fură, eu ce sunt, nu-i aşa că sunt tăinuitor de hoţ şi legea penală mă pedepseşte? Dacă în gaşca mea, doi - trei fură, eu trebuie să mă fac că nu ştiu?

Să fim drepţi, DOMNILOR, atâta timp cât nu sunteţi în stare să scoateţi legi prin care să faceţi o strictă departajare între pedeapsă şi recompense, nu veţi reuşi să clădiţi o societate corectă. N-o spun eu, au spus-o oameni cu multă carte şi cu o bună cunoaştere a fenomenului social din România tuturor timpurilor. Şi mai este ceva (poate mă repet), poliţiştii prind hoţii, iar JUDECĂTORII îi fac scăpaţi, că de, nu au CALIFICARE SUPERIOARĂ ÎN ALE FURTULUI şi trebuie să şi-o consolideze în practică şi apoi teoria în puşcărie. Mai greu este cu BAROSANII. Mă întreb şi vă întreb, ştiţi cumva câţi şi-au primit pedeapsa cuvenită? Cum e cu SUBMINAREA ECONOMIEI NAŢIONALE??? Un distins cititor al revistei noastre, Dr Mihai Petcu (îl ştiţi dvs cine este) s-a interesat cine este individul care semnează cu pseudonimul UN PROST CU STUDII SUPERIOARE?

Îi răspund tot eu că nu este un pseudonim, ci este un simbol al stării actuale a specialiştilor bine pregătiţi, dar înlăturaţi, sau nefolosiţi la întreaga lor capacitate. Să fiu mai concret; mă refer mai cu seamă la specialiştii din agricultură – agronomi, medici veterinari, ingineri zootehnişti, oameni care sunt folosiţi la învârtit hârtiile sau la distribuirea produselor chimice pentru agricultură, asta în cea mai bună situaţie. Cuvântul specialistului din agricultură este ignorat sau, pur şi simplu, nici nu sunt luaţi în seamă. Statul nostru căruia îi dăm biruri FĂRĂ NUMĂR, FĂRĂ NUMĂR refuză sau habar nu are, să creeze modele pentru formele asociative.

Merge pe ideea că ŢĂRANUL ROMÂN ESTE UN BUN ECONOMIST şi trebuie să-şi găsească singur calea. Şi şi-a luat calea pământului pârloagă. Agricultura este ŞTIINŢĂ, nu politică. Cei mari, mai întâi şi mai întâi trebuie să înveţe ei cu ce se mănâncă agricultura şi apoi pe ţăran, pe cel care are impresia că este bine ce făcea bunicul şi nu ceea ce cere tehnologia modernă actuală. Mai am ceva şi cu folclorul românesc, spre care vine o droaie de copii foarte talentaţi, ceea ce ne dă certitudinea că va dăinui peste milenii. Îmi plac cântecele ardeleneşti şi bănăţene în care românismul este ridicat la superlativ. Trăiesc cu mari emoţii şi cu lacrimi în ochi atunci când aud un Bocşa, un Furdui Iancu, o Sava Negrean sau Veta Biriş. Nu acelaşi lucru îl simt când ardelenii şi bănăţenii vorbesc despre SUDIŞTI sau despre MITICI. Altfel la miştocării şi ironii ne pricepem, dar la necazurile care le avem cu toţii nu ne gândim. Mai avem o meteahnă, nu de astăzi, nu de ieri. Se merge în schimb de experienţă în diferite ţări cu o agricultură dezvoltată şi se vine în ţară gata să-i imite. Este o prostie. De ce? În primul rând nu avem banii lor, al doilea nu ştim să imităm şi apoi imitaţia nu are valoare. Ştiinţa conducerii impune să adaptezi bunele rezultate la condiţiile concrete ale fiecărei zone din România. Revin la formele asociative tocmai aici în ţară, unde a apărut în mijlocul veacului al XIX-lea FALANSTERUL DE LA SCĂIENI şi scriu că tot statul este de vină că foloseşte sintagma EU TE-AM FĂCUT, EU TE OMOR.

Domn’, profesor Valeriu Tabără a descoperit apa caldă CANALUL SIRET- BĂRĂGAN. Păi Domn’ profesor, ăsta nu este un canal comunist şi din această cauză nu a fost finalizat??? De acord, niciodată nu-i târziu, asta este partea plină a paharului, dar până la finisare, în condiţiile actuale şi viitoare eu şi alţii nu vedem realizat Canalul Siret-Baragan. Mi-a plăcut grija maternă a Comisarului pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Ciolos, pentru fermele mici. Nu cumva astea să se unească, este mai bine aşa. Îi este teamă că va dispărea din statistici categoria de pământ pârloagă?

Micii proprietari merg în continuare pe monocultură, cea care furnizează pentru marii cultivatori cele mai frecvente boli, cei mai mulţi dăunători. Nu-i aşa?! Ba da, uitaţi-vă la buletinele de avertizare emise de staţiile fitosanitare din ţară şi veţi constata apariţia bolilor foliare la cereale şi în zonele unde nu prea erau, dar au apărut acolo unde nu s-a respectat regula simplă de rotaţie a culturilor. La final, repet întrebarea: de unde ştiţi, fraţi români din minister, cât s-a arat, cât s-a semănat, atâta timp când cei de la judeţe, la rândul lor habar nu au ce se întâmplă cu pământul??? Cine întreabă?... ca de obicei cel care are şi curajul să semneze...

UN PROST CU STUDII SUPERIOARE

Vine vara, bine-mi pare! Vine momentul de răscruce pentru agricultori ,când încep să strângă recolta din câmp şi să-şi dea seama de primele semne ale unui an bun sau mai puţin bun. Să facem previziuni de acum ar fi prematur, iar pentru acest lucru, o vorbă din bătrâni rămâne sfântă: ” În hambar se numără bucatele!”- cu alte cuvinte, până nu se strânge din câmp, nu ne bucurăm, ca să nu-l mâniem pe Dumnezeu.

Destul au fost miniştri care, nici nu trecea bine iarna, că şi dădeau primele semne de clarvăzători în ale producţiei.
Eu aş spune că producătorul agricol român mai are de luptat ceva vreme cu bolile şi dăunătorii, până să poată zice „HOP! Am reuşit!” Şi „lupta” se face inegal.
Cu cine şi de ce? - vă veţi întreba. Agricultorii sigur ştiu, mai puţin, poate, unii funcţionari, dar şi aceştia, mare parte, nu vor să recunoască.

Inegalitatea este dată în primul rând de o piaţă concurenţială agroalimentară liberă, egală, ca drepturi de comercializare, dar inegală şi nedreaptă pentru „noii intraţi” în marea familie europeană. Să argumentăm: plata directă pe suprafaţă, vestitul SAPS + PNDC, tras de păr de actualul ministru al agriculturii către 130 de euro/ha (în baza „fostului” rămâneau agricultorii doar cu contribuţia UE de 80 de euro), insuficientă, mică şi aflată „sub” negocierile pentru 2010, cu peste 30 de euro. Cu sau fără aceştia, ne situăm lejer în coada celorlalte state europene ca nivel de subvenţie pe hectar. „Şi cu asta ce-am făcut?” – ar zice răposatul Constantin Tănase. Păi, am făcut. Şi reduceri de buget pentru tratamentele fitosanitare în boli de importanţă majoră pentru obţinerea unor cereale de calitate („pleoşniţa e-n toate”).

Şi ce-am mai făcut? Păi am făcut! Şi reduceri la cheltuielile cu energia pentru irigaţii. Nu o mai susţinem, cică interzice UE. N-ar fi corect faţă de fermierii din celelalte ţări europene. Dar e corect să dai energie la preţ de hidroelectrica? Nu, că n-avem! Nu-i decât pentru băieţii deştepţi. De-ăştia privaţi, de fabrică… Ce contează, ei, doar sunt…
Şi cu asta ce-am făcut? Păi, am făcut! Nimeni nu se mai atinge de fir de apă. Facem economie! Norocul fermierilor că bunul Dumnezeu a dat ploaie.

Cică s-ar relua construcţia pentru canalul Siret – Bărăgan. Iniţiativă bună a domnului ministru Tabără, dar s-o vedem pornită. Nu-i nevoie decât de 3,7 miliarde de euro. Floare la ureche pentru bugetul şi aşa zgârcit cu agricultura. Poate vin investitorii. De ce nu? Cu un aşa proiect finalizat am putea scăpa de grija inundaţiilor şi pe toată Moldova, dar şi ceva din Muntenia.

Şi cu asta ce-am făcut? Păi, am făcut! Am dat, de la buget, bani pentru oi, capre şi bovine, suficient cât să nu moară crescătorul, că de - atât s-a putut - criză mare, buget mic. Decât nimic, tot e bun ceva acolo.
Şi cu asta ce-am făcut? Păi am făcut! Am posibilitatea să ajut fermierii cu motorină fără acciză de sute de euro. Că aşa spune la UE. Şi se dă. Dar cu eforturi, întârzieri nepermise şi cu şi după ce plăteşti mata, fermierule, preţul corect. Diferenţa, normală, o vezi peste câteva luni.

Şi cu asta ce-am făcut? Păi, am făcut! Se vor da fermierilor bani până la 15.000 de euro/fermă, nu tuturor, ci poate doar celor merituoşi, câteva mii. Când, cum, care sunt criteriile de acordare nu le cunoaştem încă. Uniunea Europeană permite acest lucru, doar pentru cei care au suferit din cauza crizei din 2008 încoace şi care înainte de iunie 2008, nu au avut pierderi. Bun, corect şi frumos argumentat de ministerul agriculturii, fapt recunoscut prin aprobarea acordării acestei sume de către de UE.

Şi cu asta ce-am făcut? Păi ,am făcut! Avem o piaţă agroalimentară concurenţială, dreaptă, corectă şi echitabilă pentru toţi fermierii din Europa. La ce le mai trebuie agricultorilor români ajutoare de stat sau o echilibrare a plăţilor directe pentru toţi agricultorii europeni?

Roman Stefănescu

Ţara noastră trebuie să atragă cât mai multe fonduri europene, pentru că, prin slaba absorbţie din acest moment, există riscul de a fi redus şi bugetul celorlalte ţări membre. Aceasta este concluzia unei dezbateri privind viitoarea politică agricolă comună, organizată recent la Bucureşti.

Reprezentanţii agricultorilor, prezenţi la discuţii, au afirmat că este necesară o strategie care să nu se mai schimbe odată cu partidul aflat la guvernare. Viorica Dăncilă, europarlamentar şi membru în Comisia pentru agricultură, a spus că, la ora actuală, o mare problemă în agricultura românească, dar şi în alte sectoare, este legată de acordarea fondurilor europene pe criterii politice.

Federaţia Naţională a Producătorilor Agricoli din România estimează o majorare a preţurilor produselor alimentare în perioada următoare, din cauza condiţiilor meteo şi a lipsei de sprijin de la Ministerul Agriculturii, se arată într-un comunicat.

Conform estimărilor federaţiei, producţia de secară va fi cu 22,9% mai mică decât cea de anul trecut, producţia de rapiţă cu 22%, iar producţia de oleaginoase cu 7,6%. De asemenea, producţiile de legume şi fructe sunt întârziate şi, în consecinţă, vor fi mai mici.

După ploile din această primăvară, pentru lunile iunie şi iulie Administraţia Naţională de Meteorologie a prognozat temperaturi ridicate, iar sistemul de irigaţii nu este funcţional, se mai spune în comunicat. Ministrul agriculturii, Valeriu Tabără, a declarat, pentru Radio România, că datele prezentate de Federaţia Patronală sunt departe de realitate. Ministrul Tabără a declarat, de mai multe ori, că estimează o menţinere a preţurilor la grâu, carne şi legume-fructe în perioada următoare.

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că, în perioada 16 mai - 15 iunie 2011, crescătorii de ovine / caprine pot solicita Plata Naţională Directă Complementară pentru sectorul zootehnie.

Pentru a beneficia de prima pe cap de animal pentru ovine/caprine, solicitantul trebuie să se prezinte la centrul local / judeţean APIA, respectiv al municipiului Bucureşti,  cu următoarele documente:

a) copie de pe buletinul de identitate / carte de identitate / codul unic de înregistrare / certificatul de înregistrare;

b) dovada înscrierii în evidenţa APIA cu cod unic de identificare (atribuit de către APIA în Registrul Unic de Identificare), dacă este cazul;

c) dovada contului bancar (extras de cont).

Prima pe cap de animal se acordă pentru femelele ovine şi / sau femelele caprine care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

• efectivul din exploataţie să fie de minimum 50 de capete de femele ovine / 25 de capete de femele caprine, care au împlinit vârsta de minimum un an până la data de 31 martie a anului în care se face solicitarea primei;
• efectivul de femele ovine / femele caprine pentru care se solicită prima să fie înscris în Registrul naţional al exploataţiilor la data solicitării primei;
• efectivul de femele ovine / femele caprine pentru care se solicită prima să fie menţinut în exploataţie la adresa menţionată în cerere până la data de 31 august 2011;
• cererea să fie vizată de asociaţiile crescătorilor de ovine / caprine legal constituite în baza hotărârii judecătoreşti, viză care atestă efectivele de ovine / caprine pentru care se poate solicita primă.

Este important de menţionat că şi în anul 2011, dacă, în urma verificărilor, se constată diferenţe între numărul animalelor solicitat la plată şi numărul animalelor  determinate (eligibile), se aplică reduceri sau excluderi de la plată.

Pentru situaţia în care diferenţa dintre animalele solicitate şi cele determinate (eligibile) este mai mică sau egală cu 3%, nu se aplică nicio penalizare.

Dacă această diferenţă este mai mare sau egală cu 3%, prima totală se reduce astfel:

- cu  5% - dacă raportul dintre numărul de animale cu nereguli şi numărul de animale determinat  este mai mic sau egal cu 10%;

- cu 10% - dacă raportul dintre numărul de animale cu nereguli şi numărul de animale determinat este mai mare de 10% dar mai mic sau egal cu 20%;

- cu 15% - dacă raportul dintre numărul de animale cu nereguli şi numărul de animale determinat este mai mare de 20% dar mai mic sau egal cu 30%;

- cu 20% - dacă raportul dintre numărul de animale cu nereguli şi numărul de animale determinat este mai mare de 30% dar mai mic sau egal cu 50%.

Dacă raportul dintre numărul de animale cu nereguli şi numărul de animale determinat este mai mare de 50%, solicitantul este exclus de la plată pentru anul în care se face solicitarea primei pe cap de animal.