Primul eveniment internațional de agribusiness din România, Romanian Agri Trade Summit are loc pe 22 februarie 2023 la NORD Events Center by Globalworth din București și va reuni Vestul și Estul, Nordul și Sudul Europei și țările aflate în bazinul Mării Negre. Nume răsunătoare din agribusiness-ul internațional vin la București pentru o întâlnire directă între fermieri, firme de trading, de distribuție, de procesare, de logistică – tot spectrul de agribusiness de top din Europa. Gazda evenimentului va fi Cezar Gheorghe - analist, expert în comerțul cu cereale, renumit și apreciat atât pe plan local, cât și internațional.

Biletul de participare la Romanian Agri Trade Summit asigură accesul la sesiunile de conferință, zona de expoziție, precum și posibilitatea de programare de întâlniri de business 1 la 1 cu factorii de decizie de la companiile de top prezente la eveniment.

Prețul unui bilet de participare la evenimentul de o zi este de 150 euro, iar pentru fermierii din România se aplică un discount considerabil, biletele putând fi achiziționate prin intermediul asociațiilor locale de fermieri la doar 150 lei.

În perioada de pre-sale au fost rezervate aproape 100 de bilete de participare la eveniment, de către companii locale și internaționale care urmează să participe, inclusiv ca expozanți, în cadrul conferinței. Lista completă a expozanților va fi disponibilă în curând pe site-ul oficial Romanian Agri Trade Summit.

„Romanian Agri Trade Summit este prin excelență evenimentul de Agri Trade al României, confirmând poziția geostrategică a țării noastre, poziționată drept cea mai predictibilă și sustenabilă origine regională din această industrie. În plus, acest eveniment subliniază rolul fundamental al fermierilor români și va oferi cadrul propice pentru reconfirmarea și recalibrarea colaborărilor dintre fermierii români și principalii cumpărători atât pe plan intern, cât și internațional. Anunțul organizării Romanian Agri Trade Summit a fost primit cu mult entuziasm atât de asociațiile de fermieri, cât și de jucători de top din domeniile de trading, distribuție, procesare și logistică din România și din Europa, mulți dintre aceștia alăturându-se deja demersului nostru în calitate de parteneri sau expozanți, iar lista lor continuă să crească”, a declarat Cezar Gheorghe, AgriColumn.

Romanian Agri Trade Summit va pune în dezbatere teme actuale stringente pentru agribusiness în cadrul panelurilor și sesiunilor de prezentare, care vor crea cadrul propice unui dialog complex între analiști de renume, autorități și jucători majori din piața agricolă locală și internațională. Panelurile dedicate Logisticii, Trading-ului de mărfuri și Procesării la nivel intern vor viza felul în care se poate coagula interesul comun și vor ocaziona discuții aplicate între reprezentanții principalilor jucători din domeniu și participanții din sală.

Agenda completă a evenimentului va fi detaliată în curând și va putea fi consultată pe site-ul dedicat Romanian Agri Trade Summit.

Romanian Agri Trade Summit este organizat de AgriColumn și Godmother și propune un model inedit de eveniment în industrie, combinând în aceeași zi sesiuni de paneluri de discuții pe teme de impact în Agribusiness cu o secțiune extinsă de expoziție și zone dedicate pentru discuții de business 1 la 1.

Primei ediții Romanian Agri Trade Summit i s-au alăturat deja, în calitate de parteneri, Corteva Agriscience™ (Gold), Boromir (Silver), COMVEX (Silver), East Grain (Silver) și Expur (Silver), precum și trei dintre „companiile ABCD”, liderii tradingului de cereale la nivel mondial: ADM (Silver), Bunge (Silver) și Cargill (Silver).

Evenimentul este sprijinit în calitate de parteneri media de către: Revista Fermierului, România Agricolă, Gazeta de Agricultură, Business Press Agricol, Cotidianul Agricol, 9am.ro, Wall-Street.ro, retail.ro și New Money, precum și de mediaTRUST în calitate de partener de monitorizare.

Biletele de participare la Romanian Agri Trade Summit s-au pus în vânzare și pot fi achiziționate prin intermediul site-ului dedicat https://agritradesummit.ro/bilete/, iar biletele achiziționate prin intermediul asociațiilor de fermieri beneficiază de un preț special cu discount. Site-ul Romanian Agri Trade Summit include, de asemenea, și un formular de contact pentru companiile care doresc mai multe detalii sau doresc să se alăture evenimentului în calitate de expozanți sau parteneri.

De la 1 ianuarie 2023, fermierul Florin Tiutiu a preluat funcția de președinte al Clubului Fermierilor Români pentru o perioadă de șase luni, până la data de 30 iunie 2023. Schimbarea la nivel de conducere a avut loc în cadrul mecanismului de Președinție rotativă instituit de asociație în 2021.

„Mă simt onorat să preiau mandatul de președinte al Clubului Fermierilor Români de la Nicolaie Apopi. În calitate de fermier știu cât de important este să ne implicăm în mediul asociativ, să lucrăm împreună pentru a construi un viitor agriculturii românești. Îmi propun să continui proiectele lansate de președinții anteriori, precum cele privind formarea unei noi generații de Antreprenori în Agricultura 4.0 și a Tinerilor Lideri pentru Agricultură, dar și să lansez noi direcții de acțiune, cum ar fi promovarea unui plan național strategic de acțiune pentru relansarea sectoarelor aflate la deficit în balanța comercială”, a declarat Florin Tiutiu, membru fondator și membru al Consilului Director al Clubului Fermierilor Români.

Producătorul agricol din județul Olt, actual președinte al Clubului, se descrie drept „un om normal”, pasionat, pe lângă agricultură, de diverse sporturi - fotbal, handbal, atletism. De agricultură a fost pasionat încă de mic, având în familie modele de urmat. Tatăl fiind brigadier de zootehnie la ferma de furaje din cadrul CAP, i-a insuflat entuziasmul pentru agricultură, astfel că a ales să urmeze studii de economie agrară la Universitatea din Craiova și, mai apoi, să-și dezvolte propria fermă.

Cunoscutul fermier din zona Olteniei preia mandatul de președinte al Clubului Fermierilor Români de la Nicolaie Apopi, care a deținut funcția în perioada 1 iulie – 31 decembrie 2022. „La sfârșit de mandat ca președinte al Clubului, am încredere că proiectele actuale și viitoare aflate pe lista de priorități vor fi implemetate de către echipa executivă a asociației, sub președinția lui Florin Tiutiu. Îi urez mult succes și îl asigur de toată susținerea mea”, a spus Nicolaie Apopi, fermier din vestul țării, din județul Timiș.

„Mecanismul de conducere bazat pe principiul Președinției rotative urmărește atât democratizarea conducerii asociației, cât și punerea în prim-plan a unor probleme specifice regiunii din care președintele în funcție provine”, precizează Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Președinția asigurată de Florin Tiutiu va urmări continuarea proiectelor de interes național pe care Clubul le-a lansat și urmărit în ultimii patru ani și își va concentra eforturile pentru urmărirea unor obiective specifice:

• Elaborarea unor analize și promovarea unui plan de acțiune concret și a unor modele noi de afaceri pentru relansarea activității și trecerea spre performanță pentru sectoarele aflate la deficit în balanța comercială, cu focus pe sectorul suinelor, sectorul cartofului și sectorul zaharului;

• Acțiuni de promovare și asigurare a investițiilor din surse naționale și europene (PNS, PNRR) pentru programele de modernizare și extindere a sistemelor de irigații și desecare-drenaj;

• Promovarea în rândul decidenților politici (Parlament și Guvern) a necesității implementării unei legi pentru consolidarea și comasarea terenurilor agricole;

• Inițierea unei dezbateri la nivel național în vederea elaborării și implementării unui plan multi-sectorial de acțiuni pentru combaterea eroziunii solului și a deșertificării;

• Acțiuni de promovare a „Pactului între Generații pentru Viitorul Agriculturii”, cu focus pe extinderea platformei de mentorat și a activității grupurilor de lucru tematice (agricultură digitală, agricultură regenerativă și agricultură-energie).

Președinția rotativă este asigurată de fiecare regiune din țară timp de șase luni, iar pentru continuitate și desfășurarea în bune condiții a coordonării Clubului, se constituie un grup decizional de tip Troică, format din președintele în exercițiu, fostul și viitorul președinte.

Afacere de familie construită pentru viitor

Florin Tiutiu a început afacerea agricolă în 1994 cu 400 ha luate în arendă, bazându-se inițial pe două paliere, producție vegetală și prestări servicii pentru alți fermieri. În timp afacerea s-a dezvoltat, Florin Tiutiu ajungând în prezent să lucreze peste 5.800 ha (o parte în proprietate și o parte în arendă) cu aproximativ o sută de angajați. Continuă și azi să ofere servicii pentru alți producători agricoli (recoltare, întreținere, tratamente pregătirea solului, procesare - morărit etc).

„Tot ce însemna profit reinvesteam. Am mers mult pe fondul de rezervă pentru dezvoltarea societății”, arată actualul președinte al Clubului Fermierilor Români, care întotdeauna a pus accent pe achiziționarea de utilaje noi, cumpărarea de teren, dar și a capacităților de depozitare sau procesare. În 2001, fermierul din județul Olt a achiziționat o moară de făină, pe care o are și acum în proprietate, și prin care aduce valoare adăugată producției obținută din cultura mare.

Afacerea agricolă deținută în zona Olteniei de Florin Tiutiu este una de familie, dezvoltată împreună cu soția, Emilia Tiutiu, care este, în prezent, administratorul grupului de firme, domnul Tiutiu alegând să se implice în viața publică a comunătății rurale din care provine. În afacere sunt implicate două dintre cele trei fiice ale fermierului, alături de soții lor.

Recent, fermierul a achiziționat o fermă de porci deținută anterior de acționari străini. Florin Tiutiu a mai preluat și o fermă vegetală cu 1.960 ha de teren, precum și câteva silozuri în zona Roșiorii de Vede (Teleorman).

Florin Tiutiu este un antreprenor mândru de performanțele sale de-a lungul anilor. Plecând la drum cu resurse limitate, a reușit să-și crească afacerea de la an la an, apelând, atunci când a fost necesar, la surse externe, ipoteci, credite, finanțări europene etc. Dar cel mai mândru este, cu siguranță, că a reușit să adune în mijlocul acestei afaceri o mare parte a familiei, avându-i astfel aproape și construind împreună pentru viitor.

Foto: Clubul Fermierilor Români (www.cfro.ro)

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Suntem în Tulcea, la Greci. Am mai fost prezenţi aici, nu o dată, şi de fiecare dată am adus informaţii noi despre ce se întâmplă în industria alimentară. Vorbim astăzi despre lucruri care ţin de bunul mers al agriculturii şi industriei alimentare într-o perioadă destul de tulbure, când seceta este cuvântul de ordine, când războiul este lângă noi, când criza alimentară este anunţată de toţi şi, tocmai de aceea, la nivelul Uniunii Europene se vorbeşte de „lanţul scurt” – nu de acum, de mai mulţi ani –, iar noi vrem să vedem cam cum se întâmplă lucrurile acestea în ţara noastră. Vom vorbi astăzi şi despre produsul tradiţional local, în acelaşi timp vom vorbi şi despre cum este să fii antreprenor în România. Partener în acest demers este doamna Paula Vals, fondatorul grupului de firme Angelo.

„Lipsa forţei de muncă, eficientizarea producţiei ne împinge de la spate să ne tehnologizăm, să avem linii automatizate, lucru pe care ni-l dorim. Cred că toată industria alimentară din ţară are nevoie de aşa ceva.”

Paula Vals sărbătoreşte, anul acesta, 30 de ani de când a pornit prima afacere. „Am început în anul 1992, timid, fără experienţă antreprenorială, pornind prima dată pe partea de comerţ, după care bineînţeles că am conştientizat că producţia ne va aduce plusvaloare, şi datorită faptului că era nevoie în acea perioadă de produse româneşti, am deschis şi partea de producţie. Dacă am plecat de la 2 angajaţi în momentul de faţă, am ajuns la 240, 150 suntem în producţie, ceilalţi în punctele de desfacere, pentru că am considerat că businessul trebuie să ni-l construim pe orizontală, să avem cash-ul asigurat în fiecare zi, de aceea avem 13 puncte de lucru pe care le aprovizionăm în fiecare zi şi, la fel, avem necesarul de cash pentru a asigura materia primă necesară producţiei.

La început am dezvoltat partea de comerţ, vă daţi seama că trebuia să aprovizionăm magazinele, în acea perioadă era o criză de produse în domeniul patiseriei-cofetăriei, pentru că fabricile vechi, aşa cum s-a întâmplat după Revoluţie, multe s-au închis, şi-mi aduc aminte că stăteam la nişte cozi infernale pentru a lua fursecuri, prăjituri de la Brăila chiar. Şi atunci am luat decizia de a face o mică patiserie, prima dată cu vânzare în faţă, unde nu prea a funcţionat, ne-am dat seama că trebuie să investim, am cumpărat acest teren la Greci unde prima dată am pus livada, după care am construit o clădire mică, am început cu câţiva oameni şi ne-am dat seama că trebuie să ne dezvoltăm. Am accesat nişte credite, am luat prima linie de patiserie şi aşa, etapă cu etapă, am ajuns să ne dezvoltăm şi să avem investiţii de milioane de euro la momentul acesta. Bineînţeles, parte din ele a fost profitul reinvestit, iar cealaltă parte, din 2007, am accesat, de când am intrat în UE, fonduri europene atât pe măsurile de investiţii, cât şi pe măsurile de promovare.

La momentul respectiv am început cu cornuleţele, care sunt oricum foarte căutate şi tradiţionale la noi în zonă, nucile umplute, era bătaie atunci pe vremea aceea, bineînţeles plăcinta dobrogeană, care e recunoscută şi mai ales renumită şi căutată la noi şi nu numai, cozonacii şi prăjiturile de cofetărie. Dacă am pornit de la câteva produse în acea perioadă, şi în cantităţi mici, acum am ajuns să avem sute de produse şi, bineînţeles, capacitate mult mai mare. Nu ne-am oprit şi nu ne vom opri pentru a dezvolta cât mai mult partea aceasta de procesare, de tehnologizare. Am accesat atâtea proiecte pe fonduri europene, dar la momentul acesta conştientizăm că tehnologia este cea care ne va ajuta. Şi vă spun de ce. În primul rând, lipsa forţei de muncă, eficientizarea producţiei ne împing de la spate să ne tehnologizăm, să avem linii automatizate, lucru pe care ni-l dorim. Cred că toată industria alimentară din ţară are nevoie de aşa ceva. Dacă în ultimii ani am vizitat atâtea fabrici din afară şi am văzut ce înseamnă tehnologia în alte ţări, care este randamentul având automatizare, şi noi ne dorim acest lucru. Numai că avem nevoie într-adevăr şi de susţinere. Dacă până acum pentru proiectele pe fonduri europene aveam un buget-limită de 2,6 milioane de euro plus partea noastră – două milioane și jumătate, trei, patru milioane, depinde de fiecare cum şi-a construit bugetul –, ne dăm seama că acum avem nevoie de mult mai mulţi bani pentru a ajunge ca industria alimentară să fie automatizată.” 

Proiectele noi, sub presiunea prețurilor 

Așadar, e nevoie de bani mulți, dar ce te faci în situații precum cea de acum, în care prețurile au luat-o razna, iar tu ai făcut proiectul pe valorile de mai înainte? Urmează construcția unei fabrici la Constanța, pentru care mai au de luat câteva avize, fiind deja arvunite și utilajele. Totul stă să demareze, dar „nu este uşor, pentru că în această perioadă s-au modificat atât de mult preţurile materialelor de construcţii şi ale utilajelor, creşterile au fost substanţiale, dacă la materialele de construcţii au ajuns chiar să se dubleze sau chiar să se tripleze, s-au schimbat datele proiectului. Noi acum sperăm că se vor face nişte rectificări, pentru că avem nevoie, dacă la momentul depunerii proiectului şi aprobării lui proiectul era de 6 milioane de euro, cu siguranţă acum ne va ajunge peste 8-9 milioane de euro, bani pe care va trebui să-i luăm credit din bancă, şi asta vă daţi seama că ne va sufoca într-un fel. De aceea, în momentul de faţă investiţiile le mai facem şi aici, la fabrică, pentru a dezvolta cât mai mult partea de vânzări şi lanţurile mari, pentru că acolo sunt volumele, dezvoltăm partea de export pe toate căile, şi prin magazinele proprii, şi ale clienţilor, şi ale vânzării online. Adică, trebuie să avem tot timpul mai multe strategii pregătite şi planuri, A, B, C...”

„Avem 11 produse atestate tradiţional, vorbim de cozonacul Comoara Măcinului, care este un produs de top, avem zacusca, tocana de legume, zacusca cu somn de Dunăre care, la fel, este un produs de excepţie şi făcut la noi în zonă, ardei copt în sos de roşii, dulceaţă de nuci, dulceaţă de trandafir, biscuiţii de casă, cornuleţele cu unt şi nucă şi vestitele cornuleţe din zonă.”

Valoarea impune  

Și apropo de lanţurile mari de magazine, de retaileri, s-a tot vorbit că ar trebui să aibă deschidere către producătorii din ţara noastră, lucru care nu prea se întâmplă, foarte mulţi producători din România spun că au o problemă legată de accesul la raft pe marile reţele. Se pare însă că doamna Vals a găsit calea către aceste rafturi. „Noi colaborăm şi vom colabora şi pe viitor, avem discuţii făcute. Într-adevăr, procedura nu este foarte simplă pentru că, într-adevăr, când eşti producător, procesator, şi mai ales în industria alimentară, trebuie să îndeplineşti anumite condiţii, trebuie să ai anumite certificări pentru a putea să intri în aceste lanţuri mari, producătorii mici încă nu au ajuns la acest nivel de certificare IFS, BRC sau alte certificări necesare. În cazul nostru am început colaborarea, sunt nişte paşi de făcut, pentru că e o adevărată procedură, cu caiet de sarcini, cu avize, şi foarte mulţi din ei merg pe produse cât mai naturale, fără să conţină conservanţi, şi asta e foarte important, pentru că contează foarte mult sănătatea oamenilor şi am văzut că ei chiar într-adevăr vor să meargă pe acest segment, mai ales pe marcă proprie.”

Chiar dacă nu este ușor, suntem convinși că au calea deschisă pentru că în primul rând vorbim despre calitatea produsului, vorbim despre produse care ţin cont de regiunea unde au fost create, gazda noastră a ținut întotdeauna cont de acest lucru, practic s-a inspirat din produsul local. „Majoritatea produselor sunt făcute sau moştenite din generaţie în generaţie, iar aici pot aduce la cunoştinţă toate tipurile de plăcintă pe care le avem, Plăcinta dobrogeană, care are o notorietate extraordinară şi noi o certificăm pe schema de calitate europeană IGP, şi toate celelalte tipuri de plăcintă făcute sub aceeaşi formă, adică ele se identifică clar că sunt dobrogene, foile întinse manual, subţiri, umplutura clasică, indiferent că e o plăcintă de mere, de gutuie, de dovleac, de spanac cu brânză, pentru că aici avem şi influenţele celorlalte etnii, cu praz, de exemplu, unde e o plăcintă cunoscută pe zona etniei armene, machedoni, cea cu spanac la fel, şi multe alte tipuri. Urmează să facem şi alte tipuri de plăcintă, dar momentan cele șapte pe care le avem în varianta precopt-congelat, tocmai pentru a veni în ajutorul consumatorului, ele sunt congelate corespunzător.” 

Mulți dintre cititori vor sări revoltați de acest concept atât de demonizat în ultima vreme, produsele congelate. Situația nu este nici pe departe de natură să ne sperie, mai degrabă să ne bucure, pentru că e mai bun un produs conservat prin frig decât prin cine știe ce substanțe chimice. „Dacă produsul este congelat în mod corespunzător, iar lanţul frigorific nu se întrerupe, nu se pierde nimic din el. E chiar mai sigur. Vă daţi seama că o plăcintă poate avea termenul de valabilitate de trei zile, lucru care chiar şi a doua zi nu are cum să mai fie proaspăt. Dar consumatorii s-au obişnuit, şi cred că le şi place această formă, de a-şi lua acasă şi un sfert de oră după decongelare s-o bage în cuptor la 180° şi să aibă gustul autentic de plăcintă de casă. Viitorul ăsta va fi: produse congelate de calitate, deoarece congelarea înlocuieşte un conservant, şi atunci eliminând aceşti conservanţi avem siguranţa că este un produs mult mai sănătos şi indicat pentru oameni.”

Iar noi adăugăm că astfel pot și cei de la sute de kilometri distanță să beneficieze de un produs natural și autentic. Mai ales că în portofoliul Angelo încap foarte multe produse. „Avem 11 produse atestate tradiţional, vorbim de cozonacul Comoara Măcinului, care este un produs de top, avem zacusca, tocana de legume, zacusca cu somn de Dunăre care, la fel, este un produs de excepţie şi făcut la noi în zonă, ardei copt în sos de roşii, dulceaţă de nuci, dulceaţă de trandafir, biscuiţii de casă, cornuleţele cu unt şi nucă şi vestitele cornuleţe din zonă.”

„Lanțul scurt” ajută comunitatea locală

Vorbeam la începutul articolului de lanțul scurt al produselor agricole, iar Paula Vals este unul dintre cei care au înțeles devreme că acest lanț scurt este oportun. Materia primă vine de foarte aproape, dând astfel un imbold economiei din zonă. „Vorbeaţi mai devreme de lanţul alimentar scurt, contează foarte mult, pentru că în zona locală, dezvoltându-se cât mai multe lanţuri alimentare, se dezvoltă şi economia zonală. Şi aici mă refer strict la domeniul meu de activitate, unul din lucrurile importante pe care ar trebui să le dezvoltăm cred că ar fi centrele de achiziţii, pentru că am întâlnit şi firmele, pe cei din fermele cu care colaborez, sunt de multe ori atât de supăraţi pentru că li se oferă la final nişte preţuri foarte mici, iar unii din ei ajung să-şi arunce recolta, legumele şi fructele, tocmai pentru a o lăsa îngrăşământ pentru pământ, decât să o dea pe doi bani. Noi materiile prime le luăm din zonă. Pe partea de legume-fructe, avem colaborări cu producători şi fermieri de la noi din Tulcea, care nu sunt la o distanţă mai mare de 75 km, şi am ţinut cont de lucrul acesta, pentru că noi am accesat proiecte pe măsura 16.4 şi 16.4A, proiecte pe promovare, de aceea pe lângă proiectele de investiţii avem şi pe promovare, am avut două pe care le-am implementat, încă două care chiar săptămâna aceasta ne-au anunţat că sunt eligibile, urmează contractarea, iar aceste proiecte pe promovare ne ajută foarte mult. Pe lângă faptul că putem achiziţiona şi utilaje pentru a ajuta producţia în domeniul legumelor-fructe, avem şi oportunitatea de a face promovare. În perioada pandemiei au fost ca o mană cerească aceste proiecte, pentru că am avut pe proiectul 16.4 şi deschiderea site-ului online de vânzări. Într-adevăr, a fost un real succes, pentru că în pandemie toată lumea a accesat site-urile online, dar nu numai atunci. Oamenii s-au obişnuit, intră pe calculator, pe un site online, comandă, ştiu produsele, ştiu calitatea şi atunci le e mai uşor decât să le caute. Dacă în momentul de faţă nu putem să le avem în toate lanţurile sau în toată ţara, ei au acces online la aceste produse, prin site.”

Pe lângă activitatea concretă de producție pe care a pus-o la punct doamna Paula Vals, s-a organizat și în direcția promovării, găsind căi foarte eficiente pentru aceasta. Una dintre ele este Asociaţia „Moesis tradiţional”, prin care promovează tradițiile locale în ansamblul lor, nu doar produsele tradiționale ale firmei. Încă o acțiune prin care ajută comunitatea, pentru că înțelege că un agent economic nu va prospera în mijlocul unei populații paupere. „În cadrul asociaţiei noi organizăm destule evenimente, pentru că ne dorim foarte mult să promovăm tradiţiile locale din toată Dobrogea, tradiţiile culturale, tradiţiile gastronomice, şi atunci de câţiva ani organizăm târgul Etno-Dobrogea, unde producători de produse tradiţionale bio își prezintă marfa, eco, pe schemă de calitate, în fiecare an în luna septembrie clienţii şi turiştii noştri din zonă pot vedea un târg foarte frumos organizat, şi reamintesc pe această cale că mulţumesc Consiliului Judeţean, care ne-a fost întotdeauna aproape.”

„Încercăm pe viitor să dezvoltăm şi în zona noastră cât mai multe cooperative, tocmai pentru a veni în sprijinul tuturor, atât al fermierilor, cât şi al procesatorilor, şi mai departe altfel poţi negocia cu lanțurile mari, când ai o cooperativă, când totul este bine pus la punct şi poţi face livrarea şi negocia pe cantităţi, pe diversitate.”

Alături de oameni

O altă problemă este legată de factorul uman. Pentru că nu de puţine ori constatăm că vrem să facem ceva, dar nu mai avem cu cine. „Am întâlnit ferme şi colaboratori de-ai mei spunându-mi: te rog, trimite-mi oameni ca să culeagă! Să mă ajute, că nu am forţă de muncă.” De aceea trebuie să găsești soluții să îi ții alături. Iar Paula Vals se pare că a găsit, pentru că a început cu câțiva oameni, iar acum are câteva sute de angajați. „Dacă până acum salariile nu erau cele dorite, cu toate că eu zic că oamenii au fost mulţumiţi întotdeauna aici, acum, după ultimele modificări, se resimte, creşterea salarială îi determină cumva să rămână în industria alimentară, dar pe lângă salariu oamenii trebuie să fie mulţumiţi, liniştiţi, să simtă că îi pasă cuiva de ei, iar eu zic că întotdeauna am fost aproape de fiecare om, de fiecare angajat, de fiecare coleg, nu numai pe partea profesională, ci şi pe partea umană, personală. Atunci când au o situaţie sau o problemă şi aleg să vină pentru a-mi cere sprijinul, niciodată nu am spus că nu sunt alături de ei.”

Legat de problema fermierilor locali care se confruntă cu lipsa forței de muncă, doamna Vals crede că se poate rezolva prin organizarea de centre de achiziție, chiar și sub forma de cooperație. „Marfa ar putea fi selectată, care e pentru procesare, care pentru vânzare, prin aceste centre de achiziție, de ce nu centre-cooperative chiar? Asta este o altă problemă a noastră, a românilor, că de multe ori nu reuşim să ne asociem, şi mai ales în momentul de faţă cooperativele cred că ar fi o soluţie ca să funcţionăm cât mai bine, m-am gândit şi la lucrul acesta şi încercăm pe viitor să dezvoltăm şi în zona noastră cât mai multe cooperative, tocmai pentru a veni în sprijinul tuturor, atât al fermierilor, cât şi al procesatorilor, şi mai departe altfel poţi negocia cu lanțurile mari, când ai o cooperativă, când totul este bine pus la punct şi poţi face livrarea şi negocia pe cantităţi, pe diversitate.”

Antreprenoriatul, un concept necesar

Nu ne este greu să credem că în curând ar putea conduce o astfel de cooperativă, pentru că deja se află la conducerea unei filiale a unei confederații. Este vorba de Confederaţia Națională pentru Antreprenoriat Feminin din judeţul Tulcea. „Am încercat să dezvoltăm o filială a acestei confederaţii tocmai pentru a face o unitate a femeilor de afaceri, pentru a coagula mediul de afaceri feminin şi nu numai, pentru că în cadrul confederaţiei întâlnim şi firme care sunt conduse de bărbaţi, dar au destule antreprenoare, şi atunci noi avem deschiderea necesară pentru a primi pe oricine în această confederaţie, pentru a ne ajuta între noi, în primul rând, şi mai ales pentru a fi o portavoce către guvernatorii noştri, către guvernul nostru, pentru a negocia anumite facilităţi, şi avem în cadrul acestei confederaţii foarte multe proiecte pe digitalizare, pe antreprenoriat, acum acest proiect de a introduce în şcoală antreprenoriatul cred că este o idee extraordinară, pentru că, aşa cum vă spuneam, când am început businessul nu aveam idee ce înseamnă antreprenoriatul, iar copiii de astăzi au această oportunitate, sau o vor avea, de a afla ce înseamnă antreprenoriatul, şi făcând aceste cursuri nu neapărat trebuie să fii antreprenor. Poate unii nu au capacitatea sau poate n-au posibilitatea materială, sau poate n-au curajul necesar, dar pentru a forma lideri este extraordinar ca aceste cursuri de antreprenoriat să existe, chiar din şcolile primare. Pentru că copiii sunt atât de deschişi şi au o aşa viziune acum, numai că ei trebuie direcţionaţi spre a învăţa lucruri.” Salutăm și susținem și noi o astfel de abordare, un deziderat pentru care merită să te implici, pentru că simțul antreprenorial din păcate nu vine din familie și este necesar oricăruia dintre noi. Sau poate vine și din familie sau din genele noastre, pentru că unii parcă sunt născuți pentru asta. Indiferent cât de greu le este. 

Fără regrete, cu iubire, mereu înainte

Am întrebat-o pe doamna Vals dacă merită tot acest efort. Răspunsul este, pentru cei care o cunosc, oarecum așteptat: „În momentul în care te apuci şi eşti un om de construcţie, nu poţi da înapoi. Chiar dacă în decursul a 30 de ani am avut atâtea impedimente, când eşti făcut să construieşti, să faci lucruri, e greu să dai înapoi. Şi apoi ştiţi cum e zicala: când intri în horă, trebuie să joci. Nu prea ai cum să mai ieşi. Și am învăţat jocul şi sper să-l învăţ şi mai bine, pentru că nu vreau să renunţ la această idee, nu vreau să renunţ la business şi la dorinţa de a construi şi de a ajunge ca ţara noastră să aibă o industrie, aşa cum am văzut în alte ţări. Eu sunt încă optimistă şi cred în capacitatea noastră, şi a antreprenorilor, şi a guvernanţilor, că vom da mâna şi că vom ajunge să construim o Românie ca afară, o România frumoasă. Încă sper”.

Noi am zice nu neapărat ca afară, dar să fie o Românie a noastră, pentru noi, în care să trăim şi să ne bucurăm că am rămas pentru a construi. Să ne bucurăm și de dulciurile de la Greci, făurite cu pasiune de ceea ce se cheamă a doua familie a doamnei Paula Vals. A doua familie pentru că, totuși, așa cum este normal, pe primul loc este propria familie. „Nu pot spune că am un regret, întotdeauna îmi asum fiecare lucru pe care-l fac, fiecare greşeală, şi asumându-ţi nu poţi să ai regrete. N-ai cum. Nu, nu am niciun regret. Cea mai mare bucurie sunt copiii, pe primul loc, următoarea e a doua familie, cea de care spuneam mai devreme, 240 de oameni; bucuria de a construi şi de a merge mai departe, bucuria de a trăi, bucuria de a fi sănătos, în primul rând, cred că ar trebui să ne bucurăm de fiecare lucru pe care-l întâlnim şi care ni se întâmplă în fiecare zi. Îmi sunt alături fetele, cea mare se ocupă de partea de vânzări şi are un mic business dezvoltat tot cu produsele de aici, cea mică e la facultate, începe facultatea în domeniu, pentru că vrea să ducă businessul mai departe, şi asta îmi dă putere să merg mai departe, să nu renunţ şi să duc această afacere acolo unde zic eu că ar trebui, după ani de muncă să ajungem la tehnologizare, la automatizare, să putem fi în toate lanţurile şi în toată ţara. Asta este dorinţa cea mai mare.”

O dorință onorabilă. O viziune prin care se poate crește în orice domeniu de activitate. Să îți dorești să faci lucrurile să meargă bine, cât mai bine. O atitudine pe care ar fi bine să o aibă toți cei care au energia, capacitatea și șansa de a mișca lucrurile în țara asta. Fie antreprenori, fie politicieni. 

Articol scris de: ADRIAN NEDELCU & ȘTEFAN RANCU

În perioada 2015 – 2022, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a primit 77.721 de solicitări de finanțare pentru investiții în exploatații agricole și pomicole, în ferme mici și de mari dimensiuni, pentru instalarea tinerilor fermieri și pentru dezvoltarea formelor asociative, precum și pentru decontarea primelor de asigurare. Valoarea totală a solicitărilor se ridică 5,6 miliarde de euro. Pentru finanțare au fost contractate 66.709 de investiții, iar valoarea totală a proiectelor ajunge la 2,6 miliarde de euro. Până în prezent, AFIR a plătit fermierilor 1,86 miliarde de euro pentru decontarea investițiilor realizate.

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a sprijinit financiar 20.124 de tineri fermieri prin intermediul submăsurilor (sM) agricole din PNDR (Programul Național de Dezvoltare Rurală), 13.924 de tineri fermieri sprijiniți prin sM 6.1 - „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri” și 4.718 de tineri prin sM 6.3 – „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici”. Totodată, prin sM 4.1 – „Investiții în exploatații agricole” AFIR a finanțat 785 de tineri fermieri, iar prin sM 4.1a – „Investiții în exploatații pomicole” au primit fonduri 68 de tineri pomicultori. Din totalul tinerilor fermieri, 4.132 sunt din zona montană.

Cu ajutorul fondurilor europene disponibile fermierilor în cadrul submăsurii 4.1 s-au înființat 1.821 de ferme pentru culturi de câmp, 509 ferme pomicole, 126 de ferme pentru creșterea bovinelor de lapte, 153 de ferme mixte, 113 ferme pentru bovine de carne, 83 de ferme horticole, 68 de ferme de păsări, 51 de ferme porcine, 16 ferme de ovine și caprine și 7 ferme apicole.

De asemenea, 657.576 de hectare reprezintă suprafața exploatațiilor agricole finanțate prin intermediul submăsurilor gestionate de AFIR.

„Rolul pe care AFIR îl are în dezvoltarea și modernizarea agriculturii românești este unul deosebit de important. Înseamnă și o muncă susținută de a analiza, verifica și confirma investițiile pe care fermierii noștri le propun. Fiecare proiect este evaluat cu cea mai mare atenție și toate sunt la fel de importante pentru că fiecare este o cărămidă pusă la temelia economiei agrare a României. Suntem mândri de beneficiarii noștri, de performanțele lor și le mulțumim pentru că munca lor de zi cu zi aduce țării hrană și dezvoltare. Agenția va fi mereu angrenată în modernizarea și tehnologizarea agriculturii și a creșterii performanței acesteia, iar fondurile europene nerambursabile sunt acel motor de care este mare nevoie în continuare”, declară George Chiriță, director general AFIR.

Fermă de vaci modernizată cu bani europeni

Într-un comunicat de presă, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale prezintă ca exemplu o investiție în sectorul agricol realizată de societatea Antoduti Com SRL, care a obținut fonduri europene prin intermediul submăsurii 4.1 – „Investiții în exploatații agricole”, în valoare de 414.179 de euro.

Obiectivul principal al acestui proiect îl reprezintă modernizarea fermei zootehnice din satul Orheiu-Bistriței, comuna Cetate, județul Bistrița-Năsăud. Cu ajutorul fondurilor europene nerambursabile s-a construit și s-a dotat o sală de muls și un spațiu de procesare a laptelui, pe un lot pe care exista deja o hală cu destinația „fermă de vaci”, cu o capacitate de 120 de capete. „Modernizarea activității s-a realizat prin utilizarea unor tehnologii performante de exploatare a bovinelor, moderne, cu monitorizarea și verificarea permanentă a calității produselor obținute și a stării de sănătate și bună stare a vacilor”, se arată în comunicatul AFIR. De asemenea, s-a construit o hală cu două spații funcționale, care include o sală de muls, respectiv de colectare și înmagazinare primară, pre-procesare a materiei prime.

Societatea Antoduti Com SRL vizează realizarea unei producții totale anuale de 960.000 litri de lapte.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Executivul de la București a modificat, printr-o hotărâre de guvern aprobată pe 16 noiembrie 2022, bugetul pentru implementarea Programului pentru şcoli al României, pentru anul școlar 2022-2023.

În urma creșterii costurilor pe întreg lanțul de producție și a consultărilor avute cu formele asociative din industria laptelui și a produselor lactate, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a suplimentat resursele financiare aprobate pentru distribuția laptelui.

Astfel, a crescut limita valorii zilnice pentru porția de lapte de consum și produse lactate fără adaos de lapte praf de la 0,99 lei per elev la 1,11 lei per elev, conform calculelor Institutului de Cercetare pentru Economia Agriculturii și Dezvoltare Rurală (ICEADR). La calculul resurselor financiare necesare s-a avut în vedere numărul total al beneficiarilor (1.887.873 preșcolari, elevi din ciclul primar, elevi din ciclul gimnazial), limita valorii zilnice/preşcolar/elev propusă (1,11 lei) şi numărul de zile de distribuție, respectiv porții calculate în funcție de structura anului şcolar 2022-2023. aprobată de Ministerului Educației.

Impactul bugetar după actualizarea limitei valorii zilnice pentru porția de lapte de consum și produse lactate fără adaos de lapte praf este de 15.408.000 lei, astfel că resursele financiare totale pentru lapte se modifică de la 188.768.000 lei la 204.176.000 lei. Totodată, a fost modificată suma totală alocată pentru Program prevăzută pentru anul şcolar 2022-2023 de la 562.850.000 lei la 578.258.000 lei.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Guvernul a aprobat, pe 16 noiembrie 2022, o Ordonanță de Urgență prin care se instituie o schemă de sprijin ce are ca obiectiv acordarea unui grant financiar operatorilor din industria de fabricare a produselor de morărit, a uleiurilor și grăsimilor, a produselor lactate, precum și a preparatelor pentru hrana animalelor de fermă.

„Sprijinul de maximum 500.000 euro per întreprindere, pentru operatorii din industria de procesare a cerealelor, fabricarea uleiurilor, a produselor lactate și a preparatelor pentru hrana animalelor de fermă este parte a răspunsului guvernamental la dificultățile înregistrate de procesatorii din industria alimentară, ca urmare a declanșării războiului din Ucraina. Alocăm o sumă totală de 200 milioane de euro sub formă de granturi, pentru a compensa parțial creșterea costurilor suportate legate de constituirea stocurilor de materie primă și a costurilor legate de transport, depozitare și procesare”, a declarat ministrul Agriculturii Petre Daea.

Grantul financiar reprezintă suma maximă care se acordă per operator pentru asigurarea unor cantități minime de faină de grâu, mălai, ulei de floarea-soarelui, lapte consum și produse lactate și furaje combinate pentru hrana animalelor. Beneficiarii sprijinului sunt operatorii economici care desfășoară activități încadrate în următoarele clase de clasificare: Cod CAEN 1061 - Fabricarea produselor de morărit, Cod CAEN 1041 - Fabricarea uleiurilor și grăsimilor, Cod CAEN 1051 - Fabricarea produselor lactate și a brânzeturilor; Cod CAEN 1091 - Fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor de fermă.

Grantul financiar maxim care se acordă per beneficiar este de 500.000 euro, condiționat de constituirea unor stocuri materie primă pentru procesare, astfel: 14.280 tone de grâu, sau 14.280 tone porumb, sau 9.615 tone de floarea-soarelui, sau 10.000 tone lapte crud materie primă, sau pentru obținerea de furaje combinate 15.600 tone constituite din grâu și/sau orz și/sau porumb și/sau soia și/sau rapiță. Dacă stocurile constituite sunt mai mici decât cele prevăzute, nivelul grantului financiar se diminuează procentual, în mod corespunzător. Dacă stocurile constituite de beneficiar sunt mai mari decât cele prevăzute, se acordă nivelul maxim al grantului financiar.

Resursele financiare totale necesare implementării schemei de ajutor de stat sunt de 985.740.000 lei și reprezintă echivalentul în lei a sumei de 200.000.000 euro, care se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), astfel:

• Creditele de angajament necesare înscrierii în program și depunerii cererilor se asigură în cadrul prevederilor bugetare aprobate MADR pe anul 2022.

• Creditele bugetare necesare efectuării plăților beneficiarilor ajutorului de stat se asigură din prevederile bugetare aprobate MADR pe anul 2023, în cadrul limitelor de cheltuieli aprobate.

Actul normativ este fundamentat pe Comunicarea CE - Cadru temporar de criză pentru măsuri de ajutor de stat de sprijinire a economiei, ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit Comunicării Comisiei Europene din data de 28 octombrie 2022, Cadrul temporar de criză pentru măsuri de ajutor de stat de sprijinire a economiei ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei și-a prelungit aplicabilitatea până la data de 31 decembrie 2023.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

În perioada 5 - 8 noiembrie 2022, la kilometrul zero din București, în curtea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) are loc un târg cu specific perscăresc. Timp de patru zile, vizitatorii au prilejul să cunoască specificul activităților și obiceiurilor din Delta Dunării, să guste diverse specialități din pește și tot soiul de preparate dobrogene, iar la finalul vizitei să ia acasă produsele care le-au bucurat papilele gustative. Prin organizarea târgului pescăresc, MADR continuă campania de promovare a produselor agroalimentare românești, sub denumirea „Produs românesc – Bun pentru tine, bine pentru fiecare!”

Membrii Federației Organizațiilor Producătorilor de Pește din Delta Dunării, păstrători ai tradițiilor din regiunea dobrogeană transmise din generație în generație, vor oferi celor ce trec pragul târgului o varietate de specialități din pește. Preparatele vor fi realizate după rețete ale pescarilor lipoveni, renumiți pentru pasiunea lor pentru gătit și atenția pe care o acordă atât gustului mâncării, cât și aspectului.

Cherhanale din Jurilovca, Sfântul Gheorghe, Crișan, Mila 23, Murighiol, Ghindărești, Vadu și 23 August vin la târg cu produse dobrogene obținute din pește, precum: borș tradițional de pește la pirostrie; pește la plită (crap, caras, biban, somn, calcan, stavrid, lufar, levrec, hamsie, chefal, șalău, zărgan); saramură de pește cu mămăligă și mujdei; raci fierți; pește prăjit.

Pe lângă preparatele dobrogene, la târg vor fi prezente și produse cu specific pescăresc obținute din diferite specii de pești din apele de munte (păstrăv curcubeu) de la fermele piscicole din județele Iași și Prahova.

Vizitatorii au ocazia să aleagă nu doar preparate proaspăt gătite, ci și o gamă largă de preparate cu pește, precum: zacuscă cu pește, icre de crap sau de știucă, batog afumat, diverse sortimente de pește marinat, sardeluțe marinate în vin sau ulei picant, cremă din păstrăv, unele din acestea atestate ca produse tradiționale și produse care dețin mențiunea de calitate facultativă „produs montan”.

Vor fi prezente și produse reprezentative pentru Delta Dunării înregistrate pe scheme de calitate: Scrumbia afumată de Dunăre – Indicație Geografică Protejată (IGP), Salata cu icre de știucă – Indicație Geografică Protejată (IGP) și Salata Tradițională cu icre de crap – Specialitate Tradițională Garantată (STG), dar și Plăcinta dobrogeană care urmează pașii înregistrării ca Indicație Geografică Protejată.

Preparatele din pește vor fi însoțite de vinuri, la târgul din curtea MADR având standuri cramele Viișoara, Ovidiu, Lucaci și Hamangia.

Meșterii populari vor crea ambianța specifică Deltei Dunării prin obiecte decorative din lemn caracteristice Deltei Dunării, împletituri din stuf și papură și alte obiecte ce pot deveni amintiri de la acest eveniment.

Sectorul cercetării va fi reprezentat de cercetători din cadrul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit și Acvacultură (ICDEAPA) Galați; Centrul de Cercetări pentru Piscicultură Nucet - Dâmbovița și al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării - Tulcea, care vor prezenta tehnologia de reproducție a peștelui din Delta Dunării și vor oferi informații despre speciile autohtone de pești ce vor putea fi admirate într-un acvariu. De asemenea, în cadrul unui stand, experți din cadrul ANPA și AM POPAM vor putea oferi informații celor interesați de Programul pentru Acvacultură și Pescuit 2021-2027.

Pe parcursul celor patru zile de eveniment, vizitatorii se vor putea bucura de programe artistice susţinute de Uniunea Ucrainenilor din România, filiala Tulcea, comunitățile de lipoveni din localitățile Mila 23 și Jurilovca, ce vor crea atmosfera tipică plaiurilor dobrogene.

În rândurile ce urmează vă invităm să cunoașteți câțiva expozanți ai târgului pescăresc din curtea MADR.

Caviar organic, de la Ferma Horia

Sub brandul „Danube Caviar”, Ferma Horia comercializează caviar organic obținut în ferma proprie de acvacultură. Caviarul este produsul care a adus recunoașterea pe plan național, dar și internațional al fermei de sturioni din județul Tulcea.

Din anul 2021, toate produsele comercializate sub brandul  „Danube Caviar” sunt certificate ecologic de către Bio Austria Garanție. Pentru a putea livra caviar proaspăt, acesta fiind procesat și vândut fără conservanți și cu un conținut minim de sare, unele produse sunt disponibile doar în regim sezonier.

Cu o experiență de peste 20 de ani în domeniul acvaculturii și sturioniculturii, Ferma Horia a făcut un număr mare de cercetări științifice, care au contribuit de-a lungul timpului la obținerea celor mai bune rezultate în creșterea și reproducerea sturionilor, cât și la procesarea unor produse de calitate superioară. Astăzi, ferma de sturioni din județul Tulcea oferă și servicii de consultanță pentru elaborarea proiectelor de investiții și atragerea fondurilor europene în acest sector.

De asemenea, pentru cei interesați oferă material biologic în vederea populării fermelor de sturioni (Păstrugă, Nisetru, Morun, hibrizi Bester): icre embrionate; larve și puiet.

Patrician Training, prima unitate de producție a moluștelor

Primul operator economic care exploatează de aproximativ 20 de ani bogățiile Mării Negre, procesând rapane, midii și pești marini din producția autohtonă, își desfășoară activitatea în localitatea 23 August, din județul Constanța. Patrician Training este singura unitate de procesare a moluștelor din țara noastră, în special rapane și scoici din Marea Neagră, autorizată pentru export în Statele Unite ale Americii și către continentul asiatic, în Coreea de Sud și Japonia.

Familia Constantinescu a reușit să transforme o pasiune de peste trei generații într-o afacere cu tradiție. Prin acest business, proprietarii și-au propus să susțină pescuitul autohton din Marea Neagră, să crească valoarea adăugată a produselor pescărești și să contribuie la formarea pieței interne pentru consumul de rapană și de alte moluște.

Investiția în fabrică a fost de circa 800.000 euro și s-a realizat cu fonduri proprii, iar pentru dotare au fost accesate fonduri europene în valoare de 300.000 euro.

Unul dintre cele mai mari avantaje ale unității de procesare este utilizarea sistemului IQF – Congelare rapidă individuală, procedeu ce permite conservarea tuturor proprietăților nutritive, de gust și textură a produselor, fără glazuri sau aditivi alimentari și la standarde ready-to-cook.

Carnea de rapană reprezintă o delicatesă pentru străini și până în anul 2019, Patrician Training a activat exclusiv pe piețe externe, țările asiatice fiind mari consumatoare de carne de rapană din Marea Neagră.

Deltaica fructifică resursele piscicole din Delta Dunării și Marea Neagră

Societatea Deltaica din Tulcea activează din anul 2002 și este specializată în procesarea și comercializarea peștelui și a produselor din pește. Compania și-a propus să valorifice, pe de-o parte, îndelungata tradiție pescărească de peste un secol a familiei fondatorilor, iar, pe de altă parte, să fructifice resursele piscicole variate și abundente din Delta Dunării și Marea Neagră.

Pe lângă comercializarea de pește proaspăt marin și de apă dulce provenit din capturi sau achiziții proprii, compania a dezvoltat și promovat o serie de produse din pește, după rețete tradiționale și din ingrediente naturale, o mare parte dintre ele fiind certificate pe sisteme de calitate europene și Indicații Geografice (STG și IGP).

Produsele pe care Deltaica le aduce la târg: salata cu icre de știucă de Tulcea, salata cu icre de știucă și ceapă, salata tradițională cu icre de crap, salata cu icre de crap și ceapă, sardeluța marinată în ulei, sardeluța marinată în ulei picant, sardeluța marinată în vin, macrou afumat, pastramă de crap argintiu, scrumbie de Dunăre afumată.

Cele trei produse care au obținut certificări europene până în prezent sunt: „Scrumbia de Dunăre afumată”- IGP, „Salata cu icre de știucă de Tulcea” - IGP și „Salata tradițională cu icre de crap”- STG. Totodată, Deltaica are și alte produse care se află în curs de certificare la nivelul Uniunii Europene.

Rețete tradiționale de la Gura Portiței

Restaurantul pescăresc de la Gura Portiței aduce la târgul din curtea MADR preparate din ingrediente atent selecționate, gătite dupa rețete tradiționale, iar peștele, ca element central al acestora, este pescuit și procesat chiar de proprietarii restaurantului. „Pentru că experiența culinară optimă este reprezentată de un mix de gusturi și arome echilibrate, dar și de un aspect vizual plăcut, restaurantul pescăresc de la Gura Portiței acordă o atenție deosebită tuturor detaliilor, astfel încât consumatorii să se poată bucura de bucate savuroase și atractive.”

„Bunătăți de la iaz”, Rompescaris – o afacere de familie pornită în 1999

La târgul pescăresc din curtea Ministerului Agriculturii va fi prezentă societatea Rompescaris, ale cărei produse sunt vândute sub brandul „Bunătăți de la iaz”.

Rompescaris este o afacere de familie care produce şi comercializează peşte şi puiet începând din anul 1999 şi cuprinde lacuri şi amenajări piscicole ce se întind pe o suprafaţă de circa 400 de hectare de luciu de apă în Podu Iloaiei - judeţul Iaşi. Producţia de peşte a ajuns să fie de 1.000 de tone pe an, cu puncte de desfacere în marile lanţuri de hipermarketuri din întreaga ţară.

Ferma produce şi distribuie săptămânal peşte proaspăt din speciile crap, novac, caras, somn şi şalău. Peştele este hrănit numai cu ingrediente atent selecţionate, ce nu conţin conservanţi sau stimulatori de creştere. Calitatea apei, a furajelor și priceperea fermierilor se reflectă pe deplin în calitatea și gustul peștelui, prezentat cu mândrie de reprezentanții companiei.

Păstrăvăria Bușteni „păstrăvul din Țara Ta”

Printre expozanți se numără și Păstrăvăria Bușteni „păstrăvul din Țara Ta”, care comercializează pește viu și produse din pește. Păstrăvul crescut în păstrăvăria proprie este pregătit cu grijă și atenție, după rețetele proprii.

La standul păstrăvăriei vor fi produse delicioase, cu denumiri inedite: păstrăv somonat jăruit, păstrăv prăvălit și proțăpit, fluștuc din păstrăv curcubeu, cârnați din păstrăv morcovit, păstrăv în osânză de legume, păstrăv murărit pe Zamora, păstrăv în zamă de roșii, pate din ficat și file de păstrăv.

„Păstrăvăria Bușteni beneficiază de o bucătărie dotată cu cele mai noi echipamente și de bucătari iscusiți, care știu proporția ingredientelor astfel încât să vă bucurați de savoarea păstrăvului, dată de apa râului Zamora.”

Miere din Delta Dunării

Zonele rurale din Delta Dunării și Dobrogea de Nord dispun de un patrimoniu deosebit de valoros, însă puțin cunoscut publicului larg. Jurilovca este o astfel de comunitate din județul Tulcea, situată pe malul lagunei Razim-Sinoe, în zona sudică a Deltei Dunării. Localitatea se bucură de o colectivitate bine închegată de apicultori, a căror activitate totalizează aproximativ 10.000 de familii de albine. De-a lungul anilor, pentru cei implicați în acest domeniu, lucrul cu albinele a ajuns să reprezinte o mică afacere în care fiecare membru al familiei are un rol bine definit în diferitele momente ale anului apicol.

Extrasă din stup cu grijă și drag față de natură, Mierea Milena este ambalată în Jurilovca, în cadrul unității proprii de procesare deținută de Cătălin Balaban. Zona continentală a Deltei Dunării – Rezervație a Biosferei aflată în patrimoniul UNESCO – și pădurile din Dobrogea de Nord sunt cele două zone din județul Tulcea unde stupii familiei Balaban poposesc în tihnă pe toată perioada anului.

La târgul pescăresc de la MADR, apicultorul expune și comercializează următoarele produse: miere de salcâm, polifloră de mai, miere de rapiță, miere de tei, miere de floarea-soarelui, miere de izmă din Delta Dunării, faguri naturali, tinctură de propolis, miere de salcâm cu mixuri de fructe și semințe uscate.

Crama Viișoara, vinuri pentru toate gusturile

Povestea denumirii cramei derivă de la numele satului Viișoara, din județul Constanța, aflat între Dunăre și Marea Neagră. Astfel, Crama Viișoara se bucură de o amplasare deosebită, întrucât soarele și briza mării răsfață și alintă viile. „În tinerețea mea am stat de vorbă cu bătrânii satului, care mi-au povestit despre tradiția cultivării viței-de-vie și despre cum trebuie să respecți această nobilă meserie de viticultor pentru a obține cel mai bun rezultat. Treptat, mi-a venit ideea de a-i răsplăti și eu pe acești buni ai locului, de a-i răzbuna într-un fel, de a face uitată nenorocirea defrișării viilor. M-am decis să replantez vița-de-vie la Viișoara și să fac o cramă pe aceste locuri. De la această idee am pornit și am ajuns sa replantez aproape 250 de hectare cu viță-de-vie”, arată Gheorghe Albu, proprietarul cramei.

Printr-o strategie bine pusă la punct, prin multă muncă și pasiune, ideea s-a transformat în realitate, iar crama de la Viișoara este astăzi una dintre cele mai moderne din țara noastră, bucurându-se de apreciere. La Crama Viișoara găsim vinuri albe albe, roze și roșii, vinuri seci, demiseci și demidulci, din soiuri de struguri aautohtone și internaționale, care acoperă toate gusturile și cerințele consumatorilor.

Vinurile Cramei Hamangia, pentru cei care pot ieși din mulțime

Crama Hamangia deține o plantație viticolă de 45 hectare, care se află în județul Tulcea, la câteva rânduri de stuf distanță de lacul Golovița și celelalte lagune. 

Are trei game de vin: Ataman, Pagaia și Kultura, însă vinurile Cramei Hamangia sunt numite generic „Vin din Deltă”, vița-de-vie și crama fiind în apropierea Deltei Dunării, în locul care pe vremuri se numea Hamangia. Astăzi, numele localității tulcene este Baia. „Suntem de acolo unde s-a născut liniștea, o zonă în care timpul nu se grăbește și care îți oferă câte o pauză la fiecare pas. Un răsărit de văzut. O pasăre de admirat. O barcă de plutit. O poveste pescărească de ascultat. Iar vinul are cumva legătură cu gândurile. De cele mai multe ori le scoate mai ușor la suprafață. Așa că, simțim că vinul pe care îl facem, îl facem pentru acela care își mai găsește timp să se tragă deoparte și să se gândească. Cel care poate ieși din mulțime”, spune Ion Bălan, proprietarul cramei dobrogene.

„La Calcan” duce mai departe tradiția pescărească

„La Calcan” este o poveste despre pasiune, tradiție și familie și s-a născut din dorința proprietarului de a duce mai departe și a face cunoscută tradiția pescărească moștenită din familie, pentru a oferi celor ce trec pragul restaurantului gustul autentic al peștelui din Deltă și din Marea Neagră.

Restaurantul este la Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării. La Calcan, peștele este pregătit pe plită în fața clientului, ceea ce se va întâmpla și în curtea Ministerului Agriculturii, la târgul pescăresc.

Cherhana Moessia, pește pe plită, midii, rapane, raci, ciorbă de pește

Restaurantul pescăresc este localizat în satul Vadu, din comuna Corbu, județul Constanța și reprezintă un dar pentru clienți, pentru iubitorii de natură, cherhanaua fiind creată din dragoste pentru acest loc, în semn de respect pentru istoria milenară a ținutului. Mâncarea este pregătită cu pasiune pentru cei ce știu să se bucure și apreciază aceste gusturi.

Construcția cherhanalei a durat trei ani și jumătate, iar o parte din materialele utilizate au fost recuperate de la locuințe străvechi ce spun poveștile de demult ale acestor meleaguri. Proiectul a pornit de la o idee, care a devenit ulterior deviza restaurantului „Noi nu suntem o locație, suntem o destinație”. În 11 august 2018 a fost preparat în restaurant primul borș de pește, iar de atunci proprietarii se străduiesc să ofere celor ce le trec pragul aromele și gusturile uitate, fără chimicale și adaosuri.

Bucureștenii și turiștii aflați în Capitală în perioada 5 – 8 noiembrie 2022 se pot bucura de bunătățile de la Cherhana Moessia vizitând târgul cu specific pescăresc din curtea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Foto: MADR

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Miercuri, 19 octombrie 2022, Parlamentul României a adoptat, cu unanimitate de voturi, Legea Laptelui și a produselor lactate. Astfel, sunt reglementate producția, distribuția laptelui, a produselor lactate, precum și a produselor pe bază de lapte cu adaos de alte grăsimi și proteine altele decât cele lactate, legea adoptată stabilind detaliile referitoare la etichetarea tuturor acestor produse și la condițiile pe care vor trebui să le respecte comercianții lor.

Legea Laptelui și a produselor lactate interzice folosirea denumirilor „Lapte” sau „Produse lactate” pe eticheta produselor care nu conțin lapte. Mai mult, pentru a inscripționa pe eticheta laptelui și a produselor lactate sintagma „Produs Românesc”, este obligatoriu ca produsul să fie obținut pe teritoriul național, din materii prime de bază provenite în proporție de 100% din fermele din România.

De asemenea, conform noii legislații, produsele pe bază de lapte cu adaos de grăsimi vegetale și produsele vegetale se comercializează în spaţii de prezentare și vânzare separate, bine delimitate, pe rafturi separate față de produsele lactate autentice, cu atenționare explicită catre cumpărător a conținutului acestor produse.

Cei care nu respectă prevederile Legii Laptelui și a produselor lactate sunt sancționați cu amenzi, dar și cu oprirea temporară de la comercializare a produselor până la remedierea deficiențelor sau suspendarea autorizației de prelucrare/producție/comercializare.

„Este o lege corectă și responsabilă, care va proteja cetățenii de marketingul înșelător și va transforma laptele produs în România într-un adevărat brand, procesatorii primind recunoaștere și respect. Actul normativ adoptat reglementează sectorul laptelui și produselor lactate și creează cadrul juridic pentru prezentarea și comercializarea produselor, respectarea condițiilor de igienă și informarea corectă a consumatorului. Noua lege prevede inscripționarea de informații suplimentare pe etichetele produselor, respectiv indicarea țării de origine sau a locului de proveniență, ingredientele primare folosite, pentru că printr-o etichetare corectă se reduce marketingul înșelător și concurența neloială”, a declarat Florin Barbu, președintele Comisiei de Agricultură din Camera Deputaților.

De menționat că, în cadrul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) se înființează Observatorul Laptelui, având ca scop monitorizarea producţiei de lapte de vacă, bivoliță, oaie și capră, centralizarea datelor de pe piață, urmărirea și analizarea tendințelor de consum, a producției, a echilibrului între cerere și ofertă, precum și a costurilor.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Situația economică este, după cum se știe, într-un proces de degradare. Primii afectați sunt agenții economici mici și mijlocii, iar cei din domeniul alimentar pot altera, prin dispariția lor, siguranța alimentară și implicit pe cea națională. Am poposit la unul dintre ei, un mai vechi prieten al publicației noastre, pentru a cere câteva păreri. Este vorba despre Călin Muscă, manager al PorkProd din Iratoșu, județul Arad.

Cauzele crizei economice, chiar dacă sunt complexe, nu sunt și complicat de descifrat, crizele provocate de covid și de războiul ruso-ucrainean s-au cumulat, accentuând presiunea pe agenții economici. Cei mai afectați sunt, ca de obicei, cei mici și mijlocii. În astfel de cazuri, logic ar fi ca administrația statelor să caute să îi protejeze pe aceștia, pentru că fără ei nu mai ai ce administra. Se pare însă că nu e chiar așa, cel puțin așa mărturisesc cei afectați. „Dacă anul trecut discutam, cam pe finalul anului, despre 180 de lei pierdere pe fiecare porc scos din fermă, acum situația este un pic mai bine, în sensul că am ajuns să pierdem doar câte 100 de lei pe porcul scos din fermă, dar, chiar dacă a scăzut pierderea, problema este că e mult mai dificil de dus, din cauza perioadei foarte lungi de anul trecut în care am pierdut bani pe fermă. Din această cauză, de exemplu, în Germania s-a încercat acum o lună, dacă nu mă înșel, o variantă de protejare a fermierilor, în sensul că s-a stabilit un preț, adică s-a majorat prețul carcasei și implicit prețul animalului în viu, în așa fel încât fermierii să nu mai piardă bani. Nu câștigau spectaculos, dar rămâneau cu un mic plus de unde să poată să închidă din facturile mai vechi. Dar s-a revenit, nu pot să-mi dau seama dacă lanțurile sau consumatorul final nu a acceptat această mărire de preț, cert este că s-a revenit și a scăzut valoarea carcasei cu încă 15 cenți după această majorare, fapt care duce de fapt din nou la pierderi ale fermierilor, ale crescătorilor de porc.”

Din păcate, situația la noi nu a fost nici înainte de aceste crize mai bună. Aproape că nu s-a schimbat nimic, s-ar zice că suntem deja obișnuiți. Dar să fii obișnuit să pierzi nu poate dura prea mult. Doar speranța că la un moment dat vei veni la linia de plutire te poate ține în activitate, dar această linie, acum, pare că se îndepărtează. Deși interlocutorul nostru administrează acel gen de complex integrat, care pornește de la vegetal până la producție și vânzare-procesare carne, și s-ar putea spune că îi este mai ușor în condițiile de azi, el ține să ne contrazică: „În cel mai fericit caz, suntem în aceeași situație în care am fost și anul trecut, în sensul că și atunci partea de zootehnie și în special fermele de porci au pierdut bani, și acum se întâmplă exact același lucru. Avem practic o creștere de prețuri pe toate verigile, plecând din vegetal până la raft la produsul finit, dar, ce se întâmplă în momentul acesta, prețul din raft nu acoperă costul de producție al porcului în fermă. Pentru că s-a aruncat practic pe crescătorul de porc toată diferența dintre creșterea pe toate prețurile și prețul final, care încă nu este profitabil”. Cu alte cuvinte, zicem noi, în acest moment crescătorii de porci din România sunt prinși la mijloc, să spunem, între vegetal și abatorizare – procesare – desfacere. Pe lângă asta, adăugăm frustrarea pe care o au fermierii pentru că se văd nevoiți să vândă la un preț mai mic decât cel la care aceiași procesatori către care vând cumpără din import. „Dacă ne raportăm la prețurile de bursă din acest moment sau la valoarea cu care se face import de carcasă în acest moment, vedem o discrepanță între prețul carcasei din vestul Europei și prețul carcasei autohtone, adică avem deja o diferență pe care procesatorii din România o speculează și în acest moment pot să spun că stăm undeva la un 50 de bani mai puțini noi, carcasă românească, decât carcasa adusă de afară.” Faptul e mai mult decât bizar, pentru că producătorii români de porc abia dacă acoperă 20% din necesarul de consum al populației. Paradoxul se justifică prin lipsa de alternative la vânzare a producătorilor autohtoni. „Procesatorii aleg să lovească fermierii, plătindu-le mai puțin decât ar trebui să plătească pe carcasa de afară, ca să‑i forțeze. Pentru că, la porc, cea mai mare problemă a fermei de porc este că în momentul în care nu scoate la timp animalul, deja pierde bani. Orice săptămână în care-l ții în plus, că nu-ți convine prețul, induce costuri suplimentare. Pe partea cealaltă, dacă ai o fermă completă, integrată, în sensul că ai și partea de reproducție, și partea de îngrășătorie, cum suntem noi, cu toate cele trei ferme, aici e o problemă de disponibilitate a spațiilor de cazare. Ele așa au fost gândite, să scoți porcul la 110 kg, poți să stai maximum două săptămâni dacă te umpli complet, deși îți perturbi tot ciclul. Și indiferent de prețul de piață, trebuie să scoți animalele.”

Ajutoarele nu se cumulează

Situația nu pare a avea ieșire. Doar ajutorul venit din partea statului, zice Călin Muscă, ar mai da o șansă de supraviețuire fermierilor de la noi. Dar și acesta ar trebui făcut cu grijă, pentru a fi eficient. Pe interlocutorul nostru nu pare să îl prea ajute. „Dintre rezolvările pe care le văd eu sunt aceste ajutoare pe care guvernul a început să le dea fermierilor sau urmează să le dea, de fapt acum se depun cererile, dar și aici este cumva o situație incorectă, aș spune eu, pentru marii procesatori. Dacă se dă un sprijin, o valoare X pe fiecare animal produs, de ce limitezi valoarea maximă a sprijinului pe beneficiar la un anumit număr de animale sau o anumită sumă, în condițiile în care eu și produc mai multe animale? Se ajută fermele mai mici și fermele mai mari pierd și mai mulți bani cu această limitare, și de fapt sunt în aceeași categorie.”

Aparent sunt două ajutoare, unul pentru covid și unul „de minimis”, dar în realitate nu se cumulează. „Vorbim de fapt de același ajutor pe două direcții diferite, dar fără a depăși un anumit prag pe beneficiar. Practic, eu, de exemplu, nu mă mai încadrez la ajutorul de covid pentru că am luat pe partea de producție, adică am o limită de unde nu trec ca valoare a ajutoarelor. Vă mai dau un exemplu, acum urmează să iasă niște granturi pe capital de lucru. Nici la alea noi nu ne încadrăm, pentru că intră sub aceeași incidență de ajutor de minimis și nu poți să te folosești de ele pentru că ai luat pe partea de ajutor de covid. Deși toate stipulează, tot ce s-a derulat prin APIA era de fapt un sprijin pentru fiecare unitate produsă. Când spun unitate, aici eu mă refer la fiecare animal în parte, ai un cuantum, X lei pe cap de porc livrat, de exemplu, dar cu o limită de atâtea capete.”

E de menționat că, pe lângă porci, fermierul Călin Muscă se ocupă și cu creșterea vitelor de carne. Din păcate pentru el, situația este asemănătoare: „Aici eu, unul, personal, stau la fel de prost, pentru că se îmbină ajutoarele pe beneficiar. Și atunci, dacă iau pe porc, nu mai sunt eligibil pentru vită. Dacă lucram pe societăți diferite, da, eram eligibil și pe vită, și pe porc, dar alegând să lucrăm ca societăți mult mai mari, întâmpinăm aceste limitări”.

Așadar se pare că nu e bine sa te dezvolți prea mult. Oare de ce nu încurajează statul nostru dezvoltarea? Noroc că nu depășește pragul de 250 de angajați, că apăreau și aici alte limitări. Nici angajarea, se pare că nu o încurajează statul. Călin Muscă e de părere că se promovează în continuare doar o politică socială, de protejare a celor mulți, care va avea, din păcate, efecte nedorite chiar asupra celor care sunt protejați prin astfel de politici.

E necesară educația consumatorului

De altfel, nici nu crede că statul este în stare de ceva pentru a rezolva problemele. Mai degrabă, zice el, consumatorul român ar putea fi cheia problemei, dar nu de azi pe mâine și nu fără intervenția statului – iată că nu se poate fără el –, care este chemat să reglementeze mai bine și mai drastic etichetarea produselor. „Și aici suferim foarte mult, pentru că, din păcate, în România, la nivel declarativ, toată lumea este interesată de etichetă, de ce conține produsul pe care-l achiziționează, dar faptic, de cele mai multe ori, se alege strict pe criteriul preț. Și aici statul ar putea să intervină prin instituțiile abilitate în controlul conformității produsului. Adică, nu este normal să ai produs declarat cu doi aditivi, de exemplu, și înăuntru să ai cinci. Sau nu este normal să ai un produs gen – dau un exemplu – Salam Victoria, care este reglementat printr-un ordin ca rețetă de producție, și să nu fie respectată. Pentru că, discutăm strict de Salamul Victoria, este un salam afumat. În momentul de față, 90% din acest produs, din salamul Victoria găsit în rafturi, este în etichetă de polietilenă, adică în plastic. Spuneți-mi vă rog frumos și mie: care este rolul afumării, în momentul în care membrana este plastic și nu permite ca fumul să intre prin ea? Într-adevăr, sunt și membrane de polietilenă care permit afumarea produsului, după care se închid, dar diferența de preț dintre polietilena clasică și aceasta este atât de mare, încât nimeni nu o folosește. Și atunci, strict declarativ, merge să zicem că am un produs afumat, dar el este în plastic – adică aici ar putea și statul să intervină și să lucreze un pic, vizavi de control și conformitatea produsului pe care producătorii de cele mai multe ori sunt «forțați» de cursa pentru un preț de producție cât mai mic să nu o respecte. Sunt tot felul de artificii, unde producătorul este pus în situația «dacă nu o fac eu, o face altcineva, dar trebuie s-o scot cumva pentru că mi se impune un preț foarte jos». Nu poți să ai produs ieftin și de calitate, este o utopie. În momentul în care carnea costă în acest moment, dacă vorbim de carnea-lucru, care este ingredientul de bază, îți iese dintr-o carcasă de zece lei, îți rezultă un cost de producție a CPL-ului undeva la 11,5 lei/kg, preț de producție vorbim. De aici nu poți să faci un parizer sau un crenvurști corect și să te coste șapte sau zece lei kilogramul. Nu ai cum, pentru că ai costuri suplimentare. Dar în același timp lumea compară parizer cu parizer, după preț.” Evident că ai cum, îl contrazicem noi, dar înlocuind carnea cu altceva. Iar dacă am citi atent eticheta, chiar am vedea că scrie că este adăugat X procente de griș, făină sau te miri ce alte ingrediente de umplutură. Într-un fel, în atare situație, consumatorul pare un pic culpabil, fără a fi în realitate, fapt pe care îl confirmă și interlocutorul nostru: „Consumatorul nu se uită, și și dacă se uită nu neapărat sancționează producătorul. Aici trebuie să încercăm să înțelegem și consumatorul. E nevoie de… nu aș putea spune studii, dar e nevoie un pic de aplecare vizavi de lectura etichetei și pentru a putea înțelege ce scrie pe etichetă, că nu este suficient să citesc o listă de ingrediente dacă nu știu ce înseamnă acele ingrediente, pe de o parte, și pe partea cealaltă trebuie să vedem și realitatea dură care nu ne place, disponibilul de cash al consumatorului a scăzut drastic, din cauza majorărilor care s-au întâmplat la nivel de utilități, practic costul vieții de zi cu zi a crescut foarte mult, și atunci banii rămași pentru partea de mâncare au scăzut. Și atunci, în varianta acestei puteri scăzute de cumpărare, este normal să se orienteze și către produse mai ieftine. Dar produse mai ieftine trebuie să înțelegem că se pot face în limita în care avem totuși și un pic de decență.”

Teoretic, cel puțin, această „decență” ar trebui să nu fie necesară, dacă s-ar respecta standardul produsului. Gazda noastră spune răspicat că nici nu se pune problema de așa ceva. „Aici avem două probleme. Sunt doar câteva produse reglementate de ordinul 566 al ANSVSA, dar sunt câteva, și în rest în România se permite standardul de producător. Standardul de producător presupune că fiecare dintre noi poate să producă salam cu denumirea, să zicem, «salamul vesel» și să pună o etichetă de Salam Vesel, eu pot să fac un produs complet diferit de produsul tău și pe amândouă să le cheme la fel. Pentru că aici este standardul meu de producător și standardul tău de producător sau, unde fiecare își face rețeta pe produsele care nu sunt reglementate de ordinul 566, fiecare își face rețeta cum vrea. La fel micii, de exemplu. Sunt mici în momentul acesta, în comerț, care sunt oaie-vacă, sunt mici porc-vacă sau sunt mici doar de porc. Toți se numesc mici. În momentul în care carnea de vită costă mai mult, este clar că dacă eu vin să fac o rețetă de porc cu vită, micii mei vor fi mai scumpi decât micii produși de tine, care pui doar porc înăuntru. Că este și diferență de gust – acolo este și condimentul, este și calitatea cărnii în sine, dar este o diferență și de cost. În varianta în care se face o comparație: micii tăi sunt mai ieftini decât micii mei, nimeni nu mai urmărește de ce.”

Pe lângă aspectul calității, el observă că și în ceea ce privește efectul asupra sănătății ar trebui să ne îngrijoreze. Pentru că, din păcate, frauda în această zonă economică face victime. „Ceea ce se întâmplă în momentul acesta în industria alimentară este că se fură, se fură într-un mod care nu se vede, și există victime, dar nu sunt multe deodată și din această variantă este un fenomen neinteresant pentru societate. Da, mor. Mor oameni de diabet, de tot felul de tulburări și situații de acest tip și nimeni nu vine să atragă atenția asupra riscurilor pe care le aduc anumite ingrediente folosite în industria alimentară. Au dispărut acele «E-uri», dar care este diferența că vezi isoscrobat sau E51 (dau un exemplu acum, pentru consumator)? Ori unul, ori celălalt e o chestie pe care nu o înțelege, nu știe ce face, nu știe ce se întâmplă în corpul lui în momentul în care-l consumă.” Chiar dacă pentru unii ar părea că tema aceasta a mâncării sănătoase face parte din portofoliul așa-zișilor conspiraționiști, nu poate fi acuzat interlocutorul nostru de așa ceva, pentru că nu este adeptul eliminării tuturor substanțelor sau a tehnologiilor de producere moderne, ci doar a celor dăunătoare. Este convins că publicul ar trebui informat despre utilitatea și valoarea acelor metode de producție și de conservare a produselor alimentare. „E o chestie și de modul în care reușești să ajungi la publicul-țintă. Pentru că dacă eu vin și pun carnea într-o caserolă cu atmosferă modificată, prima tendință a celui care aude „produs ambalat într-o atmosferă modificată” – ceva nu e în regulă… Foarte mulți producători, de exemplu, folosesc formula «produs ambalat în atmosferă protejată». De ce? Pentru că «atmosferă modificată», de fapt, este, pur și simplu, o vacuumare a caserolei, se injectează, în cazul produsului din carne proaspătă, un amestec de azot care există oricum, un 70%, ceea ce avem și în aer, și un exces de oxigen, care în proporție de 30% inhibă activitatea microbiană, are un efect bactericid. Dar este o atmosferă modificată în interiorul caserolei. Și atunci mergem pe atmosferă protectoare, pentru că este mai ușor acceptat de publicul-țintă. De ce? Pentru că nimeni nu stă să facă un pic de educație vizavi de consumator și de termenii folosiți în această parte a industriei. Au fost toate acele campanii de conștientizare vizavi de Covid 19 – «poartă mască…», toate cele – de ce nu vine statul să-și asume, în aceleași variante: hai să explicăm consumatorului niște noțiuni de bază, de citire a etichetei? Atmosferă modificată, cum vă dădeam exemplu, înseamnă asta: este nevoie de nitrit în cantități reduse ca să obții asta; se folosește acid lactic, care este un produs corect, pentru a limita dezvoltarea de germeni sau bacterii în produsele tratate termic; fumul are rol de conservare – că există variantă de fum lichid sau fum obținut din rumeguș de fag este a doua discuție, dar sunt foarte multe noțiuni care în momentul în care reușești să le explici, să le faci cunoscute consumatorilor, poți să faci un pic de educație în acest sens consumatorului, în așa fel încât să aleagă un pic mai conștient decât o face în momentul de față.”

Pârghii economice irosite

Acum trei ani discutam cu același fermier, cu care am stat de vorbă și acum, despre ce utile vor fi acele „scheme de calitate” pe baza cărora fiecare producător ar putea să încaseze o sumă de bani, dacă o respectă. Evident că trebuia implementate pentru a se ajunge la o susținere măcar pentru etichetarea produsului, măcar pentru partea care ține de la poarta fermei până la comercializare, până la raft, care să fie suportată din aceste scheme de calitate. Din păcate, ne aflăm în același punct, fără nicio evoluție, pentru că, de, a fost pandemie.... Lăsând gluma la o parte, să consemnăm părerea domnului Muscă, care crede că „problema cea mai mare a României este faptul că nimeni nu-și asumă..., în sensul că la orice radiografie a sectorului se vede cum e situația și sunt cifre economice, adică nu sunt păreri că «ar fi așa sau invers», în orice moment, orice producător poate să demonstreze costul de producție și să arate prin facturile pe care le emite că nu reușește să vândă animalul la costul de producție măcar, ci-l vinde în pierdere. Prin aceste scheme de calitate, de exemplu, România ar putea să vină să forțeze procesatorii să folosească carne produsă în România, și în varianta aceasta ar putea să dea o gură de aer fermierilor, forțând sau împingând un pic abatoarele și implicit procesatorii să folosească materie primă produsă în România. În această variantă, practic ai reuși să ridici un pic prețul în așa fel încât să miști un pic din banii pe care poți să-i dai de la bugetul de stat către sectorul de creștere a animalelor”.

Brandurile naționale, încă la stadiul de vis

Ne aducem aminte de încă un lucru despre care s-a tot vorbit și vorbă a rămas. S-a discutat foarte mult pe tema realizării unor branduri naționale, a acelor produse în care, de la vegetal până la raft, s-a folosit numai materie primă românească, cu origine din România, fiind realizate în România. În continuare suntem tot la stadiul de dorință. I-am ridicat această problemă interlocutorului nostru, încercând să aflăm ce ne lipsește pentru ca să se întâmple concret asta. Zice că în primul rând voința politică și asumarea, urmată de o mai mare disponibilitate a consumatorilor. „Dacă vrei să faci un produs românesc, în momentul în care ai nevoie de marfă din România ar trebui să iei în calcul măcar să plătești pentru acea marfă prețul de producție. Măcar. Asta în momentul de față ar presupune să obții un produs ceva mai scump decât îți vine de afară. Fiind ceva mai scump, ai două variante: fie statul vine să susțină produsul românesc și să dea producătorului o parte din diferența dintre costul de producție și prețul de vânzare, fie stimulează consumatorii, sub diverse forme – și se pot găsi aceste forme – în așa fel încât consumatorul să fie educat să consume porc românesc.”

Trebuie să precizăm că este o diferență între „sută la sută românesc” și „produs în România”. Pentru că „produs în România” nu înseamnă că ai neapărat și materia primă de origine din România, poți să ai fabrica în România și să aduci materie primă din afară, cum este, credem, marea majoritate a fabricilor de procesare de lapte și, posibil, marea majoritate a marilor procesatori de carne din România. Călin Muscă e de părere că întreaga industrie din România este construită astfel. „În mare măsură, tot ce înseamnă industrie în România este un sistem lohn, de fapt. Producem aici, dar folosim materie primă de afară, iar aici rămâne doar sarcina de a plăti mâna de lucru. Din păcate, asta este situația economiei românești în acest moment. Și asta se întâmplă inclusiv în industria alimentară. Dacă vrei într-adevăr să dezvolți producție, începând cu nivelul primar..., la vegetal stăm mult mai bine în sensul că pe partea de vegetal cumva prețurile au fost acceptate mult mai ușor sau nu au fost acceptate, au fost impuse și s-a ajuns la un preț la care orice fermier de vegetal vinde marfa cel puțin la preț de producție, dar în general este cu profit; pe partea de zootehnie, din cauza constrângerilor care sunt, aşa cum vă spuneam, sunt forțat să scot marfa, îmi convine, nu-mi convine prețul. Și în momentul acela, deja acolo este ruperea de profitabilitate. Din acel moment, practic tu nu mai ai materie primă pentru industria de procesare de alimente din România și cumva ești expus la fluctuațiile de afară. Ceea ce se și vede în realitatea pe care o trăim, până la urmă. Dacă în momentul acesta țările din vestul Europei decid: nu mai iese nimic – carne, produse lactate, noi facem stocuri pentru că nu știm ce ne rezervă viitorul, în România nu o să mai găsești carne de porc sau o vei găsi în cantități infime.” Trist este că, deși nu putem spune despre gazda noastră că este un pesimist, dovadă stau investițiile mari la care s-a angajat, modul cum vede viitorul ne poate îngrijora, tocmai pentru că vine pe fondul unui trend de creștere foarte mare a prețurilor la inputuri. „Este extrem de greu de anticipat unde vor ajunge prețurile. Ce pot să vă spun vizavi de această situație sau această proiecție de fapt – că vorbim de o potențială situație – este că vom trăi niște vremuri extrem de tulburi, în ritmul în care s-a mers cred că industria alimentară din România va cădea încet-încet și cumva noi poate vom fi printre ultimii care vor stinge becul și vom avea satisfacția orgoliului, doar că «v-am spus, am avut dreptate», cred că la asta se va ajunge. Dar, din păcate, vom trăi o criză alimentară pe care nimeni nu vrea să vadă că vine. Deja ne bate la ușă, iar în acest ritm clar se va amplifica. Și nu războiul e de vină, pentru că tot ce s-a întâmplat de fapt au fost niște jocuri dinainte de război. Adică anul trecut cerealele au crescut fără nicio explicație a războiului, doar prin prisma costurilor de energie. Dependența de materia primă din China, vizavi de partea de vitamine, premixuri, aminoacizi care se folosesc în toată Europa în momentul acesta, dependența de cele două Americi vizavi de șrotul de soia sau de soia consumată în ferme, toată această situație a dus la o creștere a prețului fără niciun război, care nu a fost acceptată de piață, dar noi, ca producători, am resimțit-o. În toamnă, de exemplu, tot ce a însemnat aditivi furajeri deja a venit cu prețuri triplate. Și asta s-a întâmplat în toamnă, fără nicio explicație, fără niciun război, doar pe ideea de costuri suplimentare cu energia, care nici alea, la modul real, nu aveau de ce să crească, decât dacă stăm să ne uităm că din orice leu plătit pentru orice formă de energie, undeva la 60-70% merge către stat sub formă de accize și diverse taxe. Și atunci, până la urmă, vedem că este un ciclu care se închide tot în buzunarul statului.”

Produsele ecologice, o iluzie

Nici cu agricultura ecologică nu se prea împacă, mai ales că aceasta este îmbrățișată de oficialii Uniunii Europene, care au trecut-o drept politică de viitor a agriculturii europene, impunând norme și termene încă de pe acum. El crede că nu este o politică sustenabilă. „Pentru că nu reușim decât să ne mințim singuri. Toată această migrațiune din agricultura convențională în agricultura ecologică, care de cele mai multe ori și în cele mai multe situații este doar o idee de marketing, un mod de promovare a unui produs relativ diferit, dar nu foarte diferit și despre care nu se poate spune într-adevăr ceea ce ar însemna prin definiție «ecologic». Este un produs cumva semi-ecologic, se renunță la o parte din..., dar nu la tot.”

Am adăuga noi că dacă s-ar renunța în totalitate la substanțele de protecție a plantelor, ai avea un produs bolnav, de slabă calitate, dar nu ne-a dat dreptate și prietenul nostru Călin Muscă: „Nu neapărat ai un produs bolnav și de slabă calitate, ci ai o productivitate redusă pentru a putea să ai un produs sănătos în continuare. Trebuie să mergi la niște densități atât de mici, încât producția pe hectar, de exemplu, ți se reduce – dacă vorbim de ecologicul real – către jumătate. În momentul în care noi, ca rasă, nu ne înjumătățim, ca număr de consumatori. Spuneți-mi, vă rog, și mie, unde se va ajunge dacă peste trei sau cinci ani noi vom avea 75% din alimentele care se produc acum, dar noi creștem ca populație? Cam care este ideea?”.

Dacă putem trage o concluzie la discuția pe care am purtat-o cu tânărul fermier din vestul țării Călin Muscă ar fi că se impune, ca măsură de securitate națională, o protejare a crescătorilor de animale; o implicare mai intensă a autorităților în ceea ce privește respectarea rețetelor și a normelor de tot felul, de la cele sanitare, la cele de tehnologie, din industria alimentară; utilizarea tuturor pârghiilor puse la dispoziție de Uniunea Europeană, prin care s-ar putea obține bani. Iar ca idee indusă de dialogul ce a stat la baza acestui articol ar fi că trebuie să înțelegem că tot efortul pe care vrem să îl facem pentru o viață mai bună, cu o hrană de calitate și sănătoasă, cu o atmosferă bună, într-o economie sustenabilă, ar trebui să se concentreze în termenul „cumpătare”, acea măsură în toate, de care omenirea nu a mai dat dovadă de multă vreme. A acționa necumpătat pentru a repara ce s-a stricat prin necumpătare nu poate avea efectul dorit, dimpotrivă.

Articol scris de: ADRIAN NEDELCU & ȘTEFAN RANCU

„Ziua Verde a Cartofului” se află la cea de-a 45-a ediție și are ca temă generală „Drumul cartofului de la sămânţă la consumator”. Evenimentul desfășurat joi – 14 iulie 2022, în comuna Hălchiu – județul Brașov, este organizat de Federația Națională „Cartoful” din România, Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr Braşov și Clubul Fermierilor Români.

Simpozionul Naţional „Ziua Verde a Cartofului” are ca obiectiv principal transferul rezultatelor ştiinţifice către producătorii de cartof, precum și abordarea unor aspecte stringente din activitatea fermierilor şi din activitatea de cercetare referitoare la problematica culturii cartofului în România.

În cadrul evenimentului se vizitează câmpurile demonstrative cu soiuri şi tehnologii specifice de cultivare a cartofului de sămânţă, consum şi industrial, de la societatea Manos Agro SRL Hălchiu - Braşov.

Modelele de bună practică în producția, condiționarea și ambalarea cartofului sunt discutate la „Ziua Verde a Cartofului”. Totodată, în cadrul evenimentului are loc conferința „O nouă abordare strategică și integrată a măsurilor de relansare a sectorului de cartof la nivel național – Prezent și Viitor”.

Participanții au ocazia să discute cu reprezentanți ai conducerii Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) cu privire la măsurile finanțate din bugetul PAC și cel național privind relansarea sectorului cartofului, ca domeniu agroalimentar prioritar.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html