Un clasic în viață
A vorbi acum, la sfârşit de an 2013, cu dr. ing. Dimitrie Muscă e ca și cum te-ai plimba pe un teren minat. Dacă îl întreb cum a fost recolta de grâu, parcă îl aud: „A fost pe măsura efortului depus, dar ministrul ne-a stricat preţurile, afirmând că avem o recoltă bogată". Ceea ce nu a fost adevărat. Este foarte nemulţumit, în calitate de mare producător din agricultura României, că nu a primit niciun răspuns în legătură cu interzicerea neonicotinoidelor. Acum când scriu aceste rânduri, îl informez eu, precum că interzicerea acestora a intrat în vigoare, cu data de 1 decembrie, în toată Uniunea Europeană. Trei pesticide, din gama neonicotinoidelor, au fost interzise, întrucât sunt nocive pentru populaţia de albine. Cele trei pesticide sunt: clotianidin şi imidacloprid, fabricate de societatea Bayer, şi tiametoxam, produs de compania Syngenta.
Această interdicţie va fi reexaminată în cel mult doi ani, făcând parte dintr-o strategie amplă prin care Comisia de la Bruxelles încearcă să încetinească scăderea numărului de albine în Europa. Îl mai informez pe dr. ing. Dimitrie Muscă de faptul că şi agricultorii brăileni sunt foarte îngrijoraţi că UE interzice folosirea acestora ca insecticid pentru tratarea seminţelor de porumb şi floarea-soarelui şi i-au cerut zilele trecute o derogare în acest sens Ministrului Agriculturii, Daniel Constantin, care s-a aflat în vizită în judeţ. Brăilenii au argumentat că nu se poate semăna fără tratament la sămânţă, subliniind că în zona brăileană e o densitate de peste 100 de răţişoare pe metru pătrat. În primăvară va fi groaznic şi nimeni nu-şi va permite să însămânţeze pământul, conştient fiind că va semăna în zadar. Mai spuneau brăilenii că dacă lasă netratată sămânţa toată cultura va fi distrusă. Iată şi răspunsul Ministrului Agriculturii, Daniel Constantin: "Nu trebuie să mă convingeţi pe mine, eu sunt de partea dumneavoastră. Facem tot posibilul să obţinem o derogare, dar este foarte greu să se reia un vot la nivelul Consiliului de Miniştri. Din păcate, votul nostru nu a fost suficient, au fost doar şapte state împotriva a 20, câte erau la vremea aceea".
Iată că nu numai dr. ing. Dimitrie Muscă este îngrijorat de viitorul culturilor de porumb şi floarea-soarelui. Uite aşa, convorbirile noastre au tot mai strâns ştreangul de gât. Unii cârcotaşi vor spune: de ce Dimitrie Muscă? Aşa au spus şi foştii membri ai CAP-ului Curtici, atunci când tânărul inginer venise să muncească alături de ei. Ziceau ei că: "Ne-a pricopsit Dumnezeu cu pletosul ăsta!" Numai că tânărul de atunci i-a învăţat meserie, iar el a ajuns să conducă acea cooperativă. Astăzi, acelaşi "pletos" face performanţă la nivel european în agricultura României. Domnilor, mai ales politicieni, asemenea oameni nu se nasc în fiecare zi, iar Câmpia Aradului să rămână câmpia pâinii noastre cea de toate zilele, ştiţi la ce mă refer. Altfel, domnule dr. ing. Dimitrie Muscă, nu mor caii când vor câinii.
Cele rele să se spele, cele bune să se adune
Bun obicei, la sfârşit de an, tragem linie şi... comentăm.
După mintea mea de prost cu studii superioare, cultivatorii noştri de cartofi s-au bucurat de bunăvoința Celui de Sus, având parte de un sezon foarte bun, cu recolte peste medie. N-o spun eu, ci aşa a declarat preşedintele Federaţiei Cultivatorilor de Cartofi din România (FCCR), Ioan Benea. A mai venit şi situația de pe piața europeană, unde au cam lipsit cartofii și le-a permis producătorilor români să vândă cu profit la export. Pentru consumatorul intern se poate spune că Domnul a dat, Domnul a luat cartoful de prin depozite, pentru primăvara anului ce vine. Nu vom avea cartofi? Vom mânca, bineînţeles, cozonac.
Spun ăia cu statisticile că în România, piaţa utilajelor agricole se află în creştere. Dar tot ei ne amintesc că peste două treimi din aceste utilajele din țărişoara noastră sunt uzate şi foarte uzate. Datele privind acest domeniu indică un parc auto de peste 600.000 de unităţi, cifra care include tractoare, pluguri şi remorci. Şi totuşi utilaje de ultima generaţie se află în câmpul agricol românesc.
Avem şi agricultori cu performanţe, dar sunt (prost obicei) ocoliţi, că de, scandalul se vinde mai uşor. Sunt în dezbatere o seamă de acte normative de la care se aşteaptă foarte mult pentru bunul mers al agriculturii şi mai ales ca pământul agricol să rămână al românilor. Tâmpeniile vehiculate de cei cu creierul cât o nucă, precum că pământul rămâne în România sunt estompate de proiectul de act normativ. Pământul ramâne aici, dar roadele???
Se rediscută, mai ales acum, după vizita premierului chinez, despre finalizarea canalului Siret – Bărăgan. Ştiu, nu vă spun de unde, că toţi care au avut legătura cu acest obiectiv au plecat din postul pe care îl ocupau. Începutul l-a făcut directorul Apelor Române Buzău care a fost destituit, numai pentru faptul că a găsit într-un seif planurile acestui canal.
Şi tot la sfârşit de an, apelez la memoria tiparului:
„Sunt judeţe în România, scria Nicolae Iorga, unde ţăranii n-au mălaiul bietei lor mămăligi zilnice - şi silnice - şi nici nu găsesc de unde să cumpere. Întâi s-a ştiut aceasta pentru Neamţ, apoi Suceava, Prahova, Buzăul au venit la rând. Ţara grânelor nu-şi poate nutri fiii cei mai buni şi cei mai harnici" (Din ziarul NEAMUL ROM NESC, în 9 martie 1915)
Un sfat pentru tineri: „Decât codaş la oraş, mai bine în satul tău fruntaş".
Și nu uitaţi că: „Un prieten în satul tău valorează mai mult decât şaisprezece fraţi influenţi de la Parlament".
Mai trebuie să ştiţi că „s-a şters diferenţa dintre sat şi oraş; oraşele arată ca nişte sate!!!"
Spunea un înţelept că "Cea mai mare glorie nu o dobândeşti atunci când nu eşti doborât niciodată, ci atunci când te ridici după ce ai căzut."
Iată şi o mai veche poveste, care parcă a fost scrisă azi de către eseistul, filosoful, economistul și omul politic Petre Țuțea: „A venit odată un franţuz la noi, cu nişte maşini, iar una nu funcţiona tocmai cum trebuie. Dar românul zice: merge şi aşa! Trebuie să scăpăm de acest «merge şi aşa»; că «merge şi aşa» înseamnă că merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricând şi nu orice".
Pentru ca cele rele să se spele, spune înţeleptul: „Cu vorbe nu plăteşti datoriile".
Un alt înţelept spune că: „Viitorul mă interesează foarte mult. Este locul unde am de gând să-mi petrec următorii ani de viaţă". Voi, oameni de sus, unde veţi fi mâine? Cine întreabă? Cel care mai jos semnează:
Un prost cu studii superioare
La Mulţi Ani, iubite cititor!
Gheorghe Ionescu - Siseşti
„Când va încolţi în mintea organelor administrative că îmbunătăţirea producţiei agricole este o problemă fundamentală a satului nostru românesc, atunci greutăţile vor fi pe jumătate biruite. Dacă va deveni unanimă această convingere, se vor găsi şi mijloacele şi căile pentru a se ajunge la scop."
„Nu se poate îndruma temeinic agricultura dacă nu vom avea întinse cercetări ştiinţifice aplicate la condiţiile noastre de pământ şi climă, la plantele şi animalele adaptate la mediul nostru, la organizarea cea mai potrivită pentru condiţiile economice şi sociale în care ne găsim."
„Consolidarea agriculturii trebuie să se sprijine pe puternice organizaţii de cercetări ştiinţifică, de învăţământ agronomic, de educare agricolă a ţărănimii, de credit agricol, de valorificare superioară a producţiei; pe ridicarea satului sub toate formele."
(Gheorghe Ionescu - Șișeşti (1885-1967) a fost un agronom, doctor în ştiinţe agricole al Universităţii din Jena şi membru al Academiei Române)
Multe și felurite întâmplări, de tot hazul ori necazul, se petrec în mereu fascinanta noastră Românie. Printre aceste tărășenii, de râs ori de plâns, la loc de cinste se situează din moși strămoși și până în prezentul cam zbanghiu pe care-l trăim cele de pe la nunți și diverse alte sărbători creștine (la mulți ani cu sănătate și în anul care vine să vă fie și mai bine). De unde nu de puține ori s-a plecat - și vai încă se pleacă - direct la spital, la morgă, nu! că nu cadrează cu evenimentele mai sus menționate. Motive de scandal și păruială câte poftești: dacă zestrea e prea mică, față de înțelegere, dacă mireasa e borțoasă, dar nu cu soțul legitim, dacă nașul n-a ridicat la cât trebuie strigarea darului, ba că invitata principală la zaiafet a fugit, cu rochia ei albă cu un terchea berchea, ba că mirele s-a îmbătat și s-a dat la mama soacră, multe și mărunte, pricini adevărate ori numai inventate, toate având însă un singur final: Hai cu nunta la spital! Că și rimează! Ceea ce s-a întâmplat însă mai zilele trecute într-o localitate al cărei nume nu are rost să-l amintesc, Doamne ferește, să nu mă aleg cu vreo daravelă întrece orișice închipuire. Pentru că acolo, în acea așezare plină de palate cu turnulețe, bumbăceala a început atunci când, până la nunta propriu-zisă mai era, har Domnului, vreme destulă. Și ce încăierare, măi fraților! Război în toată regula. Săbii ninja, pistoale, ba chiar și pușcoace artizanale, degete tăiate și ținute în batiste, ca amintire, căpățâni sparte, crestături de iatagane la gât ori pe spinare, dinți scoși cu cleștele furat de la dentist, scene cumplite, mai dihai decât cele din filmele de groază cu care suntem bagosloviți zi de zi, seară de seară, noapte de noapte pe mai toate canalele de televiziune. Cu adevărat canale! Mărul discordiei, nici nu se putea altfel, ochii de foc ai unei codane de nici nouă ani - că așa-i la ei! - care fetiță fusese promisă încă din pruncie unuia, dar care o furase altul, familii, negre tuci de supărare - nu e niciun apropo - învrăjbite mai ceva ca în Romeo și Julieta, versiunea clasică, Franco Zeffirelli, ură cât cuprinde, aprigă dihonie ca între cei mai înrăiți dușmani, deși era cât pe-aci să devină rude. Prin alianță, USL, USL, garanția păcii e! Bilanțul confruntării: vreo 10, 12 răniți, plus nelipsite pagube colaterale. Bine, totuși, că n-a fost nevoie să fie și chemat taica popa. Că în loc de cununie, trebuia să cânte vreun prohod ori să țină vreun discurs lung, plicticos și aiurea, cum s-a întâmplat, mai deunăzi, într-o altă comună mioritică, de a ieșit cu reclamații tânăra până la înalt prea sfințitul.
O întrebare: pe unde or fi umblat oare în timpul ciomăgelii, vezi bine, băieții aceia plătiți cu bani buni (aiurea, cu doi poli și ăia de dijmuiți de inflație) să vegheze liniștea publică și cărora, ce chestie, domnule, mai ceva ca la teatru, se zvonește că iar li se schimbă uniformele. Adică, mai exact, jumătate din vestimentație. Ori veston, ori pantalon, la alegere, că fonduri de la bugetul mereu amânat - ca la noi la nimenea - de unde! Iar la anul care vine, o vom duce și mai bine!
Există numeroase cauze care duc la afecțiuni ale urechilor la câini și pisici şi care țin atât de anatomia acestor organe ( adânci, întunecoase și greu aerisite), cât și de factori externi.
Deși urechile la câine și pisică sunt protejate cu o cantitate mică de cerumen, există numeroase cauze care pot duce la iritarea, inflamarea sau infectarea lor. Atunci când aceste afecțiuni nu sunt tratate la timp, apar complicații la nivelul urechii interne, ajungându-se până la pierderea auzului și chiar afectarea creierului. Cea mai frecventă afecțiune întâlnită este otita externă, adică inflamația conductului auditiv extern, care poate fi acută sau cronică, unilaterală sau bilaterală.
Cum apar aceste afecţiuni!?
Dintre cauzele care duc la aceste afecțiuni, amintim: paraziții externi (râia urechii, căpușele) care irită urechea animalului, producând o secreție maroniu-închis şi cauzând o mâncărime intensă. De asemenea, amintim reacțiile alergice provocate de diferiți alergeni ca praful, polenul, detergenții, miceții, dar şi puricii care secretă o substanță alergenică, răspunzătoare de aceste reacții. Mai mult, bacteriile (stafilococi, streptococci, Pseudomonas aeruginosa) și virusurile (boala Carre) duc la infecțiile urechii, provocând durere, însoțită de o scurgere purulentă, urât mirositoare. Curenţii de aer cauzează, de asemenea, inflamația urechilor.
Scuturarea excesivă din cap sau scărpinatul, manifestări întâlnite în otite, duc la apariția hematoamelor (othematom) lobului urechii, prin perforarea vaselor sanguine la acest nivel.
Trebuie să amintim că de cele mai multe ori rănirea și inflamația urechii este cauzată chiar de către stăpânul animalului, printr-o curățare excesivă, agresivă sau făcută prea în profunzimea conductului auditiv extern.
Indiferent de cauze, semnele pe care le exprimă animalul sunt, în general, disconfortul exprimat prin scărpinat, scuturarea și înclinarea capului de partea urechii afectate și durere la atingerea acesteia. Prezența în canalul auditiv extern a unui exudat închis la culoare, urât mirositor, poate fi cauzat de existenta unui parazit (Otodectes cynotis, Demodex etc.), a unei drojdii (Malassezia spp.), a unei infecții bacteriene sau de o infecție mixtă.
Diagnostic şi tratament
De aceea, pentru a diagnostica în mod corect cauza bolii, medicul veterinar va examina urechea animalului şi va pune în evidență prezența unor eventuale iritații, leziuni, cruste, inflamații, a anumitor formațiuni, fire de păr, dar și exudatul urechii, pentru a putea recomanda medicația cea mai potrivită.
În schema de tratament trebuie folosite medicamente cu spectru larg, care să înlăture pruritul, durerea și inflamația. În funcție de diagnostic, tratamentul poate fi local sau general. Local, recomandăm următoarele produse Otosan, soluție otică pentru igiena urechii sau adjuvant în tratamentul diferitelor afecțiuni ale urechii (otite, eczeme) și Otoguard, unguent cu spectru antibacterian și antiparazitar larg, prin acțiunea asociată a neomicinei, cypermetrinei și permethrinei. Anestezina din compoziție reduce senzația de durere.
Tratamentul se face prin introducerea unguentului în canalul auditiv extern, de 3 ori pe zi, timp de 4-5 zile, după toaletarea locală cu Otosan.
Pe cale generală, în funcție de afecțiune se folosesc antibiotice, conform antibiogramei: Amoxylrom, Oxitetraciclină 10%, Enrofloxarom; antiinflamatoare: Dexametazonă; desensibilizante: Alergotrat, Eczemtrat; antiparazitare: Parakill, Rombendazol super sau antifungice: Unguent antimicotic
Prevenţia
Ca măsură de prevenție, recomandăm deparazitarea internă și externă periodică a animalului, menținerea igienei urechii prin curățarea acesteia o dată pe săptămână, cu soluții de Otosan, în special după baie sau în
Pentru maxim de confort în boxele de fătare și carantină, specialistul în pardoseli moi și durabile pentru grajdurile de vaci de lapte, producătorul german KRAIBURG, a conceput un nou sistem de saltea: VITA. Compusă din 3 straturi (cauciuc-burete-cauciuc), VITA realizează o moliciune ideală și de durată pentru orice tip de solicitare din boxa de fătare/carantină. Salteaua VITA se caracterizează prin:
gradul înalt de izolare termică oferit animalului;
acoperirea totală a boxei, ceea ce ușurează curățarea/dezinfectarea, oferind o igienă optimă;
închiderea printr-un profil tip ramă a întregului sistem;
prindere etanșă, „curată" la perete, ceea ce diminuează pătrunderea murdăriei;
necesar de paie mult mai redus;
deformabilitatea așternutului oferă siguranță la alunecare, pentru vacă, dar și pentru vițel, contribuind astfel la ridicarea optimă a animalului.
Dimensiunile întregului sistem sunt: grosime 65 mm, lățime x lungime: max. 525 x 600 cm.
Salteaua VITA vine să întregescă seria pardoselilor din cauciuc produse de KRAIBURG pentru a crește productivitatea vacilor de lapte în condiții de maximă eficieță pentru fermier:
- Saltele confortabile de odihnă pentru vaci, juninci și viței;
- Covoare pentru sala de muls și zonele anexe;
- Covoare pentru aleile de mișcare și furajare;
- Sistemul pediKURA pentru ongloane sănătoase.
Folosirea acestor pardoseli moi din cauciuc va contribui la apropierea condițiilor de întreținere din grajd de cele din mediul natural al vacii.
An de an, în plină campanie de toamnă furnizorii de tehnică agricolă organizează demonstrații practice în câmp. Acestea sunt un real magnet pentru agricultori deoarece văd la lucru utilajele, în condiții de fermă. În județul Neamț, la Ghigoiești, pe o bucată de pământ a fermei Tehnoind au pregătit terenul și au semănat mașinile agricole ale companiei suedeze Vaderstad. Și nu a fost ușor, având în vedere că în zonă ploile n-au contenit decât pe perioada demonstrației. Dar s-au descurcat foarte bine, spun oamenii, tot mai încântați și mai dornici de a avea în ferme tehnică performantă.
Soluții tehnologice Vaderstad demonstrate practic
În județul Neamț, la Ghigoiești, pe un câmp aparținând societății Tehnoind, Vaderstad România a organizat o demonstrație la care a pus la lucru întreaga gamă de utilaje pe care o distribuie în țara noastră. „Pe o arătură clasică am văzut combinatorul NZ Aggressive, care printr-o singură trecere reușește să pregătească patul germinativ. Apoi, s-a putut vedea cum tăvălugul de nivelare a arăturii reușește să închidă toate șanțurile la o arătură denivelată și să o pregătească uniform. A mai demostrat discul scurt Carrier și utilajul complex TopDown, care, după părerea mea lucrează foarte bine", ne-a spus fermierul Cristian Apetri, cel care are în grijă și dotarea tehnică, pe lângă administrarea Tehnoind, societate care exploatează 1200 de hectare pe raza a patru comune din județul Neamț. Directorul de vânzări al companiei Vaderstad România, Cornel Chiuaru a completat: „Am prezentat fermierilor soluția tehnologică pe care noi o propunem și am participat cu toată gama de utilaje, combinatoarele pentru lucrările de primăvară-toamnă NZ Aggressive, tăvălugii Rolex, grapa cu discuri Carrier, cultivatorul TopDown, semănătorile Rapid și Tempo". Fiecare utilaj a fost prezentat în amănunt înainte de a fi pus la lucru în câmp. Am reținut pentru dumneavostră câteva caracteristici. Combinatorul NZ Aggressive este un utilaj destinat prelucrării solului la o adâncime de 5-8 centimetri. Se pretează pentru lucrările de primăvară, dar și în toamnă poate pregăti patul germinativ pentru cultura de rapiță. Tăvălugul Rolex poate lucra atât în arătură, având o bară de nivelare, în primăvară, cât și la tăvălugitul în vegetație pentru revigorarea culturilor la ieșirea din iarnă. Semănătorile Tempo sunt complexe și pot semăna porumb și floarea-soarelui la viteze relativ mari 15-17 km/h cu o precizie și un randament de 96-98%. Grapa cu discuri Carrier lucrează atât în arătură pentru pregătirea patului germinativ, cât și la dezmiriștit. La demonstrația practică am văzut utilajul Carrier în trei ipostaze, lucrând în arătură, la dezmiriștit și lucrând într-un teren semipregătit. „Cultivatorul TopDown este un utilaj care înseamnă profit pentru fermier, pentru că la o singură trecere poate să pregătească patul germinativ cu un consum relativ scăzut de motorină, undeva la 18-20 litri la o trecere, iar lucrul care este cel mai important în condițiile anilor secetoși, cu Top Down se fac minimum de lucrări pe teren, ceea ce duce la menținerea apei în sol, precum și la o mai bună răsărire", a precizat Cornel Chiuaru. El a ținut să menționeze că Vaderstad România este alături de fermieri nu doar prin soluții tehnologice ultramoderne, ci și prin soluții financiare, oferindu-le agricultorilor programe de finanțare care să-i ajute în achiziționarea utilajelor dorite. „În momentul de față derulăm un program de finanțare, început la 1 octombrie, în care fermierul plătește anul acesta un avans simbolic de 5-10%, iar prima rată efectivă o va avea anul următor, în 2014, în luna septembrie. Acest program este derulat pe o perioadă de la 1 la 4 ani împreună cu o instituție financiară parteneră."
Tehnica performantă asigură succesul fermei
Tehnologiile aplicate ca „la carte" asigură succesul fermierului. Utilajele agricole reprezintă o verigă importantă în rentabilitatea unei ferme. Calitatea lucrării, producția, consumul de combustibil, viteza de lucru, precizia, cheltuielile reduse sunt factori care depind de utilajele care lucrează într-o exploatație. Tehnica performantă se vede, de fapt, în buzunarul fermierului. „Diminuarea costurilor cu combustibilul, cu forța de muncă, apoi, creșterea vitezei de lucru, durabilitatea și fiabilitatea utilajelor, toate acestea, în timp, înseamnă bani în contul fermierului", spune Cornel Chiuaru despre utilajele de ultimă generație. De aceeași părere este și Cristian Apetri, administrator Tehnoind: „Succesul unei ferme este asigurat și de tehnica performantă, care e unul din factorii importanți ai procesului nostru de producție. Vaderstad face parte din topul producătorilor de utilaje agricole, iar demonstrațiile practice ne conving că trebuie să optăm și pentru tehnica Vaderstad. Micșorarea numărului de treceri de-a lungul unui an pe un câmp rezolvă în mare problema apei. Prin urmare, lucrările complexe asigurate de utilaje cum este cultivatorul TopDown reprezintă un factor de păstrare a apei în sol, iar lucrările le facem mult mai rapid decât cu sculele tradiționale. Aplicând o tehnologie modernă cu utilaje de top, ca de pildă la rapiță intri cu un disc pentru dezmiriștit, faci o lucrare cu TopDown, după care intri direct cu semănătoarea, se reduce pierderea de apă, se reduce retasarea asupra solului, iar pământul se lucrează mult mai bine și mai repede."
Un alt utilizator al mărcii Vaderstad, venit de la Botoșani ca să vadă demonstrația din județul Neamț, ne-a vorbit despre ce înseamnă tehnica performantă în agricultură. Dan Miron este directorul tehnic al societății Byanca Plai și se ocupă de circa 2000 de hectare. Byanca Plai are în dotare, de la Vaderstad, două semănători, Tempo pe 6 rânduri și Rapid 400, cât și un utilaj pentru pregătit terenul Carrier 550. Despre semănători, Dan Miron ne-a specificat că au viteză mare de lucru și o precizie foarte bună, la un consum destul de redus de combustibil și dau o productivitate aproape dublă comparativ cu alte utilaje. „Anul ăsta am avut condiții speciale la pregătirea solului pentru culturile înființate în primăvară din cauză că în zona noastră a fost foarte multă zăpadă pe tot parcursul iernii, undeva la 50-60 cm stratul de zăpadă, toate solurile au fost tasate și față de vecinii noștri care au folosit alte utilaje cu trei treceri chiar, noi am trecut o singură dată cu Carrier 550 și am semănat imediat fără alte lucrări. Așadar, utilajele performante ne aduc beneficii, dintre care menționez o calitate a lucrării deosebită și reducerea semnificativă a consumului de combustibil", ne-a mai spus Dan Miron.
Un an bun, în teorie...
Agricultura n-are pauză și de bani e nevoie tot timpul. Dar ce te faci când subvențiile întârzie, prețurile produselor agricole nu acoperă cheltuielile și trebuie să recoltezi, după care imediat trebuie să te apuci de pregătirea terenului pentru următoarea cultură? Se pare că lucrurile se simplifică puțin, dacă dispui de utilaje ultramoderne. Referitor la acestea, se spune că pot aduce profit chiar și în condițiile unor prețuri mici la producția agricolă, prin reducerea timpului de lucru și a costurilor pe hectar. Așa să fie oare? Directorul de vânzări Vaderstad România, Cornel Chiuaru spune că da. „Anul ăsta, prețurile sunt foarte mici la producția agricolă, însă fermierii au început să înțeleagă că numai având utilaje performante care să reducă timpul de lucru, să reducă costurile per hectar, pot obține un minim de profit chiar și în aceste condiții în care prețurile produselor agricole nu sunt mulțumitoare." Fermierii sunt totuși nemulțumiți atât de prețuri, cât și de rezultatul economic obținut după toate eforturilor depuse pe parcursul întregului an agricol. Directorul economic al Tehnoind, ferma în care a avut loc demonstrația cu utilajele Vaderstad, ne-a declarant că producțiile obținute de pe cele 1200 ha au fost bune, mai ales că în zonă nu există posibilitatea de a iriga și apa vine doar din ploaie. În schimb, prețurile abia acoperă cheltuielile, iar la unele culturi sunt chiar sub prețul de cost. Adrian Alexa este de acord că fără utilajele din dotare și tehnologia aplicată fiecărei culturi n-ar fi reușit să se închidă pe plus. „Am obținut la grâu peste 4500 kg/ha, dar am avut o problemă și cu niște calamități la cultura grâului, în special la soiul Arieșan care s-a scuturat din cauza ploilor torențiale și a vijeliilor. La rapiță am făcut peste 3500 kg/ha, la floarea-soarelui au fost producții de 3500–4000 kg/ha, la porumb am obținut peste 9000 kg/ha. Pentru zona în care ne aflăm noi sunt producții foarte bune. Cu toate astea, fermierul este cel mai sărac din cauza prețurilor derizorii care se practică, prețuri care nu se regăsesc în ceea ce cumpără consumatorul din raft. Grâul este la 50% față de anul trecut ca preț, adică 60 de bani față de 1,2 lei/kg. Fără doar și poate, foarte mulți agricultori nu își acoperă costurile de producție prin prețurile acestea care se practică acum. Vă închipuiți, la o producție de 5000 de kilograme de grâu cu prețurile acestea ieși în pierdere. La cultura grâului se iese efectiv în pierdere, având în vedere arenda pe care o dai, impozitul pentru arendă pe care îl plăteștil, TVA-ul care se percepe la ceea ce se dă în arendă etc. Ieșim în pierdere cu producții de 5 tone de grâu la hectar, lucru care este total anormal. Pentru zona noastră producția de 5 tone de grâu la hectar este aproape de producție record", afirmă dezamăgit Adrian Alexa.
Și pentru societatea Byanca Plai (Dragalina, Botoșani), teoretic, anul agricol 2012-2013 pare a fi un an bun. Practic nu este așa. „Au alternat perioadele foarte ploioase cu perioadele secetoase, iar diferența dintre temperaturile minime și maxime în anumite perioade au afectat culturile, în special cultura grâului, a afectat foarte mult polenizarea. Faptul că au venit ploile dar nu la timp, deci, nu în perioada în care ar fi trebuit a dus la compromiterea partial a culturilor, în special a celor înființate în toamnă", arată Dan Miron, directorul Byanca Plai. Societatea din județul Botoșani cultivă grâu, orz, soia, floarea-soarelui și sfeclă de zahăr. La această din urmă cultură, ferma se află între cei mai mari cultivatori din zonă cu cele aproximativ 300 de hectare cultivate în fiecare an. „La grâu am obținut circa 4 tone/ha, iar la floarea-soarelui 3,5 tone/ha. Producțiile le depozităm în propriile spații, 5000 de tone capacitate, mai ales că acum prețurile sunt caraghios de mici. Este dificil de început campania de toamnă pentru că toate subvențiile vin foarte târziu, poate chiar la sfârșitul anului și atunci obligatoriu trebuie să iei bani de undeva ca să poți începe campania de toamnă. De fapt, în cazul societății noastre campania nu are pauză, pentru că imediat după recoltatul grâului noi începem și pregătim terenul pentru culturile următoare. Deoarece subvențiile nu vin la timp, agricultorul e nevoit să apeleze la bănci, la furnizorii de input-uri ca să reia ciclul de producție", spune Dan Miron.
Cu răbdare, poți muta munții din loc. Așa o fi, dar nu în agricultură. Pământul n-are vreme să așteapte nici subvențiile statului și nici banii europeni pentru tractor, plug sau semănătoare. Are în schimb nevoie de utilaje și tehnologie din ultima generație. Băncile sunt o soluție, dar deja agricultorii sunt îndatorați. Și atunci, companiile furnizoare de tehnică agricolă au găsit soluții prin care să sprijine fermierii în achiziționarea de utilaje. Practic, mai toți distribuitorii de input-uri pentru agricultură au devenit în ultimii ani un fel de bănci agricole.
În perioada 12-16 noiembrie 2013, în Germania, la Hanovra se desfășoară cea mai mare expoziție din lume destinată tehnicii agricole - Agritechnica. Producătorii de tractoare și mașini agricole reprezentați de compania Mewi la noi în țară participă, ca la fiecare ediție, cu standuri proprii și noutăți. Agricultorii români care vor vizita Agritechnica au posibilitatea să-și ia toate informațiile de la reprezentanții Mewi, prezenți în târg la standurile mărcilor pe care firma din Orțișoara (Timiș) le distribuie în România. În materialul de față vă prezentăm noutățile care vor fi lansate la Agritechnica 2013 de către Challenger, Fendt, Valtra, Horsch, Rauch și Merlo, precum și amplasarea standurilor producătorilor amintiți.
Challenger MT 875E de 640 CP
Challenger prezintă cel mai puternic tractor cu șenile construit vreodată: MT 875E. Acesta dezvoltă o putere maximă de 640 CP (cu 30 CP mai mult decât predecesorul său, MT 875 C).
Caracteristici:
Un nou motor în 12 cilindri 16.8 L AGCO POWER™, conform normelor Tier 4 Final/Stage IV, cu tehnologii combinate SCR și cEGR (Cooled Exhaust Gas Recirculation);
Un nou radiator ce contribuie la îmbunătățirea răcirii și simplifică operația de curțare;
Geometrie îmbunătățită a cuplei de remorcare;
Ca dotare opțională, pompă cu debit mare 321,8 l/min;
Confort sporit pentru utilizator.
De la Fendt, noile tractoare din seriile 800 și 900, precum și combinele din seria X/P
Constructorul german Fendt a primit o medalie de argint pentru noul sistem de conectare hidraulică cu cuple plate, care permite cuplarea/decuplarea rapidă a prizei, iar datorită faptului că au fost eliminate posibilele scurgeri accidentale, pe lângă reducerea consumului de combustibil și ulei, utilajele sunt „prietenoase cu mediul".
Binecunoscutele tractoare din clasa de mare putere (de la 220 CP - Fendt 822 Vario, până la 390 CP - Fendt 930 Vario), ca noutate, seriile 800 și 900 de la Fendt vin cu:
Echiparea, pe lângă tehnologia SCR, cu filtru de particule pasiv (DPF) și cu EGR (valvă pentru recircularea gazelor eșapate), pentru a răspunde normelor de poluare 4;
O pompă nouă care oferă exact presiunea de care este nevoie, fără ca sistemul hidraulic să fie solicitat inutil;
O nouă cabină, X5, cu un ștergător de parbriz ce descrie o curbă de 300 de grade;
Sistemul VarioGrip, premiat la ediția precedentă Agritechnica, cel care face ca presiunea în anvelope să se adapteze condițiilor de sol, sarcinii utile etc.
Combinele din seria X/P sunt disponibile pentru sezonul 2014. Aceste combine sunt destinate exploatațiilor mari, de aceea și hederele lor PowerFlow au lungimi de până la 10,70 m (seria X) și 9,20 m (seria P). Pe lângă motorul AGCO Power conform normelor de emisii Euro IV/Tier 4 Final, acestea au toate atuurile pentru a culege producții însemnate:
Puteri cuprinse între 379 – 496 CP
Buncăr de cereale de 12500 litri (X) și 10500 litri (P);
AutoLevel (sistemul de lucru în pantă), Terminal Variotronic, cu VarioGuide.
10 tractoare Valtra pentru 2014
Producătorul finlandez Valtra expune la Agritechnica 10 tractoare din oferta pentru 2014, printre care trei tractoare din cea mai importantă serie a gamei, N (99 – 163 CP). Acestea sunt considerate cele mai adaptabile din clasa lor, sunt stabile și ușor de manevrat cu încărcător frontal.
N 163 Unlimited este tractorul de 163 CP ce corespunde conceptului „fără limite", conform căruia unui tractor i se pot adăuga toate opționalele de care utilizatorul are nevoie, fără a avea nici o caracteristică inutilă;
N 103.4 Hitech 5 (transmisie powershift în 5 trepte);
N 103 Hitech (111 CP);
N 123 Direct (123 CP, transmisie CVT).
Vizitatorii pot, de asemenea, să admire noile S 374 (370 CP) și A 73 Compact, tractoarele „extreme" ale gamei Valtra, de acum și mai pregătite pentru a lucra în condiții grele, însă în confort deplin.
Semănare precisă la păioase, bob cu bob de la Horsch
La fel ca la edițiile precedente, producătorul german Horsch aduce în fața publicului o gamă largă de noutăți ce îi confirmă binecunoscuta inovativitate. Ele sunt prezentate pe larg pe pagina www.mewi.ro. Însă, fără a minimiza în niciun fel meritele celorlalte noutăți, cea mai importantă este sistemul de semănare precisă bob cu bob la păioase. Noua tehnică de dozare propusă de Horsch va putea fi folosită la semănătorile care au brăzdare dublu-disc, precum Pronto DC sau Focus TD. Predozarea se realizează în buncărul central cu un sistem de dozare volumetric. După această predozare, sămânța este condusă pneumatic spre fiecare rând de brăzdare și apoi la brăzdarul de însămânțare, fără nicio altă modificare a semănătorii standard. Distribuția și însămânțarea se pot realiza doar prin intermediul noului brăzdar TurboDisc, pe care este amplasat aparatul de dozare, pregătit să realizeze o frecvență ridicată de distribuție. Noul dozator este capabil să realizeze o frecvență de până la 120 Hz, adică 120 boabe/secundă, și, în consecință o densitate de 240 boabe/mp la 12 km/h, lățimea dintre rânduri fiind de 15 cm. Din testele practice efectuate rezultă că valorile coeficientului de variație de 30-50% se apropie de cele ale sistemelor de însămânțare bob cu bob clasice. În dozator, volumul de sămânță predozat este pregătit și distribuit mai departe pe furtunul de cădere. În primul compartiment al dozatorului, boabele dezordonate sunt accelerate și apoi sunt conduse spre discul de însămânțare. Toate boabele care nu au fost dozate se reîntorc în aparatul de dozare și sunt din nou accelerate, urmând același proces, putând fi astfel eliminate eventualele greșeli de predozare.
Rauch - o nouă generație de distribuitoare de îngrășăminte cu celulă de cântărire
La standul Rauch de la Agritechnica 2013 va fi prezentat sistemul AXMAT - reglarea automată a dozării la un distribuitor de îngrășăminte cu disc dublu, sistem premiat cu medalie de aur. Totodată, producătorul german va mai expune și AXIS-M 30.1 EMC, noua generație de distribuitoare de îngrășăminte cu celulă de cântărire. Tehnologia inovativă EMC (electronic mass flow control and regulation) este, pentru prima dată, utilizată la distribuitorul AXIS, cu acționare mecanică. Marele avantaj al acestui sistem este acela că rata de aplicare este separat dozată și reglată pe ambele părți, schimbările proprietăților îngrășământului fiind detectate, de asemenea separat, și compensate atât pe partea stângă, cât și pe cea dreaptă. Vibrațiile și mersul în pantă nu influențează precizia dozării.
Turbofarmer 40.7 Hybrid Merlo, încărcător telescopic hibrid
Printre modelele diferite de încărcătoare frontale destinate agriculturii și nu numai, compacte sau înglobând alte concepte, se distinge, de departe, premiatul cu aur la această ediție Agritechnica 2013: Turbofarmer 40.7 Hybrid, încărcătorul telescopic hibrid al companiei Merlo. Pentru prima dată, un vehicul cu alimentare electrică este destinat utilizării în agricultură, având posibilitatea schimbării între electric și diesel-electric. În modul electric, bateria cu litiu de 30 kWh asigură energie mașinii, iar datorită faptului că este silențioasă și nu degajă emisii de carbon poate fi folosită și în interiorul clădirilor. În modul hibrid, motorul diesel ce funcționează la turație constantă asigură puterea pentru motorul de tracțiune și totodată încarcă bateria. Această construcție face posibilă înjumătățirea puterii nominale a motorului diesel, fără a afecta capacitatea de lucru a încărcătorului telescopic. Mai mult, pe durata fazelor de sarcină redusă sau la relanti – situații ce apar des în timpul lucrărilor cu încărcător telescopic – acționarea poate fi alimentată pur electric, având drept rezultat reducerea cu până la 30% a costurilor cu combustibilul și totodată a emisiilor de CO2. Mai mult, reducerea costurilor poate continua dacă încărcarea bateriei se face de la o sursă ecologică, de la rețeaua electrică sau de la sistemul fotovoltaic.
Cercetare agricolă în mediu privat
Revista Fermierului - Domnule Stelian Fuia, suntem sub un soare de noiembrie cum mai rar se întâmplă în acest anotimp. Sunteți de acord cu colegii dumneavoastră de breaslă, că avem o toamnă foarte bună pentru agricultură?
Dr. ing. Stelian Fuia - Este o toamnă foarte bună pentru agricultori, mai ales că vine după o perioadă de secetă în vară, ceea ce a determinat o întârziere la declanşarea campaniei de semănat în toamnă. Au venit şi ploile, iar timpul destul de frumos, temperaturile ridicate ne permit să facem un semănat încă de calitate. În acest moment, nu numai culturile de grâu, dar și altele sunt bine înrădăcinate. Ploaia şi căldura au venit la timp şi au creat condiţii optime pentru ca plantele să intre în iarnă consolidate.
Să dea Dumnezeu ca timpul să țină și în iarnă cu noi, să ieșim în primăvară la fel de bucuroși ca acum.
R.F. – Am început să discutăm despre ceea ce înseamnă această campanie de toamnă. Am dori să discutăm şi despre ceea ce înseamnă compania privată pe care o conduceți și mai ales acest sector de dezvoltare și cercetare existent la Procera.
Dr. ing.S.F. – Activitatea a început prin anul 2002, ca o afacere, investind în producerea, omologarea și marketingul pesticidelor. La scurt timp, am început să investim tot ce am câștigat în cercetarea agricolă, dezvoltând în ultimii 9 ani de zile un program de cercetare pentru crearea unor hibrizi de porumb și floarea-soarelui. Acest program este destul de amplu în țara noastră, iar în ultimii 2 ani a început să-și producă efectul, în sensul în care avem hibrizi omologați pe piață, hibrizi care se vând nu numai în România, ci și în afară pe piața europeană și pe piața estică în Ucraina, iar recent am intrat pe piaţa Rusiei pentru omologare.
Este o încununare a activităţii noastre, o mare satisfacție, mai ales că cei nouă ani de cercetare au reprezentat investiții numai din venituri proprii, fără a fi beneficiat de suport public. Eu consider că cercetarea, în general, și în mod special cea agricolă ar trebui susținută mult mai profund de la buget. De ce? Simplu. Nu cred că în următorii zece ani, România va avea o industrie aeronautică, de exemplu, dar va avea nevoie de agricultură.
R.F. - Aveţi dreptate. Dar pentru a avea o agricultură performantă sunt necesari, spre exemplu, soiuri şi hibrizi performanți creați și adaptați pentru pământul și clima de la noi din ţară.
Dr. ing.S.F. - Pentru agricultori, clima este din ce în ce mai dificilă.
Frecvența anilor secetoși este din ce în ce mai mare și atunci avem nevoie de soiuri și hibrizi capabili să facă performanţa în condiții de secetă, să răspundă stresului termic.
Hibrizi performanţi pentru pământul şi clima României
R.F. - Ați investit în acest departament de cercetare pe care l-ați creat în cadrul companiei Procera. Ce aţi realizat şi ce aşteptări aveţi, după atâția ani de activitate?
DR.ing.S.F. - Probabil că am realizat mai mult decât ne așteptam în momentul inițial, iar investițiile au fost mai mari decât ne-am propus în momentul inițial. Am depus acest efort cu convingerea că pe lângă marile companii străine existente pe piaţa din România, este suficient spațiu și pentru companiile românești, care să acționeze pe acest segment al hibrizilor și soiurilor atât de necesari fermierilor.
R.F.- Și acum aveţi cu ce să vă mândriţi.
Dr. ing.S.F. - Avem hibrizi de floarea soarelui, care sunt printre cei mai performanţi la ora actuală. La porumb acoperim o gamă largă de maturități de la 270 FAO până la 540 FAO. Întotdeauna, am căutat să fim inovativi și așa am și venit cu hibrizi de floarea-soarelui, care sunt rezistenți la erbicide pe cale naturală prin mutație naturală și nu inducere de mutații genetice în mod artificial în laborator, pentru că întotdeauna natura ne oferă și opțiunile ei, fără să le căutăm noi în laborator. Așa am reușit și în ultimii ani, să le selectăm linii de porumb care sunt rezistente la fel la erbicide; erbicide care în mod normal omoară cultura de porumb; erbicide nespecifice și vorbim de quizalofop, ca să spunem substanța activă și așa am obținut primii hibrizi de porumb rezistenți la această substanţă. Aceşti hibrizi vor prezenta avantaje importante față de tehnologiile clasice și, repet, sunt hibrizi convenționali, nu sunt hibrizi modificați genetic, deci, ce oferim noi în anii următori este o variantă naturală la tehnologiile ce implică organismele modificate genetic.
R.F. - În cercetarea agricolă românească în centrele de specialitate și cea de aici de la Fundulea, nu putem să spunem că se stă pe roze. Este un domeniu de vârf, pe care l-aţi cunoscut de aproape în perioada când aţi fost ministru al agriculturii, un domeniu slab susţinut.
Dr. ing.S.F. - Mandatul meu a fost scurt, de doar 75 de zile și într-un asemenea scurt timp nu ai prea multe pârghii pentru a interveni. De mulți ani, cercetarea agricolă românească este sub-finanţată. Este o greșeală strategică, pe care toate guvernele au făcut-o cu cercetarea agricolă. Bugetul cercetării a fost pus în aceeași căciulă cu toată cercetarea românească, ori dacă în alte domenii faci cercetări de laborator și ai în timp scurt rezultate, în agricultură pentru a crea un hibrid nou, ai nevoie de 7, 8, 9 ani de zile.
R.F. - După metode convenționale.
Dr. ing.S.F. - După metode convenționale, dar chiar și implicând alte metode, tot îți trebuie 3, 4 ani și atunci este greu să ai rezultate într-o perioadă scurtă, așa cum au fost totdeauna măsurile care au asigurat finanțarea cercetării. Apoi este greu să faci față cu un proiect de cercetare agricolă, unde puțini evaluatori îl înțeleg, când de regulă ei sunt profesori de alte specialități, din politehnică, din sectoare economice, din medicină, de aceea eu sunt convins că cercetarea agricolă trebuie finanțată dintr-un buget separat de la Ministerul Agriculturii, ca o prioritate națională. La ora actuală la nivel european, observăm că în noua Politică Agricolă Comunitară, pentru perioada 2014-2020, bugetul pentru cercetarea agricolă a fost separat și mutat la comisariatul pe agricultură. Nu mai este într-un buget european al cercetării, ori noi am făcut invers. Am luat toată cercetarea agricolă şi am dus-o la Ministerul Cercetării.
Dacă schimbăm această poziţie, agricultura va avea o finanțare pe cercetare, o șansă reală pentru finanțarea cercetării.
Birocraţia omoară cercetarea Agricolă
R.F. - Pentru că ați amintit de noul PAC 2014-2020, una dintre măsurile foarte importante, remarcată şi de comisarul european Dacian Cioloș, a fost că trebuie sprijinită foarte mult partea aceasta de inovație de cercetare, așa cum s-a creat rețeaua de dezvoltare rurală trebuie să se creeze și o rețea a cercetării agricole.
Dr. ing.S.F. - Astăzi 99% din cercetarea agricolă românească este în segmentul public la Academia de Științe Agricole și Silvice. Probabil că sunt puțini nebuni ca noi, care își investesc banii proprii în cercetare agricolă, dar potențial există, finanțarea va exista din 2014 încolo sau sperăm să existe și sperăm să nu o complicăm foarte mult, încât să devină inaccesibil.
R.F. Noi am complicat totul cu o birocraţie excesivă.
Dr. ing. S. F. - Trebuie să fim foarte corecți cu noi înșine. Nu comisia europeană ne impune. Noi facem normele, noi facem programele, mergem și ne aprobă, dar tot noi le complicăm. Asta am văzut în cele 75 de zile de administrație de minister, că la comisia europeană ne dă un aviz, dar noi facem propunerile. Cei de acolo nu ne spun ce trebuie să facem, noi complicăm lucrurile și ar trebui de acum încolo să le facem mult mai simple pentru agricultorii români. Numai aşa vom avea șanse mult mai mari de a accesa acești bani europeni, în general, dar în mod special, tot ce este pentru agricultură.
Momentul actual este decisiv pentru viitorul agriculturii româneşti, trebuie, de urgenţă, să schimbăm, să realocăm. Cu cât îi folosim mai repede în primii ani, cu atât e mai bine pentru agricultura românească. Dacă vom sta până în 2018, 2019, 2020 și vom vrea și după aceea să avem o prelungire ca să accesăm, nu este bine pentru că agricultura românească este şi aşa defavorizată față de agricultura vestică.
În agricultură, doar strategii de complezenţă
R.F. - Vorbind despre defavorizare şi despre noul PAC, constatăm că nu există nicio strategie până în momentul de față, la nivel naţional, aprobată de Parlament.
Dr. ing.S.F. – Din păcate, așa este în România de astăzi. Fiecare cu strategia lui. Dacă vă aduceți aminte, am avut o strategie națională agreată de toate partidele și toți actorii politici pe educație. Am zis din acel moment că educația va avea o evoluție fulminantă, pentru că toți știm ce trebuie să facem. S-a dovedit, însă, că nu numai fiecare guvern sau partid, ci fiecare ministru din toate partidele, care a trecut pe la educație a avut propria viziune, deși avea un pact național. Așa și la agricultură. A rămas tradiţional, toți ne pricepem la agricultură, dar nimeni nu îi întreabă pe agricultori cam ce vor ei, ce posibilităţi au. Cred că agricultura nu are culoare politică, sunt convins de asta și drumul agriculturii este unul singur, de dezvoltare, de integrarea producției agricole, pentru că numai integrând producția agricolă putem face performanță. Dacă vom continua ca în ultimii ani să exportăm materie primă pentru alte țări, cum sunt: grâul, porumbul, floarea-soarelui, rapița şi în schimb importăm 80% din carnea pe care o consumăm, în asemenea circumstanţe, vom rămâne totuși o agricultură subdezvoltată. Vom continua să ne batem la Marea Neagră pe prețuri cu Ucraina și vom continua să importăm alimente scumpe din țările vestice. Este un subiect important pentru mine. Cel puțin, eu în asta cred, integrarea producției agricole, pentru că România avut o creștere a producției agricole importantă an de an, chiar și în condițiile vitrege de climă și această producție împreună cu tehnologizarea și cu comasarea suprafețelor va continua să crească, dar noi trebuie să și integrăm această producție agricolă, să vindem produse finite. Eu cred că în următorii 3-5 ani producția agricolă vegetală a României poate crește cu 50% numai şi numai prin integrarea producției vegetale cu zootehnia și în final să se obţină produse alimentare și atunci agricultura poate avea o contribuție substanţială, cu două cifre la PIB-ul României.
Haos pe piaţa cerealelor
R.F. – Integrarea pe care o invocaţi şi dvs rămâne dorinţa şi soluţia cea mai mare pentru o agricultură performantă.
Există agricultori care practică o agricultură integrată, dar din păcate exemple sunt foarte puține şi le putem număra pe degetele de la o mână. Discutăm despre potenţialul agriculturii româneşti, iar marea majoritate a producătorilor agricoli consideră ca lucrurile nu merg bine. Aşa este?
Dr. ing.S.F.– Au dreptate. Nu merg bine, pentru că fermierii sunt în continuare foarte dependenți de climă fără a putea face nimica. După atâția ani de la revoluție și o perioadă în care s-au cheltuit miliarde de euro în irigații, nu avem irigații.
Iată, spre exemplu, că din anul 1990 până în 2013 în sistemul de irigații s-au cheltuit miliarde euro, dar nu avem irigații. Suntem în continuare dependenți de prețuri și de cei care fac jocurile pe piața cerealelor, pentru că nu există o reglementare foarte clară. Consider că avem prea multă libertate pe piața cerealelor, iată de ce consider că România are nevoie, urgent, de o bursă a cerealelor care să alimenteze sau măcar să dea un trend pe piață. Nu ministerul să-ți dea prețul pe piață, ci o autoritate care să știe să formeze acest preț pe piață, astfel încât fermierul să știe când vrea să-și vândă recolta cam care este ținta lui de preț. Contrar regulilor pieţelor organizate, la ora actuală prețurile le fac, evazioniştii, cei care vin la capul locului să cumpere recolta. Spun că atât îți dau, vrei? Bine! Nu vrei, rămâi cu recolta în hambare.
R.F. - Un mare fermier din România, agricultor, producător, ce își spune țăran român din Oltenia spunea cu multă tristeţe ca "până nu se licențiază atât depozitarul, cât și comerciantul și în același timp să contribuie și el cu bănuți la un fond de garantare, niciodată această piață neagră nu o să dispară".
Dr. ing.S.F. – Un mare adevăr, așa este. Avem nevoie de mai multă reglementare. Nu oricine să facă comerț de cereale. Este nevoie de depozitare autorizată. Vrei să funcționezi în sectorul acesta, trebuie să iei o licență, să iei o asigurare care te face și capabil să emiți un certificat de depozit care să fie acoperit, nu trebuie neapărat să intervină statul să-l garanteze și să faci această hârtie tranzacționabilă în final pe o linie bursieră, așa cum este în orice țară unde se respectă legea.. Nu mă duc să-mi vând recolta la capul locului și mă duc la un depozit care știu că este autorizat. Dacă acolo recolta mea este păstrată în condiții optime și nu îmi dispare sau nu îmi schimbă calitatea, eu mă duc și vând un certificat, o hârtie de valoare pe ringul bursier.
R.F. -Se pun mai multe probleme: Oare toţi fermierii pot deveni depozitari? Merită a investi bani pentru fiecare în parte? Finanţarea să se îndrepte spre formele asociative pentru a-şi construi spaţii de depozitare?
Dr. ing.S.F. –Noi așteptăm în România probabil în jur de 2000 - 3000 de fermieri, care pot să își construiască anumite capacități de procesare și singuri fără finanțare și mai avem probabil alte câteva mii care au nevoie să se asocieze, dar avem și un milioan de agricultori, care lucrează între 1 și 10 hectare şi care nu vor putea să-şi construiască astfel de depozite, nici măcar asociindu-se 10 sau 20 la un loc. Este nevoie de o altă strategie pentru a construi spaţii de depozitare, unde să aibă acces și cei mici, pentru că altfel își vor ține recolta în condiţii improprii ori o vând la capul locului și vorbim iarăşi de evaziune.
Agricultura, de la declaraţii la priorităţi
R.F. - Este nevoie de o politică agricolă? Iată că avem ca orizont Politica Agricolă Comunitară, care vine și oferă, cum spunea comisarul european Dacian Cioloș, instrumente fiecărei țări, o cutiuță de unde fiecare țară își ia ce consideră că îi este necesar. La rândul ei, fiecare ţară trebuie să-şi formeze propriile pârghii,
Cum vedeți dumneavoastră dezvoltarea agriculturii pe mai departe? Este nevoie în acest context și de o mișcare pentru agricultură, o mișcare politică axată pe agricultură?
Dr. ing.S.F. – Dacă e să vorbim de politică și ca om care am trecut prin acest segment, am constatat că agricultura este prioritate națională în fiecare campanie electorală. A doua zi după încheierea campaniei electorale, agricultura este băgată în sertar. Se uită foarte repede că agricultorii sunt cei mai fideli votanți, dar a doua zi după alegeri află că altele sunt prioritățile guvernelor care au administrat ţara după 1989. Ne mai aducem aminte de agricultură, când intrăm în altă campanie electorală. Ne aducem aminte de agricultură, doar când seceta s-a instalat şi nu facem nimic preventiv. În momentul de față, eu pot demonstra multe lucruri şi cred cu tărie că este nevoie de o forță politică a agricultorilor care să vină să propună un program național pentru agricultură. Noi întotdeauna am vorbit de programe de guvernare, pe care diferite partide le propun țării ori este nevoie de un partid al fermierilor care să propună alegătorilor un program național pe agricultură, un program sectorial, pentru că până acum noi nu am avut programe naționale, noi am avut pe vremea domnului Iliescu programul național - nu ne vindem țara. Traian Băsescu a venit cu lupta anticorupție, dar nu am avut un program național economic ori noi, un grup de agricultori, asta am încercat în ultimul timp, să definim un astfel de program național pe agricultură. Un asemenea program poate fi aplicat doar de o forță politică și de aceea am și înființat împreună un partid de doctrină agrariană, Mișcarea Agricolă din România și sperăm să putem oferi agricultorilor și alegătorilor din România, o perspectivă pe mai mulţi ani. Este clar că toți românii consumă de trei ori pe zi ceea ce noi producem în agricultură. Vrem să oferim o soluție ca program național de dezvoltare, pentru că în România la ora actuală numai şi numai prin agricultură se poate progresa. În acești ani de criză, dacă ne uităm la statistică, vedem că agricultura a susținut PIB-ul. Chiar și anul acesta, așa complicat cum a fost, are o contribuție pozitivă la PIB. În mod sigur, acest indicator de bază al economiei era pe minus, dacă nu era agricultura și imaginea României și economic și ca percepție era dezastruoasă.
R.F. – Iată că această contribuție a fost mai bună anul trecut, pe timp de secetă şi cu prețuri mai mari.
Dr. ing.S.F. - Convingerea mea este că agricultura anului 2012 a vărsat sume mari la bugetul statului şi bineînţeles la formarea PIB-ului. Este o percepţie proprie. Anul trecut am avut o producţie bună şi niște prețuri extraordinare, ori noi în PIB calculăm bani, nu calculăm tone. Anul acesta am avut o producţie mai mare cu 20-25%, dar am avut prețuri cu 50% mai mici. În final, când tragem linie vom vedea care va fi contribuţia noastră, a agricultorilor, la PIB, dar oricum va fi pozitivă. Este cazul să nu uităm de contribuţia extraordinară la PIB în anul 2011, când economic România abia răsufla.
O politică foarte clară şi nu de azi pe mâine
R.F. - Revenind la partea aceasta de politică pentru agricultori, care ar fi direcţiile pe care le urmăriţi dumneavoastră, împreună cu colegii fermieri?
Dr. ing.S.F. - Trebuie dezvoltate programe sectoriale chiar şi în agricultură, ca sector economic. Noi credem foarte tare în dezvoltarea agriculturii pe mai multe paliere. În primul rând, ştim că avem un milion de agricultori, care exploatează în jur de cinci milioane de hectare suprafaţa arabilă. Avem nevoie de asociere şi trebuie să creăm pârghiile, pentru a-i stimula să se asocieze, pentru a produce mai mult şi a produce pentru piaţă. Asta va contribui la creşterea producţiei agricole totale a României. Repet şi voi repeta mereu că avem nevoie de integrarea producţiei agricole. Sunt necesare măsuri urgente şi prioritare în zootehnie, în aşa fel încât producţia pe care azi o exportăm şi cu care aglomerăm porturile să nu o mai exportăm, să o integrăm. Integrând producţia agricolă în România, vom exporta alimente finite cu valoare adăugată, creăm locuri de muncă, taxe locale. Acestea sunt şi trebuie să fie priorităţile naţionale pentru agricultură. Pe lângă asta, dincolo de agricultură, avem două mari probleme în spaţiul rural. Educaţia trebuie să fie unică în ţară, atât pentru mediul urban, cât şi pentru cel rural. Să nu uităm că astăzi numai 4,3% din copiii de la țară ajung să urmeze studii universitare şi asta nu pentru că aceşti copii din mediul rural sunt inferiori intelectual, dar sistemul nu le oferă şanse. Trebuie să ne aducem aminte că marii cărturari români nu s-au născut la oraş, nu s-au născut la Bucureşti. Marii cărturari români s-au născut în mediul rural. Atunci în fiecare sat era un învăţător care îi educa, îi învăţa, îi forma, le dădea şansa. Astăzi, învăţământul din mediul rural este dezastruos.
R.F. - Şi nu mai este axat pe necesităţile actuale.
Dr. Ing.S.F. – La ora actuală, nu mai avem meseriaşi în mediul rural. Fermierul dă astăzi pe un tractor sau pe o combină sute de mii de euro, dar nu ai un mecanic calificat căruia să i-o dai pe mână. O combină care costă 250.000 de euro face cât două Porsche, dar nu ai specialistul care să-l urci pe combină şi să lucreze. Astăzi combina înseamnă automatizare, înseamnă calculatoare, deci, nu mai este combina aceea de acum 50 de ani şi presupune o calificare superioară nu la locul de muncă, ci în şcoli de specialitate. Un alt element important al mediului rural este sănătatea. Locuitorii din mediul rural nu au acelaşi acces la sănătate cu toate că sunt şi ei cetăţeni ai României. Astăzi, sănătatea României este un domeniu cu două viteze. În mediul urban îmi vine salvarea în 10 minute, în mediul rural poate să-ţi vină în 2 zile, ori toţi plătim aceleaşi impozite şi taxe, nu suntem cetăţeni de categoria a doua în mediul rural. Cam astea ar fi priorităţile acestei formaţiuni politice pe care noi încercăm să o organizăm la ora actuală, la nivel naţional.
Dezvoltarea începe cu un drum bun
Dezvoltarea rurală este pentru Uniunea Europeană un obiectiv important. O parte însemnată din efortul financiar pe care îl face sub forma unor programe bine conturate se îndreaptă spre acest deziderat, subordonat Politicii Agricole Comune. Așa s-a ajuns la dezvoltarea programului dedicat creșterii bunăstării locuitorilor de la sate, LEADER. Grupurile de Acţiune Locală sunt entităţi ce reprezintă parteneriate între sectorul public și cel privat, care au menirea să definească, să susțină și să implementeze o strategie de dezvoltare locală pentru a crește valoarea și competitivitatea produselor și serviciilor dintr-un anumit teritoriu. Bineînțeles că modernizarea drumurilor face parte din acest proces de creștere, ba chiar este un punct de plecare. Este motivul pentru care primarii din cele opt localități consideră acest moment ca pe unul important. „Astăzi am semnat de fapt al treilea contract de finanțare cu Uniunea Europeană pentru un drum, spune Alexandru Dinu, primarul comunei Mihail Kogălniceanu, jud. Ialomița. Eforturile noastre de a lua banii Uniunii și de a-i folosi în infrastructură, în crearea de facilități și în îmbunătățirea vieții în mediul rural fac să ne apropiem de ceea ce dorim, de condițiile Uniunii Europene."
Puțin, dar rapid
E adevărat că prin intermediul GAL-urilor nu sunt accesate fonduri mari, dar au avantajul că: „...de la momentul depunerii cererii de finanțare de către beneficiar până la momentul semnării contractului de finanțare timpul este redus la mai mult de jumătate, precizează Daniela Mandoc, expert în cadrul Serviciului Contractare din Centrul Regional 3 Sud Muntenia, Târgoviște. Proiectele sunt croite pe valori mai mici, dar durata de semnare a contractelor este mult mai scurtă, deoarece GAL-ul face selecția acestor proiecte. La noi ajung și se stabilește numai eligibilitatea. Selecția este din GAL."
O mare diversitate de proiecte
Firește că nu doar proiecte de infrastructură sunt avute în vedere de către aceste grupuri, tot ce ține de dezvoltarea locală este binevenit spre a fi finanțat și astfel încurajat să se dezvolte. Alexandru Potor, președintele Federației Naționale a Grupurilor de Acţiune Locală ne spune în acest sens că: „Avem și proiecte care au fost semnate pe linii de finanțare ce urmăresc sprijinirea fermelor agricole, avem pregătite proiecte care urmăresc să dezvolte serviciile agricole, tip 312 - PNDR, proiecte pentru pregătirea agricultorilor, chiar am vorbit cu cei care au participat la această întâlnire, ei doresc să pregătim fermierii legumicultori, în primul rând pentru că în zona GAL „Dunărea de jos" există și o experiență foarte bună pentru creșterea de legume și ar fi o soluție pentru tinerii fermieri, pentru ferma familială, dar și pentru cei mai în vârstă care vor să meargă în acest tip de activitate."
Probabil că dacă s-ar fi acordat o mai mare atenție unor astfel de organisme, altfel ar fi fost atrase fondurile puse la dispoziție de Uniunea Europeană. Dinamica de care dau dovadă aceste grupuri este una neobișnuită pentru mulți dintre noi. Președintele FNGAL precizează că: „Până la sfârșitul acestui an, aproximativ 90% din valoarea strategiei o să fie deja contractată și în proces de implementare. O parte din bani sunt deja absorbiți, rămânând ca în 2014 să mai avem câteva proiecte mai mici. Acestea, chiar dacă sunt de mai mică dimensiune, nu înseamnă că nu sunt proiecte foarte importante. Intenționăm să dezvoltăm parcuri la nivelul comunelor, să facem dotări de cămine culturale, pentru biblioteci, să sprijinim organizarea de târguri și de expoziții. Apoi vrem să stimulăm activitatea organizațiilor non-guvernamentale din mediul rural, pentru că se simte o inapetență din partea acestora."
Un răspuns necesar
În aceeași perioadă cu semnarea celor opt proiecte de finanțare, la Indagra 2014 a avut loc o conferință națională a GAL-urilor, unde au fost prezenți și reprezentanți ai ministerului și ai Unității de Management, practic cei cu care se conlucrează tot timpul în privința procedurilor de implementare a proiectelor europene. Organizatorii au dorit să răspundă unei întrebări, de altfel justificată, de ce este bun programul LEADER pentru România? și, implicit, de ce sunt bune GAL-urile pentru mediul rural? Și nu doar pentru mediul rural, pentru că și în cel urban GAL-urile își pot manfesta activitatea.
Alexandru Potor susține că au avut un răspuns consistent. „În primul rând, pentru că avem o adresabilitate foarte mare către micii fermieri, către micii investitori, pentru că putem să fim mai aproape de ei atunci când ei își propun să dezvolte diverse întreprinderi sau să facă investiții prin proiecte la nivelul GAL-ului, putem să-i consiliem mai bine. Un tânăr sau o persoană care este la început de activitate are mari dificultăți în momentul în care își dorește să pornească sau să stabilizeze o afacere sau o investiție. Nu are în spate un aparat birocratic, nu are contabilitate, nu are o evaluare juridică din punctul de vedere al unui proiect și atunci este nevoie de altceva ca să-l sprijine. Eu spun că este mult mai ușor pentru cineva să facă un proiect de 2 milioane de euro decât pentru un beneficiar care vrea să facă un proiect de 50.000 de euro. Acela care are în țintă doar 50.000 de euro are mai multe dificultăți, și la bancă și cu toate autoritățile, pentru că nu știe să-și facă în deplină cunoștință toate documentele pentru a obține vize și așa mai departe. GAL-ul este o soluție, pentru că vine acolo și primește o îndrumare, o îndrumare care este gratuită și de foarte bună credință, pentru că GAL-ul și finanțează, practic îi gestionează fondurile, către acest potențial beneficiar. Asta este un mare avantaj, apoi după cum am mai zis este un mare număr de persoane care lucrează la nivelul GAL-urilor ca experți. Avem 163 de Gal-uri în România. GAL-ul „Dunărea de jos" este unul dintre cele 163 de gal-uri din România și fiecare GAL are un număr de 5,6 experți angajați. Înmulțiți 5,6 experți cu 163 de GAL-uri și veți obține aproape 700 de persoane care lucrează pentru dezvoltarea rurală. Iată un motiv în plus pentru care trebuie să avem încredere în programul LEADER și în GAL-uri. Și apoi faptul că noi am demonstrat că suntem o entitate viabilă. Astăzi s-au semnat în GAL „Dunărea de jos" 8 proiecte de finanțare la nivel național, până în prezent vorbim de aproximativ 3000 de proiecte care s-au semnat. Este foarte important să avem multe proiecte, mulți beneficiari, pentru că în felul acesta se face dispersia mult mai bună a fondurilor europene. Avem nevoie și de mari investitori care aduc într-adevăr un mare aport la economia națională, locală, județeană, dar avem nevoie și de micii investitori, pentru că ei intră în toate interstițiile economice și fac acea activitate pe care un mare investitor nu ar putea să o facă. Și mai este încă un aspect. Oricine este mare acum a fost mic cândva. Ca să fii mare, trebuie să poți să ai șansa să demarezi, să fii mic."
Asociaţia producătorilor de echipamente din S.U.A. (AEM) l-a inclus pe antreprenorul din domeniul tehnologiei agricole Helmut Claas în galeria sa de celebrităţi, în cadrul unei ceremonii desfăşurate cu ocazia Adunării Generale Anuale. Helmut Claas s-a alăturat astfel unei galerii ce include multe alte personalităţi renumite, cum ar fi Benjamin Holt (fondatorul companiei Caterpillar), Joseph Cyril Bamford (fondatorul companiei JCB) şi Jerome Increase Case (fondatorul companiei J. I. Case Threshing Machine). Distincţia a fost primită de Dr. Theo Freye, purtătorul de cuvânt al consiliului de administraţie, în numele lui Helmut Claas. Helmut Claas şi-a exprimat personal mulţumirea celor prezenţi la ceremonie prin intermediul unui mesaj video înregistrat. Înregistrarea a fost efectuată cu o zi înainte de accidentul de maşină în care a fost implicat Helmut Claas la data de 24 octombrie; conform informaţiilor oferite de familie, acesta se află în proces de recuperare lentă.
AEM este o organizaţie care reprezintă producătorii americani de utilaje pentru construcţii şi echipamente agricole, fiind similară cu comitetele în domeniu din cadrul Federaţiei germane de inginerie (VDMA). Toţi angajaţii Grupului CLAAS din lumea întreagă au fost încântaţi la aflarea veştii despre distincţia acordată lui Helmut Claas de Asociaţia producătorilor de echipamente, pentru contribuţia sa importantă la dezvoltarea tehnologiei agricole la nivel mondial. În special, colegii noştri din SUA au fost foarte bucuroşi la aflarea acestei informaţii. Leif Magnusson, preşedintele CLAAS America, a declarat: „Este o zi cu adevărat specială pentru noi şi, bineînţeles, pentru domnul Claas. Întreg personalul fabricilor noastre din SUA îi urează însănătoşire grabnică."
La sfârşitul lunii octombrie, între 30 octombrie şi 3 noiembrie 2013, la ROMEXPO timp de cinci zile, 430 dintre cele mai importante firme din domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii şi zootehniei și-au expus produsele, echipamentele şi serviciile pe o suprafaţă de peste 30.000 de metri pătraţi în cadrul Târgului internaţional de produse şi echipamente în domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii şi zootehniei – INDAGRA
Un târg cu de toate
INDAGRA, cel mai mare eveniment internațional de agricultură, găzduit de ROMEXPO, a trezit interes pentru întreaga suflare implicată în acest domeniu cu mare potențial pentru România. Seminţe, bulbi de flori, îngrăşăminte, tehnologii şi echipamente pentru irigaţii, utilaje agricole, sere şi solarii, Tot ceea ce este mai valoros și mai frumos din domeniul creșterii animalelor a putut fi văzut și admirat și în acest an. Salonul de păsări de rasă, bovine, ovine, cabaline, dar şi demonstraţii, iată ingredientele care au făcut din INDAGRA un eveniment cu prezenţă obligatorie, atât pentru specialişti, cât şi pentru publicul larg.
O singură perioadă, mai multe târguri
Așa cum ne-a obișnuit, INDAGRA a deținut ingredientele și aromele esențiale pentru a atrage cât mai mulți vizitatori. De aceea, în acelaşi timp cu INDAGRA au mai avut loc alte cinci târguri complementare, care au delectat vizitatorii: INDAGRA FOOD - Târg internaţional pentru industria alimentară, ALL - PACK – Expoziţie internaţională pentru ambalaje, materiale, mașini şi echipamente specifice, EXPO DRINK & WINE – Târg de vinuri, băuturi alcoolice şi non-alcoolice, AUTOEXPOTEHNICA – Expoziţie internaţională de componente auto şi Târgul de Produse Tradiţionale. În cadrul acestora, au putut fi văzute o multitudine de produse alimentare şi echipamente pentru industria aferentă, diferite soiuri de vinuri din România, dar şi din Europa, materiale şi utilaje pentru industria ambalajelor, componente, accesorii auto, dar şi zone special dedicate produselor tradiţionale şi bio au încântat persoanele care au poposit la fiecare stand în parte. Producătorii și produsele ecologice nu au fost uitate nici anul acesta. Salonul de "Eco-agricultură" organizat de Federația Operatorilor din Agricultura ecologică "BIO ROMÂNIA" a avut pentru prima dată un spațiu mult mai generos de prezentare a roadelor ecologice românești.
Pe lângă companiile autohtone au fost și participări de grup din Grecia şi Turcia, precum şi Pavilionul Naţional al Franţei.
„Ne-am bucurat să putem oferi publicului evenimente de calitate, care cu siguranţă au fost apreciate de vizitatori. Diversitatea şi noutăţile au fost şi în aceast an atuul manifestărilor expoziţionale prezentate şi credem că toţi cei care le-au trecut pragul au găsit aici resurse şi informaţii pentru dezvoltarea afacerilor proprii", conchide Mariana Suciu, Director General ROMEXPO S.A.
Indagra 2013 în cifre
Cele şase târguri au reunit peste 700 de firme din România şi din străinătate, pe o suprafaţă de aproximativ 40.000 mp. Beneficiind de o puternică reprezentare internaţională, evenimentele au adus în faţa publicului atât companii autohtone, cât şi de peste hotare, din ţări precum: Austria, Belgia, Bulgaria, China, Coreea de Sud, Danemarca, Emiratele Arabe Unite, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Serbia, Slovenia, Spania, SUA, Turcia şi Ungaria.
Numărul mare de expozanţi, calitatea şi diversitatea produselor prezentate, noutăţile şi recordurile acestei ediţii au atras 60.000 de vizitatori în toate cele cinci zile.
INDAGRA a fost şi în acest an capul de afiş al manifestărilor expoziţionale, depăşind orice aşteptări: "A fost o ediţie care a bătut toate recordurile, fără îndoială. Fie că ne referim la numărul de expozanţi, la participările internaţionale, la numărul de produse expuse sau la vizitatori, anul 2013 este unul de referinţă pentru INDAGRA", declara Mariana Suciu, Director General ROMEXPO S.A.
Noutăţi şi recorduri
Ca la fiecare ediţie, şi de această dată INDAGRA a fost sinonim cu noutăţile şi recordurile. Dintre acestea, amintim:
- Cea mai mare pâine din România a fost coaptă în timpul evenimentului, având o greutate de 96 de kg. Aceasta a fost realizată din 57 de kg de făină, 34 de litri de apă, 10 kg de cartofi, 1 kg de drojdie, 1 kg de sare, iar procesul de coacere a durat 6 ore. Produsul final a fost tăiat şi împărţit vizitatorilor, chiar de către Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, domnul Daniel Constantin
- Berbecul de peste 100 de kg, "Miss Văcuţă" Vanessa, licitaţia cu strigare pentru animale, utilajele de ultimă generaţie, dar şi cea mai mare folie de sere din România au fost alte atracţii ale INDAGRA.
Manifestare expoziţională dedicată în mare parte specialiştilor, dar şi publicului larg, INDAGRA a fost şi de această dată gazdă a numeroase seminarii şi sesiuni informative, din cadrul cărora fermierii au putut afla stadiul fondurilor alocate pentru agricultură, cum pot realiza corect dosarele pentru finanţare, beneficiind în acelaşi timp şi de experienţa companiilor din străinătate.
Pentru familii şi în special pentru copii, weekend-ul a fost prilej pentru a vedea şi testa utilaje spectaculoase, dar şi pentru a admira numeroase specii de animale şi păsări, printre care şi exemplare rare, aduse doar în cadrul târgului.
Indagra prin ochii participanților
Florin Neacșu, director general adj. NHR Agropartners
Cred că a fost un târg reușit, cu foarte multă lume, mai ales în ultimile zile, perioada de weekend, a însemnat mai mult timp liber, iar vremea frumoasă a ținut cu noi și cu fermierii. A fost foarte multă lume interesată de achiziții, unii care momentan sunt speriați din cauza prețurilor de anul ăsta, nu se știe dacă la anul vor putea plăti. dar parcă se simte că începe să le revină încrederea și curajul. În general, târgul a fost reușit și mă bucur că am participat și noi, pentru că am întâlnit foarte mulți clienți, atât existenți, cât și potențiali, care ne-au apreciat exponatele și cu care sper să colaborăm în continuare.
Marius Mitra, director regional vânzări Maschio Gaspardo România
Indagra se vede că a început să capete importanță, dar după părerea mea și din ce am discutat și cu alții din mecanică agricolă, ar trebui să se facă o diferențiere între specialiști, fermieri și ceilalți care vin doar să vadă, pentru că se creează o mare confuzie. De exemplu, la Agritechnica pentru a nu veni cei neinteresați se practică un tarif mai mare de intrare undeva între 30 și 50 de euro și atunci se cam elimină cei care ar putea să vină fără a fi interesați și vin specialiștii, vin fermierii.
Claudia Cădar, country manager Rota Guido România
Aceste zile de târg mi s-au părut foarte profitabile, ne-am întâlnit cu vechii clienți. S-a schimbat atitudinea celor care vin la târg, în anii trecuți veneau, luau pliante, plecau, nu păreau interesați, în schimb acum vin clienții dedicați, știu ce vor. Sunt clienți noi, dar și dintre cei vechi care se extind, poate nu în fiecare an, dar tot la al doilea an mai completează, mai fac câte ceva, construiesc un adăpost nou, sunt și clienți noi care doresc să înceapă acum o activitate, să investească în zootehnie.
Neculai Apostol, fondator grup Cosarom
Nu-ți ajunge timpul să vezi absolut totul, pentru mine este o plăcere să merg la târguri și la acesta cu atât mai mult, că este în țară la mine.
Paolo Lucacioni, administrator Paolo Consult
Indagra anul ăsta a prins și vreme foate bună, sunt și mai mulți expozanți decât în anii trecuți, cu tehnologie nouă, asta înseamnă că producătorii de utilaje au pătruns foarte mult în România, cel puțin la INDAGRA, unde este cel mai mare târg, am înțeles, din Europa de Est. Acum nu știu câți vizitatori sunt, dar am văzut foarte multe utilaje, mașini agricole și tehnologie. Asta înseamnă că cine vine face un studiu de piață și marketing, că există cerere, iar lumea investește în târguri ceea ce este foarte important.
Cătălin Tudoran, medic veterinar Romvac
Dacă stăm să comparăm anii trecuți, de acum trei ani încoace, asta este cea mai reușită ediție, atât din punct de vedere al vizitatorilor, cât și al expozanților. Încă nu s-a ajuns la dimensiunea pe care o avea prin 2007-2008, dar este pe un trend ascendent, se pare că se intră pe făgașul cel bun.
Adrian Rădulescu, consilier prezidențial
Este un eveniment care a intrat în tradiția noastră a românilor. Pe an ce trece, el crește, atât în intesitate, cât și în calitate și implicit devine unul dintre cele mai mari târguri din domeniul agricol. Au învățat și agricultorii că nu trebuie să stai numai acasă și dacă vrei să progresezi trebuie să fii tot timpul în pas cu tehnica agricolă,care are o evoluție mai spectaculoasă decât a automobilelor. Dacă la acestea o nouă serie vine la 4-5 ani, aici în fiecare an se manifestă o evoluție puternică, cu schimbare de tehnologie și atunci este cazul să învățăm pentru a putea să ne optimizăm activitatea, iar optimizarea se face în două feluri, prin scăderea cheltuielilor și creșterea producției. Noi la târgurile astea trebuie să învățăm cum să facem lucrări minime, cu costuri mici și cu efect mare, adică productivitate, și cu siguranță aici chiar ai ce vedea. Pe mine mă interesează niște echipamente pentru ferme de reproducție scroafe, un FNC pentru producere de hrană pentru pește, niște tipuri de ferme zootehnice din structură metalică, niște generatoare și niște module de utilaje.
Sorin Anderco, dir. gen. GEA Farm Technologies România
Ediția de anul acesta a INDAGRA este mult mai interesantă, încă din prima zi am avut foarte mulți vizitatori, oameni interesați, oameni cu proiecte noi, deci pot să spun că anul acesta INDAGRA pentru mine este o expoziție care se schimbă și sper ca și anii viitori să meargă tot în trendul ăsta.
Costin Ionescu, regional sales manager AB Energy România
Față de anul trecut, târgul a evoluat, dovadă că există un pavilion în plus cu expozanți, iar din punct de vedere al vizitatorilor, sunt din ce în ce mai mulți interesați de cele prezentate în cadrul INDAGRA, în general și în special de biocogenerare, producerea de energie electrică și termică din biogaz
De foarte mulți ani ezit să comunic statistici din lumea vinului datorită faptului că sunt accesibile, accesabile, publice fiind. Totuși, constat că, în iureșul vremurilor, avem din ce în ce mai puțin timp să selectăm informațiile folositoare pentru planuri pe termen lung și mediu.
Știați că...:
Suprafaţa cu viţă-de-vie a celor patru puteri europene, Italia, Franţa, Spania, Portugalia, este în scădere?
Suprafaţa cu viţă-de-vie din Asia (China, Iran, Turcia), este în creştere?
De asemenea, emisfera sudică (prin Africa de Sud, Noua Zeelandă, Australia, Chile, Argentina), are creşteri semnificative? De exemplu, Noua Zeelandă şi-a mărit suprafaţa cu viţă-de-vie cu peste 21% din 2000 până astăzi.
România este singură ţară europeană cu trend ascendent în înfiinţarea de noi plantaţii viticole?
Ne aflăm pe locul 11 în clasamentul mondial al producătorilor de vin?
Germania se află cu două poziţii înaintea noastră în acelaşi clasament?
O ţară despre care mulţi români nici nu ştiu că produce vin, China, este pe locul 4 în lume şi are prognozate creşteri în continuare?
Republica Cehă, cu o producţie de 7 (şapte) ori mai mică decât a României, obţine medalii la Concursurile Internaţionale în număr sensibil egal cu ţara noastră?
Slovacia a găzduit în 2013, Concursul Mondial de Vinuri (CMB)?
Cei mai mari importatori de vin sunt în ordine : USA, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Rusia şi Franţa? Pe care din aceste pieţe suntem prezenţi şi avem o comunicare coerentă?
În Ungaria vinul este o prioritate a tuturor guvernelor, existând campanii de educare prin emisiuni TV, (vândute şi televiziunii române), cărţi, reviste, flyere, subvenţionate de stat?
În aceeaşi ţară vecină, există zeci de târguri şi festivaluri dedicate vinului, tot atâtea ordine şi frăţii ale vinului şi un eveniment major VINCZE care le depăşeşte pe toate cele din România puse la un loc?
România, dintre ţările producătoare de vin, are cele mai puţine muzee ale vinului, şi în afara celui de la Hârlău, niciunul nu întruneşte condiţiile minime pentru această titulatură?
Deşi penetrarea şi utilizarea Internetului are o rată foarte mare în România, achiziţia de vin online are cote nesemnificative?
Bulgaria este un model de dezvoltare pentru circuite turistice de crame cu degustare şi SPA-uri cu ,,oenoterapie"?
În Italia există zone viticole în care producătorii cooperează şi prin valorificarea deşeurilor strânse în comun ajung aproape de independenţă energetică?
Există reviste de vin care ating un număr record de cititori, chiar 1 milion? Evident, nu este cazul României.
Soiurile româneşti au randamente mai bune în obţinerea de medalii în comparație cu soiurile străine din vinurile româneşti?
Feteasca Neagră a avut, în raport cu numărul de probe înscrise la IWCB, cea mai eficientă participare?
În lume, muzeele vinului sunt acceptate că entităţi capabile să informeze, să educe, să califice profesional, să aducă beneficii economice şi să coaguleze elemente de identitate naţională, regională etc?
Există un festival de film şi fotografie dedicate în întregime vinului? Se numeşte OENOVIDEO şi se desfăşoară în Elveţia. Nu s-au înregistrat prezențe româneşti.
În Franţa se află sediul unei organizaţii internaţionale a jurnaliştilor şi scriitorilor de vin? Se numeşte FIJEV şi are membri din întreaga lume, care scriu sau corespondează cu cele mai influente publicaţii de pe plan mondial. Niciun program de comunicare plătit de statul român nu a vizat, vreodată, aceşti vectori de imagine.
În curând se va desfăşura cel mai mare târg internaţional de vinuri de la noi? GOODWINE, 22 – 24 Noiembrie 2013, ROMEXPO, pavilion C1.
Hai să-ţi fie de bine şefu'. Te-am văzut în târg târcolind, ca cum pisica oala cu chişleag, pe boierii ăi mari, că n-o să mai poci să zici că nu-i ai la deştu' ăl mic, pe carele porţi ghiulu' de ţi-l dete mogulu' pintru serviciu credincios. Acu' zic că ţ-ar fi putut da Steaua României, batâr aia de i-o trase îndărăpt lu' popa. Mă îmbucurai la sfârșitu' lu'Brumărel de o acţiune dă la primărie care ne dusă şi la moaşte, nu ca pe vremea dinainte, când n'avea parale nici pintru dospapir şi se ajuta cu ziare, să mă ierţi. Ne-am repezit la oborul dă animale dă'n capu' statului să arvunească hodorogii den comună neşte capre, dă ălea de dă lapte cât ghiţâca. Au auzit pe tevereuri, la alde şefu' de la agricultură că de la anu' ce vine, ori hălalantu' se închide robinetu' ue la laptele de vacă, că nu-i taman-taman, pe parte dă calitate, da'l dăşchide pe larg pintru capre. Găsiră oarece capre, da' se deşteptă ciubenii şi cerea pă capra, cât pe o ghiţăcă cu ghiţăl în burtă, de unde tomna veniseră dă la o adunare, un' le zise, că ăi mai prima văcari, căprarii or să fie, în orizontul douăzeci, douăzeci (hai că nu ştii ce-i asta, că nu te-am văzut în sală!). Ai dracu' făcură ca' cu grâu, cum vrui şi io să bag oarece lovele şi să-l revând la harapu' de bântuia p'in supturbană, cum se cocoşi unu' p'in ogradă şi dete cu preţu' dă pămânţi, de icniră până'n rărunchi fermierii dă moşii date'n parte, că le dete arendaşii câţiva firfirici. Ajunse ţuhalu' (cum îi zice A'Mea!), mai scump decât umplutura. De'un parexamplu', dacă mă întrebi, suptţiu dă'n străfundu'străfundului foalelor trecerea la toată zootecnia naţională, pă caprine dă lapte-carne, că mi se învârtoșează aprovizionarea la sereleu' mueirii, "Tradişionalciordidproduct", că capra, noaptea, tace mâlc, ca săú de tufă, să mă ierţi, că nu-i cât malu' ca vaca şi nici gureşă ca galiţa ori grăsunii. Ce păţii şi cu ăşti o să spui şi la morţii, când i'oi întalni cum să'ntălni Dom'Viorel cu Nea'Traian, la drum de seară, p'in Vaşington. Aveam o comandă dă şase grăsuni, aşa ca la şaij dă chile pă viu, să-i proţăpească unii de făcea o nuntă, acu' trei joi. Singura mea nădejde erea alde injineru' din capu' satului, îl ştii matale că i-ai luat on enterviu mai pe vară, care avea taman pe taman şi o scrofă cât malu'. Acu' mă costă ceva şpraiuri, că nu adormea neam (bag sama că injineru'îi nărăvise la ietnobotanicele, de pe acolo de unde lucră el, că le cară cu Loganu!), da' pân' la urmă prididi şi onorai comanda! Bre, toamna asta merse bine! Am pătulili pline. Cinci pătule şi trei arioaie cu ştiuleţi şi camera din faţă plină cu grâu, amândouă iecologice, că de unde bani de chimicale la pogonarii din supturbană. Dacă hipsterii ori ecspaţii n-o s-o întreabe pă muiere dă certificare bio, m-am scos, că mai nou cică' nu poci nici să vântui ecologic, dacă nu e unu'să-şi vâre nasu' să-l certifice. Pericol dă infrigiment uist, cum îmi zise mie o limbă din minister care şade la noi. Ce nu pricepi? O sursă, bre! Dă ăialanţi zăltați pe iecologice n'am grije, că ce ştiei ei? Cum văz că e oleacă albăstrite (le am cam trase!), cum pune botu', că nu e chimicalizate. Ce face cu grăunţele întrebi? Am auzit că are râşniţe dă cuhnie şi'şi face uruială pintru lipii şi mămăligi, să fie siguri că nu se otrăveşte dă la industriale şi superintensive. Nu-i treaba mea! E unii cu stolu'! Bine că decartează pintr'un chil cât ar da pe dublă! Mai strânsei ceva şi cu munca de la sfârşit de săptămână, că în ultimele două luni îmi promovai lucrătorii de noapte, ăia zece de-i am, la protestele de zi pă capitală, care nu fură chiar rele pă parte dă profit. Cin'zeci per cap, mie ca angajator, cin'zeci pintru ei, că trebuia să-şi ţână foncţională vuvuzeaua cu netimbrată (le-am dat-o cu discaunt, că nu-s câinos!) Dacă nu curge, pică! Acu' auzi că are nevoie şi dom' Sorin. Jbilţari dă maidanezi. Ce să zic, ie o oportunitate de afaceri! Tot aşa, o s'tă pă zi, pă cap! Jumi-juma! Poate bagi o vorbă unde ştii mata! O să binemeriţi dă la mine! Hai să auzim de bine, că nu pricep de ce se plânge unii că nu merge afacerile în ţărişoara noastră. Mie îmi merge, mai ales cu agricultura pă timp de noapte. Aşa că confirm şi suptţin vorbili lu' dom'Victoraş cu creşterea la pib. Nice el n-a semănat, da' culeje. Mai p'in munţii ăia stacojii, mai pă deal, mai pă câmpie. Din frângerile pă şest, cum ar veni! Doar săracu' NeaTraian rămase să bântuie, da' nu mai are mult şi se scoate. Şi atunci să te ţii creşteri dă piburi pă locuitor. Unu' doi, acolo! Da' reprezentativi! Viitor de aur ţara noastră are, dacă înţelegi ce vreau să zic!
Gheorghe