Mihail Eminescu
„În genere toată societatea secolului al XVI-lea şi al XVII-lea se poate caracteriza scurt: Datoria se preface în drept. Noi la începutul veacului acestuia am fost încă în veacul al XVII-lea. Datoria de a fi slujbaş al ţărei, o datorie foarte grea şi periculoasă sub domniile vechi, devine un drept de a sluji ţara, de-ar vrea ea sau n-ar vrea.
Şi aceşti îndreptăţiţi de a o sluji se'nmulţesc din zi în zi, căci izvoarele de puteri ale societăţii curg spre un singur punct, spre acest privilegiu, părăsind vechea şi neatârnata lor albie. Negustorul vrea să fie boier, ţăranul - fecior boieresc, boierul mic - boier mare, boierul mare - domn. Şi boierii mici cum se formează? Prin meritele personale ce le au pentru stăpânii lor, nu prin slujbe făcute ţărei. Camardinerii, comişii de la grajdiuri, vechilii de moşii, vătajii, se boieresc toţi şi au o progenitură foarte bogată. Această progenitură împle cancelariile şi aleargă la fiecare suplicant, ca să-i toarne cenuşă sau năsip pe hârtie. Mulţi din acei cari au început astfel cariera încarcă astăzi casa pensiunilor, care'ntr-un rând îşi suspendase plăţile. [...]
Pe când în statele vecine domnea un binefăcător absolutism, care deprindea popoarele la o muncă regulată, la noi vodă era cu mânele legate, temându-se vecinic de plângeri la Poartă şi de răsturnare. Să vorbim drept - se poate pretinde de la un om să fie mai mult decât om? Când domnul nu e pus afară de orice controversă, ce devine el decât o simplă persoană care-şi caută de interesele sale.”
Într-o ţară unde fiecine zice: <chacun pour soi> şi <apres moi le deluge> - ce să zică domnul decât tot atâta...
(Fragment din articolul "Influenta austriacă asupra românilor din Principate", apărut în "Convorbiri literare", pe 1 august 1876)
Gheorghe Ionescu Şişeşti
“La noi în ţară, din 100 de ani, trei sunt foarte secetoşi, 58 sunt secetoşi, 24 ploioşi şi numai 15 sunt foarte ploioşi. De aceea, de abia în 40 din 100 dobândim în România recolte îmbelşugate. Curba de variaţie a recoltelor merge paralel cu curba de variaţie a precipitaţiilor atmosferice. Regiunile cele mai secetoase ale României sunt: Câmpia Dunării şi cu deosebire Bărăganul, Dobrogea, Sudul Moldovei şi Basarabia. O insulă mare secetoasă este în Nordul Moldovei şi Basarabiei, pe Jijia şi Prut, care cuprinde o bună parte din judeţele: Iaşi, Botoşani, Dorohoi, Bălţi, Soroca şi Orhei. O altă insulă de secetă este în centrul Transilvaniei, la sud-est de Cluj, ţinutul pe care localnicii îl denumesc Câmpia Ardealului.”
(Fragment din conferinţa ţinută în ziua de 23 februarie 1931 la Radio Bucureşti)
Se înțelege că n-am cumpărat nimic, mai ales că a doua zi era Duminică - referendum. Am reţinut însă expresiile, sintagmele ar zice unii, să le fie de bine, care din nefericire caracterizează multe din cele pe care le trăim și le pătimim: merge și așa, și… cum ți-o fi norocul. Și iar mă gândesc la referendum.Ca om ce cu osârdie și cu deosebită plăcere – de ce să nu o recunosc – îmi fac veacul prin cele târguri, oboare și talcioace – că doar nu geaba am semnat, atâta amar de vreme, la radio, rubrica „De prin pieţe adunate” - mărturisesc, cu mâna pe inimă, că diferite feluri de comersanți, autentici sau improvizați, împinși de dorința de câștig ușor, obținut cu cât mai puțină trudă, ori siliți de nevoie să-și vândă pe te miri ce produsele ori agoniseala de-o viață, am întâlnit prin aceste locuri. Și din aceia care-ți ofereau potcoave de cai morți, ori brânză întărită cu ceva ipsos și din ceilalți ce voiau să-ți ia ochii și să te golească la chimir cu tinichele pe post de aur de 24 de carate, ba chiar și unii – Doamne, ce s-au mai înmulțit în ăști ultimi ani - care iți promit marea cu sarea, blana ursului din pădure, pământ pe lună și vize șenghen în Patagonia. Ceea ce n-am întâlnit, până mai deunăzi, mai deloc, a fost un neguțător cu adevărat cinstit. Că tot s-a bătut în astă vară monedă calpă pe această calitate umană, existentă, se pare, chiar și la politicienii români. Uite, frate, asta-i marfa, bună-rea, cum o vezi, dacă-ți place, o iai, de nu, ai drumul în față, atât te costă, fără de tocmeală și te poftesc să nu vii cu dânsa înapoi, că nu ți-o mai primesc. Cum un proverb românesc spune, și nu minciună grăiește, că tot fieraru’ – era să scriu țiganu’, dar nu scriu – își laudă ciocanu’, mai toți vânzătorii – de parcă ar fi de-o mamă – îți îndrugă verzi și uscate și îți fac capul calendar cu privire la osebitele însușiri, virtuți și merite – cum altfel – pe care le au bunurile scoase pe piață. Ei bine, cum precizam ceva mai devreme, deunăzi mi-a fost dat să am nesperatul noroc de un comersant cinstit cu adevăratelea. Pe ziarul întins pe jos, pe post de tarabă, se aflau expuse, în soarele nemilos al lunii lui cuptor, două cutii cilindrice pe care erau fotografiați trei crenvurști, de-ți lăsa gura apă când îi priveai, batoane de ciocolată – și ele în ambalaje de concurs, felurite conserve de pește, toate import vest. Prețurile? Mai mult decât rezonabile, de pomană aproape, că tot ne aflam într-o dimineață de sâmbătă. Cum ceva nu era, parcă, în regulă, risc o întrebare: Dar termen de garanție n-au? Ba au, zice vânzătorul. Au, întărește, da’… e cam expirat. Păi și atunci? îmi exprim nedumerirea. La cât dai pe ele, merge și așa. Și, dacă, ferească Sfântul, mă îmbolnăvesc, ori, și mai rău, dau ortu’ popii după ce le consum? Cum ți-o fi norocul! răspunde, privindu-mă cu lehamite.
Bine ar fi! Dar din păcate, nu e! Şi nici nu se întrevede o asemenea minune într-un viitor apropiat, oricât ar promite viitorii aleşi ai neamului în campaniile electorale. Aşa încât, mai puneţi-vă pofta în cui, că nici răbdările prăjite nu-s de lepădat. Dau bine la siluetă. Că şi harnicele furnici, chiar şi cele cu miros de răşină, tot slabe şi firave sunt. Aşa că, asta e şi la vară cald.Şi pentru că tot am pomenit de ale gurii, cu totul altfel ar sta lucrurile dacă aşa, dintr-o dată, prin cele gospodării ar năvăli, dar în ordine şi disciplină, pe rând şi nu de-a valma, ceva orătănii şi animale domestice, comestibile, cum altfel, ori, şi mai bine şunci, cârnaţi, caltaboşi, claponi umpluţi şi alte delicatesuri gata preparate numai bune de mâncat pe săturatelea, până ce adormi la umbra străchinii.Iertat să fiu, oameni buni, dar dacă gândiţi astfel, gândiţi cu strâmbătate, pent’ ca să văd şi eu cât de bucuroşi veţi fi când veţi găsi zeci, sute, mii şi ș’de mii de furnici prin dulapurile de la bucătărie, în aşternuturile de pat – să te ţii atunci amor pasional – prin cele mai mici cotloane şi firide ori, doamne fereşte, prin cele mâncăruri ori bucate, care şi aşa nu ajung şi nu îndestulează.În loc să tai în neştire arborii – cum adesea fără nicio socoteală se întâmplă mai la toate speciile – pentru a obţine această sevă revigoratoare ori să arunci banii pe diverse chimicale care, auzi ce trăznaie, dau această aromă, ai la dispoziţie, pe gratis pădurea de răşinoase în propria casă.Sunt convins că habar n-aveţi. După cum nici prin cap nu le-ar fi trecut că există, nici locuitorilor din Piatra Neamţ – vă recomand cu căldură să vizitaţi, de vă permit timpul şi punga, acest frumos şi curat oraş moldav – până ce, mai an aceste bizare insecte nu le-ar fi pătruns prin case. O să ziceţi, probabil, ei şi ce dacă, foarte bine că au venit, ce poate fi mai plăcut decât să ai în locuinţă parfum de răşină de brad?Știați că există furnici care emană un miros de – nu de acid formic, că despre acesta are cunoștință mai toată lumea – ci de rășină de brad?
Şi atunci, l-am auzit abia şoptind pe Tase a lu' Plătică - şi atunci să mă apuc de crescut lichitori? Faci cum te duce mintea şi cum crezi de cuviință - i-am răspuns în doi peri, pierindu-mi brusc cheful de şagă. Orişicum, până te dumireşti cum şi ce, nu fi calic, mai toarnă o stacană.Altfel, ba nu plouă destul şi este secetă, ca în ăsta vară, ba toarnă cu lunile şi sunt inundaţii, ba nu este zăpadă şi îţi degeră semănăturile, ba e prea multă şi tot nu îţi convine, ba grâul se vinde prost şi dubla de porumb o ia razna ca preţ, ba vinul e acru, iar lâna nu se cumpără neam, tărăşeniile se ţin aţă şi oricât te străduieşti nu ajungi la niciun liman, iar dacă mai vine şi referendumu' şi scade leul... te-ai cam ars!Măi, fratele meu - am făcut-o pe deşteptul, economie de piaţă aţi vrut, economie de piaţă aveţi. Iar de pofteşti să ieşi în câştig şi nu să mergi ca până acum în pierdere, te aliniezi şi te adaptezi, produci ce se cere şi se produce bine - struţi care bagă capul în nisip şi fac ouă, vipere la sân, melci cu coșmelia în spate, orice, cânepă nu, că te leagă, orişice din muncă oablă şi negoţ cinstit ca să scoţi sărăcia din casă... altfel ce...? M-a contrazice vrăjmaş Tase a lu' Plătică.Când, mai în glumă, mai în serios l-am sfătuit asupra afacerii de care să se apuce şi cu bani puţini să obţină câştig frumos, Tase a lu' Plătică, până atunci destul de vesel şi de bine dispus - doar închinase vreo câteva stacane de samahoancă - m-a privit lung, apoi, dintr-o dată mânios, s-a zburlit: crezi dumneata, că eu, om cu părul sur la tâmple o să mă apuc acum, la bătrâneţe, să mă vâr, gol puşcă, în cea apă că să se urce spurcăciunile pe mine, pentru ca mai apoi să le strâng şi să le trimit prin cele străinătățuri? Nu, nici vorbă - am încercat să dreg busuiocul - cum să te vâri matale la murat, deşi pe vipia asta nu ar fi deloc rău, vroiam să zic altceva, de fapt, nici nu se procedează astfel - există un chichirez potrivit pentru asta - fără nicio îndoială însă că din creşterea, recoltarea şi exportul lipitorilor - nici o aluzie la politicieni - poţi dobândi destul de repejor ceva chiar la pungă, dacă te îndoiești - am adăugat - întreabă pe cei care s-au ocupat de trebșoara asta şi ai să afli că nu arunc vorbe-n vânt. Care va să zică, a sugerat printre dinţi Tase a lu' Plătică, care va să zică, las eu pământurile şi vitele de izbelişte, drept e că mare folos nu prea mai am de la dânsele în ultima vreme, dar să prăşesc cele lichitori, de mă apucă şi scârba numai când mă gândesc...
Chiar la începutul acestei luni, cu puțin timp înainte de a se preda mandatul noii con-duceri, pe site-ul MADR a fost postat un proiect de HG extrem de interesant și atractiv pentru agricultorii mai mici sau… mai mari. 200 de lei/ ha pentru suprafețele cuprinse între 1 și 150 ha/exploatație pentru fermierii care înființează culturi în toamna lui 2012.
Breee…zău că nu-i rău. Sună a Remeș. El a putut, acum de ce să nu se poată?
Dacă ne luăm după argumentul din proiectul de HG, e permis acest ajutor, adică se acordă în conformitate cu regulamentul CE nr.1535/2007, iar cuantumul maxim nu depăşeşte echivalentul în lei a 7.500 euro pe beneficiar, cam 33.000 lei, când euro n-o luase razna sau leul?
Mult, puțin, veți spune, știe fermierul că are de luat niște bănuți, pe care se poate baza, cu care poate să-și facă un oareșce plan de cultură pentru toamna 2012, de afaceri chiar, mai spune proiectul, și nu orice fel de plan, ci chiar unul pe termen mediu. Posibil, de ce nu, pentru agricultorii cu suprafețe de până la 150 ha.
De acord cu faptul că agricultorii vor avea venituri echitabi-le, iar pe piață va fi producție ceva mai multă, dacă, și numai dacă, Dumnezeu e din nou Român, și dă ploaie când trebuie.
În fine, de plăţile compensatorii ar fi beneficiat sau vor beneficia - cine știe? - aproximativ 450.000 de producători agricoli, acoperind cam 1,8 milioane ha cu culturi de toamnă (grâu comun, orz, orzoaică, rapiţă, triticale, secară, grâu dur).
Problema surselor financiare? Rezolvată! Se asigură de la bugetul de stat în limita prevederilor bugetare acordate MADR pentru anii 2012 și 2013, adică 350 milioane lei (aprox. 80 milioane euro).
Repet, pe hârtie, intenția e bună. Ce a pățit Remeș, se știe. A fost avertizat de Coana Uniune Europeană că așa ceva nu se face fără aprobare. Și o altă „greșeală intenționată” nu se mai poate face. Cel puțin așa susțin unii… Sau se poate! Bine i-ar fi, totuși, fermierului român! Nu foarte tare, dar, se mulțumește și cu mai puțin. O fi o compensare a SAPS-ului/2011, mai mic și de la UE și de la Bugetul național ? Chiar credeți? Mai am două întrebări: cine aprobă și cine aplică?
În urma exportului de cereale din perioada 2011-2012, profitul Rusiei a depăşit 7 miliarde de dolari. Au fost exportate aproximativ 27 de milioane de tone de cereale, în acest fel Rusia şi-a bătut propriul record în ceea ce priveşte exportul de cereale. Principalii cumpărători rămân în continuare partenerii tradiţionali, precum ţările din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu.
Statul îi va ajuta pe fermierii afectaţi de inundaţii, aproximativ 14.000 de hectare au fost calamitate în urma ploilor- a anunţat ieri, la Arad, ministrul agriculturii, Daniel Constantin. Deja, mai multe stații de desecare, au fost puse, în mod gratuit, la dispoziţia fermierilor care au culturi afectate de inundaţii. La rândul său, primul-ministru, Victor Ponta, a anunţat că fermierii care au avut de suferit de pe urma revărsărilor de ape vor primi despăgubiri şi că în acest scop va putea fi folosit Fondul de rezervă al Guvernului.
Meteorologii avertizează că începând din această dimineaţă până mâine vor fi ploi, descărcări electrice, vijelii şi, izolat, căderi de grindină în nordul şi centrul ţării. De asemenea, alertele cod portocaliu şi galben pentru Harghita, Covasna, Braşov şi Vrancea au fost prelungite până azi la ora 10:00.
Etiologie
Boala este cauzată de tulpini beta hemolitice de E coli. Aceste bacterii produc o toxină foarte puternică (verotoxină), asemănătoare cu toxina produsă de agentul cauzal al dizenteriei umane. Bacteriile se întâlnesc în conţinutul intestinal al purcelului ca urmare a intervenţiei unor factori favorizanţi ca : supraalimentaţia, raţii cu conţinut ridicat de proteine, schimbarea alimentaţiei, raţii alimentare sărace în vitamine (în special complex B, vitamina A) şi microelemente, adăposturi neigienice. Colonizarea intestinului cu aceste bacterii nu este posibilă atâta timp cât purcelul este alăptat zilnic cu lapte de la scroafă. Trebuie ştiut că după înţărcare purceii sunt foarte sensibili la îmbolnăviri deoarece, fiind separaţi de mamă, nu mai primesc lapte cu anticorpi care să-i protejeze de agresiunea bacteriilor. Astfel hrana administrată în această perioadă trebuie să fie restricţionată cantitativ şi calitativ (redusă în proteine).
Boala edemelor evolueaza sub două forme clinice: supraacut şi acut. Forma supraacută este lipsită de semne clinice, iar purceii sunt găsiţi morţi, mai ales dimineaţa. Forma obişnuită a bolii este cea acută şi se exprimă prin abatere , lipsa poftei de mâncare şi tulburări nervoase exprimate prin încordări în mers, tulburări de echilibru, tremurături musculare, scrâşnituri din dinţi, mişcări de pedalare ale picioarelor,
pareze, paralizii etc. Un semn caracteristic este edemul pleoapelor care poate să cuprindă fruntea, baza urechilor şi alte regiuni ale corpului. La cea mai mica excitaţie purceii guiţă, se rostogolesc şi prezintă crize epileptiforme. Animalele mor prin asfixie de cele mai multe ori în primele 24-36 de ore.
Diagnosticul
se suspicionează atunci când în efectiv apar mortalităţi bruşte la purceii recent înţărcaţi, sau pe baza semnelor clinice ale celor care sunt în viaţă. Diagnosticul de certitudine se pune în laborator .
Prognosticul bolii este grav datorită evoluţiei rapide a bolii.
Profilaxie şi combatere
Deoarece intervenţiile terapeutice în cazul apariţiei bolii au în general rezultate slabe accentul trebuie pus pe măsurile de profilaxie generală. Foarte importantă este alimentaţia purceilor înainte şi după înţărcare.
Astfel, purceilor sugari trebuie să li se administreze cantităţi mici de furaje şi apă pentru a fi pregătiţi la momentul înţărcării. La înţărcare se va administra furaj, în cantităţi mici cu conţinut scăzut în proteine pentru a se evita supraîncărcarea tubului digestiv. Apa de băut trebuie să fie tot timpul la discreţie. Purceilor proaspăt înţărcaţi trebuie să li se administreze vitamine : VITA B COMPLEX, AD3E, CPB, HEPATOPROTECT, dar şi antibiotice care să prevină multiplicarea colibacililor beta hemolitici în intestin: COLISTIROM sau ANOXINEOVIT.
O altă măsură de profilaxie generală este dezinfecţia periodică a adăposturilor cu soluţii de DECONTAMINOL, DEZINFECTANT CATIONIC.
Tratamentul purceilor cu semne clinice de boală dă rezultate slabe, de aceea trebuie făcut un tratament general întregului efectiv de animale susceptibil de boală utilizând antibiotice : COLISTIROM, COLISTIROM I, AMOXICOLISTIN. Concomitent, se recomandă întreruperea furajării pentru 12-24 de ore, timp în care se consumă numai apă în care se adaugă vitamine şi HEPATOPROTECT. Pe timpul tratamentului alimentaţia purceilor va fi alcătuită din furaje verzi, suculente, LAPTE PRAF (înlocuitor de lapte), apoi vor fi introduse în mod gradat în alimentaţie concentratele specifice vârstei .
O nouă generaţie de tancuri de răcire a laptelui
Tancurile de răcire PCool oferă capacitate optimă de răcire, cu consum redus de energie. Evaporatoarele de inox STI asigură un transfer optim de căldură. Sunt create special pentru a asigura o distribuție optimă a refrigerantului pe toată suprafața. Recircularea uleiului în evaporator garantează lubrifierea eficientă, un grad înalt de siguranță şi o durată lungă de folosire. Tancurile de răcire sunt izolate cu spumă poliuretanică fără CFC. Fermierii pot, prin urmare, să răcească, dar şi să depoziteze perfect mici cantități de lapte, cu o cantitate mică de energie. Întrucât temperatura creşte doar puțin între mulsori, calitatea laptelui se păstrează.
Un control electronic de mărime A4, cu un afişaj digial clar, verifică şi monitorizează capacitatea de răcire. Unitățile de refrigerare şi agitatoarele reglate din fabrică răcesc laptele rapid şi în siguranță la un nivel scăzut al consumului de putere. Pornirea răcirii este întârziată automat în timpul primului muls. Pentru a asigura o măsurătoare corectă a volumului de lapte, toate tancurile de răcire a laptelui PCool sunt calibrate cu o riglă de inox.
Noile tancuri de răcire a laptelui de la GEA Farm Technologies se livrează în şase variante pentru clasa 2 BII şi în şapte variante pentru clasa 4 BII, în trei diametre diferite. Cisterna şi unitatea de refrigerare sunt montate pe o ramă solidă, galvanizată, cu picioare reglabile. Tancurile PCool respectă toate standardele curente de siguranță, design şi performanță. Spălarea este simplă, mulțumită unui capac generos dimensionat.
Cu PCool, GEA Farm Technologies a dezvoltat o nouă generație de tancuri de răcire care oferă soluția cea mai igienică şi eficientă energetic pentru răcirea şi depozitarea laptelui. Astfel şi fermele mici producătoare de lapte pot asigura o calitate înaltă laptelui produs.
Despre grupul GEA
GEA Farm Technologies, cu sediul central în Bönen - Germania, oferă fermierilor soluții integrate de produse şi aplicații, cerute de producătorii actuali: de la concepte de design şi organizare a fermei şi afacerii, până la managementul zilnic al cirezii şi fermei.
Din 1926, compania este cunoscută pentru inovațiile tehnice vizionare. Prin competențele ei cheie, combinate de la producerea de lapte la sisteme de evacuare a dejecțiilor, echipament de fermă şi furajare automată, precum şi prin service cu înaltă calificare şi conceptele de igienă, GEA Farm Technologies furnizează o gamă completă şi actuală de produse şi servicii. Aceste produse şi servicii acoperă toate mărimile de cirezi şi întâmpină gama completă de cerințe ale clienților din întreaga lume, ținând cont de individualitatea fiecărui animal.
Pe glob, GEA Farm Technologies are mai mult de 2.100 de angajați, în companii răspândite în peste 60 țări.
Tehnologia de producere a vinurilor de Sauternes.
Tehnologia de prelucrare este aproape identică peste tot și a rămas în general cea tradițională. Cât mai rapid după recoltare, strugurii sunt transportați la cramă unde vor fi presați de foarte multe ori. Acest lucru este esențial pentru a extrage un must cu o concentrație ridicată în zaharuri. Vinificația începe cu recepția recoltei, ciuberele cu boabe sau cu porțiuni de struguri stafidiți, se golesc, fie direct în coșul egrafulopompei, fie într-un buncăr, de unde se trec apoi în fluxul tehnologic de vinificare. Valțurile de la zdrobitor sunt astfel adaptate, încât să se asigure distrugerea integrității boabelor, fără ca semințele să fie sfărâmate. Desciorchinatul s-a dovedit oportun numai în condițiile în care se efectuează parțial. Prezența a 20-40% din ciorchini în mustuială asigură o mai bună separare a mustului de boștină, avantajând și ușurând mult operațiunile de scurgere și presare. Menținerea, timp de câteva ore, a recoltei zdrobite în stadiul de mustuială favorizează o mai bună extracție a componentelor de aromă și gust din pielițe. Presarea recoltei se realizează ținând cont de textura și fragilitatea boabelor. Un aspect diferit față de alte vinuri albe este faptul că zaharurile și calitatea acestora cresc cu fiecare presare în plus. În urma primei presări (utilizând o presă pneumatică) se pot obține 75% din mustul total cu un potențial alcoolic de 19°. După a doua presare se mai obțin apoximativ 15 % din must cu un potențial alcoolic de aproximativ 21°, în timp ce la a treia presare gradul alcoolic poate ajunge la 25°. Masa grea de boștină este apoi sfărmată și pusă într-o presă verticală de capacitate redusă. În cazul în care cantitatea recoltată este mică, se pot utiliza direct presele verticale, deorece necesită un volum mai mic.
Toate fracțiunile de must obținute într-o zi sunt amestecate într-o cisternă, pentru a se obține o anumită omogenitate. Mustul este deburbat rapid înainte de a fi trimis în cisternă sau barrique, pentru a-și desăvârși fermentația alcoolică, declanșându-se și desăvârșindu-se sub influența levurilor proprii, fără a se mai recurge la vreun adaos de maia. Levurile utilizează zahărul pentru se dezvolta, rezultând alcool, un dezavantaj pentru ele. Când fermentația ajunge la un titru alcoolmetric suficient, levurile se auto distrug, iar fementația se oprește păstrând zaharuri reziduale. Fermentația se termină la 4-5 săptămâni de la declanșare, când vinul a atins 15-16% vol. alcool și mai păstrează un rest de zaharuri care nu trebuie să fi mai mic de 50 g/l. Uneori fermentația se opreşte și la 13-14% vol. alcool, datorită botryticinei eliberată de putregaiul nobil, un antibiotic care neutralizează, relativ, acțiunea levurilor. Parte din producători întrerup fermentația la 14% vol. alcool, pentru aceasta este nevoie de o instalație de răcire, de un sistem de filtrare sterilă și de bioxid de sulf.
Îngrijirea vinului.
După fermentația alcoolică, în cisternă sau barrique, maturarea are loc de obicei în barrique. În timpul mai multor luni, particulele aflate în suspensie se depun și vinul câștigă complexitate în ceea ce privește evoluția aromatică. La fiecare recoltă se folosesc barricuri noi, fabricate din cel mai bun lemn de stejar. Vinurile obținute din strugurii recoltați în aceeași zi sunt supuse maturării separat de la 6 la 8 luni.
Primul pritoc se aplică odată cu sosirea timpului friguros când, datorită autolimpezirii, vinul poate fi separat ușor de drojdie. Vinul se trece astfel în butoaie de 225 l, preferabil noi, sau mai puțin folosite, pentru ca să se profite cât mai mult de subtilele schimburi dintre lemnul doagelor și vinul tânăr. În primăvara următoare recoltei se efectuează o preasamblare a loturilor selecționate. După efectuarea analizelor de laborator, vinurile ce nu se încadrează în standardele château-urilor sunt separate. Maturarea durează 2-3 ani, rar mai mult, timp în care butoaiele se mențin complet pline, iar vinului i se aplică lucrările de îngrijire curente (sulfitare, bentonizare etc). Asamblarea vinurilor de Sauternes este un proces mai complex față de cel al vinurilor roșii. Cu o mulțime de recoltări, cel mai des efectuate în diferite condiții de vreme, pe o perioadă lungă de timp, cu vinul rezultat maturat la butoi, o perioadă lungă, iată - vor fi un numărrelativ mare de elemente implicate. Asamblarea, de obicei, este realizată cu puţin timp înainte de îmbuteliere, după 18-24 de luni de învechire la butoi (42 de luni la Yquem).
După îmbuteliere, învechirea vinului poate dura de la câteva luni până la câțiva zeci de an. Nu este recomandată destuparea unei sticle imediat și nici la câteva zile după îmbuteliere, deoarece la degustare se sesizează un gust straniu, un fel de amăreală și de asprime, rezultate probabil din cauza agitării și oxidării la care a fost supus vinul în prealabil. Aceste neajunsuri dispar însă după 2-3 luni de păstrare în butelii, iar vinul nu numai că își recapătă calitatea sa inițială dar, pe măsura trecerii anilor, devine din ce în ce mai bun. La multe dintre probe nu s-a sesizat apariția primelor simptome de declin nici după o sută de ani de păstrare în butelii de sticlă. Marea longevitate a vinurilor de Sauternes, pe care însuși omul ar putea-o invidia, se datorează bogăției lor în principalele componente: alcool, zaharuri, acizi, extract etc.
Când ajung la apogeu, vinurile de Sautenes sunt extraordinare, constituind un adevărat miracol. Secretul calității lor rezidă, probabil în concentrația mare în zaharuri naturale și în prezența unor compuși extrași din secrețiile putregaiului nobil, la care se adaugă și alți compuși formați prin combinarea acestor secreții cu diferiți produși ce apar în timpul fermentației alcoolice.
Pentru Michele Yquem de Montagne (citat de B. Bell și A. Dorozynski 1968) vinurile de Sauternes constituie ,,chintescența strugurilor și a soarelui“. Culoarea lor galben pai sau galben aurie, devine cu vârsta atât de frumoasă și cu reflexe atât de profunde, încât vinurile par niște chihlimbare lichide. Cu consistența apropiată de cea a uleiului, aceste vinuri foarte dulci sunt fructuoase, onctuoase și discret parfumate, încântând într-un mod sublim cavitatea bucală.
Vinurile de Sauternes trebuie servite reci, evitându-se totuși o temperatură prea scăzută care le-ar paraliza din aromă și buchet. Convin foarte bine la desert asociindu-se foarte bine cu fructele. Din cauza conținutului ridicat de zahăr, se preferă ca dulciurile servite o dată cu Sauternes, să fie mai puțin dulci. Preparatele pe bază de alune, migdale și diferite produse de patiserie sunt cele mai recomandate. În Anglia, Germania și Țările Scandinave se consumă cu plăcere la încheierea unei mese copioase. Cea mai mare parte dintre francezi susține că vinul de Sauternes trebuie savurat în timpul mesei, când se asociază foarte bine cu somonul sau cu ficatul de gâscă. Alți francezi servesc acest vin la aperitiv, mai ales atunci când este foarte vechi sau ușor maderizat.
Haut Sauternes este o denumire comercială, tolerată la export, pentru un Sauternes foarte licoros. Termenul ,,haut” nu are o semnificație legală, deoarece nu există vreo plantație de vie cu astfel de nume, care să dea dreptul la o atare denumire.
Francezii neagă cu desăvârșire existența unui vin precum ,,Haut Sauternes“. INAO (Institutul Naţional pentru Denumiri de Origine) specifică printr-o scrisoare următoarele: ,,În ceea ce privește Haut Sauternes, nu avem nici o idee cum această denumire a început să fie folosită. În Franța nu există această denumire, doar Sauternes, numele localităţii, respectiv vinul produs într-o zonă delimitată în jurul acestui sat. Haut înseamnă înalt. Termenul este utilizat în geografie, descriind o parte a satului sau a regiunii mai înalte decât celelalte.
Créme de tête reprezintă denumirea ce se atribuia, odinioară, vinurilor Sauternes obținute aproape exclusiv din boabe stafidite, care aveau un conținut de zahăr foarte ridicat, de cca 500g/l. În prezent, această denumire și-a pierdut din importanță, deoarece majoritatea vinurilor de Sauternes sunt obținute, așa cum s-a arătat, din musturi asamblate, la care conținutul de zaharuri este de până la 300 g/l, dar care rareori depășește 350 g/l
Pe lângă denumirea de Sauternes, Barsac sau Sauternes-Barsac, cele mai bune vinuri poartă și denumirea domeniului, proprietarului sau château-ului care le-a produs și îmbuteliat. Asemenea vinuri sunt cunoscute în Franța, sub numele general de cru. În lexicul viei și vinului editat de Oficiul Internațional al Viei și Vinului (O.I.V.), expresia cru desemnează o parcelă de viță-de-vie al cărei climat, sol, expunere imprimă vinului pe care îl produce o calitate particulară și al cărei nume rămâne atașat vinului însuși. Alături de cru-ul propriu-zis, se mai întâlnește și noțiunea ,,année de cru“, adică un an de recoltă în mod deosebit remarcabil prin buna calitate a vinurilor produse. Dintre cru-urile cu renume din podgoria Sauternes se amintesc : Château d'Yquem, Château La Tour Blanche, Château Laufarie- Peyraguey, Clos Haut-Peyraguey, Château de Rayne-Vigneau, Château de Suduiraut, Château Coutet (Barsac), Château Climens (Barsac), Château Guiraud, Château Rieussec, Château Rabaud-Promis, Château Sigala-Rabaud.
Evoluția culorii vinurilor de Sauternes
Privitor la vinurile de Sauternes: cea mai mare suprafață de producere a vinurilor albe dulci bordelaise, denumirea se întinde pe o suprafață de 1500 hectare. Numeroase feluri de mâncare acompaniază acest vin, cu buchet subtil și complex: foie gras, brânză, deserturi etc. Potențialul de gardă a vinurilor dulci: Aceste vinuri trebuie să fie învechite între 10 și 20 de ani pentru a-și putea dezvolta tot potențialul aromatic. Cele mai bune cru-uri trebuie să fie învechite chiar mult mai mult. Deseori găsim aceste vinuri dulci ca fiind prea scumpe. Totuși, ținând cont de intervențiile omului, obligatorii și minuțioase, de randamentele scăzute, de condițiile climatice diferite și de dezvoltarea inegală a putregaiului nobil, aceste prețuri pot fi justificate.
Descrierea cru-urilor: Château d'Yquem este un domeniu de 113 hectare, suprafața viticolă fiind împărțită în patru parcele, din care se obțin vinuri cu caracteristici diferite, ceea ce permite asamblarea lor în diferite proporții, pentru a se obține varianta optimă. Vinurile sunt caracterizate prin complexitatea lor dată de cantitatea de zahăr rezidual și aportul aromelor date de Botrytis cinerea. O aciditate relativ ridicată compensează cantitatea de zahăr. Se distinge printr-o mare onctuozitate și un desăvârșit caracter de alunecare, un buchet cu totul remarcabil și o robă ca a celui mai frumos aur. O altă caracteristică pentru care acest domeniu este renumit este longevitatea vinului. Pentru cei mai mulți, acest vin dulce este considerat ca cel mai bun din lume. Pentru anii cei mai buni, el se poate păstra 50 chiar 100 de ani.
Deşi pe piaţă există o multitudine de combine de recoltat, multe dintre ele fiind un concurent serios pentru cele aflate în oferta companiei Mewi, este aproape firesc ca un fermier să-şi îndrepte atenţia spre cele produse de Fendt. Aceasta pentru că, pe lângă binecunoscutele tractoare, producătorul german oferă o gamă largă de combine pentru recoltat, ce răspund celor mai exigente şi diferite cerinţe ale agricultorilor. Nenumăratele teste şi încercări efectuate înainte de lansarea oricăruia dintre produsele Fendt şi-au lăsat pe deplin amprenta asupra acestor fiabile combine. Seria E, ce include patru modele, este special proiectată pentru nevoile fermierilor din exploataţiile agricole medii. Datorită fiabilităţii şi robusteţii, combinele Fendt din seria E asigură maximum de eficienţă a costurilor, fiind o investiţie ce se amortizează rapid.
Noua combină Fendt 5220 E, cu tehnologie SCR
Combina 5220 E, dotată cu un motor puternic şi eficient AGCO SISU Power, dezvoltă o putere de 209 CP, iar din considerente de protecţie a mediului şi de realizare de economii de carburant, combina Fendt beneficiază de noua tehnologie SCR (Reducere Catalitică Selectivă). Această tehnologie utilizează, pentru reducerea noxelor, o soluţie de uree în apă, cunoscută sub denumirea de AdBlue, care este injectată în sistemul de evacuare a gazelor arse. Sistemul SCR oferă avantaje semnificative prin creşterea cuplului motor faţă de motoarele Tier 3, iar consumul de combustibil este redus cu 10 - 16%.
De asemenea, combina beneficiază de o cabină spaţioasă cu vizibilitate mare, comenzile fiind grupate în partea dreaptă a operatorului pentru a putea fi manevrate ergonomic şi intuitiv, iar monitorul de comandă, Agritronic Plus, afişează informaţii despre toţi parametrii de funcţionare a maşinii.
Pentru ca randamentul să fie cât mai bun, combina are un buncăr de circa 6500 litri și un debit de descărcare de 85 litri/secundă, asigurând descărcarea acestuia în aproximativ 80 de secunde. Pentru o batere cât mai bună, combina Fendt 5220 E are un sistem de treierare și separare cu două tobe, bătătorul având diametrul de 600 m și o lăţime de 1340 mm, cu un număr de 8 șine de batere; contrabătătorul, cu o suprafaţă de 0,83 m2 și un unghi de înfăşurare de 106 grade, asigurând o frecare mai agresivă între masa de material şi grătar, pentru extragerea boabelor. Sistemul de curăţare aerisit High Capacity Sieves (HC Sieves), cu o suprafaţă totală de 6,72 mp, garantează o curăţare foarte bună chiar şi în culturile dificile.
Maxim de productivitate cu Fendt seria E
Inginerul agronom George Constantin este administratorul unei societăţi din localitatea Dăeni, judeţul Tulcea. Unitatea condusă de George Constantin subcontractează maşini şi utilaje agricole fermierilor din zonă. După ce a achiziţionat, în 2010, un tractor nou Fendt 310, şi-a adăugat flotei sale, în 2011, o combină Fendt 5220 E. „Sunt foarte mulţumit de alegerea făcută, deoarece am dorit o combină cu adevărat fiabilă, care să aibă o curăţare bună şi să fie foarte uşor de reglat, având în vedere că ajunge la clienţi cu diferite tipuri de culturi. Sistemul de batere este unul foarte bun chiar şi pe vreme noroasă, cu umiditate ridicată, în timp ce sistemul de curăţare al combinei Fendt 5220 E a făcut ca procentul de corpuri străine să fie unul foarte mic, fără ca vreunul dintre clienţi să înregistreze pierderi”, arată George Constantin.
Pe lângă service-ul performant oferit de Mewi, iată ce alte avantaje vin odată cu achiziţionarea unei combine Fendt din seria E:
Sistem inovator de treierare, cu suprafaţă mare de separare;
Curgere uniformă a materialului recoltat;
Modul ABC pentru îmbunătăţirea separării şi uniformizarea curgerii spre caii de batere;
Cai de batere puternici, însă totodată „gentili” în scuturare;
Site uşor de reglat, pentru un randament maxim al curăţării;
Cabină confortabilă cu elemente de comandă moderne;
Durată lungă de viaţă a unei lucrări de reparaţie. Piesele de schimb importante sunt galvanizate;
Heder FreeFlow, pentru un maxim de productivitate.
Se aşteaptă o creştere a suprafeţelor
O creştere semnificativă a suprafeţelor însămânţate în primăvară rămâne prima condiţie necesară refacerii stocurilor de porumb din Statele Unite ale Americii. Departamentul Agriculturii al SUA (USDA) a publicat primele estimări în raportul de previzionări pe termen lung ale producţiei americane, care includ, pentru 2012, o creştere de 2,3% a suprafeţelor semănate cu porumb, la 38 milioane de hectare. Acest pronostic va trebui totuşi validat prin rezultatele anchetei referitoare la intenţiile de însămânţare publicate de USDA la 31 martie 2013 şi pe baza estimărilor agricultorilor în momentul însămânţării. Conform ultimelor estimări ale raportului referitor la preţurile de soia/porumb, balanţa „cursei suprafeţelor” dintre cele două culturi pare să se reechilibreze în următoarea perioadă.
Revenirea producţiilor medii ridicate
În estimările pentru 2012, USDA menţionează optimist un nivel al producţiei medii de 10,8 t/ha, comparabil cu recordul atins în 2009 şi departe de contraperformanţele din 2010 şi 2011, ani în care randamentele s-au situat la 9,3 t/ha. Conform ipotezei curente, din nou optimistă, producţia totală ar atinge 362 milioane tone. Un record!
Rămân de estimat destinaţiile porumbului american, atât pe piaţa internă, cât şi la export. Potrivit Departamentului Agriculturii al SUA, consumul furajer va creşte cu 14%, datorită creşterii disponibilului şi unei reveniri a competitivităţii porumbului. Rămâne apoi problema etanolului. Chiar dacă producţia de etanol se menţine acum la un nivel ridicat, viitorul acestui sector ar putea fi mai sumbru, în America, pe termen scurt: o marjă limitată, chiar negativă; stocuri-record de etanol, reinstalarea taxelor vamale în Brazilia etc. În acest context, USDA preconizează un recul de 1% al consumului de porumb în industria etanolului.
În fine, exporturile ar putea constitui, încă o dată, variabila de ajustare a bilanţului. USDA previzionează exporturile la un nivel de 48 milioane tone, reprezentând o creştere uşoară faţă de 2011-2012. Acordul fitosanitar recent semnat între Argentina şi China va permite, de altfel, celui de-al doilea exportator mondial să acceadă, în sfârşit, la piaţa chineză, reducând prezenţa americană.
Date fiind toate aceste ipoteze, stocul Statelor Unite s-ar putea dubla la sfârşitul campaniei 2012-2013, atingând 40 milioane tone, respectiv 12% din consumul total. Însă, de-aici şi până la refacerea stocurilor e cale lungă. Şi ce se va întâmpla în cazul în care condiţiile meteorologice ar afecta din nou dezvoltarea culturilor? Vom vedea în septembrie.
Preluare din Maiz’Info
MATTHIEU CALDUMBIDE, AGPM - ASOCIAŢIA GENERALĂ A PRODUCĂTORILOR DE PORUMB DIN FRANŢA