Cândva, tare demult, în ultimul an de liceu, am fost profund marcat de lectura unui român a unui renumit scriitor francez, drag inimii mele: " Pământ al oamenilor". Apoi, pe parcursul zecilor de ani de reporter de teren, pe câmpiile patriei, nimic nu m-a impresionat şi m-a bucurat mai mult decât întâlnirile de suflet cu oamenii pământului. Cei cărora le datorăm, dintotdeauna, şi pâinea si carnea şi vinul. Între ei, Ion-Nelu-Mihai, din Craiova, Eugen Ionescu-Dudu, din Tecuci, profesorul Petre Baniţa de la Dăbuleni - ce interviuri senzaţionale a realizat marele gazetar Ilie Purcaru cu cel care a fertilizat Sahara Olteniei şi a obţinut acolo producţii record, Moca Stan, Ion-Jan-Cojocaru din Iveşti, Petrache Botezatu din Schelă, Cornel Ivanov din Enisala. Toţi aceştia şi încă atâţia alţii, cărora le cer smerit iertare că nu-i enumăr, în afara faptului de necontestat că erau excelenţi profesionişti, s-au dovedit, inainte de toate, a fi oameni de toată isprava, pe care nu puteai să nu-i preţuieşti şi să nu doreşti să le devii prieten.
Îmi amintesc, bunăoară, de o seară de Înviere când, sarcina redacţională, trebuia să rămân pe teren şi să fac un reportaj despre însămânţările de primăvară. Care, nu-i aşa, tâmpenie ori ba, trebuiau să fie efectuate şi pe timpul nopţii.
Ajuns în camera rece a hotelului din Tecuci, unde eram cazaţi, după ce în prealabil constatasem că restaurantul se închisese, trecuse de ora 22, mă gândeam cu groază că, odată cu frigul, o să îndur şi foamea. Ei bine, n-a fost deloc aşa. Semn că Dumnezeu îi iubeşte pe ăi de umblă teleleu pe drumuri de Sfintele Sărbători. Fără să bată, pe uşă a intrat Eugen-Dudu-Ionescu, care m-a luat la rost: hai bre, nu te mai holba aşa la mine, nu mă întreba cum şi de la cine am aflat că eşti în zonă, îmbracă-te şi mergi să facem Paştele, repejor că ne aşteaptă băieţii şi nevastă-mea. Dacă zic şapte feluri de zacuscă, făcute toate de mâna Doamnei, cred că am spus destul şi pot să trec la următoarea întâmplare.
De astă dată era a doua zi de Crăciun, când, hodoronc-tronc, recompensă pentru gura mea mare, am fost trimis pe teren. Cum în agendă trecusem să-i iau un interviu şi inginerului Ion-Jan-Cojocaru, directorul IAS Iveşti, înainte de plecare i-am dat, din redacţie, un telefon.:" Voi n-aveţi sărbători, mai creştinilor? Păi... Nici un păi! Te aştept la 14 trecut de fix la secţia din Umbrăreşti".
La ora stabilită eram la locul faptei, numai că în spatele porţilor, un ditamai nămete, de zăpadă, vezi bine. O fi uitat că venim? M-am întrebat. Nu, nu uitase. Dovadă zgomotul de motor de tractor care se apropia. Cum drumul fusese eliberat, am ajuns unde trebuia, am luat rapid interviul – Jan era un interlocutor de nota 10 – şi am dat să plecăm. După mintea noastră, pentru că după mintea lui... fraţilor, e a doua zi de Crăciun, se cuvine să-i tragem o chindie. Cum ordinul nu se discută, ci se execută, ne-am conformat. Când, în sfârşit, după un somn bun, deşi cam scurt, pe repede înainte, am vrut să plecăm a doua zi dimineaţă, aceeaşi gazdă primitoare ca întotdeauna, ce ţi-e şi cu moldovenii ăştia, m-a oprit: Că doar n-o să plecaţi cu burta goală. Drept care, ne-am aşezat din nou la masă. Un pepene verde, harbuz cum îi zicem noi, ne-a ispitit Janiu, şeful secţiei unde ne aflăm, credeţi că merge să vă dregeţi? Ba bine că nu!
Toate bune şi frumoase, doar că după ce ne-am ospătat cu aşa o raritate - ca pe vremurile acelea nu se găseau precum în zilele noastre, bostani la tot pasul, chiar şi pe timp de iarnă, am simţit cum pământul se cam învârte. Crezi că e de la tensiune – l-am întrebat pe Janiu. Mai sigur că e de la distilatul de coniac pe care l-am injectat în harbuz, un litru şi ceva dacă îmi amintesc bine.
Aşa stând lucrurile, bineînţeles că n-am mai putut pleca în acea zi, şoferul nepierzând, nici el, prilejul de a degusta asemenea trufanda.
Închei spunând că a treia zi, la mic dejun, am fost trataţi ca desert cu struguri. Numai că pe aceia i-am luat la pachet, acasă. Nu de alta, dar cine se frige cu ciorbă, suflă şi-n iaurt. Toate bune prieteni, mă simt onorat că v-am cunoscut! Şi vă mulţumesc pentru tot!

Noi, românii, suntem în ciuda unor aşa-zişi critici, un popor cu mult, mult bun-simţ pentru că mai toţi avem educaţia sănătoasă de la ţară. Oraşul n-a făcut decât să altereze ceea ce avem în noi ancestral de milenii. De ce am început cu un asemenea discurs?... Pentru că în mintea mea de ţăran s-au încurcat cifrele date publicităţii privind cantităţile de recoltat până în prezent. Mă refer la grâu şi legume. Este adevărat că unii producători de legume au rămas cu mari cantităţi nevândute. De ce? Au dispărut fabricile de procesarea legumelor, au dispărut, pentru că au avut carnet de membru al PCR. Dar nu numai acesta este cusurul: producţia de legume este haotică: toţi vin pe piaţă cu acelaşi produs şi toţi vor să-l vândă "ieri". Nu există nicio comandă socială, politicienii consideră că în capitalism statul nu se amestecă în activitatea privată. Acest ascunziş de după deget de non-combatant nu face decât să creeze grave probleme sociale. Pe de altă parte, fără un program nimeni nu poate să-şi valorifice producţia. Dacă în anul precedent s-a câştigat bine cu un produs, anul următor, toţi vin cu acelaşi produs şi rezultatul se vede.
În ceea ce priveşte grâul, observ că în fiecare an, chiar înainte de recoltare, apar declaraţii privind marile cantităţi, dar cu preţuri foarte mici, ceea ce nemulţumeşte pe producătorii care stau cu frica în sân că nu vor avea avea banii necesari pentru înfiinţarea noilor recolte. În primul rând, cantităţile date publicităţii nu corespund realităţii. Nu este o simplă afirmaţie, din păcate este o mare realitate. De unde ştiu direcţiile agricole judeţene cât s-a recoltat? Punem această întrebare pentru că la rândul nostru am întrebat, nu micii producători, ci pe cei mari şi niciunul nu a spus nimănui cât grâu a însilozat. Şi atunci!... E adevărat că statisticile arată ce nu trebuie şi ascund ceea ce ne trebuie, dar cu păpica nu este de glumit. Soluţia să vină de la Ministerul Agriculturii care trebuie să facă o necesară curăţenie în propria ogradă şi să nu mai admită raportări ca pe vremea MARILOR RECOLTE. Pe legumicultori, însă, cu greu îi va aduce cineva la acelaşi numitor, ceea ce ar însemna crearea de forme asociative capabile să stea la masa tratativelor pe picior de egalitate atât cu organele locale ale puterii de stat, cât şi cu cele centrale. Specialiştii spun că este mult mai uşor să produci decât să valorifici şi tocmai această realitate nu vor s-o recunoască producătorii agricoli. Unirea este unica şi marea soluţie, dar aşa ceva este un vis îndepărtat, iar cei care vor suferi sunt tot ei, LEGUMICULTORII, şi nu numai. Cam atât că... poate "ajunge o măciucă la un car de oale".

Decizia de majorarea a preţului gigacaloriei cu 40% de la 1 ianuarie 2014, de către Primăria Generală a Municipiului Bucureşti,  este o ameninţare reală pentru producătorii de legume  care folosesc energia termică produsă de societatea RADET.

Acestă situaţie ar putea aduce falimentul chiar şi în cazul producătorilor mari. De exemplu, cea mai mare seră de producere a legumelor din Europa, LEOSER SA, membră a federaţie PRO AGRO, este nevoită să închidă activitatea pe cele 150 hectare. Ar putea fi trimişi în şomaj, chiar în plină iarnă, 4.000 de angajaţi. Dacă ne gândim că în proporţie covârşitoare aceşti angajaţi sunt unica sursă de venit a familiei, atunci vorbim de peste 15.000 de persoane care rămân fără venituri într-o perioadă a anului extrem de grea. În acest context, în anul 2014  preţul legumelor ar putea creşte cu 50%, iar de pe piaţă vor dispărea peste 100 000 de tone de legume româneşti, făcând loc “apreciatelor” legume turceşti. Totodată se sistează exportul a 40.000 tone de legume în sezonul rece, nemaiputând concura cu legumele subvenţionate din celelalte ţări producătoare.

PRO AGRO susţine cu tărie un preţ preferenţial al gigacaloriei furnizat  producătorilor de legume de sere încălzite. Considerăm că decizia de majorare a fost luată de către Consiliul General fără a avea puse la dispoziţie toate informaţiile şi de aceea suntem pregătiţi să deschidem un dialog imediat cu primarul general al capitalei, domnul Sorin Oprescu. Vrem să explicăm în mod clar care sunt implicaţiile unei astfel de hotărâri care nu ţine cont, în mod responsabil, de toţi jucătorii din piaţa specifică. Considerăm incorect ca producătorii de legume de sere încălzite să plătească prin preţuri crescute pierderile economice  ale  RADET.

Ţările din Uniunea Europeană au pus la dispoziţia sectorului de producţia a legumelor, preţuri preferenţiale la gaze şi agent termic, acest sector fiind  unul de interes naţional si strategic.

Sfârşitul lunii octombrie va prilejui primul bilanţ agricol al acestui an - Târgul internaţional de produse şi echipamente în domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii şi zootehniei – INDAGRA. Timp de cinci zile, 430 dintre cele mai importante firme din domeniu vor expune produsele şi serviciile pe o suprafaţă de peste 30.000 de metri pătraţi. În cadrul INDAGRA, veţi regăsi, pe lângă companii autohtone şi participări de grup din Grecia şi Turcia, dar şi Pavilionul Naţional al Franţei. Seminţe, bulbi de flori, îngrăşăminte, tehnologii şi echipamente pentru irigaţii, utilaje agricole, sere şi solarii, Salonul de păsări de rasă, bovine, ovine, cabaline dar şi demonstraţii, iată ingredientele care vor face din INDAGRA un eveniment cu prezenţă obligatorie atât pentru specialişti cât şi pentru publicul larg.

În aceeaşi perioadă cu INDAGRA, la ROMEXPO vor mai avea loc târgurile: INDAGRA FOOD - Târg internaţional pentru industria alimentară, ALL - PACK – Expoziţie internaţională pentru ambalaje, materiale, masini şi echipamente specifice, EXPO DRINK & WINE – Târg de vinuri, băuturi alcoolice şi non-alcoolice, AUTOEXPOTEHNICA – Expoziţie internaţională de componente auto şi Târgul de Produse Tradiţionale.

Vă aşteptăm la INDAGRA 2013!

Program de vizitare:

30 Octombrie - 02 Noiembrie 2013, intre orele 10.00-18.00

03 Noiembrie 2013, intre orele 10.00-16.00

Pretul biletului de intrare este de 15 lei