Bătălia pentru producție agricolă mare și sănătoasă se duce, constatăm, nu cu surprindere în ultima vreme, pe mai multe planuri. Nu știi în cine lovește reculul unei așa-zise victorii împotriva utilizării biotehnologiilor (vestitele OMG-uri) sau interzicere a unor pesticide utilizate în tratamentul culturilor de floarea-soarelui, porumb sau rapiță.

Să le luăm pe rând.

Monsanto anunță, prin vocea directorului pentru Europa și Orientul Mijlociu - Brandon Mitchener, că nu va mai cheltui bani pentru cercetare, dezvoltare, marketing sau procese prin care să promoveze cultivarea plantelor modificate genetic în Europa. Lucrul acesta se va face doar acolo unde există deschidere din partea autorităților și a agricultorilor, scriu cei de la Investigative Reporting Denmark. Doar Spania și Portugalia cultivă porumb pe suprafețe însemnate, în scădere fiind în Republica Cehă.

Pentru România, pentru fermierii români, nu numai porumbul este interesant, dar, mai ales, posibilitatea cultivării de soia modificată genetic. De ce se tergiversează luarea unei decizii certe de către autoritățile europene? Nu putem decât să facem supoziții.

Important de subliniat, pentru a mia oară, ipocrizia prin care se interzice cultivarea soiei în țări ale UE, subliniez, acolo unde există condiții climatice propice, dar se importă proteină modificată pentru utilizarea în hrana animalelor. Unde ajung produsele animaliere? Tot în alimentele din farfuria pe care o aveți în față de zeci de ani. S-a întâmplat ceva?

Că România ar putea fi principal furnizor de proteină din UE, pentru UE, este lucru cert. Nevalorificat, însă, precum potențialul productiv al pământului.

Și cum ne-ar mai trebui și alte necazuri, pentru a produce mai puțin, dar mai sigur pentru albine ( n.r. în țările dumnealor poate există probleme, nu și în România), Comisia Europeană ( CE) hotărăște, deși votul în Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătate alimentară a fost neconcludent, restricționarea utilizării, de la 1 decembrie 2013, a trei produse de protecția plantelor.

Cele trei produse pe bază de neonicotinoide se folosesc în tratamentul semințelor și nu în tratamentul plantelor răsărite, a culturilor. Ca atare, din câte spune tehnologia de cultură la porumb, floarea-soarelui şi rapiţă, sămânța ajunge în sol și nu în contact cu albina. Până la intervenția benefică și de importanță majoră a albinei trec mai multe luni, deci și efectul substanței așa-zis periculoase. Ce să mai zicem atunci de tratamentele aplicate în vegetație?

Dar, să nu dăm idei, că nu știm de unde răsare vreo altă restricție.

Decizia CE este bazată pe rezultate ale unor cercetări științifice care spun că sănătatea albinelor este afectată. Alte rezultate, tot științifice, spun că sănătatea albinelor nu ar fi afectată de utilizarea acestor produse. De unde și votul final, din Comitet, care nu are o majoritate calificată.

Rezultatul neutilizării de semințe tratate este tragic. Producțiile agricole ale celor trei culturi vor fi diminuate cu procente ce pleacă de la 35% și pot depăși 60%.

Cine are de câștigat din toată tărășenia aceasta? Vom vedea peste câteva luni cine va apărea cu acele produse „ prietenoase cu mediul și, mai ales, cu sănătatea albinelor".

Credeți că jocurile nu sunt făcute deja?

ȘTFAN RANCU