Deși premisele pentru un an agricol bun la cultura rapiței sunt actualmente pesimiste, un bun gospodar își programează activitățile din timp, având în vedere experiența proprie și gradul de succes al acțiunilor întreprinse în anul anterior.
În ultimii 7 ani, rapița a fost una dintre cele mai profitabile culturi, practic reușind să asigure rentabilitatea culturii de la producții care depășesc 1300 – 1500 kg/ha, producții care se pot realiza relativ ușor în condițiile respectării unei tehnologii modeste.

Prevenirea prin tratamente
Tratarea semințelor de rapiță este obligatorie având în vedere presiunea din ce în ce mai mare a bolilor și dăunătorilor specifici acestei culturi. Într-un context de agricultură modernă și durabilă nici nu se ia în considerarare faptul de a semăna semințe netratate, acest fapt dovedindu‑se total neeconomic, practic după cum spune un bun prieten al meu, "este cea mai proastă economie pe care o poate face un fermier".
Tratamentul semințelor de rapiță în cele mai multe cazuri trebuie făcut atât cu produse fungicide, cât și cu produse insecticide. Majoritatea companiilor comercializează semințele de rapiță tratate numai cu produse fungicide.
Pentru un control eficient în primele etape de vegetație este necesară tratarea semințelor de rapiță cu insecticide sistemice omologate pentru semințele de rapiță. Tratamentele cu produse insecticide trebuie realizate în unități specializate, atunci cand fermierul optează pentru efectuarea tratamentului suplimentar, pentru a asigura un tratament de calitate omogen asupra masei de semințe și de asemenea, foarte bine dozat.
Semințe garantate de la producători autorizați
Cea mai sigură variantă este însă, procurarea de semințe tratate insecto-fungicid de către producător, acest tratament fiind realizat cu aparate speciale cu grad mare de precizie și dozare corespunzătoare. Compania Procera Agrochemicals România SRL, comercializează întreaga gamă de semințe de rapiță tratate insecto-fungicid, cu produse de ultimă generație pe bază de imidacloprid (Sentinel Syn).
Produsele insecticide pe bază de imidacloprid, sunt cele mai utilizate în tratamentul semințelor de rapiță, având un efect sigur, rapid și de durată asupra dăunătorilor specifici perioadei de la germinat la intrarea în iarnă. Utilizarea la semănat a semințelor tratate cu insecticid permite controlul dăunătorilor specifici care pot influența negativ startul culturii prin infestarea prematură a culturii de rapiță cu Phoma.
Tratamentul semințelor permite controlul în toamnă a următorilor dăunători: Viespea rapiței (Athalia rosae), Puricii cruciferelor (Phyllotreta spp), insecte polifage etc.
Rolul tratamentului semințelor de rapiță:
- Previne și combate instalarea agenților patogeni care se găsesc atât în sol, cât și pe semințe.
- Protejează semințele și ulterior plantele în primele stadii de dezvoltare împotriva bolilor și dăunătorilor specifici.
- Generează premise favorabile unei germinații foarte bune a semințelor.
- Îmbunătățește proprietățile fizice ale semințelor pentru efectuarea unui semănat de bună calitate și uniform totodată.
- Conferă condițiile unui avantaj competițional: planta de cultură – agent dăunător.
- Stimulează reacțiile fiziologice în procesul de germinare.

Atenție!
Tratamentul semințelor cu produse insecticide controlează insectele în primele faze de vegetație. Pentru infestări puternice cu dăunători și în fazele de după 4 frunze adevărate, pentru un control eficient al dăunătorilor, nu mai este suficientă acțiunea tratamentului efectuat la sămânță și trebuie intervenit cu tratamente în vegetație cu produse de contact sau sistemice omologate pentru cultura rapiței și care controlează dăunătorii prezenți.

A trecut Carpaţii, venind din Dobrogea natală şi a cucerit inimile viticultorilor din zona Jidvei, la rându-i fiind cucerit de o ardeleancă, întemeindu-şi o familie. A dat un nou suflu culturilor viticole, scoţând pentru consumatori vinuri albe de înaltă ţinută, abonate an de an la premiile de aur ale concursurilor internaţionale. Este acesta inginerul Claudiu Necşulescu, cel ce ne-a primit cu multă amabilitate pentru a realiza un interviu.

Se mai fac şi investiţii de suflet
Reporter - Bun găsit, dle inginer Claudiu Necşulescu! Vă mulţumim că ne sunteţi gazdă în acest loc minunat, aproape unicat în România. Un castel medieval pe care
l-aţi pus în valoare. O curiozitate de reporter: de ce aţi investit o sumă atât de mare aici? Aţi investit în viticultura de pe Târnave unde profitul vine mai repede.
Ing. Claudiu Necșulescu - Sigur că este, ca să zic aşa, o investiţie de suflet a mea. Este zona în care am investit cel mai mult suflet, chiar dacă este vorba şi de bani, dar pentru un producător de vinuri cu certitudine reprezintă un element emblematic şi aşa cum bine cunoaşteţi, reprezintă, ca să folosesc un termen la modă, brandul de Jidvei. Este acel element atât de necesar cu care ne identificăm în faţa tuturor, cu produsele realizate de grupul nostru. Cred eu că tradiţia trebuie să meargă strâns legată de tot ceea ce înseamnă tehnică şi tehnologii noi, pentru că dacă uităm valorile tradiţionale ale neamului nostru sunt convins că ne pierdem identitatea.

Rep. - Din păcate, există prea puţini cei fac asemenea investiţii de suflet pentru a pune în valoare patrimoniul naţional.
Ing.Cl.N. - Viticultura şi vinul au fost dintotdeauna şi vor fi produsele neamului românesc. Cu vinul şi mie îmi place să spun, că este singurul lucru din viaţa noastră cu care ne întâlnim de la botez până la moarte în mod permanent, în orice moment din viaţă pe care îl sărbătorim sau îl comemorăm alături de cei dragi.

Semne bune pentru un vin de calitate, competitiv
Rep. - La rândul lui, vinul trebuie să dăruiască, aşa cum i se dăruieşte viei de-a lungul unui an tot ce îi este necesar. Rezultatul unui an de muncă înseamnă un vin de calitate şi atunci când îţi asigură şi bunul Dumnezeu condiţiile climatice bune, vinul este şi mai bun. Anul acesta ce a zis Cel de Sus?
Ing.Cl.N. - Din punct de vedere al potenţialului agricol şi pentru cultura viţei-de-vie este un an de excepţie, ca de altfel cred că pentru toate culturile din România. Vinul nostru are o şansă mare, datorită unui an destul de bun, pornind de astă toamnă când practic se prefigura şi s-au pus bazele noilor producţii chiar până astăzi. Ca întotdeauna, Dumnezeu a fost român şi în acest an şi am ţinut cont de deficienţele şi necazurile anului trecut, când seceta a creat anumite probleme chiar şi în sectorul viticol.
Rep. - A fost 2012 un an dificil, dar în sectorul viticol a fost altceva, dovadă sunt vinurile noi cu care aţi ieşit pe piaţă şi care v-au adus multe medalii, la concursurile la care aţi participat
Ing.Cl.N. - Iată ce se întâmplă: cu ani în urmă aveam probleme datorate lipsei de capacitate şi mă refer în mod special pentru viticultură, toată lumea a dorit să producă cât mai mult pentru a acoperi nevoile pieţei. Astăzi marea majoritate a viticultorilor, nu numai eu o spun cu bucurie că în piaţa vinului producătorii au făcut paşi majori în ceea ce înseamnă calitatea vinurilor. Vinurile de pe raft chiar sunt produse cu care ne putem mândri şi suntem convinşi că putem face faţă cu succes în orice competiţie internaţională.

Rep. - Realitatea demonstrează că la toate competiţiile internaţionale vinurile româneşti, fie că sunt de la Jidvei, fie de la alte podgorii, încep să fie şi mai competitive intrând în mod constant în rândul celor medaliate.
Ing.Cl.N. - Dacă am putea introduce viticultura la federaţia olimpică ar aduce cele mai multe medalii. Este darul de la Dumnezeu pentru aceste ţinuturi din ţara noastră, din inima Transilvaniei, de a avea un potenţial viticol deosebit întâlnind practic o gamă extrem de largă de tipologii de vinuri care îndeplinesc toate condiţiile de calitate pentru consum.

Viticultorii – singurii din România care au cheltuit toate fondurile europene acordate
Rep. – Totul se datorează și faptului că aţi învestit, atât dvs, cât şi foarte mulţi viticultori din zonă, pe de o parte, iar pe de altă parte posibilitatea de a folosi fondurile europene. Iată, acum putem spune că viticultorii din România sunt reali campioni în absorbţia în totalitate a acestor fonduri.
Ing.Cl.N. - Aceasta este cea mai mare realizare a sectorului viti vinicol românesc. Acest fapt s-a datorat că am fost singurii pregătiţi într-o structură asociativă bine consolidată şi am putut face o strategie reală pentru sectorul viti vinicol. Cred că este singurul sector care are o strategie pe termen scurt şi mediu şi care, chiar este valorificată şi urmărită ca deziderat pentru întregul sector. Aceasta ne-a permis să creăm mecanismele necesare şi să transmitem informaţia corectă: despre ce înseamnă un program de restructurare, ce înseamnă un program de reconversie, acţiune care a asigurat acest nivel maxim de absorbţie. Practic este singurul sector care a absorbit toţi banii alocaţi României şi sper ca şi în continuare pe noua Politică Agricola Comunitară să fim la fel de performanţi , pentru că sectorul viti vinicol a avut ani grei de suferinţă în perioada anilor '90-2000 până la privatizările fostelor IAS-euri şi fostele CAP-uri, pentru că am avut neşansa şi aici vă daţi seama cât de greu a fost bulversarea proprietăţii şi exploataţiilor viticole deci, e foarte greu să ţii o plantaţie viticolă între doi care nu lucrează.

Rep. - Un pământ nelucrat devine pârloagă.
Ing.Cl.N. - Într-o vie este cu mult mai dificil şi de aceea foarte multe dintre plantaţii şi-au pierdut potenţialul şi au existat şi foarte multe suprafeţe abandonate. Astăzi dacă mergem în ţară veţi vedea că viticultura dă semne de revigorare şi dă semne concrete de viaţă.
Balanţa negativă - importăm mai mult vin decât exportăm
Rep. - Tocmai că semnele sunt bune în ceea ce privește rezultatele, adică vinurile au o calitate foarte bună, fapt constatat la concursurile, mai ales internaţionale, la care au participat. Sunt aceste succese, adevărate certificate de calitate pentru ca vinul românesc să intre pe piaţa internaţională?
Ing.Cl.N. - Sigur, acum trebuie să se ştie că cel mai important lucru pentru sectorul viti vinicol este piaţa internă, dovadă că noi suntem în momentul de faţă o ţară importatoare de vin. Dacă facem o balanţă, constatăm că importăm mai mult decât exportăm. Îmbucurător este faptul că vinurile îmbuteliate din afară nu creează probleme majore la raft şi chiar este bună, concurenţa că stimulează şi te ţine în permanenţă activ, în sensul de a te obliga să oferi în continuu atenţie la ceea ce înseamnă calitatea vinului. Problemele majore sunt legate, însă, de alte aspecte care vin din partea autorităţilor, lipsa de implicare în sensul de a asigura un control cât mai riguros cu oameni cât mai pregătiţi, pentru că laboratoare avem, dar nu sunt folosite. Eu însumi am o neîmplinire, că nu reuşim să determinăm autorităţile statului să înţeleagă că fără implicarea organizaţiilor profesionale chiar şi în partea de control totul va fi în zadar. Dacă vreţi să ne referim la ţigări, până când producătorii de ţigări nu au fost hotărâţi să lupte împotriva evaziunii şi împotriva falsurilor nu s-a putut face nimic. Atunci când sectorul a avut voinţă şi a existat o voce unitară , automat lucrurile şi-au găsit rezolvarea. Acelaşi lucru se întâmplă şi în piaţa vinului şi atunci noi vedeţi, prin legea viei şi vinului aveam alocaţi 72 de inspectori prin nişte măsuri pe care nu aş vrea să le evoc cu nume, dar luate în anii anteriori am ajuns ca pe sectorul vie-vin să avem 32 de inspectori din care jumătate nu au nicio legătură, avem ingineri zootehnişti, ingineri de cultură mare.

Formalism în controlul calităţii vinului
Rep. - Observ că în ceea ce priveşte controlul calităţii vinului se întâmplă ca în povestea cu cei 10 negri mititei.
Ing.Cl.N. - Faptul că avem un număr atât de mic de inspectori este un lucru foarte grav şi asta încercăm să transmitem autorităţii, că avem nevoie de o piaţă reglementată cât mai sigură, pentru că noi dorim să dăm consumatorilor o sticlă de vin românesc de calitate şi mai ales o calitate certificată. Sigur că pe zona vinurilor certificate avem avantajul că există vinul cu indicaţie geografică, vinul cu denumire de origine care au un mecanism ce asigură transabilitatea şi de certificare, care sigur că nu este perfect, dar ne dă o certitudine.

Rep. - Este cu siguranţă un pas bine făcut.
Ing.Cl.N. - A fost un pas major şi dă o garanţie calităţii produselor care au astfel de indicaţii. În această zonă Oficiul Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole ONVPV are în lucru elaborarea şi selectarea unor noi însemne care să fie mult mai bine percepute de către consumatori în aşa fel încât un consumator să înţeleagă ce înseamnă un semn de indicaţie geografică sau de o denumire de origine controlată.

În perioada interbelică existau asociaţii ale agricultorilor!!!
Rep. - Sigur că toate acestea de care aţi amintit nu se puteau face dacă nu exista o asociaţie foarte puternică, Organizaţia Naţională Interprofesională Vitivinicolă, singura de acest profil din România care funcţionează.
Ing.Cl.N. - Eficienţa maximă ar fi să mergem la nivel de ţară pe ce înseamnă agricultură din punctul meu de vedere. Nu sunt un finanţist prin excelenţă, ci sunt doar nişte aprecieri ale unui om de afaceri, vă rog să nu mă consideraţi ca un un specialist în finanţe, dar având în vedere că încă nu există această coeziune între sectoarele care reprezintă producţia agricolă poate ar fi oportun să se înceapă chiar pe sector pentru că ar fi păcat, mergând pe o structură globală să ajungem să ne certăm între noi şi să creăm disensiuni între diferite sectoare. Acum ştiu că sectorul viti-vinicol a fost printre puţinele sectoare care în perioada interbelică a avut o bancă. Da, a existat o bancă a viticultorilor care, dacă vreţi, era aproape ca şi un fond mutual de astăzi. Aceasta era cea care venea în sprijinul viticultorilor în mod special în situaţiile de criză, asigurând chiar şi finanţările pentru întreţinerea culturilor. Astăzi nu mai avem un asemenea sprijin şi e mare păcat, dar cred că cel mai important lucru este acceptarea de către autoritate că fără parteneri reprezentativi şi fără structuri profesionale puternice, nu vom găsi soluţii la nicio problemă din agricultura României.

Cine pe cine reprezintă?
Rep. - Aţi amintit de parteneri reprezentativi pentru că s-a pus sau se va pune problema ca viitorii partenerii de dialog să fie şi cei care nu sunt reprezentativi.
Ing.Cl.N. - Aici este o mare dezamăgire a mea, există un proiect care circulă prin minister este doar un draft care anulează un criteriu fundamental pentru a-ţi stabili partenerii de dialog şi anume reprezentativitatea. Noi, ca organizaţie din piaţa vinului, reprezentăm peste 70% din acest sector, ori nu poţi să îţi stabileşti sau să îţi găseşti şi alţi parteneri de dialog care vin şi reprezintă 5%, 2%. În mod firesc, reprezentativitatea este cea care îţi dă forţă şi autoritate în deciziilor asumate. Aici, clasa politică şi-a dorit în permanenţă structuri paralele legate strict de apartenenţa sau de afinităţile politice. Este o atitudine care s-a manifestat, nu numai acum, ci la toate partidele politice si s-a regăsit aceeaşi abordare. Fenomenul, îl cunosc, vă daţi seama că din 2001 am parcurs cu fiecare partid la guvernare etapele astea. Marea realizare şi faptul că această structură a funcţionat şi a rămas unită este că niciodată nu am avut o implicare politică şi nu am permis nicio afinitate legată de o apartenenţă politică. Sigur, fiecare dintre noi avem anumite aprecieri legate de partide, dar în organizaţie nu s-a ţinut cont niciodată. A fost doar dorinţa de a avea un dialog permanent cu autoritatea, în speţă cu ministerul agriculturii şi atunci, indiferent de ce partid a fost la guvernare, am găsit căi de comunicare şi ne-a permis să depăşim probleme destul de dificile. Restul, toate structurile dacă ne uităm şi nu aş vrea să nominalizez şi-au găsit pieirea tocmai din aceste apartenenţe sau legături cu zona politicului.
Viticultura României, încotro?
Rep. - Unde aţi situa viticultura românească?
Ing.Cl.N. - Astfel de clasamente şi astfel de aprecieri sunt foarte greu de făcut. Ceea ce pot să spun este că vinul românesc are un mare avantaj, practic cel mai bun raport preţ-calitate, deci, sigur că avem un mare handicap şi în mod special în piaţa externă, pentru că România nu beneficiază de o imagine foarte bună în afară şi chiar aseară eram la o discuţie cu importatorii de pe piaţa Japoniei care dădeau nişte date legate de consumul de vin românesc imediat după incidentul cu studenta japoneză ucisă la Otopeni şi două săptămâni aproape că nu s-a mai consumat o sticlă de vin românesc.

Rep. - Iată că mesajele şi imaginea de ţară sunt foarte importante?
Ing.Cl.N. - Categoric şi aici ar trebui să existe o unitate de exprimare şi să încercăm să speculăm potenţialul vinului ca element de imagine ca promotor al unei viziuni care înseamnă istorie, civilizaţie românească. Deci, aici avem multe de făcut dar numai împreună cu autoritatea. La comunicare încă mai avem foarte multe de făcut. Există programe de promovare pe pieţe terţe unde sunt mulţi agenţi implicaţi, mulţi viticultori implicaţi şi care încep să dea roade. Cu certitudine, toate acestea vor schimba imaginea şi vom reuşi să recâştigăm pieţele pierdute şi să creăm noi pieţe. Problema este că trebuie să fim foarte atenţi ca naţie de ceea ce înseamnă imagine pentru vinul românesc. Dacă vreţi aprecierea mea pentru programele economice, acestea trebuie să vină în mod special să se transmită şi mesaje pozitive nu numai ceea ce vedeţi pe programele de ştiri unde nu vedem decât nenorociri. Sunt atâtea lucruri frumoase care se întâmplă în ţara românească şi sunt atâţia oameni care au construit ceva frumos şi trainic şi care reuşesc să aducă speranţe comunităţilor, dar pe care nu reuşim să îi promovăm, în schimb promovăm tot felul de elemente care nu au nimic de-a face cu poporul român, cu educaţia şi cu spiritul naţiunii române.
Turismul viti vinicol – încă nefolosit
Rep. - Vorbim tot timpul de faptul că România poate oferi obiective turistice de tot felul, la care ar trebui să se adauge si acest concept nou de turism viti-vinicol, care se pare că începe să prindă radacini. Iată, la dumneavoastră aici la Jidvei turismul viti vinicol este în continuă dezvoltare.
Ing.Cl.N. - Îmi aduc aminte cu mare plăcere că în anul 2002 s-a lansat, când era ministrul turismului Dan Matei Agaton cu care din întâmplare toată lumea zice că semăn foarte bine şi îmi aduc aminte că împreună am lansat acel concept al drumului vinului. Paşii au fost timizi, mult mai târziu s-au găsit şi resurse şi voinţă de a se implica, pentru că era clar că aici este nevoie şi de implicarea autorităţilor locale de a crea infrastructura necesară . Fără o infrastructură corespunzătoare, nu putem aştepta rezultate deosebite la ceea ce înseamnă turismul în general, dar mai ales turismul viti vinicol care este foarte apropiat de mediul rural. Este clar că drumurile judeţene ne-au creat probleme mai tot timpul, dar aici în zona aceasta aţi venit şi aţi văzut în ce condiţii absolut elegante se circulă pe "Drumul Vinului".

Rep. - Mă bucur să constat că aici în judeţul Alba chiar a prins contur" Drumul Vinului".
Ing.Cl.N. - Aici, în Alba am găsit oameni care chiar au înţeles potenţialul şi ce se poate realiza din această activitate şi chiar şi în judeţul Mureş. Proiectul Drumul Vinului între Târnăveni şi Blaj a fost un proiect realizat împreună cu Consiliul Judeţean Mureş cu Consiliul judeţean Alba şi mă bucură că am avut inspiraţia şi sigur că am avut şi oameni cu care am putut comunica şi care au aderat foarte repede la acest proiect. S-a realizat un lucru deosebit şi astăzi pe acest Drum al Vinului sunt foarte mulţi turişti care vin şi vizitează atât Castelul, cât şi cramele şi nu numai la noi, pentru că mai există doi producători care au infrastructură, plus că s-au dezvoltat deja şi au apărut trei pensiuni în zonă. Pentru noi este clar ca infrastructura creată stimulează apetitul investiţional în zona respectivă. Se pot face lucruri deosebite, am văzut zone în Franţa în care ponderea veniturilor obţinute din wineturism reprezintă chiar mai mult din producţia viticolă. Sunt foarte multe lucruri de făcut, eu, personal, sunt foarte bucuros că împreună cu toţi colegii din organizaţie am reuşit să construim şi nu am distrus.

Rep.- Şi nu v-aţi abătut de la strategia stabilită împreună...
Ing.Cl.N. - Categoric şi chiar sunt emoţionat când vorbesc de această Organizaţie Naţională Interprofesională Vitivinicolă, pentru că am depus întotdeauna atâta suflet în tot ce s-a întâmplat şi bucuria este că ea funcţionează. Nu eram sigur că va funcţiona şi că vom reuşi să facem o structură atât de puternică şi astăzi o spun cu bucurie că am reuşit.

În judeţul Neamţ, când plouă... apoi plouă
A plouat şi a tot plouat în mai şi iunie, ca mai peste tot şi în judeţul Neamţ, creând impresia ploilor necontenite, ploilor musonice, ceea ce nu este specific acestor meleaguri moldave, ne spunea preşedintele Consiliului Judeţean, dl Culiţă Tărâţă. Tot domnia sa a adăugat că precipitaţiile căzute în acest sezon au provocat inundaţii aproape fără precedent, în ziua de 4 mai, chiar în sâmbăta Paştelui, când gheaţa în grosime de 35 cm s-a topit rapid. Au mai fost inundaţii în zilele de 24 şi 25 iunie, cu necazuri mari în comuna Viişoara, unde un om şi-a pierdut viaţa, iar la Borca, pentru a treia oară torenţii au făcut adevărate ravagii. Sute de case au fost inundate, iar necazurile s-au ţinut lanţ. "Trebuie să fim încrezători şi să depăşim momentele respective", a ţinut să sublinieze şeful Consiliului Judeţean Neamţ, Culiţă Tărâţă, spunând cu optimism, din sufletu-i de agricultor că, de fapt, s-a îndeplinit dorinţa țăranului cel care visează doar apă şi soare. Ideal ar fi să vină la timp şi în cantităţi moderate. N-a uitat să remarce că "nemulţumitului i se ia darul".
Împăduriri contra dezastrelor
Necazurile provocate de ploile torenţiale, atât în judeţul Neamţ, cât şi în alte zone se datorează şi defrişărilor ilegale, iar lucrările de împăduriri nu se mai fac în ritmul în care se făceau odată, mai cu seamă în zonele unde perdelele de protecţie sunt extrem de necesare: pe marginea drumurilor comunale, judeţene, naţionale, recunoştea cu amar şi demnitarul judeţului. Acţiunile atât de necesare de protecţie a pământului rămân la stadiul de vorbă şi atunci organismele locale se confruntă cu necazuri, iar "soluţia" rămâne, ca de obicei, "de mâine de apucăm de treabă". O mentalitate greşită, remarca dl Culiţă Tărâţă, spunând că este necesar ca aleşii locali să-şi înţeleagă rolul de a corecta anumite deficienţe ale naturii în sensul bun al cuvântului, să înfiinţeze perdele de protecţie, să respecte natura. Se impune ca fiecare locuitor al judeţului să acorde o atenţie deosebită mediului ambiant şi să-l trateze cu toată atenţia, să respecte pământul şi toate criteriile care concură la bunul mers al fenomenelor legate de vreme şi de extremităţile naturii. A rămas la nivel de discuţie în multe judeţe necesitatea reîmpăduririi zonelor forestiere. Iată că în acest moment există modelul Constanţa, acolo s-a început reînfiinţarea perdelelor forestiere,
Exemplul a şi fost preluat şi de Consiliul Judeţean Neamţ. Există în momentul de faţă o bună colaborare între cele două organisme judeţene, iar cei de la Neamţ au primit gratuit 500.000 de puieţi de salcâm în primăvară. Plantările s-au făcut în localităţile Văleni, Dulceşti şi Săvineşti, iar pentru la toamnă li s-a promis, de la acelaşi furnizor, încă 2 milioane de puieţi de salcâmi pentru a înfiinţa noi zone forestiere în judeţul Neamţ. De reţinut promisiunea dlui Culiţă Tărâţă că împăduririle organizate de Consiliul Judeţean vor completa celelalte plantații pe care le vor face sectorul silvic şi Ministerul Mediului. Toate aceste împăduriri vor fi executate ca la carte, pentru a avea efectul dorit de toţi locuitorii din judeţul Neamţ. Un proiect excelent, posibil de realizat, reprezentând viitorul judeţului, al copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor. Proiectul are o justificare practică, având în vedere că în judeţ sunt peste 170.000 de hectare, teren arabil.
Până la şase simpozioane în fiecare vară
În comparaţie cu alte judeţe, aici în Neamţ, s-a reuşit ca an de an pământul agricol să fie lucrat, bucată cu bucată fără să rămână nici o palmă pârloagă. Fiind atât practicant, cât şi investitor în agricultură, dl Culiţă Tărâţă a scos în evidenţă faptul că din 1992 de când a început investiţiile în agricultură, în fiecare vară se fac în judeţ până la şase simpozioane cu fermierii şi diferite firme, care introduc în ţară noutăţi din domeniul tehnologiilor agricole. S-a ajuns, în prezent, printr-un sistem concurenţial şi cu multă ambiţie din partea fermierilor nemţeni, să se dovedească posibilitatea de a face performanță chiar de invidiat. Acum fermierul nu se uită la capra vecinului, ci ia exemplu de cum se ajunge la prosperitate. S-a produs în practică un amplu transfer de cunoştinţe teoretice, benefic pentru întreg judeţul, iar rezultatele sunt palpabile. La simpozioane, unde vin sute de fermieri, li se prezintă şi explică valoarea tehnologiilor aplicabile, noi soiuri şi hibrizi. Tot aşa se întâmplă şi pe partea de selecţie a animalelor. S-a ajuns astfel ca la 3 km de munte să avem aceleaşi, ba chiar există produse ceva mai bune decât în Insula Mare a Brăilei, avantajul de aici îl reprezintă regimul pluviometric net superior.

Riela românia - Un deceniu în slujba agricultorului din țara noastră

RIELA a împlinit, anul acesta, 10 ani de activitate în România. Primul deceniu de viață al firmei româno-germane RIELA România a fost sărbătorit la sediul din Bonțida (Cluj) împreună cu fermierii și toți ceilalți parteneri de afaceri. Compania germană RIELA este specializată în tehnica post-recoltare pentru cereale. RIELA are un program cuprinzător pentru cereale, porumb, rapiţă, floarea-soarelui, legume, printre produsele acesteia numărându-se: aspiratoare; uscătoare fixe sau mobile; benzi transportoare, transportoare prin lanţ, elevatoare; silozuri, spații de depozitare; sisteme de răcire; bucătării furajere.

Dezvoltare susținută de investiții
În urmă cu 10 ani, în localitatea Bonțida din județul Cluj, într-un birou mic aflat în spatele locuinței personale a directorului general Ștefan Toma și-a început activitatea firma româno-germană RIELA România. A pornit cu trei angajați. Astăzi, pe 500 metri pătrați se află sediul administrativ, iar pe suprafața de 2000 de metri pătrați funcționează o hală de producţie şi montaj. În acest deceniu care a trecut, așa cum era normal, afacerea a crescut și numărul angajaților a ajuns în prezent la 23. RIELA România are o echipă de service constituită din 8 oameni și 8 maşini de service care stau la dispoziţia clienţilor în permanenţă. „Ca logistică şi ca infrastructură, am curajul să spun că în România nu există o altă firmă care se ocupă cu industria cerealieră cu asemenea infrastructură ca a noastră", spune mândru directorul general Ștefan Toma. Pe terenul din curtea sediului RIELA de la Bonțida s-a construit, acum, în 2013, o instalaţie de uscare şi depozitare de cereale de 2500 de tone care va fi funcțională în această toamnă. „Am construit această instalație în ideea unei colaborări gen barter între fermieri și RIELA, oferind acestora posibilitatea dezvoltării fermelor proprii, pe de o parte cumpărând utilaje și instalații de uscare/depozitare cu plata la recoltare sau la schimb cu cereale, iar pe de altă parte avem posibilitatea să prestăm servicii de uscare și/sau depozitare. Din păcate, de la Cluj până la Dej siloz funcţional nu există. Fiind producător de asemenea utilaje şi discutând cu fermierii am ajuns la concluzia că o asemenea investiţie este viabilă pentru această zonă şi putem contribui la dezvoltarea culturilor vegetale din zona Bonţidei", precizează Ștefan Toma.
În zece ani, investiția în RIELA România a depășit un milion de euro. Dar, e drept că și vânzările au crescut an de an mai ales datorită fondurilor europene. „Lumea a prins apetit pentru banii europeni, însă în ultima perioadă se simte o scădere în vânzările pe proiecte europene din cauza birocraţiei excesive, susține Ștefan Toma. Oamenii s-au săturat, birocrația trebuie puţin simplificată pentru că avem foarte mare nevoie de banii europeni, iar fermierii sunt cu nervii la pământ după atâta alergătură, ştampilat şi semnat. Sunt mulți care au cumpărat utilaje și echipamente de la noi cu banii proprii, cu ajutorul băncilor sau al societăților de leasing. Birocrația din accesarea fondurilor europene frânează enorm apetitul investiţional, iar de aceste investiţii avem nevoie ca de aer și nu ne putem permite să pierdem nici măcar un eurocent din banii europeni."
RIELA este o firmă germană mijlocie cu o existență de 41 de ani. Este reprezentativă pentru mașinile inovative și aparatele din domeniul tehnicii cerealiere moderne. Denumirea vine de la Riesenbecker Landmaschinen (mașini agricole din Riesenbeck). RIELA a fost înființată în 1972 mai întâi ca o societate comercială pentru mașini de prelucrare a cerealelor, de către specialistul în domeniul comercial Karl-Heinz Knoop.
Produse pentru toate tipurile de ferme
Gama de produse cuprinde atât tehnica de transport, cât și instalații de curățat și sortat semințe, care separă murdăria și boabele sparte. Cerealele curățate pot fi uscate și înmagazinate în silozuri echipate cu control pentru temperatură și sisteme de aerare, astfel fiind asigurată calitatea semințelor pentru o perioadă îndelungată. Instalațiile sunt automatizate, deci deservirea lor poate fi asigurată de o singură persoană. Pentru crescătorii de animale, RIELA fabrică FNC-uri. În cadrul companiei germane mai există o divizie a cărei activitate principală o constituie tot ceea ce înseamnă energie regenerabilă.
RIELA produce utilaje și echipamente pentru toate exploatațiile agricole, de la cele mici la cele mai mari. „Capacităţile sunt diverse pentru toţi fermierii, de la cel mai mic până la cel mai mare. Spre exemplu, celula cea mai mică pe care o fabricăm este de 3,5 tone, iar cea mai mare are 15000 de tone, o singură celulă. La partea de uscătoare, capacităţile sunt din nou foarte variate, de la 500 de kilograme pe oră până la 100 de tone pe oră la porumb, 10% reducere de umiditate. Deci, nu există fermier care la noi să nu găsească produsul potrivit", ne-a precizat Ștefan Toma. Directorul general RIELA România arată că propria capacitate de depozitare permite fermierului să-și vândă produsele când poate obține un preț optim. „Fermierii nu mai sunt expuşi ca la recoltare să fie nevoiți să dea producția la un preț care e posibil să nu-i acopere măcar cheltuielile, o poate depozita în condiţii optime, iar când primește un preț potrivit are posibilitatea să o vândă din depozit în condiţii optime."
Plusuri mari cu propria capacitate de depozitare
Liviu Ciucoș lucrează 2400 ha în Carei (Satu Mare). A cumpărat de la RIELA 6 silozuri a câte 500 tone fiecare și un uscător. „Investiția în spații de depozitare mi-a adus plusuri mari, pentru că nu sunt obligat să vând producția imediat după recoltare, ci o păstrez până îmi convine prețul. Costurile cu depozitarea, având propriile capacități, sunt mult mai mici, comparativ cu alți depozitari", spune fermierul.
Un alt fermier, Nicolae Nemeș, care administrează societatea Vințana din Vințu de Jos (Alba) deține o capacitate de depozitare de circa 1500 de tone. De la firma RIELA a cumpărat un uscător și vrea să mai achiziționeze niște silozuri pe verticală. „Cât de importante sunt un uscător sau un siloz pentru un fermier? Nu pot să vă spun în cuvinte, însă pot să vă spun că ai o linişte sufletească când ai asemenea lucruri în curte, pentru că recoltezi şi ai unde să pui recolta indiferent de ce vreme este afară. Poţi să vinzi la ce preţuri doreşti şi când îţi convine şi ai mulţumirea că nu te-a păcălit nimeni la preţ. Investiția este mare, dar se amortizează într-un timp scurt", ne-a spus Nicolae Nemeș. El exploatează 800 de hectare pe care cultivă grâu, porumb, floarea-soarelui, sfeclă, cartofi.
„În urmă cu vreo patru ani mi-am construit împreună cu RIELA trei silozuri. Acestea au fost, pentru mine, cea mai bună investiție. Acum am un proiect pentru un siloz de 500 de tone, tot de la RIELA. Astfel, baza mea de recepţie însilozată va fi cât de curând de 2000 de tone", ne-a spus Vasile Seneșan, fermier din județul Alba, de la Galda de Jos. El exploatează 1100 de hectare.

Nu ne vindem ţara!!!... O dăm pe gaze de şist!!!

Nici eu, reporterul şi nici partenerul meu de dialog, dr. ing. Dimitrie Muscă, nu dorim să dăm lecţii nimănui. Dorim în schimb un dialog real. Pentru cei mari şi foarte mari. Iată ce zice unul dintre dicţionarele limbii române: dialog înseamnă o "convorbire între două persoane. Convorbire poate fi şi cu caracter oficial, care are loc între reprezentanţii a două părti, a două ţări etc". (în cazul nostru, Guvern şi reprezentanţii agriculturii). Este contraproductiv stilul "aşa vrem noi, doi-trei" şi vorba ardeleanului, aşe rămâne. Viitorul nu este al nostru, ci al copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor noştri. Lipsa dialogului înseamnă dictatura şi pentru această crimă s-a înfăptuit revoluţia din 1989. Mă nelinişteşte însă lipsa de atitudine a celor din zona unde urmează să se facă prospecţiunile pentru gazul de şist. Aşa e, dle dr. ing. Dimitrie Muscă?
Dr. ing. D. M. - Parţial aveţi dreptate. Aşteaptă să mă lupt doar eu Nu vreau să mă transform într-un biet Don Quijote. Eu sunt meseriaş şi rezultatele de până acum
au dovedit. Ce am reuşit eu aici la Curtici poate fi un model pentru cei care vor să facă din agricultura romanescă, o agricultura performanţă. Cu o condiţie, să fim lăsaţi să facem ceea ce ştim.
Reporter – Cu siguranţă, vă referiţi la exploatarea gazelor de şist în Câmpia Aradului.
Dr. ing. D. M. – La nivel de Guvern s-a emis un "monolog", de felul-noi am hotărât aceasta vă este soarta. Aci, în zona noastră s-a constitut o adevărată industrie agricolă şi pot demonstra cu creionul pe hârtie că este mult, mult mai profitabilă decât gazele de şist. În viitor, în primul rând are nevoie de hrană. Repet, omenirea are nevoie de hrană. Securitatea
românilor înseamnă in primul rând asigurarea hranei.
Reporter – Independenţa energetică?...
Dr. ing. D. M. - Germania este total dependentă de Rusia şi nu am auzit-o pe dna Angela Merkel că vrea, cu orice preţ, să nu mai depindă de alţii. Dar nu ăsta-i baiu. Am invitat la dialog, atât pe ministrul agriculturii, cât şi pe şeful Guvernului şi...
Reporter – Şi...
Dr. ing. D. M. - Şi, nimic! Eu vreau un dialog economic şi nu politic. Nu sunt politician, dar pretind că ştiu foarte bine să scot profit din agricultură. Nu au timp cei foarte mari, dar au cel puţin, consilieri cu care să stăm faţă în faţă pentru a discuta viitorul, nu prezentul bântuit de interese politice.
Reporter – Nu v-a explicat nimeni de ce gaze de şist, în detrimentul agriculturii?
Dr. ing. D. M. – Aceasta este marea boală a noastră, a romanilor, de care suferă atât cei de sus, cât şi la nivelul judeţului nostru. Aceasta maladie a lipsei comunicare ne distruge încet, încet. Şi cum un necaz nu vine singur, mai avem şi interdicţia de a trata porumbul pentru anul agricol viitor ca aşa vrea UE. Nu vom trata, nu vom avea la anul porumb şi nu este o ameninţare din partea noastră. Ce legătură au seminţele tratate cu albinele care vin la plantă, nu la seminţe?
Reporter – aşa să fie... domnilor specialişti???

Crama boutique e un concept simpatizat, aplaudat, invidat, comentat, dezaprobat, suspectat, urmat, accesat, calculat, evaluat, memorat... Niciodată ignorat. Interesant,nu?!

În ziua de astăzi, când toţi specialiştii în economie dar şi în agricultură îţi pun verdictul clar pentru orice mică întreprindere "faliment", pare aproape de neconceput să mai gândeşti, să mai finanţezi (şi prin asta înţeleg mai mult decât bani), o fermă mică, o plantaţie mică, o cramă mică.
Succesul marilor corporaţii pare să fie "destinul implacabil" al economiei globale în aşa măsură încât, te poţi gândi dacă şi firmele mai mărişoare româneşti n-ar trebui să li se închine fără condiţii, să predea cheile şi, eventual, să îşi ceară scuze că au încercat să stăpânească o bucată din piaţa propriei ţări. Cât despre afaceri mici, controlabile inclusiv la nivel pur uman, ce să mai vorbim... să nu uităm şocul recent şi efectele pe care le-a generat criza mondială, în mijlocul căreia încă ne aflăm. Fără a opune ca soluţie economică micile afaceri, nu pot trece cu vederea că acest seism nu a fost oficial anticipat, cu toţi doctorii în business şi că, pentru moment, soluţiile vehiculate nu par să ne îndepărteze de epicentrul activ-nociv al acestuia.
Rolul meu se limitează în a arăta că există idealişti, optimişti, oameni cu dragoste de pământ care nu stau cu mâinile în sân pentru a aştepta eventuala milă a corporaţiilor multinaţionale. Un pământ pe care-l poţi cuprinde cu vederea, cred că este în cea mai bună definiţie, "al tău". Plantele pe care le poţi cunoaşte, te vor cunoaşte şi ele. Este un fel de alegere care nu numai că nu ar trebui să supere pe nimeni ci, chiar ar trebui încurajat.
În ultima vreme, găsesc cu mare bucurie, producători de roşii româneşti care se străduiesc să nu le trateze chimic, să nu le îngraşe artificial, să revină, mai pe scurt, la matca noastră tradiţională.
Comentariile din rândul potenţialilor consumatori sunt, de multe ori nedrepte, şablonarde, în necunoștință de cauză, mustind de suspiciuni de genul: "e o chestie de marketing" sau "dom'le, da' ce preţuri au", etc.
Personal, privind la genul acesta de critici, în timp ce îi văd achiziţionând mulţumiţi pachetelele de chimicale cu formă de tomate (şi zic formă pentru că de gust nici nu poate fi vorba) mă gândesc dacă nu cumva sindromul pactizării cu călăul, este un fenomen larg, care se aplică şi la consumatorii români.
Aţi văzut vreodată cum arată „plantaţiile" de roşii din ţările care ni le trimit la preţuri atât de bune?!
Trecând de această „interpretare" a momentului în care ne aflăm, anticipez că, încetul cu încetul, oamenii înţelepţi vor căuta nu doar cantitatea, vor ocoli otrava şi vor alege calitatea. Partea negativă a lucrurilor este că, pe de o parte, producătorii buni vor fi puţini (pentru că nu au avut piaţă pe care să se bazeze) şi preţurile vor rămâne relativ mari şi, pe de altă, că tiparul de consum va trebui adaptat la... normal. Cantităţile nu vor fi nelimitate, nu vom găsi roşii în orice perioadă a anului, s.a.m.d.

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Hai să trăiești șefu'! Io'te că ne'a ajuns vara și dete vipia piste noi, ca'cum dete gripa piste orătănii și nu mai apuci sara pe uliță, dacă nu te hidratezi, zice doctorii! Și io mă hidratez, mai ales că cu grăbeala căldurilor se învârtoșară gorgoazele și se precociză netimbrata ca'cu o lună! Ţ'am scris de un oarece enteres de'l am cu modificarea lu' constituția. Noi, talpa, cum ar veni, de ce să nu ne vârâm în trebile ţării, ca scofu'n dovlete? Puserăm de un brainstormig (stoarcere de creeri!) dupe cum îmi zise mie unul, cadru didactic scăpat în pensie, plin de parchinsoane și alțhaimăruri ca mâţa de purici și capra de râie. Varsă paharu' şi uită unde-i sticla, săracu'! La penzia de-o are, de un' să-și ia pastile de memorie. Îl mai supțiu cu câte netimbrată, de unde am băgat de seamă că mediţinala de gorgoaze e a mai prima, că pe parte de tremurici, lucră'n ceas şi pe parte de memorie şi-aduce aminte de revoluţionarele de la Apaca, ălea de pe vremea sovromurilor, nu ălea carele nu voiau valută. E drept că cam costă, că-i vine dupe a treia litră! Zic să bagi de un proect pă dezvoltare rurală ori pe tradiţionaliste cu iefect medicinal. Îţi dau ideea moca, nu vreau decât un zece procenturi din venituri, pintru cnăuhău. Restu', Matale și mogulu' lu' Matale, că am auzit că-i cam strâmtorat! Să revenim! Deci, că cum am auzit la tevereuri că preșu' de senat, vrea o consultare populară pintru constetuție, că' cum am băgat mâna la poznar, vorba vine, că am băgat-o la țuțuroiu' de netimbrată și am croșetat, din cheagul meu, cu persoanele publice de la noi din supturbană un forsait tim (ştiu ce-i aia, tot băbăciunea!) pintru o singură și unică problemă, carele ne munci pă toți, cum munceşte drumu' lung, cânele. Stema bre! Stema di pe steag, ce nu înţelegi? Dacă tot tre' o stemă, de ce să n-o propunem noi, ăştia carele ne lovim cu ea mai mult decât alții, la o rișcă, de'un parexamplu'. Am pus în discuție o acţie centrată pă obiectiv, anumea, ca'cum să arate stema pintru steag. Io'ți transmit punctili de vedere a lu' grupu' de lucru, cum ne spuse hodorogu' ca expert asociat, ce se află, că l-am asociat. Deci, dupe cum urmează.
Hodorogu' (decan de vârstă, prof de istoria patriei noastre, penzionar'): stema regală fără de coroană, că suntem, orișicât republică; fi-i-ar rânza a dracu' de bețivan și fi'mi'ar netimbrata de belea, că-i puse la loc creerii capului, de unde ierea ei duși.
Rechinu' (ăl mai prima branconier den partea asta de Europă): Lăsăm pe scutu' orătaniei doar delfinii, pe care-i înlocuim cu doi baboi, carele e orișicât mai aproape de obiectivu' imediat al românului; başca că, el, Rechinu' adică, nu ştie dacă delfinu' se apretează la borş, saramură şi plachie ca baboiu'! Şi dacă nici Rechinu' nu ştie, atunci cine? La vultur' să-i punem un vintir în cioc, un halău într-o gheară şi un târboc în haialantă. Să nu se uite de mămăligă!
Aspersor (om de afaceri, procurator de metale neferoase recuperabile): Lasăm păsăroiu', cu un aspersor în cioc; pe scut să râmâie partea cu podu' de piatră, că doar pe ăştea nu le sperie nimeni. Să rămâie şi bou', că ai lui e moldoveni, da' fără lună și stele, că te dovedește potera când recuperezi ceva, de pe undeva, din cuprinsu' patriei. În ghiare să ţie barosu' şi flacăra de autogenă cu care dovedirăm toată ruina de fiare a lu' Puşcatu'.
Loden (crâşmar şi patronu' lu' Loden Blitz): Rămâne păsărica, pe roz ori roşu, nu pi galbin ca acum, cu un țoi pintru tărie și o sticlă de bere în gheare; să rămâie apa pentru botezare iar în plisc să ție o vadră, să vază străinii că suntem măsurați la beutură; o burtă pintru ciorba de dres şi o căpiţă de mici.
Exdeputatu' lu a'Mică: zice să punem un orb, cu ochelari din ăia negrii și cu un baston alb, că dacă tot votarăm ca orbeții încă din Duminica orbului, măcar să avem în ce ne ține când dăm în gropi.
Io (mă știi): rămâne hultanu', cu valiza lu' nea Jiji'n plisc și mai schimbăm scutu' pe ici, pe' colo‚ cât să se pupe cu realitatea zilnică şi cotedeană. Să nu uit, punem și o traista'n băț. Fără busolă, că oricum ne'om duce unde'om vedea cu ochii!
Gheorghe

Nu am crezut şi nu voi crede că este luat în seamă un prost şi mai cu seamă unul cu studii superioare şi atunci voi apela la înţelepţii de altădată. Primul la care voi apela a rămas în istoria anecdoticii prin răspunsul dat atunci când a fost criticat că a lipsit de la şedinţa de partid: "Aveţi nevoie de curul meu sau de capul meu?" Acesta a fost marele matematician român Grigore C.Moisil. Acelaşi mare om de spirit ne-a lăsat un adevăr pentru zilele noastre, citiţi şi... "Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil". Dacă tot vorbim despre legi, încă un citat: "Bandit: om de afaceri sincer" şi îi aparţine umoristului şi jurnalistului american Ambrose Gwinnett Bierce, cunoscut, mai ales, ca autor al "Dicţionarului diavolului". Dar pe asta aţi ştiut-o? "Într-o ţară fără stăpân până nici hoţii nu sunt în siguranţă; pentru că doi iau prada de la unul şi mulţi de la doi". Citatul este de mare, mare actualitate, numai că... vine din trecutul foarte îndepărtat şi aparţine epopeei hinduse "Ramayana". Mai zice şi înţelepciunea populară că "Pentru un dram de minte nu-ţi trebuie un cap cât o baniţă". Aceasta o putem numi cronica despre actualitate. Ce ne rezervă viitorul în agricultură? Vom fi bogaţi, vom avea la picioare popoare, că vom avea la discreţie gaze de şist. Ce vom mânca? Asta este o altă întrebare cu un răspuns pe şest, aşa cum s-a încheiat şi contractul pentru exploatare.
Dar să revenim la problemele zilei. Una dintre acestea are în vedere recolta prea bogată de grâu. Preiau şi eu un titlu care, din păcate reprezintă realitatea cerută; "Săraca țară bogată! Deşi agricultorii scot producţii record de cereale, nu-şi acoperă investiţiile iniţiale, din cauza preţurilor prea mici" Ministerul de specialitate spune că nu se amestecă, piaţa hotărăşte. Răspunsul este demn pentru un capitalism sălbatic sau cum zic alţii capitalism de cazinou. Realitatea este alta şi o demonstrează statele "civilizate", unde se reglementează pieţele prin anumite reguli statuate de legi organice. Pe de altă parte, vinovaţi sunt şi înşişi producătorii agricoli care aşteaptă minuni cu ochii în soare. Aşa au orbit şi refuză să vadă realitatea că sunt dezbinaţi şi uşor de manevrat. Rămâne valabil un adevăr, că doar doi fac unirea, unde sunt trei sunt prea mulţi. Domnilor producători agricoli, nu vreţi să vă uniţi, atunci nu vă mai văitaţi ca babele pe şanţ. Se dovedeşte încă o dată că nu ştim şi mă refer la Parlament şi la Guvern să gestionăm bogăţia. Cine a spus asta?... (Şi a spus degeaba...) Cel care are curaj să şi semneze!!!
Un prost cu studii superioare
L.S. Indescifrabil!!!

Mmihail eminescu

În Senatul Romei putem urmări modul în care se creau legile romane. Străbunul propunea reforma, bunul o susţinea în acelaşi Senat, tatăl întrunea deja o mare minoritate, abia fiul o vedea realizată. Trei generaţii treceau până să se voteze o reformă, care apoi intra în adevăr in succum et sanguinem.
La noi, lucrurile se traduc din franţuzeşte într-o noapte şi sunt votate a doua zi cu drumul de fier. De aceea tâmpirea cu care ele se votează, de aceea lipsa de încredere în eficacitatea lor, de aceea multe legi sunt născute moarte. Despre o viaţă şi o evoluţiune proprie a ideilor ce se legiuiesc nu poate fi nici vorbă.

(Articol apărut fără titlu în TIMPUL, pe 8 mai 1881)

Dacă fapta s-ar fi petrecut în ziua de 1 aprilie, aceasta ar fi putut lesne trece pe listă şi în rândul păcălelilor. E drept, una nu prea reuşită. Dar în definitiv şi la urma urmei există una lume - şi nu chiar atât de puţină cum s-ar crede - care nu prea are umor. Iar dacă posedă o cantitate infirmă, calitatea acestuia este de-a dreptul îndoielnică. Vezi emisiunile de divertisment de la TV. Din păcate, însă, în cele ce urmează nu e vorba de vreo farsă, ci de o tentativă, clară ca lumina zilei, de tâlhărie. Deşi s-a petrecut în miez de noapte. Locul desfăşurării acţiunii: o farmacie veterinară. Loc unde, dacă am fi ştiut cum or să meargă lucrurile, cel pus pe rele n-ar fi intrat în ruptul capului. Numai că individul a crezut că altul mai deştept ca dânsul nu-i pe tot mapamondul. Aşa încât, vârându-şi o mână adânc în buzunarul parpalacului, avea şi gluga, ca în filme şi zicând că are acolo un pistol, o bazuca ori o rachetă intercontinentală, nu mai reţin exact, a ameninţat-o pe tânără ce vindea medicamente că o împuşcă drept între ochii ei albaştri cu lentile de contact, că aşa-i la modă, dacă nu-i dă toţi banii din casa de marcat. Se ştie însă că, din totdeauna, orice naş îşi are naşul şi-şi şifonează panaşul. Pentru că, de astă dată, domnişoara farmacistă - şi cât de delicată şi neajutorată părea - nu s-a pierdut deloc cu firea şi în vreme ce-l asigura pe hoţ că, bineînţeles, îi va da toate încasările, başca o partidă de amor ( nu fi măgar!) a apăsat pe un anume buton. Bănuiţi care: cel care declanşează alarmă la băieţii cu puşcoace. Până să vină aceştia - există totuşi un Dumnezeu al borfaşilor - tâlharul, nemulţumit de lipsa de grabă a fetişcanei în a goli casa de marcat s-a enervat la culme, a început să vocifereze şi să dea isteric din mâini. Da, aţi citit bine: să dea din mâini. Din ambele. Adică şi din cea pe care o ţinuse în buzunar şi în care ameninţase că are un pistol. (Bazuca şi racheta intercontinentală sunt, după cum v-aţi dat seama, invenţiile subsemnatului).
Văzând că individul nu e înarmat, juna care nici până atunci nu se prea lăsase intimidată de borfaş a prins şi mai mult curaj şi a început să facă vocalize mai ceva ca Cezar Oatu şi Angela Gheorghiu în duet. Robert Turcescu nu era pe acolo să-l pupe pe buza de sus şi să intervină justiţiar cum îi e felul şi să-l pună la punct. Cum, necum, este că de frica fătucii - să trăieşti, Cristoiule - din subita inspiraţie, păcăliciul s-a lăsat păgubaş şi a şters-o englezeşte, lăsând cu buza umflată vajnicii zdrahoni chemaţi să vină în ajutor, dar sosiţi cu oarece întârziere. Ca de obicei, de altfel. Morala: vechiul proverb românesc: buturuga mică răstoarnă carul mare sau nu vă luați după aparenţe. În orice reprezentantă a sexului frumos, zis - de ce oare? - şi slab se ascunde o bărbată. Aferim, coane Iancule!