O zi de analiză și de prezentare a rezultatelor programelor de ameliorare. Asta a fost „Ziua Cercetării Procera", eveniment ajuns la a V-a ediție. În câmpul experimental de la Fundulea au venit câteva sute de agricultori, specialiști, dar și oficialități. Compania Procera a dezvoltat propriul program de cercetare pentru porumb și floarea-soarelui în vederea creării unor genotipuri românești valoroase, cu potențial genetic superior, pe măsura exigențelor crescânde ale fermierului român. Dincolo de utilitatea imediată a cercetărilor aplicative desfășurate de Procera, trebuie să reținem că se poate realiza o cercetare autentică și în cadrul companiilor private, nu doar cu bani publici.

Hibrizii românești își recapătă identitatea pierdută
Cercetarea agricolă românească a avut rezultate notabile de-a lungul timpului. Primii hibrizi de floarea-soarelui din lume au fost creați în România. Practic, țara noastră a excelat în trecut la două culturi: floarea-soarelui și porumbul. Astăzi, hibrizii românești nu ocupă nici 10% din suprafața cultivată cu floarea-soarelui. La porumb stăm ceva mai bine. Cum s-a ajuns la această situație? Cercetarea românească, finanțată prost de la bugetul statului, n-a mai ținut pasul cu dorințele fermierilor, care s-au orientat spre hibrizii străini. Procera, o companie cu capital sută la sută privat, dezvoltă încă din anul 2004 cel mai mare program de cercetare pentru a aduce culturile de floarea-soarelui și porumb la ceea ce au fost odinioară. An de an, 80% din profitul companiei din Fundulea (județul Călărași) se reinvestește în programele de cercetare pentru porumb și floarea-soarelui. „Am inițiat programul de cercetare acum nouă ani. Dar, pentru că noi realizăm două generații pe an, iar cercetarea se măsoară în generații și nu în ani calendaristici, pot spune că am ajuns la majorat. Iar rezultatele muncii noastre se văd aici în câmpurile experimentale, însă și în ferme. Când alții făceau afaceri imobiliare de succes la început, falimentare la final, noi investeam în cercetare și continuăm să o facem. Rezultatele se văd și sunt în creștere. Avem un important portofoliu de hibrizi pe care-i vindem atât în România cât și peste hotare. Avem câteva proiecte speciale cu care ne mândrim, ca de pildă inductorii de haploidie care stau la baza programelor de creație de hibrizi pentru peste 20 de companii din lume. Apoi, am lansat tehnologia Q-tek prin care am obținut hibrizi rezistenți la erbicide fără a implica ingineria genetică de laborator, deci pe cale naturală", ne-a precizat Stelian Fuia, director științific al companiei Procera. Daniel State, director executiv, completează: „Prin programele noastre de cercetare vrem să venim în sprijinul fermierilor cu tehnologii moderne introduse în material genetic ameliorat, selecționat în condițiile din România, sută la sută adaptat pentru condițiile de la noi. La un hibrid produs în România producția va fi pe măsura așteptărilor și va fi generată după nevoile din țara noastră." Se pare că azi, în piață, dictează marketingul. Cu ani în urmă se făcea o zonare a hibrizilor. După ce se testau, hibrizii se selecționau pentru cultivare în funcție de zonă, de condițiile microclimatice. „Potențialul hibrizilor noștri se ridică la nivelul celor produși de companiile cu tradiție veche în cercetare", a specificat Daniel State. „Venim în ajutorul agricultorilor prin crearea de hibrizi care au un grad mai ridicat de adaptabilitate. Avantajul nostru este că tot programul de ameliorare începe din România", punctează directorul tehnic al companiei Procera - Mihai Radu.
Eficiența pe hectar versus potențialul productiv
În opinia specialiștilor de la Procera, porumbul este o cultură rentabilă. De altfel, a fost prima plantă la care s-a început procesul de ameliorare și care a fost selecționată pentru că există un potențial foarte mare în țara noastră, iar rezultatele la porumb sunt spectaculoase. „Porumbul este cultura care răspunde cel mai bine la o tehnologie superioară, spune directorul executiv Procera – Daniel State. Bineînțeles dacă există și apă în sol sau irigații. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, porumbul răspunde cel mai bine." În momentul în care își achiziționează sămânța, fermierul trebuie să cunoască condițiile din zona lui, microclimatul, să-și cunoască solul, rotația culturilor, să cunoască tehnologie. Și, nu în ultimul rând, trebuie să-și facă și un calcul, pentru că nu întotdeauna un hibrid foarte productiv, care necesită o investiție mare, va fi la final rentabil, mai ales dacă lipsește o verigă din tehnologie. Lipsa apei și arșița din ultimul timp au limitat mult producția. „Din păcate, susține Daniel State, fermierii acordă atenție mai mare hibrizilor scumpi. În opinia mea, agricultorii ar trebui să compare eficiența pe hectar sau profitul net pe hectar și nu să se uite mai întâi la potențialul productiv. S-ar putea să fie mult mai profitabili cu o producție de 7 tone/ha în care au investit doar 2 tone decât cu una de 10 tone în care au investit 8 tone. Mai ales dacă pe parcursul perioadei de vegetație apar accidente climatice, neașteptate, care reduc producția."
Q-tek aduce plus-valoare cultivatorilor de porumb
Orice afacere presupune și cheltuieli, nu doar profit. În agricultura noastră știi cât bagi în pământ dar nu știi cât scoți. Și atunci e nevoie de hibrizi și tehnologii ale căror costuri să fie cât mai mici. Aici intervine cercetarea. În câmpul de la Fundulea au putut fi văzute inovațiile pentru care Procera a cheltuit sume însemnate de bani și care aduc în ferme un plus de valoare și implicit câștig.
Procera a lansat pe piață tehnologia Q-tek, o tehnologie de erbicidare a culturilor de porumb cu erbicide nespecifice culturilor de porumb convenționale. „Practic, Q-tek este o tehnologie de erbicidare a porumbului cu erbicide pe bază de quizalofo-p-pethyl, erbicide folosite doar la culturile dicotiledonate pentru combaterea buruienilor graminee. Avem peste 15 hibrizi de porumb pe care a fost inoculată gena în condiții de ameliorare convențională. Ca orice tehnologie modernă și aceasta vine în sprijinul fermierului prin faptul că-i ușurează munca și îi reduce cheltuielile. Q-tek aduce un plus fermierului deoarece îi permite să utilizeze produsele chimice cu o lejeritate mai mare. Îi oferă o plajă mai largă de timp și o siguranță mai mare în ceea ce privește combaterea buruienilor problemă", arată Mihai Radu, director tehnic Procera.
Progresul științific ajunge imediat în fermă
De roadele cercetării beneficiază toți cei pentru care agricultura este o afacere, indiferent de mărimea exploatației. Cercetarea privată românească este privită cu ochi buni de agricultori, mai ales că prin dezvoltarea unor tehnologii moderne ei, fermierii, au numai de câștigat. Progresul științific este transferat imediat în producție prin testarea noilor tehnologii și hibrizi în condiții de fermă. Directorul tehnic Mihai Radu ne-a spus că în alegerea hibrizilor e bine ca fermierul să se uite la caracteristicile lor și nu neapărat la potențialul de producție sau la epoca de maturitate fiziologică. Și a exemplificat printr-o noutate, hibridul de porumb CERA 450, care se adresează atât marilor, cât și micilor agricultori. „CERA 450 este un hibrid cu potențial mare de producție și care înflorește mult mai devreme decât perioada lui convențională așa cum sunt cunoscuți hibrizii din grupa 450 FAO. Există hibrizi care din punct de vedere al maturității sunt semitardivi, dar în ce privește epoca în care ei înfloresc sunt semitimpurii sau timpurii." Hibridul de porumb CERA 450 poate realiza în sud-vestul României umiditatea de recoltare în parametrii de păstrare.
În ce privește floarea-soarelui, Procera merge pe tehnologia pe bază de tribenuron metil. „Ca noutăți la floarea-soarelui avem hibrizii PRO 229, PRO 111 și PRO 112. Sunt hibrizi cu rezistență totală la erbicidele sulfonilureice, precum și la parazitul Orobanche până la rasa E și F. PRO 229 este un hibrid licențiat, în regim nonexclusiv, către companii din Franța, Spania, Ucraina și Austria. Hibrizii de floarea-soarelui PRO 111 și PRO 112 au fost omologați în 2011 și sunt prezenți pe piață din 2012. Pro 111 este licențiat în regim de exclusivitate către compania Summit Agro", a specificat Mihai Radu.

În plin "combat" pe subiectul Roşia Montană, orice susţinere a unei alternative poate stârni un cor de huiduieli. Lucrurile care ne separă ca români par să fie mai multe decât cele care ne unesc. Cu toate acestea, vinul românesc se dovedeşte (a câta oară) că este un factor de coeziune. Am să mă explic.

Astă vară, la Vama Veche, două doamne, trecute de prima tinereţe, deplângeau efectul nefast asupra oraşelor lor (n-am să le numesc) prin venirea moldovenilor în valul industrializării din anii '70. O făceau cu voce tare, înşirând şabloanele cunoscute despre moldoveni, fără nuanţe, generalizând şi, evident, transferând toate atributele negative şi moldovenilor rămaşi acasă. Întâmplarea a făcut să am acelaşi drum cu doamnele respective până la o terasă din apropierea mării. O terasă cu "obiceiuri prietenoase". Se aşează doamnele. Apare soţul uneia dintre ele cu o sticlă brobonită de Frâncuşă. Frâncuşa de la Cotnari. Discuţia lor se calmează, cei trei se răcoresc cu vinul şi apă minerală (e drept, laolaltă...). Uşor revanşard, dar fără să fac vreo aluzie la discuţia anterioară îmi "retrag" una din sticlele de Tămâioasă Românească din frigider unde, prin practica unor "obiceiuri prietenoase" (mai sus sugerate), puteam găzdui gratuit nişte vin rece pentru orele calde. Tămâioasa Românească de la Casa de Vinuri Cotnari. Îndrăznesc să provoc vecinii de masă şi să-i întreb dacă nu vor să guste ceva nou din Moldova, "că văd că deja v-aţi împrietenit cu vinurile de acolo". Ei bine, satisfacţia, emoţia, provocate de acest vin, bineînţeles, a atras superlative, comentarii laudative la adresa moldovenilor. Am fost mulţumit. Fără a considera tabloul de mai sus ca o tabelă de marcaj, îndemn la atenţie. Cel puţin în ceea ce priveşte comorile din ţara noastră, din fiecare provincie istorică, incluzând şi oamenii de acolo, avem vederi deformate. E unul dintre motivele pentru care nu vedem adevăratele Roşii Montane, de ce nu le "exploatăm" şi, în consecinţă, de ce nu suntem mai bogaţi. Mai relaxaţi. Mai fericiţi. În replică, câţi ieşeni ştiu de Villa Vinea şi Liliac (din Ardeal), de Petro Vaselo (Banat), de Wine Princess (Crișana Maramureş), de Corcova şi Avincis (Oltenia) etc.?
Plecând de la această realitate, care azi nu e veselă, dar care poate fi modificată, am făcut şi fac tot ceea ce pot pentru a prezenta cât mai mulţi germeni ai binelui românesc. Munca de construcție a investitorilor e grea, complicată şi cu decont pe termen lung. Definirea "aurului" e o problemă pe care nici măcar nu o prea înţelegem. Dacă mai pui şi cât va mai dura ca toate acestea să intre în mentalul colectiv, pare că luminiţa de la capătul tunelului nu o vom vedea niciodată.
Cu toate acestea, eu cred că România se va regăsi pe sine. Evaziunea din portul Constanţa e de 4 miliarde de euro pe an. Roşia Montană! Legumele bio româneşti ar putea domina pieţele. Roşia Montană. Natura, oenoturismul. Roşia Montană.
Sunt oameni care nu mai aşteaptă rezolvări de la politicieni. Atât cât voi reuşi, vi-i voi face cunoscuţi. Acum, la un pahar cu... visuri, un vis mai vechi de al meu devenit realitate. Casa de Vinuri Cotnari. Şi, pentru că nici comesenii mei de la Vama Veche nu ştiau prea multe despre această nouă entitate, vă ofer câteva repere pentru a o putea plasa dvs. înşivă în dosarul "punct ochit, punct lovit", dar şi în registrul afectiv, acolo unde, poate, deocamdată, umblaţi mai rar.
Ţineţi minte: Tămâioasa Românească, Grasa de Cotnari, Busuioaca de Bohotin şi Feteasca Albă –toate seci! În Colocviu, cel puţin, pentru primele ediţii, Tămâioasa Românească a fost vedetă. Acum s-ar putea să urce rapid pe "prima treaptă a podiumului" şi Busuioaca de Bohotin. Dar astea sunt lucruri pe care specialiştii, entuziaştii şi ceva iubitori ai vinului le ştiu deja.
Noutatea de mare însemnătate pentru "căutătorii de comori" poate fi redeschiderea Castelului Vlădoianu, unde s-a construit o cramă nouă pentru vinuri... roşii! Pe lângă Busuioacă (rose) se vor vinifica, în premieră, 500 de tone de Fetească Neagră! (Printre rânduri, merită de reţinut că acest soi a avut cele mai bune rezultate la IWCB 2013 punctând pentru medalii, cu vinuri de Fetească Neagră din toate zonele viticole ale României).
Ei, da, daţi-mi voie ca, în acord cu titlul acestei rubrici, cunoscând locurile blânde şi pline de farmec ale Cotnarului, să visez la familii care vor "bate" dealurile, vor pescui, vor merge cu caii, cu bicicletele, vor mânca sănătos, vor culege struguri alături de viticultori, se vor închina şi, în final, vor închina un pahar de vin în cinstea ţării acesteia. O mare mână de aur.

Hai să trăieşti! Bine şi cu cine îţi place, că doar n-o să fiu io ăla de-ţi pune tălpi, că n-am niciun fel de enteres, ba din contra. Uite că veni şi toamna cea cu de roade plină şi începu să ne umple hambarele cu d'ale gurii, gâtlejului, păntecului şi d'ale...nu poci să-ţi zic vorba aia că-i de ruşine, da' poci să-ţi dau de un sfat: mai bine bagi prunili la zăcătoare şi le tragi în netimbrată. Veniră şi ploili carele devin de-ţi umplu curtea cum i se întâmplă la un văr de-al meu de p'in Galaţi, carele se trezi dimineaţa că ere curte plină, de un' el ierea gol ca napu'. Maşină, căruţă şi cotigă, lemne de foc, godaci, trii butelii, două televizoare, on aragaz şi o maşină de spălat, două şifonere cu ţoale, vreo' douăj de gâşte şi tot atâtea răţi, câteva balerci cu vin de mai an şi una cu ţuică, cartoafe, murături, mă rog tot ce are gospodarul pe ogradă. Veniră cu pluta când cu ploile, că el își puse casa mai pe câş şi aştepta de fro trej' de ani să se rupă digu' şi să-i să umple curtea, cum văzu iel când ierea copil, la un megieş de-a lu' mă'sa lu' mă'sa, care erea de pe undeva de la cotu' Pisicii. Îl cam amendă când îşi puse casa, un' şi-o puse, da' nu ierea să i'o dărâme şi îl lăsară, aşa că acu' se pricopsi beţivanu' dracu', Doamne iartă-mă, că găsi şi o sacoşă plină-plinuţă, cu hârtii de două sute, d'alea noi, trase de dom'Mugurel trăir'ar famelia lui că le făcu de ciolofan să reziste la zoaie. Maşina o dete'napoi la stăpân că e aşa, mai omenos de felul lui, da' cu ălealante rămase pe ocol. Acu' mai aşteaptă o ploaie ţapănă să-i aducă şi ceva lemn de bina, că la cum o să repare ăştia digu' nu se ecsistă să nu-i vie şi ceva grinzi, şarampoaie şi fro două acoperişuri, de' gata, să se ecstinză, că mâine-poimâine îşi mărită fata.
Da' nu de asta ţ-am scris! Auzi că dom'doctor vrea să recolteze maidanejii de pe străzi şi să-i baje la fereală. Zic să te duci la iel, că ştiu că-l ştii şi să mă suptţi cu firma mea, "tradişionalciorditproduct srl", pintru cules că şi doar javrili e tot tradiţionale. Başca luatu' cu jbilţu' carele ie şi iecologic, de unde jbilţele mele ie cu codirişcă de alun şi cu sârmă oţelită, fier-carbon, nu crez să ştii ce-i aia, că ieşti cam cârlan de felu' lu' matale. Pune că recoltatorii mei ie ăi mai meseriaşi pă parte de jbilţ: ia godacu' piste gard, în crucea nopţii, fără de guiţ, bun înţeles când nu stă scrofu' cu mă'nţelegiu'n uşă. Atunci ia şi pe a bătrănă, că n'are cum altfel. Deci sunt eligibil şi iecologic (asta-i în brucseloază), pă toate părţile. Mă calific (tot in bruxeloază), ca'cum ar veni! Poa' să stea fără grije! Pă mine mă găseşte colegii presari, ici şa, în supturbană, un'mă ştie toţi, nu ca în târg, un' tre' să caţi on apartament ori o garsoneră cu serele, pe puzderii de scări, suptsoale şi mezanine, de te lipseşti! Başca că io am on târcol de întorci tractoru' cu două remorci şi vreo cinci roţivaileri cu care pot să asigur o eutanasiere naturală, iecologică şi tradiţională, de-o să-o roadă pisma pe Ma'am Bebe (aia de aşteptă douăj dă ani să să pupe cu Nea'Traian!). Pune şi faptu' că'i emasculează (te'am tăiat cu ce le am!), că aşa ie procedura de eutanasiere la roţvaileri. Mai întâi emasculeşte şi apoi eutanasieşte. Acu' io am oarece esperienţă pă parte de bagabonţi, cu dom'general Nae, da' cam are arici la poznar şi din ce lua' de la buget pintru cotarle, nu scăpa decât câţiva firfirici, de ieream silit pe parte financiară să-i las în locu' de campare, că nu ajunge nice pintru transport. Îi mai legam io cu jbilţu' de bara din spate, da' nu se renta, că la curbi, apărea activişti lu' Patrulabe şi'i libera, de unde avea şi iei contract cu primarele. Recunosc că mai plimbam căţălili, când ierea in călduri pe la căţăii emasculati din alte sectoare, să-mi crească şeptelu', că sunt om de afaceri cu grijă pintru durabilitate, nu câne', să le las cu buza friptă când îşi cerea natura drepturili. Că nu te pui cu natura! S'o crezi alde mata că căţelu' emasculat nu mai procreeşte! Cu anticoncepţionalili ăştea canine de au apărut mai nou, le creşte organilili perechi ca la guşter şi face o mândreţe de căţăi, de zici că's poză! Poci să prezantezi şi on plan de afaceri, să să vază o că's bazat. Fii atent ici şa. Unu. Costuri dă producţie: 50 dă lei, o şaormă şi un pet de netimbrată pe zi lumină ori om, ZO cum i se zicea odată, ca'cât dau şi pintru prăşit! Face ca la opt'j dă lei dă ăştea noi, plus zece lei de javră, parandărătu'. Nouă'j dă lei, hai o sută că tre'să-i şi car, şi orş'cât gazu' costă. Maşină am, că intră pă felie şi Aspersor, pe care-l ştii că are o dubiţă. Doi. Venituri: 25 dă javre jbilţuite pă ZO, ori 110 lei per capita, cât am auzi că merge preţu', face 2750. Net-brut: 2.650. Empozit şaişpce, că nu poci să nu-l onorez pe dom'Victoraş carele se ținu dă vorbe şi ne creă noi oportunităţi dă locuri dă muncă pintru imemeuri. Net-net: 2.226. Cu 226 facem donaţii pintru ielectotalele dă prezidenţiale dă la anu'. Nu mai dezvolt, că te'ai prins! Deci 2.000! Pe zeo dă recoltator! Ce zici? Câte zeouri? Câte vrea rânza lu' matale, că mâine-poimâine se termină roada pe ogoare şi ogrăzi, de rămâne fără de servici de noapte a mai mare parte din procuratorii mei. Hai să zicem 30. Ori 2.000, 60.000! Pă zi lăsată de Ăl de Sus! Una piste alta cre'că pân' la Bobotează, scap capitala de maidaneji. Şi noi trecem în top ten a lu' eficenţa afacerilor, ca să' nu mai spui că am creat complementare pintru forţa de muncă din spaţiu rural, ca'cum ne cere uia. Poci să vorbeşti şi pe la alte primării de judeţ, că cum termenăm, cum ruralii mei ie disponibili! Dacă vezi că nu şi nu, mai poci să ridici parandărătu' cu 10 lei pă javră, aşa ca'cum e centura de siguranţă cu femeiul! Era să uit şi n'aş mai fi putut coabita cu angajaţii: te rog să-i transmiţi, lu' NeaTraian, felicitări pintru dubla întronizare. Ştie el cui să le transmiţă mai departe.
Gheorghe

De data aceasta, dialogul obişnuit cu dr. ing. Dimitrie Muscă s-a desfăşurat într-un loc important din Arad, Târgul Agromalim, ediţia 2013.
Reporter – Întrebare banală: ce vă interesează mai mult din târg?
Dr. ing. Dimitrie Muscă – O maşină de ierbicidat, că tot se va interzice folosirea aviaţiei. Dar constat că pentru agricultura României sunt necesare foarte multe utilaje şi maşini agricole moderne, având în vedere că încă există multe suprafeţe agricole rămase pârloagă.

Rep. – Cel puţin pentru mine pământul lăsat pârloagă este cea mai urâtă pată pe obrazul politicienilor post-decembrişti. Revenim la zilele noastre şi vă întreb cum staţi cu recolta.
Dr. ing. D. M. – Am în silozurile Combinatului şaizeci de mii de tone de cereale, în stoc şi nu vând nimic. Dezinformarea a dus la scăderea nejustificată a preţurilor la grâu şi porumb. Am calitate de excepţie la grâu, iar preţul actual este mizerabil.

Rep. – Ministrul agriculturii, fără îndoială a fost greşit informat, dar pentru acest fapt, până acum nimeni nu a fost sancţionat.
Dr. ing. D. M. – Din cauza acestor preţuri, mulţi agricultori nu vor mai avea capacitatea de a relua producţia pentru anul agricol 2013 – 2014.

Rep. – În porumb ce speranţe aveţi?
Dr. ing. D. M. – Porumbul este o certitudine pentru sezonul care urmează dar pentru viitoarea recoltă pe care o vom înfiinţa în primăvara viitoare, nicio speranţă. Interzicerea neonicotinoidelor la tratarea seminţelor de porumb va duce la dezastru, nu se va recolta nimic, pentru că porumbul va fi distrus de boli şi dăunători. S-a interzis fără să se dea o altă soluţie, iar Ministrul Agriculturi a înghiţit găluşca şi execută o aberaţie. Tratezi seminţele şi vezi doamne omori albinele. Când vin albinele la polenizare? După câte luni de la tratament? Niciun argument ştiinţific. Mă face să bănuiesc ceva interese financiare. Eu am mai propus o amânare a deciziei pentru ţara noastră dar nu am primit niciun răspuns.

Rep. – Sunteţi un mare cultivator de porumb şi are trebui să primiţi un răspuns.
Dr. ing. D. M. – Am adus argumente în calitate de practician nu din auzite. Avem destule necazuri cu bolile şi dăunătorii porumbului şi ai florii-soarelui, specifice doar României. Am fost criminali pentru albine? Este un atentat la viitorul culturilor de porumb şi floarea soarelui din ţara noastră. Iar întreb şi pe această cale, de ce nu am un răspuns, eu şi toţi cultivatorii de porumb şi floarea soarelui din România?

Rep. – Care este opinia Dvs cu privire la fondurile mutuale
Dr. ing. D. M. – Până în prezent eu am perceput acest nou act normativ ca o obligaţie, ca o nouă cotizaţie ca un nou impozit în agricultură.

Rep. – Soluţia?...
Dr. ing. D. M. – Prevederile să fie explicate de profesionişti nu de politicieni. Cei care vor fi chemaţi să se ocupe de fondurile mutuale să aibă atât cunoştinţe aprofundate din agricultură, dar şi din domeniul financiar-bancar. Altfel, ca orice intenţie bună, se va finaliza prin eşec. Să candideze la conducerea fondurilor mutuale numai cei care au făcut cursuri de specializare. Deocamdată eu apelez la societăţile de asigurare.

Rep. – Da, dar acestea nu vă asigură în toate situaţiile.
Dr. ing. D. M. – Nu sunt Toma Necredinciosul, dar m-am fript odată şi nu mai vreau şi a doua oară. Aştept să fiu convins!

Unirea... o poveste fără sfârşit

Mă bag şi eu în vorbă şi apreciez că acest nou act normativ privind fondurile mutuale vine, în primul rând, cu ideea de unire a agricultorilor. Uite, asta-i buba agriculturii, refuza UNIREA. Vrând nevrând, trebuie să recunoaştem că istoria noastră ne demonstrează că UNIREA s-a cam făcut cu bâta: a se vedea cum a făcut unirea Mihai Viteazul, a se vedea cum s-a făcut UNIREA CEA MARE. Dar cum ne unim, cum vin alţii, mari şi tari, şi ne dezbină. Am mai scris-o şi o mai scriu, că cea mai mare idioţenie a fost desfiinţarea CAP-urilor. Statutul acestora nu încălca cu nimic dreptul de proprietate a pământului. Tâmpenia cu retrocedarea prin lege nu a fost decât o batjocură faţă de pământul românesc. Tot felul de escroci cu acte false au devenit peste noapte moştenitori sau proprietari, iar ceea ce a făcut Cuza cu averile mânăstireşti au şters troglodiţii din Parlament. Domnule cititor ţine minte că VEŞNICIA S-A NĂSCUT LA SAT şi nu este o afirmaţie politică, ci o mare realitate, Retragerea aureliană nu a însemnat pustiirea satelor, ele au rămas şi au dăinuit peste milenii. Şi în zilele noastre se încearcă pustiirea localităţilor rurale, pentru că au găsit locuitori dezbinaţi. Păstrarea satului românesc nu înseamnă un pas înapoi, înseamnă însăşi existenţa noastră, a românilor, pe acest pământ dăruit nouă de către bunul Dumnezeu. Oameni buni, doar UNIREA este scutul românului în apărarea agresiunii venite din partea nesătuilor aduşi din cele patru zări. Noi nu suntem un popor care stă cu mâna întinsă, noi am hrănit, de la popoarele migratoare până la cele din zilele noastre, unii chiar ne-au rămas datori. Unde este mândria de a fi român? Domnilor politicieni, nu dezbinaţi agricultorii, ei vă dau să mâncaţi! Mai avem o meteahnă foarte veche, este vorba de elaborarea legilor care sunt făcute într-o limbă păsărească, legi neînţelese chiar de înşişi legiuitorii. Orice lege făcută pentru interese de grup duce până la urmă, nu la respectare, ci la tradiţionala OCOLIRE. Legile trebuie să fie clare, în aşa fel încât să le înţeleagă toţi, pentru că ele nu reglementează numai relaţii între cei cu carte. Vreţi exemple? Ele sunt multiple. Mai este ceva: în presă circulă de obicei tot felul de cifre şi mă refer la subvenţii, cifre aruncate pe piaţă cu furcă din care nu se înţelege mai nimic. Daţi cifre pentru agricultori, nu pentru cei de la oraş. Uite, cam aşa plesneşte fierea în mine, că de, sunt prost cu studii superioare şi nu înţeleg ce se întâmplă în "țărişoara mea".
Şi eu am uitat trecutul? Nu! Cândva cu multă înţelepciune o bătrână dintr-un sat uitat de lume, căreia îi spuneam dada Veta, m-a învăţat că "E mai bine să taci şi dai impresia că eşti prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice dubiu". Nu mi-a spus ce să fac cu scrisul, tocmai de aceea sunt şi eu ca mai toţi "Venturienii" un scârţa, scârţa pe hârtie. Nu de alta, dar cam mulţi se împiedică de presă. Oare mușcă aşa de rău?!
Să nu uit, iată că am ajuns la concluzia că trebuie să dau un ultimatum celor care îmi vor răul! Luaţi-l, bă, pe tot, nu mă supăr, că tocmai de aceea mă semnez cu înaltul titlu de prost cu studii superioare!!!
P.S Mai recunoaşte cineva că este prost şi... mai ales cu studii superioare???

Mihail eminescu
„Din momentul în care s-a instituit domnia ereditară în locul celei elective şi s-a pus puterea supremă a statului la adăpost de înverşunatele lupte de partid, s-a pus, în principiu cel puţin, la adăpost de patimele şi de asprimea intereselor momentane şi trecătoare însăşi ideea statului, adică ideea armoniei intereselor naţionale. Asta este în esenţă deosebirea între monarhia constituţională şi republică.
În republică domneşte îndeosebi interesul individual, în genere interesul de partid. Partidul şi numai partidul alege pe capul statului, el formează voinţa statului în articole de legi, epoca poartă pe deplin caracterul unui grup de interese predomnitoare. Această stare de lucruri e în aceeaşi proporţie lipsită de pericole în care esistă în stat o clasă de mijloc economiceşte puternică şi cultă care să mănţină echilibrul între tendinţele prea înapoiate a simţului istoric a unui popor, reprezentat în genere prin formele existente ale unei civilizaţii trecute, şi tendenţele zgomotoase ale trebuinţelor acute ale prezentului, reprezentate prin nevoile claselor de jos. Unde această clasă nu există decît în mod rudimentar sau unde ea este prea slabă pentru a se împotrivi tendenţelor estreme, republica devine o jucărie a partizilor, o forma de care abuzează şi unii şi alţii, în detrimentul vădit al intereselor generale.".
(Fragment din articolul «Studii asupra situaţiei», aparut în TIMPUL, în februarie 1880)

Un cumătru dinspre partea mamei, hâtru de felul lui şi mare meşter în vorbe de duh, îmi zicea cândva, cu multă vreme în urmă, că în viaţă cu spitalul, tribunalul şi cu primăria e de preferat să ai cât mai puţin de-a face. Ori chiar deloc. Nu de alta, se hlizea, dar niciodată nu se ştie ce se poate întâmpla dacă zăboveşti prea mult prin acele locuri. În ceea ce priveşte ultima instituţie menţionată, ştia omul ce spunea, că doar păţise acolo o pătăranie de mai mare râsul!. Dacă nu cumva plânsul! Ce anume? Ei bine, ofiţerul stării civile – s-a nimerit să fie o femeie şi primar, pe deasupra, uitase să-l pună să dea cu subsemnatul în registru. Şi dacă ar fi trebuit să o facă în calitate de martor la cununie, mai treacă-meargă. Dar, din fericire, din păcate el era chiar... ginerică. Başca mireasa mai avea şi burta la gură.
Când m-au chemat după câteva zile, mi s-a destăinuit zâmbind ghiduş, dar cu urechile ciulite, nu cumva să-l auză consoartă, m-am tot gândit dacă să mă mai prezint ori ba, că deşi mă însurasem, în acte tot burlac rămăsesem. Şi holtei, pe deasupra, chicotise, deşi viitor tată de copil.
Mi-am reamintit de această întâmplare, adevărată şi nu scornită, precum altele când mi-a ajuns la cunoştinţa un alt pocinog, care s-a petrecut în nesurprinzătoarea noastră patrie. Hip, hip ura cu partidul înainte, am avut victorii multe! Şi tot primăria a dat-o în bară şi în acest caz. Victimă...un veteran de război în vârstă de 95 de ani. Care de vreo 24 de luni, adică de peste 700 de zile tot bate drumurile şi pe la primărie şi pe la tribunal, ba şi pe la spital, că s-a îmbolnăvit de atâta tevatură, vrând să demonstreze ce nu mai era nevoie să fie demonstrat. Şi anume faptul că e viu şi în carne şi oase, viril mai puţin, ba chiar deloc, orişicum, în nici un caz repauzat întru Domnu', cum reiese din actele întocmite de secretar şi iscălite de primul gospodar al comunei, care a semnat...precum primarele, vezi bine, să trăiţi domnu Oprescu. Adică pe neve. Drept pentru care îmi exprim imperativ, adică în mod clar şi răspicat punctul de vedere: Înturnați-l, fraţilor, în rândul viilor pe care nu au reuşit să-l răpună pe cel care nu au reușit să-l răpună nici cei cinci ani de front – şi în Est şi în Vest, nici multele şi feluritele greutăţi ale vieţii. Că nici colectivizarea n-o fi fost vreo bucurie şi nici anii de după revoluţie. Aşadar faceţi-vă datoria faţă de contribuabil aşa cum scrie la carte. Dacă aveţi! Dacă nu, puneţi-vă cu burta pe ea ori, şi mai bine, înaintaţi-vă demisia de onoare. Dar pe bune. Nu ca alţii... ştim noi care.

La ceasul când pun cap la cap literele acestui editorial, Premierul Guvernului României, Dl Victor Viorel Ponta începe prima sa vizită oficială în Statele Unite ale Americii. Şeful guvernului se va întâlni cu reprezentanţii mai multor companii americane. Printre aceste companii se află Chevron, care se pregăteşte să exploateze gaze de şist în Constanța şi Vaslui, şi Exonn, care va extrage petrol şi gaze naturale din Marea Neagră, dar nimic despre Bechtel.
De ce acest început? Simt eu, dar şi cei cu memoria trecutului nu foarte îndepărtat, că istoria se repetă. O să spuneţi că aşa a fost dintotdeauna. Vin şi readuc aminte că "repetiţia este mama învăţăturii". După cel de-al II-lea Război Mondial, România a fost obligată să acorde despăgubiri de război în natură. Aşa s-au înfiinţat sovrom-urile, ca instituţii comune româno-sovietice, având "faimoasa sarcina de a jefui", nu de recuperare a datoriilor. Cu toate că în fiecare an se trăgea linie şi se socotea că plata era încheiată, ruşii spuneau net şi plata continua. Vă amintiţi de cotele obligatorii luate de la producătorii agricoli??? Cu acestea şi mai ales cu ţiţeiul extras până la refuz se tot plătea şi se tot plătea. Vă mai amintiţi de schelele petrolifere Moinești- Comăneşti???
Astăzi aceste companii nu se mai numesc sovrom-uri, dar au acelaşi scop: jaful. Chevron va exploata câţiva ani gazele de şist, care nu sunt inepuizabile şi va lăsa în urmă un pământ sterp, pustiit. Noi ne vom alege cu un FÂS, dar cu un pământ impracticabil pentru agricultură şi, de ce nu, şi cu cutremure.
Bechtel a procedat ca un sovrom şi eram gata să spun că "şi-a pus palma în cur" şi a plecat. Da! Dar nu cu mâna goală, ci a mai găsit statul român dator şi nu puţin. S-au scos cu această autostradă mari suprafeţe agricole din circuit şi finalizarea se lasă pentru generaţiile viitoare. Aceste companii continuă nestingherite să jefuiască, iar noi, adică politicienii, stăm cu degetul în gură şi nu spunem nimic, dar nimic.
Tot după anul 1948, primii vizaţi de miliţie şi de organele de securitate au fost intelectualii, trimişi la puşcărie sau în Gulagul din Bărăgan. După anul 1989 a început un adevărat asalt asupra staţiunilor de cercetare cu profil agricol. Suprafeţe uriaşe de pământ au trecut în mâna şarlatanilor, iar cercetătorii au fost şi sunt umiliţi cu salarii de mizerie. Materialul semincer românesc a fost înlocuit într-o proporţie de peste 80% cu altul venit de te miri unde. Rezultatele cercetării româneşti ori au fost furate ori aruncate la gunoi. În orice ţară serioasă se cunoaşte că cele mai profitabile investiţii se fac în învăţământ şi cercetare ori la noi tocmai în aceste domenii se continuă cu perseverenţă spolierea. Ce înseamnă spoliere? Iată ce scrie în dicţionare: "jefuire, prădare, înşelare". Vinovaţi, în primul rând, sunteţi voi, agricultorii, care refuzaţi să fiţi uniţi, să vă adunaţi la un loc interesele şi astfel să vă apăraţi avuţia şi însăşi existenţa voastră, a copiilor voştri, a nepoţilor şi strănepoţilor voştri. Voi, agricultorii, păreţi un sat fără câini, în care tâlharii veniţi de peste mări şi zări intră şi fură orice vor. Se repetă dintotdeauna că unirea face puterea, dar când trei vor să facă unirea românească, sunt deja prea mulţi. Aveţi caşcavalul în cioc şi, cum deschideţi pliscul, cum îl pierdeţi. Avem marea obligaţie să învăţăm istoria pentru a nu repeta la nesfârşit greşelile trecutului.

Fascioloza este o boală parazitară cu localizare hepatică ce afectează în special bovinele, ovinele şi caprinele. Este numită popular „gălbează" şi este produsă de trematode din genul Fasciola.

Contaminarea se realizează prin ingerarea paraziţilor odată cu furajele. Diagnosticul se stabileşte pe baza examenului clinic asociat cu cel microscopic.
Fascioloza evoluează sezonier, toamna-iarna, la animalele care au păşunat pe terenuri umede sau la cele hrănite cu furaj provenit din acest mediu.
Gălbeaza la oi
La ovine, boala evoluează acut şi cronic. Forma acută se întâlnește la sfârșitul verii și toamna, când animalele ingeră în scurt timp cantități mari de larve de fasciole, urmate de invazia masivă a fasciolelor tinere. Ca semne clinice întâlnim lipsa poftei de mâncare, temperatură scăzută, anemie, diaree, edeme în jurul ochilor, mărirea abdomenului în zona ficatului și sensibilitate la palpare. Manifestările apar la 4-6 săptămâni de la ingerare și boala devine mortală după 4-10 zile de evoluție.
Forma cronică este mai frecventă și evoluează în trei perioade. Perioada de debut apare în septembrie-noiembrie şi se exprimă clinic prin slăbiciune musculară, iar animalul refuză mișcarea. Faza a doua se manifestă în decembrie-ianuarie prin anemie, slăbire accentuată, edemul pleoapelor, diaree și lipsa poftei de mâncare. Faza a treia apare la sfârșitul iernii, începutul primăverii și se manifestă prin scăderea masei musculare, slăbirea excesivă a animalului, uneori și avorturi spontane însoțite de lipsa laptelui.
Gălbeaza la bovine
La bovine, semnele clinice se observă mai greu. Boala poate evolua cronic și se manifestă prin: anemie, diaree, slăbire, poftă de mâncare scăzută, scăderea producției de lapte, laptele devenind amar. La tineretul de 6–18 luni se constată anemie, diaree și scăderea temperaturii.
Tratamentul necesar!
Cel mai bun leac pentru această boala parazitară este produsul Fasciocid, eficiet față de toate forme de dezvoltare a fasciolelor. În cazul infestațiilor masive, se recomandă repetarea tratamentului după 48 ore. Cu foarte bune rezultate, la bovine, se poate utiliza produsul Romavermectin B1 1% Plus (avermectină și clorsulon) eficient fața de toate formele de dezvoltare a fasciolelor, a altor paraziți intestinali și a râiei (Sarcoptes, Psoroptes, Chorioptes).
Medicamente care acționează asupra ouălelor de fasciola și a adultului sunt: Rombendazol 2,5 % sau 10% (albendazol) și Rombendazol Plus (albendazol, levamisol). Se recomandă îmbunătațirea alimentației și aplicarea tratamentului la întreaga turmă.
Profilaxie
Se recomandă deparazitarea animalelor de 2-4 ori pe an cu Fasciocid sau Romavermectin B1 1% Plus. Primul tratament obligatoriu se aplică primăvara, înainte de ieșitul la pășune, iar al doilea la 2-3 săptămâni după intrarea în stabulație (noiembrie). Celelalte două tratamente se aplică în lunile ianuarie și septembrie folosind Rombendazol sau Rombendazol Plus. După deparazitare, se recomandă recoltarea bălegarului și depozitarea acestuia pentru sterilizare, iar animalele vor fi ținute timp de 3-4 zile pe miriști sau suprafețe cultivabile care vor fi arse ulterior.

În materialul de față arătăm cât de importantă este bunăstarea animalului într-o fermă de tauri la îngrășat. Iar bunăstarea animalului duce la rentabilitatea fermierului! Compania Kraiburg are în portofoliu și pardoseli de cauciuc pentru zonele de odihnă, pentru grătare de beton, precum și pentru suprafețele de mișcare plane din grajdurile pentru tauri la îngrășat. Produsele Kraiburg se găsesc în multe ferme, nu doar din Europa, ci de pe întreg Mapamondul. Aici, venim cu exemple din astfel de ferme. Pentru că numai animalele sănătoase ating cele mai înalte performanțe!

Lumină, aer și confort pentru 300 de animale, într-un grajd din Germania
Grajdul de tauri la îngrășat al familiei Thiemann, Billerbecker Bauerschaft Temming (Districtul Coesfeld Renania de Nord – Westfalia) nu se evidențiază numai prin înălțimea de 12 m la coama acoperișului. Construcția care a început în toamna anului 2012 și s-a finalizat în luna iunie a acestui an adăpostește 300 animale în 16 boxe. La baza construcției grajdului a stat dorința de a oferi animalelor lumină, aer și confort, evidențiază crescătorul german Ulrich Thiemann. Climatul din grajd este foarte bun, chiar și la o temperatură de 30 de grade C. La acest fapt contribuie și instalația fotovoltaică aflată pe acoperișul sudic al clădirii, care nu produce numai curent electric, ci, ca efect secundar, preia căldura solară.
Aerisirea se face printr-o deschidere de 2 m în vârful acoperișului grajdului și este acoperită cu o plasă de vânt contra curenților de aer și păsărilor.
Pentru perioada anului cu mai puțină lumină, fermierul a instalat în grajd becuri cu LED. „LED-urile economisesc curent. În loc de 32 de tuburi de neon, fiecare de 60 W, am montat 16 LED-uri, fiecare cu 30 W, care, spre deosebire de tuburile cu neon, se aprind imediat, chiar dacă temperatura este scăzută", a precizat Ulrich Thiemann. Fermierul german a adăugat că armăturile se murdăresc mai încet decât tuburile.
Pentru a avea animalele cat mai mult posibil în câmpul vizual, boxele sunt despărțite cu 5 tuburi metalice zincate de 2,5. Astfel, animalele din boxele învecinate pot păstra contactul vizual.
Pardoseli din cauciuc pentru mai mult confort
Aproape în toate boxele fermierul din Germania a așezat covoare din cauciuc peste grătarele de beton. "Nu am făcut acest lucru din obligație, ci am dorit ca animalele să aibă mai mult confort". Astfel s-a luat decizia să se monteze în grajd 2 tipuri de covoare, unul "normal" și altul care să polizeze natural onglonul animalului, investindu-se astfel 180 euro/loc taur la îngrășat. Ulrich Thiemann este de părere că "se poate construi, cu siguranță, mai ieftin, dar noi dorim să avem un grajd în care taurii să se simtă bine și în care noi să lucrăm cu plăcere și în următorii 30 de ani."
Rentabilitate, cuvântul de ordine într-o îngrășătorie de tauri din Elveția
Oliver Engeli este un alt fermier care și-a echipat ferma cu pardoseli de cauciuc de la producătorul german Kraiburg. „Taurii sunt cazați în boxe cu grătare de beton, care au fost pardosite încă din anul 1999 cu covoare din cauciuc Kraiburg", spune Oliver Engeli. El are o fermă de îngrășare tauri cu 350 de animale, în Engishofen – Elveția. „Inițial, am pardosit numai jumătate dintre boxe cu covoare LOSPA de la Kraiburg. Am observat că animalele preferă suprafețele de odihnă moi. Pentru a nu dezavantaja animalele mai slabe, am pardosit în scurt timp boxele integral. Astfel, toate animalele profită de transmiterea mai bună a căldurii, iar bunăstarea taurilor a crescut simțitor. Datorită creșterii siguranței la alunecare animalul se ridică mai ușor, iar articulațiile carpiene sunt protejate. În grajdurile cu pardoseli moi din cauciuc pierderea animalelor din cauza accidentelor prin cădere este nulă. Animalele au o vitalitate mai mare și sunt mai active, iar sporul zilnic în greutate a crescut", povestește fermierul elvețian. Oliver Engeli susține că investiția în pardoselile de cauciuc Kraiburg a meritat nu numai din punct de vedere al confortului animalelor, ci și sub aspectul rentabilității.