În perioada 19 – 21 februarie 2025, la Bruxelles, în cadrul întâlnirilor Președințiilor, Prezidiilor COGECA și COPA, Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) a fost reprezentată de Florentin Bercu, director executiv UNCSV.

La reuniunea Președințiilor, COGECA Praesidium, COPA Praesidium, a ședinței comune a COPA și COGECA, Business Forum COGECA și ședința grupului de la Visegrad extins, reprezentantul României a dezbătut și intervenit pe cele mai recente poziții ale COPA-COGECA referitoare la: Cadrul Financiar Multianual și bugetul PAC post 2027; măsuri de simplificare a PAC; strategia pentru reziliența apei; Compasul competitivității cu accent pe inovare, decarbonizare, securitate; combaterea practicilor comerciale neloiale și întărirea puterii de negociere a fermierilor în lanțul agroalimentar; propunerea de sancționare a fertilizanților din Rusia și Belarus; comerț internațional și situația pieței, inclusiv MERCOSUR, Ucraina și prima ședință a Comitetului european pentru agricultură și alimentație (EBAF).

Invitați externi au fost: Jessika Roswall, comisar pentru mediu, reziliența la apă și o economie circulară competitivă care și-a prezentat prioritățile mandatului 2024-2029; Czesław Siekierski, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale al Poloniei, care a prezentat prioritățile în domeniul agriculturii pentru președinția poloneză a Consiliului; Leopoldo Rubinacci, director general adjunct DG TRADE, care a vorbit de relația UE cu țările învecinate și cu SUA.

Florentin Bercu, director executiv UNCSV, organizație membră AAC, și vicepreședinte COGECA, în cadrul Președinției COGECA a solicitat sprijinul COPA-COGECA și al tuturor organizațiilor membre pentru:

• Modificarea celor trei regulamente pentru a avea acces în continuare la insecto-fungicide pentru tratarea semințelor cu neonicotinoide;

• Includerea în poziția COPA-COGECA poziția României pe NGT, prin care a pus accent pe separarea convenționalului de NGT 1 și limitat propunerea patentării, pentru ca fermierii din fiecare stat membru să aibă acces la hibrizi locali aclimatizați și performanți la costuri reduse;

• Prelungirea perioadei la care trebuie să fie finalizate proiectele implementate prin PNDR și obținerea autorizațiilor de mediu, sanitar-veterinare, sănătate publică etc.

În cadrul ședinței cu președinții Organizațiilor de Cooperative din toate statele membre UE, reprezentantul României a insistat și inclus în poziția COPA-COGECA cu simplificările pentru actuala PAC:

• Stoparea interzicerii produselor de protecția plantelor până există alternative viabile;

• Simplificarea accesului la instrumentele de gestionare a riscurilor pentru o mai bună adoptare de către agricultori și acordarea unei mai mari flexibilități statelor membre în ceea ce privește punerea în aplicare a instrumentelor de gestionare a riscurilor pentru a aborda riscurile specifice din orice sector.

Printre solicitările membrilor COPA-COGECA s-a numărat și reducerea numărului de salariați din instituțiile europene pentru a reduce volumul birocratic.

„Am subliniat necesitatea creării unui cadru legislativ european pentru combaterea practicilor comerciale neloiale. Totodată, am primit asigurări că majoritatea propunerilor scrise ale Alianței pentru Agricultură și Cooperare, și transmise inițial prin e-mail, se vor regăsi în directiva care va fi aprobată în acest an”, a precizat Florentin Bercu.

În ceea ce privește Acordul MERCOSUR, România se opune acestuia așa cum este în forma actuală, deoarece aduce prejudicii semnificative sectorului agroalimentar. „În acest context, sperăm că, dacă nu va fi întrunit pragul minorității de țări reprezentând 35% din populația UE pentru a bloca acordul, Parlamentul național și reprezentanții români din Parlamentul European nu îl vor ratifica, evitând astfel aplicarea sa cel puțin până în 2030. Deși se discută despre măsuri compensatorii, acestea ar fi insuficiente în raport cu impactul negativ și nu ar ajunge la cei mai afectați”, arată Florentin Bercu.

În cadrul discuției cu Leopoldo Rubinacci, director general adjunct DG TRADE, reprezentantul României a solicitat ca în viitorul acord de liber schimb să fie extinsă lista sectoarelor sensibile cel puțin cu grâu și orz pentru care nu există nici o limită, importându-se din Ucraina circa 7% din producția europeană; reintroducerea contingentelor tarifare la nivelul cantităților existente înainte de război, precum și mobilizarea Ucrainei să reia piețele de desfacere anterioare.

Jessika Roswall, comisar pentru mediu, reziliența la apă și o economie circulară competitivă, a subliniat că prioritatea zero pentru mandatul său este apa. „Trebuie să facem mai multe atât în ceea ce privește calitatea, cât și cantitatea apei. Avem nevoie de mai multe investiții ca să ne protejăm de inundații. Avem probleme mari cu infrastructura și cu reciclarea apelor uzate. În ceea ce privește reziliența, trebuie să rezolvăm problema cercului întrerupt al apei și sunt deschisă să preiau de la dumneavoastră inovațiile și cum putem folosi mai mult apele uzate, colectarea, stocarea apei și folosirea cât mai eficientă pentru producția hranei. Este un cost mai mare să nu facem nimic decât să facem ceva costisitor. Avem la dispoziție 5% din bugetul UE și putem ajunge la 7%. Principalele măsuri vor fi finanțate prin Fondurile de Coeziune și PNRR. Vreau să pornesc un dialog pentru simplicarea permiselor și autorizațiilor. Vrem să stimulăm inovația. Voi încerca să impunem obligații statelor membre și nu fermelor. Știu că agricultorii sunt verzi și agricultura merge mână în mână cu mediul și voi încerca să vă ajut să fiți competitivi ca să puteți desfășura activități prietenoase cu mediul”, a declarat oficialul european.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Alianța pentru Agricultură și Cooperare, la cincinal

Cum vede Comisia Europeană agricultura și alimentația post-2027

AGRI TRADE SUMMIT 2025: Se anunță un nou record de participare

Au trecut cu chiu cu vai alegerile din 2024, apoi s-a constituit Parlamentul și Guvernul pe principiul la vremuri noi, tot noi. Apoi, demnitarii de seamă din Guvern și ministere, fiecare cu gândul la chiolhanurile și chermezele de Crăciun și Anul Nou, au decis ideile de bază ale noului program de guvernare, aruncate toate la grămadă într-un malaxor numit ședințele coaliției și apoi le-au bifat (aprobat) ca la sălile de bingo, fără logică și fără cap, așa cum s-ar zice pe la țară doar pe bază de ,,noroc porcesc” pentru unii sau alții din cei interesați.

Doar că, din păcate, după perioada de dezmăț fiscal, în care s-a aruncat în dreapta și stânga cu bani (la greu) mai ceva ca la lăutari în zi de nuntă, a venit și perioada de mahmureală în care demnitarii de ieri și azi și-au dat seama, printre aburii incompetenței și nepriceperii bugetare și fiscale, că în urma ,,parangheliilor” organizate au cheltuit și banii pe care nu-i aveau, dar, deh, obrazul subțire cu chef, opulență și prostie se ține. Numai că visteria fiind ,,prăduită”, acum trebuie banii recuperați sau mai corect spus colectați alții, fiindcă ne spune noul ministru al Finanțelor, domnul Barna, că nu prea ies socotelile cu deficitul bugetar. Acum că aceste aspecte le spune cineva care nu ne-a dat pe spate în trecut cu ,,performanțele” sale de ministru, mai ales pe la Agricultură și Mediu și că în ambele sectoare ,,nu se poate de atâta bine” în urma managementului domniei sale, asta este o altă problemă, dar, nu-i așa, poate a treia (a patra nici nu mai contează) oară va fi cu noroc și poate grijile mele sunt nefondate.

Și cum se recuperează găurile apărute la agricultură de către Onor Guvern? Cu ajutorul colindelor de început de an, prima numită ,,ordonanța trenuleț” și care zice ,,ce-ai primit cu porția nimica toată, dar ce-o să plătești în curând totodată o să te îngroape economic de îndată!”.

Păi, în primul rând primul-ministru Ciolacu continuă să își sacrifice oamenii de partid cu o nonșalanță demnă de o cauză mai bună și mă refer aici la actualul ministru al Agriculturii, domnul Barbu, dar și la fostul ministru, domnul Chesnoiu, care prin 2023 au fost principalii inițiatori ai facilităților fiscale în agricultură, aspect meritoriu de altfel și bun pentru acest sector. Au realizat fundamentarea măsurii pentru partid (cu cei care au lucrat în echipă, nu singuri), au convins partidul (care s-a lăudat peste tot cu grija lui părintească), au convins ministerele (inclusiv pe cel de Finanțe), au convins Parlamentul și a început implementarea. Surpriză, după circa șase luni a venit premierul Ciolacu proaspăt uns ,,caimacan de la Înalta Poartă a Cotroceniului”, însoțit de fostul prim-ministru, Ciucă al nostru, iar pe vremea acestui nefericit fiind adoptate măsurile la care fac referire aici, cu cerința noului prim-ministru de ajustare a acestor facilități, fiindcă nu pot fi suportate de buget.

Acum, același prim-ministru Ciolacu a trecut la faza a doua a proiectului și a eliminat toate facilitățile pentru agricultură, ca să nu mai avem discuții pe bucăți, ci discutăm pe de-a-ntregul. Deci, punctul unu al problemei de la agricultură rezolvat, fără facilități fiscale pentru salariați. Cam ce înseamnă acest lucru? Păi, așa estimativ, costurile cu salariile pe hectar și an variază undeva între 50 și 100 de lei, în funcție de salariu și fermă. Poate la domnul Muscă de la Curtici, cu salarii de 3.000 de euro net sau cât mai susține domnia sa, se poate ajunge și la 200 lei/ha/an. Asta, așa, la o socoteală simplă în condițiile în care fermele comerciale mai mari de 100 ha, care plătesc și salarii, reprezintă cam 60% din suprafața agricolă, adică vreo șase milioane de hectare cu o medie de 70-80 lei/ha/an, înseamnă circa 90-102 milioane de euro/an recuperați la buget doar de la cultura mare, adică în patru ani recuperăm banii de la despăgubirile de anul trecut. Dar sumele sunt cu mult mai mari, putând fi estimate la circa 200 de milioane de euro/an, fiindcă la cultura mare se adaugă zootehnia, aia câtă este, se adaugă legumicultura, viticultura, pomicultura, în condițiile în care ultimele trei sectoare necesită forță de muncă foarte multă.

O a doua idee a Guvernului (oare consilierul de stat pentru agricultură, în persoana domnului Botănoiu a avut ceva de spus legat de aceste măsuri?) a fost instaurarea taxei pe stâlp, care după ce au bâlbâit-o puțin, a fost stabilită la 1%, dar mai așteptăm normele de aplicare. Adică, pe înțelesul tuturor, după ce te duci pe la bănci să te împrumuți cu 8-9% pe an ca să faci un grajd pentru animale, să faci o hală pentru procesarea produselor agricole, să faci un siloz sau mai știu eu ce, apoi te apuci să obții cu nervi și chin avizele și autorizațiile legale, după care în fine termini lucrarea și o înscrii la primărie care îți ia 0,3% pe an impozite locale fiindcă te-au ajutat ținându-te pe la cozi și pe drumuri, iar ca să fie bine și pentru Guvern, mai vine și el la aceleași clădiri să mai ia 1%, că, nu-i așa, și pentru ei trebuie să se strângă ceva?! Prin urmare, pentru 100.000 de euro valoare a patrimoniului imobiliar al unei ferme, se va plăti statului pentru ,,merite deosebite” modesta valoare de 1.000 euro/an. Dacă patrimoniul acestor clădiri din agricultură se ridică la 200.000-300.000 de euro medie pe fermă, și vorbim de circa 12.000 de ferme care au peste 500 ha, unde putem presupune că avem și patrimoniu format din clădiri, atunci discutăm de o valoare totală colectată de 24-36 de milioane euro/an, la care vin și taxele colectate din industria alimentară, firmele de depozitare a cerealelor, vinificație și unde sumele se pot duce spre încă vreo 100-130 de milioane de euro, fiindcă aici valoarea patrimoniului imobiliar este mult mai mare.

Uite cum din condei, dacă măsurile vor fi acestea, ne vom trezi că ce a primit agricultura pentru secetă în 2024, adică vreo 400 de milioane de euro, la interval de câteva luni, până la noua recoltă din 2025 va fi recuperat de stat prin taxe și impozite aproape în totalitate. Și, atenție, inclusiv de la cei care au fost ajutați prin despăgubiri. Păi au avut vreo recoltă intermediară de Crăciun acești fermieri și nu știm noi? Dacă au avut nevoie de despăgubiri ca să supraviețuiască economic, de unde să plătească acum? Nu cumva este o contradicție în apreciere?

Ca o primă concluzie, statul, prin noi taxe și impozite, va colecta de la agricultură și industrie alimentară în jur de 300 - 400 de milioane euro/an, la care se va adăuga o a doua măsură, adică o scădere a bugetului alocat MADR pentru 2025, care va fi redus de Guvern prin alocări bugetare mai mici cu circa 5% față de 2024 (se estimează, nefiind bugetul aprobat). Dacă vorbim de cheltuielile bugetare care în 2024 au fost de circa 28 de miliarde de lei, o reducere de 5% prognozată în 2025 înseamnă circa 1,4 miliarde de lei, adică încă vreo 250 de milioane de euro. Nu știm dacă reducerea se va aplica și pentru creditele de angajament (creditele pentru cheltuieli multianuale), unde mai discutăm de circa 36 de miliarde de lei, iar reducerea de 5% s-ar ridica la încă 1,8 miliarde de lei, adică vreo 360 de milioane de euro. Uite așa, bătrânește, ar reuși Guvernul prin colectare de taxe suplimentare și reducerea de resurse bugetare alocate să contribuie la recuperarea dezmățului fiscal și bugetar cu o onorantă sumă de vreo 0,7-1,2 miliarde euro/an (fără sau cu credite de angajament incluse) doar de la agricultură și industrie alimentară. Hai că nu-i rău, că în agricultură sunt puțini fraieri (adică fermieri) ca număr, deci eficiența pe cap de fermier și antreprenor (că sunt incluși și cei din industria alimentară) nu este rea.

În plus, fiindcă este o vorbă din bătrâni, ,,să nu primești cât poți duce”, pe șest și fără multă zarvă s-au adoptat pentru fermieri condiționalități sociale care intră (au intrat, de fapt) în vigoare la 1 ianuarie 2025. Că nu este clar nimănui ce înseamnă asta știm, nefiind o noutate, dar tu, MADR, care trebuie să implementezi această măsură asumată prin PNS de acum trei ani, în perioada asta nu te-ai luminat încă despre ce o fi vorba? Oare, să fie vorba de condițiile de muncă, și mă refer aici la asigurarea de echipamente de protecție, la vestiare, dușuri și băi, locuri de servit masa, programe de formare profesională și alte asemenea aspecte? Eu zic că da, doar că nu eu sunt oficialitatea care trebuie să spună ce și cum, iar în altă ordine de idei foarte multe ferme nici nu știu și nici nu sunt pregătite pentru implementarea acestor măsuri și care nu vor fi ieftine.

Atenție, este corect să fie implementate, dar nu tu să spui mediului privat la sfârșit de ianuarie 2025 ce trebuiau să respecte de la 1 ianuarie 2025. Păi până acum ce-ai făcut? Și de unde să știu dacă ce gândesc eu că ar trebui este și ceea ce doresc autoritățile să se întâmple? Oare vor fi fermieri care nu vor primi subvențiile în integralitate, drept sancțiuni pentru aceste măsuri? Asociațiile fermierilor au făcut numeroase sesizări și solicitări de clarificare a acestor aspecte, dar să credem oare că i-a păsat cuiva? Hai să nu fim chiar așa de creduli și să avem părerea că mulți dintre cei care conduc sectorul agricol chiar sunt preocupați de bunul mers al acestuia.

Așadar, asta este VIZIUNEA GUVERNULUI pentru agricultură în 2025. În rest, numai de bine!

Articol de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier (jud. Brăila) și membru LAPAR

CITEȘTE ȘI: Acordul Mercosur, un balaur pentru agricultura europeană?

O încercare de radiografiere a crizei din sectorul vegetal

Sectorul agroalimentar, puternic afectat de acordul UE – Mercosur

Evenimentul emblematic al Forumului Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (APPR), Congresul Anual „De la Fermieri pentru Fermieri”, ajuns la ediția numărul 10, a avut loc joi, 13 februarie 2025, la București. Sala de la Grand Hotel s-a dovedit neîncăpătoare pentru fermierii, reprezentanții autorităților, ai companiilor furnizoare de inputuri și invitații din afara țării care au ajuns la ediția aniversară a evenimentului Forumului APPR.

Congresul „De la Fermieri pentru Fermieri”, eveniment aflat la un deceniu de când reunește fermieri, decidenți politici, experți din domeniu și personalități importante ale sectorului agricol, a constituit o platformă autentică de dialog la cel mai înalt nivel.

Personalități binecunoscute de la București, Paris și Bruxelles s-au adresat celor peste patru sute de participanți în cadrul celor două conferințe - AgroPolicy și Embryo - aducând în atenție ultimele infomații despre politicile agricole europene și inovațiile și trendurile globale din ameliorarea plantelor. „Congresul s-a dovedit a fi, încă o dată, unul dintre cele mai așteptate evenimente din agricultură, datorită conținutului său valoros și dens și interacțiunii nemijlocite a publicului cu invitații de la Comisia Europeană, instituțiile publice locale și partenerii din domeniul privat”, a arătat Cristina Cionga, director adjunct Forumul APPR.

Workshopul AgroPolicy a abordat tema provocatoare a stabilirii unui echilibru între sustenabilitate și competitivitate în agricultură și modalitățile prin care putem asigura un sector care furnizează hrană rezilient, într-un context tensionat din punct de vedere geopolitic, social, demografic, ecologic și al comunicării.

În cadrul conferinței internaționale Embryo au fost amintite ultimele evoluții din domeniul ameliorării plantelor, menite să răspundă mai eficient la condițiile climatice în schimbare, dar și la exigențele consumatorilor – inclusiv cele mai recente discuții la nivel european în dosarul noilor tehnici genomice (NGT).

„Porumbul de Aur”

Momentul mult așteptat a fost ca la fiecare ediție decernarea trofeelor „Porumbul de Aur”, o recunoaștere a excelenței în agricultură și a performanței fermierilor în anul precedent.

La categoria „Neirigat”, trofeul a fost adjudecat de KC Timiș Management, pentru rezultatele remarcabile obținute în condiții de cultură fără aport suplimentar de apă, demonstrând o gestionare optimă a resurselor naturale. Mas524A este „Porumbul de Aur” al fermei din vestul țării, care a dat un pic peste 15 tone/ha la neirigat.

La categoria „Irigat prin aspersiune”, trofeul a revenit companiei Aldahra-Agricost IMB, un exemplu de succes în utilizarea eficientă a tehnologiilor de irigare la scară largă, contribuind la obținerea unor producții competitive. DKC 6897, de la Bayer Crop Science România, 550 FAO, este hibridul cu care Aldahra-Agricost IMB a câștigat aurul, producția fiind de peste 18 tone/ha.

Categoria „Irigat prin picurare” este introdusă odată cu această a zecea ediție a Congresului Forumului APPR, o categorie care pune în lumină tehnologiile avansate de economisire a apei și sporirea eficienței producției agricole. Primul trofeu al acestei secțiuni a fost câștigat de Cristagri din județul Ialomița, o fermă care a demonstrat că precizia și inovația în irigații pot face diferența în optimizarea randamentelor culturilor. Peste 17 tone/ha au fost obținute cu hibridul de la Bayer - DKC 6897, 580 FAO, în ferma de 650 de hectare de la Bordușani.

S-a lansat Think Tank-ul Farm Romania

„Ediția aniversară a marcat un moment deosebit atât pentru public, cât și pentru agricultura din România: lansarea Think Tank-ului Farm Romania, o inițiativă dedicată formării unei rețele de specialiști în politici publice și tehnologii avansate în agricultură care va încerca să găsească răspunsuri la unele dintre provocările actuale cu care se confruntă sectorul. Farm Romania va aborda agricultura din perspective economice și tehnologice, cu un accent deosebit pe creșterea sustenabilității și pe menținerea competitivității pe piață”, a precizat Alina Crețu, director executiv Forumul APPR.

Proiectul este la început de drum, urmând ca în lunile următoare să fie definită structura de funcționare și prioritățile de cercetare. Primele inițiative vor viza identificarea celor mai eficiente politici de sprijin pentru fermierii din țara noastră, în contextul schimbărilor legislative europene și al provocărilor climatice.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

La sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a avut loc, marți – 11 februarie 2025, o întâlnire de lucru pentru optimizarea și dezvoltarea sistemului național de irigații. Au participat ministrul Agriculturii - Florin Barbu, ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor – Mircea Fechet, ministrul Energiei – Sebastian Burduja, directorul general ANIF – Cornel Popa, precum și reprezentanți ai Translectrica, ai Ligii Utilizatorilor de Apă pentru Irigații din România, reprezentanți ai organizațiilor profesionale din sectorul vegetal: PRO AGRO, UNCSV, AFF, LAPAR, Forumul APPR, Clubul Fermierilor Români.  

Au fost dezbătute aspecte tehnice ce vizează simplificarea și flexibilizarea procedurilor pentru proiectele de irigații în ceea ce privește obținerea autorizațiilor necesare emise de instituții centrale și locale, deblocarea problemelor fermierilor în relația cu distribuitorii de energie pentru a asigura un acces predictibil și eficient la sursele necesare funcționării sistemelor de irigații. Totodată, au fost analizate propuneri legislative, menite să îmbunătățească infrastructura și optimizarea utilizării apei în agricultură, în contextul campaniei de irigații din 2025.

Extinderea suprafeței irigate la 2,7 milioane de hectare până în anul 2027 este obiectivul MADR și al Guvernului. Potrivit ministrului Florin Barbu, investițiile pentru extinderea și dezvoltarea sistemelor de irigații dispun de fonduri alocate prin Planul Național Strategic în valoare de 400 de milioane de euro destinate Organizațiilor de Udători și 1,5 miliarde de euro pentru modernizarea infrastructurii principale de irigații, gestionată de Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF). Șeful MADR a punctat faptul că un aspect esențial în cadrul acestor investiții îl reprezintă eficientizarea consumului energetic, prin modernizarea stațiilor electrice și înlocuirea echipamentelor de pompare, măsuri care vor contribui la reducerea costurilor cu până la 35%.

„Este esențial să avem acest dialog direct, pentru că sunt multe aspecte de clarificat și soluții pe care trebuie să le punem în practică în ceea ce privește implementarea proiectelor de irigații, finanțate atât din fonduri de la bugetul de stat, cât și prin programele din Planul Național Strategic 2023-2027. Sunt multe contracte semnate care urmează să fie implementate. Ne concentrăm pe soluționarea principalelor probleme semnalate de fermieri, fie că este vorba despre avize și autorizații de mediu, fie de relația cu furnizorii de energie. O infrastructură de irigații modernă și funcțională este vitală pentru creșterea competitivității agriculturii românești”, a declarat Florin Barbu.

CITEȘTE ȘI: Din nou secetă, din nou acuzații. Dar soluții?

Alianța pentru Agricultură și Cooperare, la cincinal

O încercare de radiografiere a crizei din sectorul vegetal

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În 2025, Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) împlinește cinci ani de activitate. Luni – 10 februarie, în Aula de la USAMV București, Alianța a organizat o conferință în prezența fermierilor, a autorităților și mass-media, eveniment cu ocazia căruia au fost punctate realizările obținute în cei cinci ani de activitate, dar și ceea ce nu s-a reușit cu toate că inițiativele au fost nenumărate. Totodată, au fost arătate prioritățile și direcțiile strategice propuse pentru anul în curs.

Provocările sectorului agroalimentar sunt subiecte multisectoriale dezbătute la nivelul tuturor autorităților naționale, europene și organizațiilor profesionale.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare, formată din Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România - LAPAR, Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal - UNCSV, Federația PRO AGRO și Asociația Forța Fermierilor – AFF, face parte din COPA-COGECA, cea mai importantă structură a fermierilor și a cooperativelor agricole din Uniunea Europeană. Astfel, AAC lucrează pentru a avea o legislație predictibilă, simplă, care să încurajeze competitivitatea producătorilor naționali și comunitari. „După cinci ani de activitate, dorim să dedicăm conferința unei mai bune înțelegeri a pozițiilor actuale a autorităților, organizațiilor noastre profesionale naționale și europene pe principalele subiecte de interes, în vederea dezvoltării unei poziții comune mai solide în viitor”, transmite Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Înființată în anul 2020, AAC are misiunea de a reprezenta și de a susține interesele membrilor săi, de a promova dezvoltarea unui sector agroalimentar competitiv și durabil în România și de a contribui la îmbunătățirea politicilor agricole la nivel național și european, principalele obiective ale Alianței fiind dialogul cu autoritățile, instituțiile și alte organizații relevante, promovarea unui cadru legislativ și de politici favorabil dezvoltării agriculturii și a industriei alimentare, susținerea cooperării, competitivității și a inovării în sectorul agroalimentar, precum și promovarea practicilor agricole durabile și a protecției mediului.

Obiectivele AAC pentru 2025 în relația cu autoritățile naționale și europene

• Facilitarea accesului la finanțare pentru capital de lucru și investiții, implicit continuarea programului Creditul fermierului/Creditul agricol cu alocare de buget pentru 2025;

• Implementarea unui instrument de asigurare-creditare/garantare adresat fermierilor pentru protejarea împotriva riscurilor catastrofice, de ex: asigurări pentru seceta pedologică severă și arșița atmosferică pentru întreaga suprafață înregistrată la APIA 2025-2027 (6,7 milioane ha), începând cu anul agricol 2024-2025;

• Înregistrarea în Parlament a unei inițiative legislative pentru o Lege Specială a Arendei, cu contract cadru echilibrat între părți care să cuprindă perioadă minimă de 7 ani, acord realizare investiții în rețele teritoriale forestiere și agroforestiere de protecție a terenurilor agricole și lucrări îmbunătățiri funciare;

• Modificare criterii accesare PNRR care să permită investiții în înființarea și întreținerea de perdele agroforestiere/forestiere începând de la perioade de 7 ani care să fie prelungite succesiv;

• Modificarea Regulamentelor Europene 783, 784, 785/2018 prin includerea la excepții și a arealelor de cultură unde pragul economic de dăunare este depășit de la natură;

• Păstrarea bugetului PAC post 2027 distinct, crescut până la 1% din PIB-ul UE;

• Finalizarea convergenței externe a plăților directe începând cu 2028 și actualizarea suprafeței pentru care se achită subvenții;

• Neratificarea acordului MERCOSUR de către instituțiile din România și europarlamentarii români;

• Condiții de reciprocitate în oglindă pentru comerțul cu produse agricole în UE, implicit România, în baza acordurilor comerciale cu statele terțe;

• Susținerea de către toate instituțiile și reprezentanții numiți sau aleși ai statului român a proiectelor prin care să creștem suprafața irigată, în legislația europeană privind utilizarea apei pentru irigații și Pachetul APĂ;

• Intensificarea negocierilor privind aprobarea Regulamentului privind noile tehnici genomice în concordanță cu poziția României, respectiv anularea Anexei 2, separarea convenționalului de NGT 1 și NGT 2, definirea inovației, creând baza legală a genei/proceselor care să fie patentat și introducerea standardelor prin legislația națională;

• Îmbunătățirea regulamentului privind bunăstarea animalelor cu referire la transportul animalelor vii, în condițiile relațiilor comerciale ale României cu țările arabe să continue în bune condiții exportul de animale vii;

• Operaționalizarea activității Agenției pentru Promovarea Alimentului Românesc începând cu iunie 2025 și urgentarea aprobării normelor metodologice pentru schema de calitate DOR-de origine România;

• Operaționalizarea grupurilor de dialog civil naționale (8), realizarea unui mecanism de consultare la nivelul MADR sau Cancelariei Primului Ministru (câte 2-3 întâlniri pe an pentru cele 8 GDCN) la care să participe reprezentanții tuturor autorităților implicate pe subiectele aflate pe ordinea de zi (MADR, Mediu, MF, MAE, Justiție, Parlament, etc), europarlamentarii și organizațiile profesionale din sectorul agroalimentar și mediu pentru ca țara noastră să aibă o poziție comună pe toate palierele;

• Simplificarea documentației/fluxului pentru decontarea accizei la motorină.

De asemenea, Alianța pentru Agricultură și Cooperare are în plan înregistrarea inițiativelor legislative parlamentare privind:

• Instituirea unei cotizații profesionale agricole voluntare aplicate fermierilor pentru finanțarea asociațiilor profesionale membre în organizații profesionale/interprofesionale reprezentative din sectorul agroalimentar;

• Modificarea și completarea Legii nr. 204/2008 privind protejarea exploatațiilor agricole;

• Modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice;

• Modificarea Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură;

• Modificarea și completarea Legii Cooperației agricole nr. 566/2004;

• Reprezentativitatea organizațiilor profesionale din sectorul agroalimentar și serviciile conexe înființate pe OUG nr. 26/2000 și modalitatea de desfășurare a dialogului instituționalizat;

• Aprobarea OUG privind fabricarea, reambalarea, depozitarea, comercializarea şi utilizarea produselor de protecție a plantelor pe teritoriul României.

Măsurile Ministerului Agriculturii în 2025

Florin Barbu, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prezent la evenimentul Alianței pentru Agricultură și Cooperare, a vorbit despre proiectele de investiții în zootehnie, care vor fi lansate de MADR în 2025. Astfel:

• Pentru sectorul suin este prevăzută alocarea a 2,8 miliarde de lei pentru reproducție;

• Un miliard de lei se va aloca pentru dezvoltarea fermelor avicole;

• Alocarea de fonduri pentru construcția de ferme de juninci din rase de carne, iar prin Planul Național Strategic, fermierii vor putea beneficia de fonduri pentru achiziția de scroafe de reproducție.

Dezvoltarea sistemului de irigații reprezintă o altă prioritate a MADR, iar în acest sens în buget sunt alocate fonduri în sumă de 1,5 miliarde de lei. Prin programul Investalim se vor putea continua investițiile în sectorul de procesare.

Ministrul Florin Barbu a asigurat fermierii că va continua demersurile la nivelul Consiliului European pentru susținerea convergenței externe a plăților directe din cadrul PAC și revizuirea regulamentelor europene, astfel încât să fie redusă sarcina administrativă a fermierilor.

Având în vedere că la momentul publicării acestui material evenimentul care marchează cincinalul pentru AAC este în desfășurare, vom reveni cu mai multe informații și interviuri în Revista Fermierului – ediția print, precum și în România Agricolă, emisiune pe care o realizăm pentru postul AGRO TV, difuzată în fiecare sâmbătă și duminică de la ora 18,00.

CITEȘTE ȘI: „Trenulețul” cu falimente pornește spre agricultură, dinspre Guvern

Sectorul agroalimentar, puternic afectat de acordul UE – Mercosur

Solicitările fermierilor către comisarul european pentru Agricultură, din partea Alianței pentru Agricultură și Cooperare

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) anunță că prinde contur un amplu proiect de modernizare a infrastructurii de irigații în județul Giurgiu, cu o durată de execuție de 36 de luni. În urma reabilitării, 76.582 de hectare vor putea fi irigate.

Reabilitarea Amenajării de Irigații Giurgiu-Răzmirești Zona A+C are ca scop revitalizarea unei zone agricole esențiale, asigurând fermierilor acces la sisteme moderne și eficiente de irigații, transmite ANIF.

Astfel, la Amenajarea Giurgiu-Răzmirești se reabilitează: stația de pompare plutitoare SPA Cama, formată din patru corpuri plutitoare; stația de repompare SRP1 Ghizdaru; canalele de aducțiune și distribuție, pe o lungime totală de 174 km; precum și 96 de construcții hidrotehnice.

„Prin aceste lucrări, modernizăm sistemele de irigații, creștem eficiența și facilităm accesul fermierilor la infrastructura necesară pentru o agricultură performantă. Agricultorii din județul Giurgiu vor beneficia de un sistem modern și fiabil, contribuind la creșterea producției și la dezvoltarea durabilă a regiunii. Constructorul responsabil de impermeabilizarea canalelor din cadrul asocierii și-a luat angajamentul de a finaliza lucrările cu 8 luni mai devreme decât termenul prevăzut, accelerând astfel beneficiile pentru fermieri”, a declarat Cornel Popa, director general ANIF.

CITEȘTE ȘI: Peste 30.000 ha la irigat, după reabilitarea Amenajării Sadova-Corabia

Lupta cu solurile nisipoase

Natura, un dar

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Un nou proiect de modernizare a infrastructurii de irigații este în desfășurare în județul Dolj, anunță Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF).

Pentru ca fermierii să aibă acces la apă, ANIF reabilitează Amenajarea de Irigații Sadova-Corabia, din județul Dolj. Practic, reabilitarea înseamnă modernizarea stațiilor de pompare și repompare pentru a îmbunătăți eficiența sistemului de irigații, precum și impermeabilizarea a 165 km de canale de irigații, inclusiv canale de aducțiune și de distribuție. Durata de execuție este de 32 luni. Însă, „echipa care implementează acest proiect și-a propus și va reuși să finalizeze acest obiectiv mai devreme cu 12 luni față de termenul inițial”, după cum a afirmat Cornel Popa, directorul general ANIF, care a verificat calitatea și stadiul lucrărilor de reabilitare a Amenajării de Irigații Sadova-Corabia, zilele trecute.

În urma reabilitării, suprafața pusă la dispoziția fermierilor pentru a fi irigată este de 32.624 de hectare.

CITEȘTE ȘI: Lupta cu solurile nisipoase

Multe ecuații și mulți algoritmi, în agricultura de azi

Gheorghe Lămureanu: „Să dăm pământului ce-i luăm!”

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Sudul Olteniei este cunoscut pentru solurile sale nisipoase, un teren dificil pentru agricultură, dar plin de potențial dacă este corect gestionat. Iată câteva dintre încercările specialiștilor de a da valoare acestei zone.  

Solurile nisipoase au apărut în urma unor procese geologice care au inclus depuneri fluviale și eoliene. În perioadele recente, defrișările și agricultura intensivă au accentuat eroziunea, transformând zone fertile în regiuni aride. Clima este continentală cu o ușoară influență mediteraneană, ce se caracterizează prin uscăciune accentuată în perioada iulie – septembrie și o cantitate normală de precipitații în mai și în iunie. Temperatura medie anuală este de 11,1℃. Media multianuală a precipitațiilor este 548 mm, fiind repartizate neuniform pe luni și cu variații mari de la un an la altul.

Astăzi însă, Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri (SCDCPN) Dăbuleni, situată în comuna doljeană Călărași, conduce eforturile pentru reabilitarea acestor terenuri, utilizând tehnologii moderne de agricultură și irigații.

SCDCPN Dăbuleni a schimbat istoria locului

Rostul Stațiunii de Cercetare – Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni este ca, prin intermediul cercetării, specialiștii de aici să caute soluții pentru creșterea productivității pe aceste tipuri de soluri. Dr. ing. Aurelia Diaconu, director al stațiunii, explică faptul că cercetarea aici a început într-un moment în care în zonă se valorifica doar vița-de-vie, iar oamenii pribegeau pe alte meleaguri pentru a putea cultiva cele necesare traiului. Doar eforturile cercetărilor de aici au făcut ca acum să existe o mare diversitate de culturi adaptate acestui tip de sol. „La Dăbuleni se cultivau foarte puține specii. Ponderea o deținea vița-de-vie înființată prin șanțuri, pe care localnicii o duceau cu rădăcina cât mai aproape de pânza freatică, pentru că în această zonă lipsa apei a fost o problemă dintotdeauna. Încă deținem o colecție cu soiuri pentru vinuri roșii, pentru vinuri albe, cu Roșioara, străvechea Roșioară, și cu struguri de masă – pentru că zona este ideală pentru vița-de-vie cu struguri de masă. Din Dăbuleni, locuitorii plecau în Dobrogea și în Banat pentru a-și realiza necesarul de cereale. Dar după ce Stațiunea a pus în aplicare un proiect amplu de exploatare agrosilvică a solurilor nisipoase, zona s-a schimbat, pentru că au început să cultive și alte specii în afară de puținul grâu pe care-l obțineau și de strugurii pe care-i recoltau pentru vinul de Roșioară, au început să cultive pepeni verzi, piersici, nectarine, caise, au apărut arahidele, ca noutate, fasolița și zona a început să prospere și am zis eu că dăbulenii au câștigat în lupta cu deșertificarea și s-au realizat aici la ei acasă cultivându-și pepeni, cartofi timpurii, viță-de-vie cu struguri de masă, aveau locuri de muncă și n-au mai fost nevoiți să plece în alte zone pentru a-și câștiga existența. De aici, de la Stațiune, a plecat ideea exploatării acestei zone printr-un proiect amplu de exploatare agrosilvică a zonei solurilor nisipoase din România, suprafața fiind de circa 430.000 de hectare, din care numai în Dolj sunt 100.000 de hectare. Ăsta e și motivul pentru care s-a înființat stațiunea de cercetare în Dolj, pentru că aici sunt cele mai multe suprafețe cu soluri nisipoase. Nisipurile zburătoare din Sahara olteană, cum a denumit-o presa. Pe lângă vița-de-vie, care a ocupat suprafețe însemnate în zonă, s-au dezvoltat pomii fructiferi în acea perioadă, stațiunea având până în ’90 o suprafață foarte mare de pomi. Din cele 4.000 de hectare, vreo 300 erau cu plantații de pomi fructiferi și vreo 500 cu viță-de-vie”, povestește Aurelia Diaconu.

Un proiect gigant

Printre cele mai mari realizări ale SCDCPN Dăbuleni este realizarea unui amplu proiect finanțat internațional care a modificat substanțial geografia locurilor. „Ideea acestui proiect amplu de exploatare agrosilvică, care a pornit de la Stațiune, a constat în defrișarea a 9.000 de hectare de păduri și înființarea a 2.000 de kilometri de perdele de protecție. Și atunci s-au redat agriculturii aceste terenuri printr-un proiect finanțat cu bani împrumutați de la BIRD. S-au nivelat solurile, s-au decopertat, nivelat, un domeniu foarte important era ameliorarea solurilor nisipoase, prin diferite metode, și după aceea înființarea sistemului de irigații, pentru că un factor limitativ a fost dintotdeauna apa, care nu este suficientă de la natură pentru nicio specie. Deflația eoliană a fost înlăturată prin înființarea de perdele forestiere”, ne explică Aurelia Diaconu. Și cum tot domnia sa susține, odată ce s-a realizat terenul, mai lipseau doar speciile pe care să le cultive și, evident, de acestea s-a ocupat tot stațiunea. „Și s-au început testări pe foarte multe specii, dintre care s-a remarcat drept cea mai pretabilă la acea dată cultura de pepeni verzi. Iar Stațiunea a fost cea care a elaborat tehnologiile de cultură, a avut mai multe proiecte prin care a și creat soiuri adaptate la aceste condiții. În 1986, s-a creat soiul Dulce de Dăbuleni, după aceea De Dăbuleni și Oltenia, soiuri care se cultivau la început și care au dat, practic, brandul Dulce de Dăbuleni și, de aici, pepene de Dăbuleni.” Și așa a ajuns Dăbuleniul să fie cunoscută drept „Patria pepenilor” renumiți pentru gustul lor dulce.

Tehnologii moderne pentru pepeni

Dr. ing. Ștefan Nanu, director adjunct științific al Stațiunii, subliniază că în prezent pepenii verzi de la Dăbuleni se cultivă folosind tehnologii avansate, cum ar fi irigarea prin picurare, mulcirea solului cu folie de polietilenă și răsadurile altoite. Tehnologia este cheia succesului în intenția de-a ajunge cu pepeni pe piață înaintea tuturor. „Dacă acum 30 de ani pepenii se puneau prin semănat direct în sol, în cuiburi, manual, acum se cultivă doar prin răsaduri altoite, se irigă doar prin picurare, se mulcește terenul în folie de polietilenă, se fac tunele de protecție pentru a ieși mai repede și, într-adevăr, Dăbuleniul este zona din care ies primii pepeni la nivel de România. Noi abordăm două mari probleme în Stațiunea Dăbuleni, și mă refer acum strict la cultura de pepeni: abordăm partea de ameliorare, adică partea în care noi, Stațiunea, creăm soiuri de pepeni verzi adaptate acestor zone, acestor soluri, acestor condiții climatice. Și, bineînțeles, producem sămânță pentru cei interesați de aceste soiuri, pe care avem obligația, ca menținători de soi, să le menținem. Pe de altă parte, un alt aspect foarte important este dezvoltarea tehnologiilor de cultivare, pentru că soiul este doar o verigă. Tehnologia de cultivare are mult mai multe. Degeaba am un soi bun, dacă restul tehnologiei nu-l fac la un nivel înalt. Și atunci trebuie să venim și cu tehnologii adecvate, adaptate acestor condiții climatice care se schimbă de la an la an și care sunt cumva din ce în ce mai neprielnice cultivării pepenilor verzi, în special, dar și a altor specii. În dorința de a dezvolta o tehnologie cât mai performantă, am venit cu câteva precizări față de veriga fertilizare, care ani la rând în zonă se făcea puțin mai rudimentar, se foloseau îngrășăminte care nu erau cele mai potrivite sau la vremea aia erau, acum au apărut variante mult mai bune și mai economice. Am venit acum cu o variantă de fertilizare dezvoltată în colaborare cu firma Green Has din Italia, rezultatele sunt promițătoare, nu sunt definitive, mai avem un an de cercetări, după care vom veni exact cu cea mai bună rețetă de fertilizare pentru pepenii verzi. Este important ca noi să venim cu toate verigile tehnologice, să le dezvoltăm, să facem, de fapt, o tehnologie completă a pepenilor verzi, iar această tehnologie s-o predăm, s-o „vindem” cultivatorilor din zonă, pentru ca ei să facă performanță, să profite. De fapt, rezultatul muncii noastre se vede în rezultatele financiare ale oamenilor din zonă. Dacă ei sunt mulțumiți, atunci și noi suntem mulțumiți”, arată Ștefan Nanu.

Extinderea culturilor

SCDCPN Dăbuleni nu se limitează la pepeni. Au făcut cercetări asupra culturilor de piersici, nectarine, caise și arahide, culturi de viță-de-vie, fasoliță, mazăre, cartofi timpurii, diferite legume și dovleci de copt. Au elaborat tehnologii de cultivare la grâu, secară, porumb, sorg, soia, fasoliță, arahide, floarea-soarelui, lucernă, lavandă, cimbru de cultură, isop, ipcărige, fenicul, crăițe, gălbenele și altele. Ultima realizare a stațiunii este omologarea soiului „Valim 24”, un dovleac de copt cu un gust deosebit și o culoare intensă. Acest dovleac, omologat în 2024, va fi disponibil fermierilor din anul 2025. „Are niște calități deosebite, are o culoare aparte, un portocaliu intens și un gust foarte bun. Nu doar că este foarte dulce, are și o textură plăcută. Deci pe lângă gustul foarte dulce, depășește 12% zahăr, nu este nici foarte înecăcios, nici foarte apos. Am copii mici care-l preferă. În perioada de toamnă nu consumă altceva, e fructul lor preferat și, da, ne putem mândri cu această nouă realizare a Stațiunii, nu-i spun ultima realizare, pentru că sperăm să nu fie ultima, este cea mai recentă realizare a Stațiunii, dovleacul pentru copt Valim 24. Am ținut să-i punem și 24 tocmai pentru că el a fost omologat anul 2024. Fermierii, cultivatorii de dovleac, să știe că din această toamnă avem la dispoziție semințele. Pentru că principalul rol al Stațiunii este de a produce semințe din specii românești pentru cultivatori, iar acest nou soi va fi pe piața semințelor începând cu această toamnă, pentru a fi cultivat începând cu 2025”, a precizat doamna biolog Alina Paraschiv.

O carte pentru fermieri și specialiști

Recent, au lansat o carte care să reflecte munca cercetătorilor de aici, după cum spune directorul științific Ștefan Nanu: „O carte în care am adunat toate rezultatele muncii noastre, ale celor de la Stațiunea din Dăbuleni”. Cartea numită „Cultura pepenilor verzi și a pepenilor galbeni în câmp” poartă semnătura unui colectiv format din dr. ing. Ștefan Nanu, dr. ing. Gheorghe Marinescu, dr. ing. Zoltan Felfoldi și drd. biolog Alina-Nicoleta Paraschiv. 

Drd. biolog Alina Paraschiv, cercetător științific în cadrul Stațiunii, ne prezintă în câteva cuvinte această lucrare: „Cartea s-a dorit a fi, în primul rând, o noutate științifică, dar, pe de altă parte, este și una practică, fiind utilă atât breslei noastre științifice, cât mai ales fermierilor, elevilor și studenților care se apleacă spre acest capitol, al horticulturii. Am încercat să adunăm toată informația de care dispuneam până la momentul actual, pe care am încununat-o cu cercetările care s-au realizat de-a lungul timpului la noi la Stațiune, cercetări mai vechi, dar și actuale. Am făcut o retrospectivă a tehnologiilor, de la înființat direct în câmp prin sămânță până la cea mai nouă și performantă tehnologie, care se aplică astăzi în zonă. Și nu doar atât, am tratat și partea de protecție a acestei specii, am vrut să trecem în revistă toate bolile și toți dăunătorii cu care se confruntă specia ca atare, precum și problemele pe care le întâmpină cultivatorii în încercarea lor de a stopa acțiunea nocivă a insectelor sau a bolilor”.

Și pentru că doamna Paraschiv este specialist în fiziologie, zice că prin intermediul acestei cărți, pe lângă detaliile tehnice care sunt expuse acolo, a încercat să fundamenteze aceste tehnologii cu cercetările de fiziologie și biochimie care s-au făcut de-a lungul timpului, pentru că i se par niște informații deosebit de importante. „Pentru a înțelege planta în amănunt, trebuie să ajungi până acolo încât să știi ce se întâmplă cu capacitatea ei fotosintetică, cu rezistența ei față de stresul termic, hidric care sunt în zonă și nu numai, stresul produs de boli, de dăunători, și cumva toate datele astea vin și încununează tot ceea ce se știa despre pepenii verzi și pepenii galbeni.” 

Sigur că sunt importante aceste cunoștințe, pentru că plantele au nevoie de hrănire adecvată și de aceea este important să știi câtă apă, ce fertilizanți sau substanțe de protecție să le dai și când trebuie să le fie administrate, mai ales că schimbările climatice au dus la un regim hidric extrem de redus, fără să mai punem la socoteală că la Dăbuleni precipitațiile sunt oricum reduse. De altfel, aici irigarea este absolut necesară. Iar irigarea prin picurare a început să se impună pe scară largă, fiind soluția pe care specialiștii au recomandat-o. „Noi nu avem oferite de la natură cantitățile de apă necesare pentru niciuna dintre speciile cultivate, și cu atât mai mult dacă vorbim de bostănoase, pentru că ele sunt specii mari consumatoare de apă, și atunci a trebuit să găsim această soluție de irigare prin picurare, care vine cu aport de apă localizat, controlăm cantitatea necesară speciilor, dar nici nu pierdem, pentru că noi nu avem foarte multă apă în zonă, și bineînțeles că are și avantajul de a putea administra și fertilizanții pe timpul perioadei de vegetație. Deci dacă fertilizarea de bază o putem face înainte de a înființa cultura, prin aceste sisteme de irigare prin picurare omul are un ajutor, în sensul că vine și practică fertilizarea, fertirigare, cum spunem noi, odată cu apa administrează și fertilizanții, ceea ce îi reduce foarte mult munca. Pentru că și asta este o problemă asupra căreia trebuie să atragem atenția: forța de muncă este din ce în ce mai puțină, oamenii sunt din ce în ce mai puțin interesați să muncească în agricultură, tinerii fug de agricultură și atunci fermierii, cei care încă sunt și se ocupă, încearcă să-și găsească soluții și să se ajute în producerea acestor legume, și în special a bostănoaselor”, argumentează biologul Alina Paraschiv necesitatea acestei tehnologii. 

Pepenele de Dăbuleni, o posibilă marcă înregistrată

Pe lângă tot acest sprijin realizat sub formă de genetică, tehnologie și asistență pe care stațiunea le oferă fermierilor din zonă, putem să adăugăm următoarea recomandare făcută de directorul SCDCPN Dăbuleni, Aurelia Diaconu: „O problemă foarte grea este aceea a valorificării, la pepeni și nu numai. Pentru că ne confruntăm și la celelalte specii cu probleme de valorificare. Zona noastră a rămas în urmă în ceea ce privește asocierea și de aceea nici nu poate accesa fondurile pe care le are la îndemână prin programele europene de finanțare. Astăzi am tras un semnal de alarmă, că noi, Stațiunea, venim să-i sprijinim cu partea de logistică, adică să le punem la dispoziție în mare parte documentația de care au nevoie pentru Caietul de sarcini, ca ei să se autentifice și să dea identitate pepenilor de Dăbuleni. Așa cum am spus, noi am și delimitat un areal, numele îl avem stabilit, «Pepenele de Dăbuleni», și de trei ani tot facem determinări pentru a defini tipul de pepene pe care să-l autorizăm, istoric avem și partea de documentație să dovedim că Pepenele de Dăbuleni în acest areal pe care l‑am delimitat este reprezentativ și se cultivă din cele mai vechi timpuri, tot noi avem date pe care să le furnizăm, lor nu le rămâne decât să se hotărască să facă parte dintr-o cooperativă, dintr-un grup operațional și să aplice. Nu putem să facem asta în locul lor. Putem fi parteneri, putem fi cei care îi îndrumă, dar nu putem să aplicăm noi. Și atunci, dacă ei își vor vinde producția sub un brand, alta va fi situația. Vor reuși să vândă pepenele la adevărata lui valoare și să-și recupereze fondurile și energia pe care le consumă cu producerea pepenilor de la Dăbuleni, atât de renumiți”.

Poate că mulți dintre cei care viețuiesc în zona de sud a Olteniei nu-și dau seama cât de norocoși sunt că au avut în preajmă un asemenea colectiv, care i-a împins de la spate să învingă, de astă dată, nenorocul de a fi avut parte de o astfel de climă și de un astfel de sol. O dovadă că prin muncă se poate birui orice fel de adversitate, iar ei, ajutați de stațiunea de la Dăbuleni, au reușit.

Articol de: ADRIAN NEDELCU & ȘTEFAN RANCU

CITEȘTE ȘI: Renumiții pepeni de Dăbuleni scot din necaz fermierii Olteniei

Popas în Sahara Olteniei

Trecut, prezent și viitor în cercetarea agricolă românească

În Ședința Guvernului din 4 decembrie 2024 a fost aprobată Hotărârea privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului prevăzut în bugetul de stat pe anul 2024, pentru suplimentarea bugetului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) cu suma de 124.260.000 lei. Astfel, se asigură integral fondurile aferente costurilor energiei electrice necesare pompării și repompării apei de irigații în cadrul infrastructurii principale de irigații până la stațiile de punere sub presiune și a celor destinate susținerii în cotă de până la 50% a cheltuielilor aferente consumului de energie necesar funcționării agregatelor pentru irigații folosite de producătorii agricoli.

Prin adoptarea prezentului act normativ se acoperă necesarul pentru anul 2024 a cotei părți din energia electrică consumată de producătorii agricoli, în valoare de 98.300.000 lei, precum și plata facturilor de energie electrică aferente consumurilor până la data de 31 august 2024 pentru pomparea și repomparea apei de irigații în cadrul infrastructurii principale și până la stațiile de punere sub presiune, în valoare de 25.960.000 lei, costuri suportate, conform Legii îmbunătățirilor funciare nr. 138/2004 cu modificările ulterioare, de către Agenția Naţională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF).

Beneficiarii actului normativ sunt organizațiile și federațiile utilizatorilor de apă pentru irigații destinatari ai resurselor financiare puse la dispoziție în cadrul PNDR 2007-2013, PNDR 2014-2020, dar și în cadrul Planului Strategic 2023-2027.

CITEȘTE ȘI: Sectorul agroalimentar, puternic afectat de acordul UE – Mercosur

Subvenția pentru motorina utilizată în agricultură pentru 2025 poate fi cerută la APIA

Ajutorul de stat în sectorul creșterii animalelor pentru 2025

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În 2024, Panifcom, cel mai important producător din industria de panificație din inima Moldovei istorice, sărbătorește un moment deosebit în propriul parcurs, împlinirea a 100 de ani de tradiție. În cifre, astăzi, afacerea Panifcom înseamnă peste 4.000 de hectare lucrate, peste 2.000 de vaci din rasa Holstein, peste 100.000 de pâini produse zilnic, mai mult de 350 de angajați și o cifră de afaceri care a trecut de 30 de milioane de euro în 2023.

Centenarul a fost marcat printr-un eveniment desfășurat la jumătatea lunii iunie, sub titulatura sugestivă, „Panifcom: Rădăcini – Hărnicie și Statornicie de 100 de ani”. Invitații companiei din județul Iași au „parcurs” ceea ce organizatorii au numit „Drumul Pâinii”, un traseu al afacerii integrate, care cuprinde patru ramuri de activitate, interconectate dar independente: cultivarea cerealelor, zootehnie, morărit și panificație.

Puțină istorie

Dacă ne gândim că, până la Revoluție, inițiativa particulară nu prea își avea locul, este foarte greu să înțelegem cum poate o companie privată să-și aniverseze centenarul. Vorbim mai degrabă despre un secol de tradiție în hărnicie și statornicie, așa cum și-au numit ei înșiși rădăcinile. Cel de la care a început totul este un fost marinar rus ajuns în România pe celebra navă de război Potemkin. Celebritatea acestui vas de război provine mai degrabă de la producția cinematografică „Crucișătorul Potemkin” în regia lui Serghei Eisenstein, produs în 1925, care a fost considerat unul dintre cele mai revoluționare filme, datorită tehnicilor inovative pe care regizorul le-a folosit. În anul 1905, atunci când s-a întâmplat revolta de pe cuirasatul Potemkin, în Rusia avuseseră loc mai bine de 3.000 de revolte, în diverse locuri. Condițiile socio-politice erau foarte tulburi în acea perioadă în Rusia țaristă, iar această revoltă nu ar fi fost remarcată dacă nu ar fi existat și un potențial conflict transfrontalier cu România, care a fost implicată fără voia ei, deoarece marinarii revoltați s-au refugiat politic în portul Constanța. Rusia era angajată militar într-un război cu Japonia, pe care îl pierdea. Militarii de pe vas se temeau că vor fi trimiși pe front, în condițiile în care alte vase asemănătoare fuseseră sacrificate fără rost. La aceasta se adăuga comportamentul abuziv al ofițerilor. De altfel, punctul culminant care a dus la revoltă a fost tocmai atunci când marinarii militari de pe vas au fost constrânși să mănânce carne cu viermi. Ei au refuzat, iar ofițerii i-au amenințat cu execuția. Comandantul a fost ucis, iar ofițerii, arestați. Revoluționarii de pe vas au încercat să se refugieze la Odessa, unde se desfășura de câteva săptămâni o revoltă. Din păcate pentru ei, aceasta a fost înăbușită în sânge de către armata țaristă, iar marinarii a trebuit să plece și, după câteva încercări de acostare prin alte porturi, au ajuns la Constanța. Autoritățile române au reușit, după lungi negocieri, să aplaneze conflictul, oferind azil politic marinarilor și returnând vasul autorităților din Rusia țaristă. Nu toți cei 750 de marinari de pe vas au consimțit la această revoltă, dar toți a trebuit să împărtășească aceeași soartă. Cei câțiva marinari care au încercat să se întoarcă în Rusia au fost executați, restul au rămas în România sau au emigrat în Argentina. Printre cei rămași în România, se afla și cel care a fost la originea poveștii de succes despre care vorbim în acest articol.

Mihail Holicov a hotărât să nu se mai întoarcă în Rusia și s-a stabilit în județul Iași, pe moșia boierului Mișu Ștefănescu, acolo unde s-a ocupat de o moară, ca mecanic și administrator. Acest lucru se întâmpla în 1905, iar peste 19 ani avea să pornească propria afacere, începând cu o moară, ajungând să dețină mai multe în județul Iași. Afacerea a fost continuată de fiul său Petru și reluată peste ani, în 1994, de nepot. Ștefan Holicov s-a asociat atunci cu Liviu Bălănici și au dezvoltat împreună grupul de firme Panifcom. 

Integrarea, un proces natural 

Ceea ce îi face speciali și un exemplu pentru noi toți este modul cum au reușit să integreze mai multe ramuri de activitate. Liviu Bălănici ne-a explicat că totul a venit de la sine, adică integrarea a fost o necesitate, dată de conjunctură și de dorința lor de a-și maximiza profitul: „Integrarea cred că a fost o nevoie, România a fost într-o perioadă de tranziție, noi am fost întotdeauna focusați pe calitate și nu întotdeauna am găsit calitate. Adică oferta pe calitate n-a fost atât de generoasă. Și am fost nevoiți, datorită conjuncturii, de foarte multe ori să venim cu încă ceva în lanțul nostru. Acolo unde aveam nevoie de materii prime, unde aveam nevoie să ocolim – erau perioade în care prețurile erau exagerate sau produsul nu exista, și atunci a existat o nevoie ca să creăm integrarea”.

Dacă ne-am rezuma la vorbe, lucrurile par simple: am o moară și am nevoie de grâu: nu mai cumpăr grâu și îmi fac o fermă ca să-l produc eu; făina n-o mai vând, ci îmi fac o brutărie. Astfel ajungi să controlezi întregul proces, de la producția primară până la produsul finit. De altfel, domnul Bălănici chiar așa ne-a prezentat procesul de integrare. „Prima dată a fost o moară, de acolo am pornit și de acolo au pornit toate nevoile. A fost nevoie să facem agricultură ca să putem face un grâu de calitate, după revoluție noi am început agricultura în 1999, erau bani puțini, capital foarte puțin în piață, era o perioadă chiar grea, de tranziție, produsele erau foarte ieftine, nu-și acopereau oamenii cheltuielile și făceau compromisuri: nu mai tratau culturile, era foarte mult grâu cu tăciune, cu mălură și așa mai departe și nu exista marfă de calitate. Și atunci am fost nevoiți să intrăm în zona asta, să facem un grâu de calitate. De la moară vindeam făină în piață și recuperam foarte greu banii. Am fost nevoiți să facem o brutărie și de acolo am pornit partea asta de panificație. Fiecare sector are centrul lui de cost, ulterior la agricultură aveam nevoie de zootehnie. Cultivam și alte specii, făceam porumb de sămânță, sfeclă de zahăr care ne aducea banii foarte târziu și lipseau banii în cashflow-ul nostru lunar. Și am zis atunci: hai să facem o fermă de vaci de lapte, din care să ne vină în fiecare lună banii să avem pentru salarii, pentru piese de schimb, pentru nevoile curente”, povestește Liviu Bălănici.

Nu-i așa că pare simplu? Pare, dar nu e, fiecare pas a fost făcut cu precauție, cu multă atenție și analize, așa cum ne explică Liviu Bălănici că fac acum în privința unei eventuale fabrici de lapte, pentru că l-am întrebat ce fac cu producția de lapte, care nu este chiar un produs finit. „Suntem într-o zonă destul de incertă, acolo noi, chiar dacă suntem la o cantitate foarte bună, aproape de fermele cele mai bune din America, încă nu facem niciun fel de profit. Aproape că vindem laptele la prețul de cost. Și ceva trebuie să facem. Momentan așteptăm să vedem, poate e o perioadă, și în Europa sunt ceva probleme, dar nu ca la noi, și probabil o să trebuiască să facem un pas. Documentăm momentan, nu avem nimic de spus, pentru că studiem. Nu merge că așa m-am trezit dimineața, eu, antreprenorul, am hotărât să fac o fabrică. Nu. Facem studii de piață, de fezabilitate, pentru că marjele la ora actuală sunt foarte mici, au crescut foarte tare costurile cu energia, cu forța de muncă, cu absolut tot și trebuie să facem un pas foarte bine documentat, că riscul este foarte mare. Poți să strici tot ce ai construit în foarte mulți ani.”

Accentul pe calitate

Așadar, nu e simplu, că, dacă ar fi, ar fi astfel de companii pe toate drumurile. Mai ales că lucrurile nu sunt făcute doar ca să fie, ci sunt gândite din perspectiva unor produse premium, calitate înainte de toate.

Așa cum spunea domnul Bălănici, doreau să producă o făină de calitate și pentru asta aveau nevoie de un grâu de calitate. Se înțelege, evident, producția agricolă pe cele 4.000 ha nu poate fi altfel decât una de calitate. Iată ce înțelege Liviu Bălănici că înseamnă o producție de calitate: „Înseamnă o sămânță de calitate foarte bine tratată, înseamnă o nutriție echilibrată, înseamnă niște operațiuni de tratare optime în perioadele necesare tratamentului, înseamnă un recoltat la timp și cu cât mai repede, cu atât mai bine, ca să nu-l prindă ploile, înseamnă o muncă susținută, bine planificată și o productivitate foarte mare”.

Se știe că cei mai mulți fermieri aleg soiurile productive pentru a obține cantități mari, însă la Panifcom nu producțiile mari sunt primordiale, ci producțiile de bună calitate, de aceea domnul Bălănici spune că a fost și este adeptul soiurilor românești. „Și nu neapărat pentru că sunt cele mai bune, ci pentru că ne conferă o siguranță. Înainte de toate, noi înființăm o cultură, cheltuim o sumă de bani, iar soiurile românești, chiar în cele mai dificile condiții, ne asigură o anumită cantitate. Cu cât este mai secetos anul, cu atât grâul este mai puțin, dar mai calitativ”, arată Liviu Bălănici. Evident că și-ar dori o producție mai mare, dar calitatea să rămână. „Da, e un subiect care cred că ne depășește pe noi, ca știință, aici ar trebui să lucrăm cu universitățile, cu cercetarea, să vină cu noi soiuri, dar care se pretează pentru zona noastră. Pentru că avem un anumit specific. Noi suntem într-o zonă de silvostepă, nu avem atât de multe suprafețe irigate în zonă, folosim suprafețele irigate pentru hrană la animale, că acolo nu te joci, și atunci cred că e un studiu de care chiar suntem interesați să vedem cam ce soiuri s-ar preta în zona noastră, în așa fel încât să ne dea și cantitate, și o calitate foarte bună pentru panificație. Am studiat ceva, am trimis ceva probe în Franța, în Germania, am făcut ceva teste, s-au mirat, de exemplu pentru grâiele Glosa și Miranda, astea sunt la noi preponderent în culturile noastre, s-au mirat de calitatea lor, pentru că aveau 14, proteină, pentru că aveau un gluten foarte mare. Trebuie să documentăm, trebuie să testăm soiurile în câmpurile noastre, trebuie să vedem calitatea lor, cantitatea lor și după aia putem lua o decizie”, a adăugat Liviu Bălănici. Până la urmă, e normal ca un astfel de antreprenor să fie preocupat de o continuă dezvoltare, doar că în România nu are toate condițiile, cel puțin așa susține. „Sunt și factori pe care nu-i controlăm foarte bine, nu avem laboratoare atât de performante în România, la activitatea enzimatică și multe altele ar trebui să intrăm foarte amănunțit în zona asta și ar trebui să facem o cercetare cu cineva abilitat, specialist în domeniu, pentru ca să venim cu altceva. Deci ne-am învățat să folosim soiurile noastre de grâu în condițiile în care sunt făcute, dar cred că putem mai mult de atât, dar nu putem face nedocumentat”. Cât despre calitatea făinii pe care o fac, Liviu Bălănici consideră că e loc de mai bine. „Suntem focusați în zona asta, vrem să facem făinuri super-speciale. România importă cantități enorme de făină pentru pizza, pentru alte produse speciale, care se folosesc în patiserii, la croasant etc., din Ungaria, Italia. Cred că ne trebuie un pic mai mult know-how. Deci cred că putem face aceleași făinuri pe care le importăm, dar avem nevoie să ne reorganizăm un pic, să facem anumite upgradări la morile noastre, la felul cum sortăm grâul etc.” 

Făina se produce la comandă

La moara din Todireni, selecția este una destul de complexă, după cum spune Alina Luchian, managerul acestei unități de morărit din județul Botoșani – probabil, observația domnului Bălănici se referea la necesitatea unei și mai mari complexități. „Avem posibilitatea de a depozita grâul pe categorii și cantități, la recepția materiei prime din câmp noi facem analizele preliminare ale grâului, atât cele din laboratorul de recepție materie primă, cât și cele reologice. În funcție de analize, noi depozităm grâul pe categorii și pe cantități, ca ulterior să putem face o cupajare corectă. Corectă în ce sens? Nu neapărat că grâul este foarte bun. Avem diferite calități de grâu. Dacă noi știm pe ce ne axăm, atunci știm foarte bine să facem cupajarea în așa fel încât să ajungem la valorile dorite de colegi”, ne explică Alina Luchian. Și ne și argumentează de ce e nevoie de un asemenea proces. „Noi facem făina conform fișelor tehnice impuse de colegii de la fabrica de pâine. Ei, în funcție de fiecare sortiment de pâine, ne impun anumite fișe tehnice, cu anumite valori, cu anumiți parametri reologici ai  făinii, care sunt extrem de importanți, și atunci noi realizăm făina întocmai conform acelor fișe. Adică nu avem voie să ne abatem sub nicio formă de la acei parametri.” 

Tot de la Alina Luchian aflăm care sunt principalii parametri de care se ține cont: „În primul rând, analizăm glutenul, proteina, raportul P/L (P = presiune [fr. pression] sau rezistența, adică rezistența aluatului la întindere, iar L = lungime [fr. longueur] sau extensibilitate, adică măsura în care aluatul poate fi întins înainte de a se rupe. n. r.), gradul de elasticitate al făinii și puterea reologică (W-ul), adică capacitatea de extindere și de întindere a aluatului și rezistența la rupere. Ne mai interesează și punem foarte mult accent și pe partea hectolitrică, valoarea hectolitrică a grâului trebuie să fie bună, dar ăsta nu este un indice care neapărat ține de colegii mei, mai ține un pic și de vreme. Deci și ăsta este unul dintre parametrii pe care-i luăm în calcul, dar în principal W-ul, P/L, glutenul și proteina sunt principalii. Pentru o făină bună, glutenul trebuie să plece de la 27 în sus. În funcție de specialitățile pe care colegii mei le produc, avem nevoie de anumite valori ale glutenului. De pildă, sunt făinuri la care avem nevoie de un gluten 33+, și atunci colegii mei au în ogoarele lor grâu cu această valoare a glutenului. Ne interesează W-ul, la fel, avem sortimente de făină care se pretează cu un W de 280-330, avem care se pretează și cu 220, și cu 420, depinde de sortimentul de produs și de fișa tehnică impusă de colegi. De asemenea, cu cât P/L-ul este mai mic, cu atât gradul de extindere al aluatului este mai bun și absorbția apei este mai bună; cu cât P/L-ul este mai mare, aluatul este mai rigid, iar absorbția apei se face mai greu”. Trebuie să mai precizăm și care sunt sortimentele de făină pe care le produc cei de la moara din Todireni. „Noi producem cinci sortimente de făină, avem făina 650, făina-tip care se folosește pe liniile de panificație, avem făina 480 sau 000, avem făina 550, făina 1350, făina dietetică și tărâță, care rezultă din procesul tehnologic și care ajunge în zootehnie și la diverși fermieri clienți din zonă”, a precizat Alina Luchian.

O piață în continuă schimbare

Panifcom produce cam o sută de mii de pâini pe zi, o cantitate mare, am putea crede, dar pentru Liviu Bălănici nu pare deloc așa, el consideră că se poate și mai mult. „Dorim să creștem, am implementat sisteme de calitate foarte pretențioase, care ne permit să mergem la nivel mondial, suntem încă prea mici pentru zona asta, iar primul pas trebuie să-l facem înspre național. Deci trebuie să ajungem pe mesele românilor în toate orașele și lucrăm la capitolul ăsta.” Calea către acest deziderat este, în opinia lui Liviu Bălănici, în primul rând, diversificarea produselor. „Am scos deja anumite produse, sunt cu rețetă curată, fără niciun fel de ingredient de conservare chimic, și lucrăm acum să scoatem un produs care să fie și cu un termen de valabilitate tot la fel cu ingrediente naturale, prin fermentare, prin diferite soluții naturale să-i dăm un termen de valabilitate mai mare, ca să putem să mergem pe platforme, să mergem în celelalte orașe. Un termen de valabilitate mai lung, astea sunt cerințele la ora actuală ale tuturor marilor magazine, și chiar și ale magazinelor mici, sunt și costuri cu distribuția ulterioară, e vorba și de sustenabilitate etc. Încercăm să creștem perioada de valabilitate, dar prin niște metode naturale și, în general, printr-o fermentare dirijată să obținem acei conservanți naturali. Pâinea cu maia. N-am inventat-o noi, e un produs tradițional, e un proces de fermentare, nu este nimic altceva. Cu cât mâncăm un produs cu o fermentare mai lungă, cu atât este mai sănătos, mai gustos pentru noi.”

Așadar, cerințele pieței sunt în atenția lui Liviu Bălănici. Iată ce ne spune despre evoluția ei în acest moment: „Piața este segmentată. Bunăstarea aduce și educație. Încep să fie oameni care au o cultură alimentară datorită și posibilităților, încă sunt puțini în țara noastră, dar cu siguranță ne îndreptăm într-o zonă în care oamenii încep să prefere calitatea în detrimentul cantității. Noi am observat o tendință de consum, după pandemie a început să se folosească pâinea ambalată, pâinea feliată, pâinea branduită. În momentul în care majoritatea colegilor din sector vindeau numai pâine de 300 g nebranduită, clar că consumatorul nu știe ce să aleagă, nu știe niciodată de unde provine pâinea respectivă. Iar acum tendința este într-un produs mai calitativ, asta vedem noi și chiar acolo avem focus: să mergem într-o zonă a calității cât mai înalte”.

Acest lucru a fost observat și de Viorel Marin, președintele Asociației Naționale a Industriilor de Morărit și Panificație din România, care îl consideră pe consumator principalul vector al schimbării și al creșterii calității. „Consumatorul român nu mai este acel «disperat» de a primi totul pe gratis. Tendințele de consum în ultimii ani sunt orientate spre calitate, spre un alt gust, pe un alt nivel de bunăstare și așa mai departe, or, cred că e cazul să renunțăm la acele politici vechi, în care dădeam în cap la prețul pâinii cu orice preț, că asta-i pâinea românului și trebuie, dacă se poate, să fie vândută pe gratis, or, la ora actuală, nu mai e nevoie de așa ceva. Românul nu mai caută pâine ieftină cu care să-ți spargi capul a doua zi dimineață, românul caută specialități, mai pe gustul lui și așa mai departe, și un avantaj fantastic este că noua generație, Generația Z, excelează din punctul ăsta de vedere. Caută produse etnice, deosebite, și asta înseamnă valoare adăugată și venituri mai mari și prosperitate mai mare la morărit-panificație”, apreciază Viorel Marin, care observă și un aspect negativ care ține de politicile Uniunii Europene. El consideră că deși în Uniunea Europeană politicile promovează loialitatea, calitatea, securitatea și siguranța alimentară, toate la cel mai înalt nivel, există niște piedici care ne afectează: „Odată ce ai depășit frontierele UE, te izbești de barierele tarifare, de practici neloiale, de subvenționări masive la export, care practic, deși această țară la nivel de potențial agricol și industrial ar putea hrăni de cel puțin trei-patru ori populația României, este blocată și nu poate să facă export. Deci, această capacitate excedentară, potențialul de export, nu poate fi valorificat exact din cauza condițiilor pe terțe piețe cu care UE nu permite să concurezi la același nivel. Nu-ți dă voie să subvenționezi, n-ai voie să sprijini exportul de produse sub niciun fel”.

Și pentru că vorbim despre produse de panificație, am ridicat domnului Marin problema importului de produse congelate, despre care domnia sa nu părea îngrijorat, considerând că evoluția industriei românești de profil este pe cale să rezolve această problemă, pe care o consideră ca fiind un fenomen natural pe care n-ai cum să-l oprești. „Această nouă generație de produse – produse congelate, semicongelate, refrigerate care au un termen de valabilitate foarte mare, rezistă la distanțe foarte mari în timp, 6 luni, un an etc. – au permis ca ele să poată fi fabricate oriunde în lume, să poată fi transportate la orice distanță și utilizate la destinație, chiar dacă transportul a durat câteva luni. Deci, practic intră în zona schimburilor comerciale. România în mod normal poate a plecat mai târziu la drum cu această tehnologie și poate din această cauză marele retail care dorește produse rapide pe bandă rulantă, pe care să le poată stoca o perioadă mai lungă, a făcut apel la astfel de produse pentru retailul românesc, dar cantitatea nu este extrem de mare. În România intră cantități mari prin Constanța, de exemplu, dar nu neapărat pentru a rămâne aici, ci doar în tranzit spre alte zone. Dar și acest lucru se va atenua, pentru că la ora actuală avem în România câteva capacități extraordinar de mari, cu tehnologie de ultimă oră pe astfel de produse, deci ceea ce a fost până acum legat de acest fenomen am recuperat”, a explicat Viorel Marin.

Zootehnie de top

Dar așa cum am precizat de la început, Panifcom excelează și la capitolul zootehnie. Ferma zootehnică a societății Panifcom este localizată în comuna Iacobeni, la aproximativ 45 de kilometri de Iași, aproape de vama cu Republica Moldova. Animalele arată senzațional, iar genetica din spate este una de top.

Ionuț Lupu, directorul executiv al Asociației HolsteinRo, spune despre animalele de la ferma companiei Panifcom că se pot bate de la egal la egal cu animale din cele mai performante ferme din Europa. „Vorbim de investiții foarte mari făcute din punct de vedere sanitar-veterinar, astfel încât ferma să rămână indemnă pentru principalele boli cu impact economic, vorbim de un management al dejecțiilor și, de asemenea, despre investiții făcute în partea de sterilizare a compostului, a dejecțiilor, compostul rezultat fiind utilizat pentru așternut. Este, din punctul meu de vedere și al multor fermieri, o fermă de top, dar în acest moment, din punctul meu de vedere, Panifcom reușește să exceleze, în primul rând, prin performanțele din sala de muls. Acolo vorbim despre producții de 45-47-48 de litri/zi, sunt animale care au atins și valori fantastice, vorbim de 80-90 litri de lapte pe zi. Așadar, veți vedea, este un cumul de factori, un volum foarte mare de investiții și de oameni pregătiți care înțeleg care sunt valorile și care sunt interesele oricărui investitor care vrea să facă plusvaloare în ferma lui de vaci”, punctează Ionuț Lupu.

Ferma a fost autorizată în jurul anului 2007, cu rase mixte, cu animale cumpărate în principal de pe piața internă. S-a început cu Bălțată brună și ceva Bălțată alb cu negru, dar pentru că producțiile erau undeva la 27 - 28 l de lapte pe cap de vacă pe zi, au decis să treacă doar pe rasa Holstein și să se axeze pe producția de lapte. Acum dețin în jur de 2.100 de animale, dintre care 800 de vaci la muls cu o producție medie de 46,5 l pe zi.

Lucian Chelariu, șeful de fermă, ne spune de unde provine actuala genetică: „Genetica, la bază, este din Europa, din Germania, Olanda și Austria, dar după ce s-au finalizat aceste importuri, în jurul anilor 2009-2010, nu a mai intrat niciun animal în fermă și tot efectivul l-am dezvoltat prin însămânțări artificiale cu material sută la sută american”. Ceea ce este remarcabil, chiar mai mult decât producțiile mari de lapte, este faptul că ferma companiei Panifcom reușește să facă export de genetică, un lucru mai rar pentru România. „Sunt deja cam trei ani de când am început să dăm animale la export, anul trecut am depășit 200 de animale exportate și anul ăsta avem până la momentul ăsta 150 de animale, care deja au plecat în Republica Moldova. Este o perioadă grea, de asta încercăm să scoatem venituri din cât mai multe locuri posibile, inclusiv din vânzarea de genetică de foarte bună calitate, și aici aducem plusvaloare. Nu vindem ieftin, dar animalele sunt de cea mai bună calitate”, ne-a zis Lucian Chelariu.

Este evident că pentru companie vânzarea de genetică nu reprezintă un obiectiv în sine, pentru că balanța economică nu poate fi acoperită decât de principalul obiect de activitate al fermei, și anume producția de lapte. De aceea prețul laptelui este un parametru de care nu poți să nu ții cont. Lucian Chelariu ne explică acest lucru: „Prețul laptelui este foarte mic, suntem undeva cu prețul de cost foarte aproape de prețul de vânzare, iar în partea de juninci, de material de reproducție, este ceva profit, dar nici acolo foarte mare, pentru că pentru a produce o junincă de calitate sunt costuri foarte mari. Noi creștem tineretul după niște practici foarte bine puse la punct, creștem tineret foarte sănătos, îl pregătim pentru noi, tineretul nu primește siloz până în jurul vârstei de 7-8 luni, se crește doar cu concentrate, granule și fânuri de foarte bună calitate. Sunt costuri destul de mari, dar am început un drum, nu putem să ne oprim, ferma a ajuns la stadiul ăsta de indemn de orice boală, sunt vaccinări cu vaccinuri de foarte bună calitate care se fac anual, sunt analize care se fac anual pentru verificarea statusului de sănătate, se iau probe de sânge de la toate animalele și în fiecare an noi verificăm acest status și reușim să menținem de ani buni un status complet negativ. Avem sistem de verificare, un pedometru care transmite wireless din 15 în 15 minute la calculator date despre animal, starea fiziologică, starea de sănătate, este un interes foarte mare pentru bunăstarea animalelor și în felul acesta am reușit să ajungem și la producțiile acestea. Deci o stare de sănătate foarte bună și un interes foarte mare pentru bunăstarea animalelor”.

Panifcom investește constant în sustenabilitatea fermei sale, una dintre cele mai progresive din țară. În 2021, au achiziționat un echipament pentru sterilizarea gunoiului de grajd, care transformă gunoiul în așternut uscat și sterilizat pentru animale, precum și într-un îngrășământ eficient pentru ferma agricolă. Au investit în domeniul furajării prin implementarea sistemului nutritiv Ecofeed, pentru a compensa hrănirea intensivă, care poate duce la un dezechilibru în nutriția animalelor.

Ecofeed este un sistem de hrănire sustenabil care implică utilizarea resturilor alimentare reciclate ca hrană pentru animale. Acest sistem ajută la reducerea deșeurilor alimentare și oferă o alternativă ecologică și economică la hrana convențională pentru animale. Ecofeed este procesat prin diverse tehnologii pentru a transforma alimentele reciclate într-o hrană sigură și nutritivă, adecvată pentru diferite specii de animale. Scopul este de a promova o agricultură circulară și de a reduce impactul ecologic asociat cu producția tradițională de hrană pentru animale.

De asemenea, la Panifcom a fost implementat sistemul Flex Feed, un sistem foarte practic care permite hrănirea fără stres a animalelor. Sistemul Flex Feed este un sistem inovator de hrănire pentru bovine, conceput pentru a îmbunătăți confortul și bunăstarea animalelor. Acesta utilizează o barieră de hrănire flexibilă care se adaptează mișcărilor vacilor, permițându-le să mănânce într-o poziție naturală și confortabilă. Spre deosebire de barierele tradiționale, Flex Feed elimină nevoia de bare de restricționare a gâtului sau de blocare a capului, reducând stresul și promovând un aport crescut de hrană. Bariera Flex Feed are o flexibilitate de 30 de grade, ceea ce permite vacilor să ajungă mai departe pe masa de hrănire și să mănânce mai eficient. Această adaptabilitate contribuie la o creștere a producției de lapte, întrucât vacile petrec mai puțin timp mâncând și mai mult timp odihnindu-se și rumegând. Flex Feed reduce stresul în timpul hrănirii, îmbunătățește sănătatea animalelor și crește eficiența generală a fermei, ceea ce poate duce la o producție suplimentară de lapte de până la 2 kg per vacă pe zi. Ferma se remarcă printr-un program de testare genomică, realizat cu sprijinul unor laboratoare din Scoția și SUA, pentru a asigura o genetică superioară a vacilor.

După părerea domnului Bălănici, în ceea ce privește nivelul la care s-a ajuns, din punct de vedere genetic, este unul foarte ridicat, considerând că sunt, din anumite puncte de vedere, peste mulți dintre cei mai buni. „Am văzut într-o revistă, zilele trecute, o informație că israelienii sunt cei mai buni, nu cred că sunt cei mai buni, cred că suntem mai buni decât ei, pe domenii și punctual, cred că avem nevoie de mai multă promovare și să avem încredere în produsele românești. Noi ce arătăm nu e nimic formal, sunt lucruri adevărate, sunt lucruri documentate, sunt documente și sunt făcute în ani de zile cu foarte multă perseverență, cu colegi implicați și experimentați și nu avem de ce să spunem că alții sunt mai buni ca noi, putem spune că suntem mai buni ca alții. Am văzut acolo un animal care are 18.500 litri și e cel mai bun din lume – nu, noi avem mai multe vaci care au trecut de 21.000, la ora actuală avem o vacă care e la a patra lactație și va face 100.000 de litri. Deci în patru lactații dă 25.000 de litri pe lactație. Dar avem nevoie și acolo de investiții, din păcate e scump totul, avem nevoie de laboratoare, de specialiști, să putem face transferuri, avem nevoie de un stat care să înțeleagă că ăla e un patrimoniu național. Tendința în toată Europa e să scădem numărul de animale și să creștem cantitatea de lapte. Iar noi avem expertiză în zona asta și o putem împărtăși și cu colegii, putem da și consultanță pe zona asta, deci chiar stăpânim și putem ajuta, dar ar trebui să fie implicat și statul, și sectorul, și lumea să înțeleagă că putem. Și nu sunt singurul, cred că mai sunt mulți colegi care au animale de foarte mare valoare în fermă și ar trebui chiar să le punem în valoare la nivel național”, arată Liviu Bălănici.

Așadar, pentru Panifcom, 2024 este anul centenarului, chiar dacă cea mai importantă perioadă o reprezintă ultimii 30 de ani, de când actuala conducere a făcut posibil ca invitații la aniversare să se minuneze, precum am făcut-o noi. Asta, pentru că pe lângă toate investițiile făcute în tehnologii de tot felul, poate cea mai importantă este în oameni, după cum ne spune și doamna Alina Luchian, managerul morii de la Ibănești: „Ți-ar fi rușine să nu-ți faci treaba, atât timp cât ți se pun la dispoziție toate resursele, începând de la resurse financiare până la resurse de personal. În spatele echipei de la moară stă o echipă a colegilor de la contabilitate care sunt tot timpul acolo, există o echipă de aprovizionare care este tot timpul la dispoziția noastră, repet, resurse financiare – nu există să nu ne pună la dispoziție. Ți-ar fi rușine să nu-ți faci treaba. Da, avem mare susținere, din toate punctele de vedere”. Nu putem decât să le urăm la cât mai mulți ani în direcția în care au pornit.

Caracteristici ale agriculturii practicate la Panifcom

• Tehnologia no till – au eliminat aratul și celelalte tehnologii agresive cu solul, pentru conservarea umidității și pentru a reduce amprenta de carbon.

• Aplicarea optimizată a îngrășămintelor, doar unde este necesar, pentru un consum mai redus (folosesc îngrășăminte lichide) 

• Au optimizat producția prin digitalizare, pentru un control mai eficient al condițiilor meteo, al dăunătorilor sau al altor eventualele amenințări exterioare

• Folosesc asolamentele pentru a menține sănătatea și fertilitatea solului 

• Folosesc îngrășăminte organice din propria fermă zootehnică – în 2021, au făcut o investiție în sterilizarea gunoiului de grajd

• Au redus dozele de pesticide cu până la 33%.

Articol de: ADRIAN NEDELCU & ȘTEFAN RANCU