Unul dintre vicepreședinții LAPAR, Constantin Bazon, a solicitat premierului tehnocrat, Dacian Julien Cioloș, joi, 4 august 2016, redeschiderea discuțiilor pe subiectul dezvoltării Canalului Siret-Bărăgan ca sursă de apă pentru irigații a circa un milion de hectare, replica prim-ministrului fiind că, în prezent, nu sunt bani nici măcar pentru autostrăzi, darămite pentru Canalul Siret-Bărăgan.

În cadrul întâlnirii cu ușile închise care a avut loc la Conacul Stolnicului Cantacuzino și care a fost denumită sugestiv „În dialog cu agricultorii și fermierii”, oficialul LAPAR a spus că, în prezent, în condițiile în care seceta își face simțită prezența aproape anual, sudul Vrancei este irigat doar printr-o stație provizorie, construită pe vremea regimului Ceaușescu ca soluție temporară în vederea punerii în funcțiune a Canalului Siret-Bărăgan.

„Profit de conjunctură și de nenorocita asta de secetă care s-a abătut peste noi și aș avea rugămintea, dacă puteți, să redeschideți problema Canalului Siret-Bărăgan. Este o sursă de apă care, gravitațional, ar trece peste 150 de kilometri și ar uda peste un milion de hectare în județele Brăila, Vrancea, Buzău, Ialomița. (...) El a fost lansat încă din 1893 ca primă idee, reluat în anii '30 și ceva și, în sfârșit, început și executat cu un volum enorm de mare de lucrări în județul Vrancea, până la Revoluție. Din păcate, de atunci încoace nu s-a mai făcut nimic. Ar fi o sursă enormă de apă. Preluăm apă acum de la nouă organizații, cu care udăm în sudul județului Vrancea, de la Nămoloasa de undeva, printr-o stație provizorie în ideea că în 30 de ani de zile se va realiza Canalul și va aduce apă la această stație”, a precizat Constantin Bazon.

Premierul i-ar răspuns sec fermierului că finanțarea definitivării Canalului Siret-Bărăgan nu poate fi susținută de la bugetul de stat pe motiv de deficit, în condițiile în care nu sunt resurse financiare nici măcar pentru asigurarea infrastructurii rutiere.

El nu a spus însă un NU hotărât, ci a precizat că se află în căutări de soluții pe zona mult discutatului parteneriat public-privat.

„Canalul Siret-Bărăgan este un subiect care se discută de multă vreme; (...) costă mult și n-avem banii respectivi. N-avem bani să asigurăm proiectele de infrastructură rutieră, de autostrăzi, d-apăi de unde să găsim bani pentru Canalul Siret-Bărăgan, acum? Eu nu vă pot da un răspuns în acest moment. Este unul dintre proiectele mari de infrastructură de irigații care este avut în vedere la Guvern și știu că a fost vizat de mai multe guverne. Căutăm soluții de finanțare. Nu-l putem acoperi prin finanțare de la buget, nu putem lua împrumuturi de miliarde de euro (...) pentru că situația deficitului bugetar nu ne permite. Căutăm soluții pe parteneriat public-privat și este unul dintre proiectele pe care și eu le am în vedere pe parteneriat public-privat, să găsim un partener cu care să putem face proiectul respectiv”, a replicat premierul tehnocrat care a recunoscut că s-a „autoinvitat” la eveniment, în condițiile în care n-a putut participa la conferința anuală a LAPAR.

Datele Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) relevă că suprafața totală contractată pentru irigat (cu contracte multianuale și sezoniere) era la începutul lunii august 2016 de 343.252 hectare. Din acest total, suprafața contractată cu Organizații ale Utilizatorilor de Apă pentru Irigații (OUAI) este de 323.789 ha, în timp ce suprafața totală pe care s-au aplicat udări este de doar 139.676 ha, din care udarea I – 86.398 ha, iar volumul de apă livrat – 107.715 ha.

Cu privire la suprafața detaliată pe județe (suprafețe contractate/suprafețe pe care s-au aplicat udări cumulate) raportul MADR arată așa: Brăila 120.656 ha suprafețe contractate și 48.280 ha suprafețe pe care s-au aplicat udări cumulate; Galați – 36.861 ha suprafețe contractate, respectiv 14.073 ha suprafețe pe care s-au aplicat udări cumulate; Ialomița – 34.185 ha suprafețe contractate și 22.135 ha suprafețe pe care s-au aplicat udări cumulate; Dolj – 24.678 ha suprafețe contractate și 14.328 ha suprafețe pe care s-au aplicat udări cumulate; Călărași – 21.143 ha suprafețe contractate, respectiv 8.170 ha suprafețe pe care s-au aplicat udări cumulate; Olt – 11.926 ha suprafețe contractate și 11.960 ha suprafețe pe care s-au aplicat udări cumulate; Tulcea – 10.973 ha suprafețe contractate și 6.289 ha suprafețe pe care s-au aplicat udări cumulate; Vaslui – 14.067 ha suprafețe contractate, respectiv 2.137 ha suprafețe pe care s-au aplicat udări cumulate; Iași – 6.684 ha suprafețe contractate și 6.921 ha suprafețe pe care s-au aplicat udări cumulate.

Ca propuneri de măsuri concrete pentru stimularea irigării, cel puțin în zonele în care aceasta este posibilă, MADR are în vedere instituirea unei scheme de ajutor „de minimis” pentru membrii organizațiilor/federațiilor utilizatorilor de apă, precum și pentru alți beneficiari individuali care aplică irigații pe suprafețe agricole din amenajări de irigații în Campania 2016. Potrivit ministerului de resort, schema este aferentă serviciilor prestate de către Agenția de Îmbunătățiri Funciare (energie electrică, apă pentru irigații) organizațiilor/federațiilor utilizatorilor de apă, precum și alți beneficiari.

O altă propunere de măsură este și menținerea pe toată durata Campaniei 2016 a nivelului actual al prețului energiei electrice, respectiv al apei pentru irigații.

Nu în ultimul rând, se propune eșalonarea la plată până la sfârșitul anului 2016 a facturilor emise de către Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare către organizațiile/federațiile utilizatorilor de apă, precum și alți beneficiari care irigă în Campania 2016.

Chiar dacă Legea 321/2009 (cunoscută sub numele de Legea Supermarketurilor) a fost modificată prin Legea 150/2016 și a intrat în vigoare din 18 iulie 2016, ea nu va produce niciun efect semnificativ până nu se va cădea de acord asupra normelor de aplicare, aprobate prin Hotărâre de Guvern (în afară poate de specificația că prețul pe care retailerul îl are la raft trebuie să fie format din cel de achiziție, adaosul comercial plus TVA), recunoaște secretarul de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Daniel Botănoiu, într-un interviu acordat publicației Revista Fermierului.

Oficialul guvernamental a spus că ministerul pe care îl reprezintă va face tot posibilul să emită cât mai rapid o HG, astfel încât reglementarea privind cele 51 la sută prezență a produselor de pe lanțul scurt pe rafturile supermarketurilor, cât și cea a etichetării să fie funcționale și pe deplin implementabile,însă chiar și așa, vorbim totuși de luni de zile până la transformarea în realitate a acestui deziderat.

Este dificil însă, spune secretarul de stat, în condițiile în care toți actorii din piață trebuie consultați, aceștia să-și dea acordul privind aceste norme, iar Comisia Europeană (CE) să fie de acord cu modificările legislative. El îi aseamănă pe fiecare cu un lacăt pentru care trebuie să ai cheia potrivită.

Oricum, spune el, se vor întreprinde toate eforturile, astfel încât inclusiv recomandările Comisiei să fie integrate în noua HG cât mai repede cu putință.

„Sunt (...) niște chestiuni pe care CE vrea să le vadă la final, când legea este aprobată, nu când ești încă în discuție cu ea. În forma sa actuală, pe etichetare, Comisia trebuie să-și dea acordul sau, iar în cadrul normelor să prevedem recomandările lor, că sunt bune, că sunt rele, adaptate la condițiile noastre locale, iar partea de lanț scurt, la fel, CE își va da OK-ul sau nu, cu modificările respective. Ca să nu așteptăm șase luni de zile, dăm normele”, a spus Botănoiu, nespecificând însă un calendar exact.

În opinia sa, Legea Supermarketurilor ar putea să producă efecte, cel mai devreme în două luni.

În ceea ce privește volatilitatea prețurilor produselor agroalimentare, Botănoiu îndeamnă la prudențialitate, asfel încât producătorii să nu cadă în capcana vânzărilor pe fugă, în condițiile unei piețe regionale pe care sunt prezenți jucători mari, de genul Rusiei, Ucrainei, Turciei, state care nu au interdicțiile pe care țările europene le au la inputuri, subvenții etc. El spune că investițiile neacoperite pentru majorarea producției pot plasa România în situația Noii Zeelande sau a Australiei, țări care au ajuns să vândă exploatații chinezilor, la pachet, cu tot cu animale, la prețul de 1.110 dolari hectarul.

Ca previziune de scurtă durată, Botănoiu spune că presiunea asupra grâului autohton va fi mare, în condițiile unor producții „interesante” ale Rusiei și SUA, dar și ale influenței negative pe care orzul îl are asupra grâului furajer și a porumbului.

„În varianta asta în care există producție interesantă în SUA și una similară în Rusia, sigur, apare o presiune asupra prețurilor, dată și de producțiile de orz care influențează negativ prețul grâului furajer. Influențează pe de-o parte grâul - cantități mari de grâu furajer existent la nivel internațional, dar și prețul porumbului”, a spus Daniel Botănoiu.

Nu în ultimul rând, secretarul de stat MADR a vorbit despre modificările aduse Legii 17/2014, cea mai importantă în opinia sa fiind cea legată de obligativitatea obținerii avizului tehnic din partea unei comisii de specialitate, de această dată formată la nivel județean.

„Din punctul meu de vedere, numărul unu ar fi să reușim să ducem avizul tehnic al comisiei de specialitate la nivelul județului. Acest aviz tehnic permite ca terenul să fie folosit, să fie protejat, să fie în permanență amendat, lucrat cu tehnologie de ultimă oră. Propunerea noastră a fost să existe acest comitet tehnic la nivelul județului, format din asociațiile reprezentative ale producătorilor (jumătate plus unu), pentru că ei sunt cei care folosesc, care dețin terenurile”, a adăugat oficialul guvernamental.

Revista Fermierului: Când vom avea 51 la sută produse românești pe rafturile retailerilor?

Daniel Botănoiu: În forma sa actuală, Legea 150/2016 pentru modificarea și completarea Legii 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare nu specifică exact ca 51% produse românești prezente la raft, ci spune 51 la sută produse de pe lanțul scurt (n.r. - Comerciantul persoană juridică autorizată să desfășoare activități de comercializare pentru produse alimentare are obligația ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produsele lactate și de panificație să achiziționeze aceste produse în proporție de cel putin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzator fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din lanțul alimentar scurt, așa cum este definit în conformitate cu legislația în vigoare). (...)

R.F.: Ne vorbiți „politically correct”, însă până la urmă consumatorul asta a cerut: produse românești la raft. Cât vom mai aștepta până vom vedea cele 51% produse de pe lanțul scurt în rețelele de retail? E nevoie de o altă lege? Funcționează ceva din Legea Supermarketurilor?

D.B.: Sunt șase luni de la intrarea în vigoare a actului normativ, jumătate de an în care trebuie definit (...) un draft de (...) Hotărâre de Guvern. De aceea, îi invit pe toți actorii din piață, de la producător și până la consumatorul final (el este cel care plătește), la discuții. (n.r. - Art. II - Prevederile art. 10.3 din Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin prezenta lege, intră în vigoare la 6 luni de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I – adică în 15 iulie 2016). Trebuie începută negocierea de maniera următoare: fiecărui actor în parte trebuie să îi fie prezentată situația în mod clar și complet, discutate toate aspectele cu acesta în mod individual, pentru că dacă vom face adunare generală, nu va ieși bine. (...) Noi trebuie să-i punem la masă pe toți, pentru că legea este importantă, este promulgată (...). Trebuie să fim cu toții atenți la norme.

Art. 16 din Legea 150/2016, care modifică Legea 321/2009, spune foarte clar că prevederile Art. 10.2 (etichetare) vor intra în vigoare la 90 de zile de la comunicarea deciziei Comisiei Europene (CE). Avem așadar la dispoziție trei luni de zile. Nu vom ajunge până acolo. Ne vom duce în dezbatere cu ele cât mai repede, astfel încât să putem promova HG mai rapid. Numai că, vreau să explicăm foarte bine ce înseamnă produsul românesc, ce înseamnă lanțul scurt, ce înseamnă adaosul comercial, ce înseamnă prețul de achiziție. În lege sunt trecute, numai că vreau să întrăm să le aprofundăm mai bine, astfel încât omul să se priceapă.

R.F.: Gurile rele spun că avem cel puțin o breșă în Legea 150/2016 de modificare a Legii 321/2009. Ca exemplu au dat zona Giurgiu, unde marfa de pe lanțul scurt poate însemna și de proveniență Bulgaria. Cum comentați?

D.B.: Nu poți face o delimitare pe o piață comună. Dacă eu discut de lanț scurt, spun produsul meu să ajungă rapid de la producător la consumator. Acum, sigur, eu caut să-mi creez avantajele pe care mi le cere de fiecare dată consumatorul, adică prospețime, preț rezonabil, poluare cât mai puțină (...). Dacă acesta decide să mănânce brânză adusă de acolo, eu n-am ce să-i spun. Numai că, acest drept de a utiliza definiția de produs românesc este un drept, nu o obligație. Asta vreau s-o precizăm mai clar în norme. Pentru că dacă eu am decis să pun produs românesc pe etichetă, sunt convins că laptele acela provine dintr-o fermă din România, este procesat într-o unitate din România și este procesat pe piața din România. Cu cât lanțul acesta este mai scurt de la producător la consumator, cu atât e mai bine.

R.F.: Legea 150/2016 a fost promulgată. Și totuși, când va fi ea funcțională? Cu riscul redundanței, când vom putea pune în aplicare normele despre care ne-ați vorbit, bineînțeles după sosirea răspunsului atât de așteptat de la Bruxelles?

D.B.: Această lege, proiectul, a fost deja transmis către CE; intențiile noastre. Până să fie promulgat actul normativ, noi l-am comunicat Comisiei. Le-am spus ce intenționăm să facem, astfel încât să nu creăm disfuncționalități în relația cu mediul concurențial etc. Însuși Consiliul Concurenței ne-a recomandat că este mai bine decât să folosim sintagma de „produs românesc”, adică marfă românească, mai bine cea de „produs provenit din lanțul scurt de producție”.

Sunt, de asemenea, niște chestiuni pe care CE vrea să le vadă la final, când legea este aprobată, nu când ești încă în discuție cu ea. În forma sa actuală, pe etichetare, Comisia trebuie să-și dea acordul sau, iar în cadrul normelor să prevedem recomandările lor, că sunt bune, că sunt rele, adaptat la condițiile noastre locale, iar partea de lanț scurt, la fel, CE își va da OK-ul sau nu, cu modificările respective. Ca să nu așteptăm șase luni de zile dăm normele.

R.F.: Cel mai devreme, când preconizați că vor apărea normele acestea?

D.B.: Dacă ar depinde numai de noi, am fi capabili să le punem la punct rapid. Problema este că sunt și celelalte ministere implicate, organizațiile producătorilor, organizațiile comercianților, cele ale consumatorilor. Nu vreau să „ardem” niște etape, după care să ne trezim cu nemulțumiți că n-au fost chemați la consultări. Chiar domnul Sorin Minea (n.r. - șeful Romalimenta) spunea că nu a fost invitat la discuții decât o dată. Nu vreau să facem greșeli. Normele sunt extrem de importante. Într-o exemplificare mai plastică, aici avem 13 lacăte. Fiecare lacăt reprezintă panificația, sectorul cărnii, legume-fructe, oleaginoase, cereale, lapte etc. Dacă tu nu găsești cheia potrivită în lacătul acela, nu se deschide. Lucrurile trebuie foarte bine așezate, foarte bine explicate, pe fiecare segment în parte. Unele sunt problemele legate de plățile la legume-fructe, alta e situația în cazul conservelor, vinurilor când acestea se pot duce la 30 de zile fără probleme. De asta n-aș putea da un termen în privința normelor.

R.F.: Nu este un calendar al adoptării acestor norme prin HG?

D.B.: Sigur. Calendarul întâlnirilor există. Ce ne facem însă când situația este de unu la unu? O organizație spune ceva, iar cealaltă altceva? Ministerul Economiei poate spune că într-un anumit loc ar putea fi unele lucruri forțate. Noi, de la MADR am putea contraargumenta și spune că dacă tot introducem subvenții în piață, am vrea să regăsim pe piață anumite produse. Așa ne cere cel care plătește subvențiile. El cere să găsească prospețime, suficientă marfă. Este oarecum falsă ideea asta că nu sunt în stare românii să producă suficientă marfă. Ei sunt în stare, numai că trebuie să aibă o predictibilitate.

Dacă i se spune unui producător de cartofi că un comerciant este dispus să-i achiziționeze toată materia-primă obținută la un preț care, cel puțin, să acopere costurile de producție și să se obțină și un minim profit, un leu spre exemplu, acest leu pe kilogramul de cartofi, că-i mult, că-i puțin, fermierul știe că vine la comerciant cu o cantitate care urmează să fie plătită. Astfel, producătorul se poate dezvolta și el, să facă o investiție, să-și păstreze locurile de muncă, activitatea. În prezent, un fermier produce tomate, dar nu i le cumpără nimeni. La anul mai produce? Nu. Și se spune apoi că românul nu produce... Incorect.

R.F.: Actul normativ va fi aprobat în mai devreme de un an de zile?

D.B.: Cu aplicabilitatea Legii Supermarketurilor prin norme? Da. Teoretic se poate rezolva și mai devreme. Depinde. CE ar putea spune că mai are nevoie de nu știu mai ce informație, clarificări. Luna august oricum este una închisă la Bruxelles și nu oferă nimeni răspunsuri.

Eu am interes la nivelul Ministerului Agriculturii să văd că producătorul își recuperează costurile de producție și că are un profit să poată continua activitatea. Să luăm un alt exemplu: dacă piața vinde consumatorului legume cu doi lei kilogramul, iar producătorul recuperează din piață doar un leu, diferența de la un leu la doi lei eu, ca stat, dacă vreau să-l mai mențin pe acel producător în mediul rural, dacă vreau locurile de muncă, dacă vreau să producă în continuare, trebuie să-i găsesc subvenție. De unde să fac eu rost de atâția bani? Doar guguștiucii nu-i subvenționăm, restul totul are subsidie. De unde să faci rost de bani să acoperi aceste disfuncționalități ale pieței? Din acest motiv căutăm piesele puzzle-ului pentru a le aranja în ordine.

R.F.: S-o luăm altfel: e funcțională în vreun fel legea 321?

D.B.: Fundamental, ea este o lege care schimbă un pic relațiile, pozițiile. Este o lege care depășește ca intensitate multe ale legi. Și asta pentru că, pe de-o parte ai producătorii și pe de alta ai comercianții; două forțe. Bine, unii mai fragmentați că asta este agricultura României și unii extrem de puternici pentru ei controlează piața.

R.F.: E ceva din această lege care produce efecte, acum?

D.B.: În Legea 150/2016 s-a spus clar: prețul la raft este format este prețul de achiziție, plus adaosul comercial și TVA. În acest adaos comercial, sigur că este discuția directă pe care o are producătorul/furnizorul cu retailerul. Acesta din urmă poate explica acea componență a adaosului: 10% s-ar putea duce către operațiunile normale cu furnizorul, iar din restul să se dezvolte. Într-adevăr, a existat discuția, ni s-a spus din partea retailerilor că nu se mai pot dezvolta pentru că, până la apariția legii, această dezvoltare apărea din acele adaosuri. E complicat să-i ceri unui producător sau consumatorilor din România să le ceri bani, tu, retailer, pentru a construi alte obiective. Te duci frumos la bancă, te împrumuți, e treaba ta. Sunt și lanțuri de magazine românești care asta fac: - se duc la bancă, se împrumută, îi plătesc omului marfa imediat; a venit cu zece lădițe, a plătit zece lădițe.

R.F.: Așadar, să înțelegem că e funcțională prevederea cu adaosul comercial?

D.B.: Până nu apar normele, nu; în două luni există posibilitatea. Trebuie făcută translația de la ce a fost până acum. Legea este foarte clară. Este funcțională. Acum lucrează. Produce efecte. Însă, prin Hotărârea de Guvern vor fi aduse definiții suplimentare, adică venim cu explicații suplimentare. Sigur, mâine, pe prețul pe care retailerul îl are la raft trebuie să fie format din prețul de achiziție, plus adaos, plus TVA, atât.

Pentru a discuta de un preț al cerealelor la nivel național, trebuie să te uiți la ceea ce se întâmplă în regiune

Revista Fermierului: Ce le recomandați producătorilor din sectorul agroalimentar românesc? Să fie prudenți sau să arunce tot ce au pe piață, sperând la profituri rapide?

Daniel Botănoiu: Vă răspund prin a vă da un exemplu de prudențialitate: Noua Zeelandă și Australia erau numărul unu în ceea ce însemna laptele de bovină, procesare, produse derivate etc. Noua Zeelandă avea orientate circa 30 de procente din PIB, numai către acest sector. În 2013 a venit China și a spus că are nevoie de 700.000 de tone de lapte praf pentru copii. Neozeelandezii au spus că vor produce cantitatea comandată. Aceștia au demarat investiții în sector, astfel încât să onoreze această cerere. Cutia de lapte praf pentru copii obținută și vândută chinezilor ulterior a fost însă cu 50 de dolari mai scumpă decât aceeași cutie care exista în magazinele din toată zona Oceaniei. Chinezul nu a zis nimic, le-a luat, le-a depozitat, nu le-a introdus în consum pentru că ar fi fost nevoiți să comande și anul următor, să se aprovizioneze.

În anii următori, 2014, 2015, China nu a mai făcut comandă către Noua Zeelandă, către Australia, pentru cantitățile astea de lapte praf. Au rămas oamenii cu 26 de miliarde bani împrumutați de la bănci, au rămas cu investiții, cu producții mari și fără piață. A venit chinezul către băncile care au dat bani cu împrumut și a întrebat dacă în Noua Zeelandă sau Australia există fermieri și companii procesatoare cu dificultăți. Ei s-au arătat interesați tocmai către aceste business-uri. Băncile și-au frecat mâinile și au spus da, luptându-se cu provizioane însemnate. Reprezentanții băncilor i-au chemat pe fermierii și producătorii cu datorii și i-au îndemnat să vândă rapid. Hectarul cu vaca pe el s-a cumpărat atunci cu 1.110 dolari. S-au cumpărat din 2015 și până acum 250 de mari ferme în Australia și Noua Zeelandă. Tocmai aceste greșeli nu trebuie să le repetăm noi.

R.F.: Care este evoluția prețurilor bunurilor de proveniență agricolă produse în România?

D.B.: Ca să poți să discuți de un preț la nivel național, trebuie să te uiți ce se întâmplă în regiune. Te-ai uitat în regiune, te uiți ce se întâmplă în zonă. Te-ai uitat în zonă, te uiți la nivel internațional. Și pentru a lega puțin de întrebarea dumneavoastră anterioară, să știți, China nu scoate niciodată pe piață stocul de porumb de 101 milioane tone. (...)

În bazinul Mării Negre, România și Bulgaria au aceleași restricții cu privire la producție, au aceleași restricții cu privire la utilizarea pesticidelor, aceleași restricții cu privire la ajutoarele de stat. Celelalte state, Ucraina, Rusia, Kazahstanul, Turcia nu au asemenea bariere. Prin ajutoare de stat, aceste țări susțin achiziția de inputuri fără niciun fel de problemă. De aceea, dacă ne uităm la nivelul producțiilor, Rusia și Ucraina au niște estimări interesante pe producțiile de grâu. SUA la fel. (...) Unde se văd scăderi, (...) în zona vest-europeană – Franța, Germania (...), nu atât din punct de vedere cantitativ, ci calitativ. Atunci, sigur, pe varianta asta, marele cumpărător, Egiptul, se va orienta către Bazinul Mării Negre, cu achiziții fie din Rusia, fie din România. Rusia are acea parte de amestec de grâu de primăvară din Kazahstan cu grâul lor, comun. Aici trebuie să ai niște indicatori importanți. Trebuie să ai gluten, deformare, indice de cădere. Dacă le ai pe astea, automat este un grâu de panificație care corespunde cerințelor.

În varianta asta în care există producție interesantă în SUA și una similară în Rusia, sigur, apare o presiune asupra prețurilor, dată și de producțiile de orz care influențează negativ prețul grâului furajer. Influențează pe de-o parte grâul - cantități mari de grâu furajer existent la nivel internațional, dar și prețul porumbului.

Important este ce se întâmplă și cu prețul petrolului care, la rândul lui, influențează piața oleaginoaselor și, în special, a soiei, a rapiței. Interesant a fost că producțiile scăzute de rapiță la nivel european a dus la menținerea prețului la un nivel constant.

R.F.: Cum arată producția de grâu din România, cantitativ și calitativ, de la an la an?

D.B.: Să nu ne facem griji. Din punct de vedere al necesarului de piață internă nu sunt probleme. N-aș putea să spun că este un grâu prost; el este în limite. Sunt zone din țară unde situația este similară cu cea a anului agricol trecut, chiar un pic mai bună, în alte zone însă, într-adevăr, a scăzut sub aceasta. Și aici nu mă refer la corpurile străine, umiditate, masa hectolitrică, ci mă gândesc la conținutul de proteină, la deformare etc. Sigur, poți avea o imagine asupra calității la 45 de zile de la recoltat.

R.F.: Ce noutăți mai aveți în privința modificării Legii 17/2014?

D.B.: Din punctul meu de vedere, numărul unu ar fi să reușim să ducem avizul tehnic al comisiei de specialitate la nivelul județului. Acest aviz tehnic permite ca terenul să fie folosit, să fie protejat, să fie în permanență amendat, lucrat cu tehnologie de ultimă oră. Propunerea noastră a fost să existe acest comitet tehnic la nivelul județului, format din asociațiile reprezentative ale producătorilor (jumătate plus unu), pentru că ei sunt cei care folosesc, care dețin terenurile. Pe lângă acesta, comitetul va mai conține un reprezentant de la Consiliul Local, unul de la Prefectură, unul de la Ministerul de Finanțe, altul de la Direcția Agricolă Județeană, astfel încât să asigure partea de logistică, înainte de vânzare.

În momentul în care există intenție de vânzare, ea se comunică acestui comitet care ia în dezbatere solicitarea respectivă și spune da sau nu, decizie bazată pe anumite criterii. Spre exemplu, asemenea criterii ar putea fi: la nivelul județului, cel care cumpără, jumătate plus unu din activitatea sa să fie în domeniul agricol, nu ca în cazul celor care fac comerț cu lemn și după aceea cumpără terenuri și le țin nelucrate. De asemenea, să aibă cunoștințe tehnice. Cumpărătorului nu-i va spune nimeni să facă o facultate de specialitate, dar el trebuie să aibă cunoștințe temeinice despre cum să folosească spre exemplu pesticidele. Nu vrem să ne trezim că acel cumpărător, neavizat, folosește un pesticid și omoară lumea sau poluează pânza de apă freatică. Va exista un acord cadru pentru emiterea avizului, semnat de niște miniștri: Interne, Cultură etc. Ceea ce am avut în drepturile de preemțiune trebuie protejat.

În condițiile în care previziunile ministerului pe care îl conduce relevă că Rusia urmează să exporte aproximativ 34-35 de milioane de tone de cereale în anul agricol 2016-2017 (din care circa 20 de milioane de tone de grâu), șeful de la Agricultură, Alexander Tkachev, afirmă că vânzarea peste graniță ar urma să fie principala sursă de venit aferentă sectorului, conform Itar-Tass.

Foto credit: tass.ru

„Cred că Rusia este o țară a cerealelor. Acest sector urmează să devină principala sursă de venituri din zona de exporturi”, a afirmat oficialul guvernamental, adăugând că acest sector reprezintă un „domeniul tradițional de export” pentru Rusia.

„Eram obișnuiți să importăm circa 40 de milioane de tone de cereale anual; în acest sezon urmează să exportăm nu mai puțin de 30 de milioane de tone”, a adăugat el într-un interviu transmis de Rossiya-24TV la începutul lunii iunie.

Conform spuselor lui Tkachev, Rusia nu se confruntă cu nicio problemă în sectorul producției de cereale, ceea ce urmează a fi exportat reprezentând un „surplus de care țara nu are nevoie” și care este comercializat „la prețuri bune pe mapamond”.

Taxe de export

Formula de calcul a taxei pe exportul de grâu va depinde de starea culturilor, de prețurile cerealelor, cât și de situația macroeconomică din țară, a spus Tkachev.

„Totul va depinde de starea culturilor, de prețurile cerealelor, de exporturi, cât și de mulți alți factori, respectiv de situația macroeconomică din țară”, a spus el.

Conform spuselor lui Tkachev, „această formulă nu este însă de importanță capitală pentru formarea prețurilor la cereale”.

„În mod repetat, am vorbit despre avanajele acestei taxe, ale formulei în sine, unele care limitează apariția vârfurilor maxime la prețurile cerealelor în cazul șocurilor financiare”, a mai precizat oficialul guvernamental rus.

Taxa fluctuantă pe exporturile de grâu rusesc a fost introdusă la data de 1 iulie 2015 pentru un an de zile, ca urmare a creșterii activității exportatorilor, în speță a majorării vânzărilor de cereale pe piețe străine și de obținere de profit pe fondul unui declin al rublei.

La finele lunii februarie, Tkachev afirma că Ministerul rus al Agriculturii nu vede niciun motiv pentru revizuirea taxei, în condițiile în care rolul ei era important pe o piață instabilă financiar.

2015-2016: Producția de cereale va fi de peste 109 milioane tone

Atât vremea călduroasă din iarna 2015-2016 (cea mai călduroasă din istoria Rusiei), cât şi precipitațiile abundente din această primăvară ar urma să ducă la o creștere a producției de cereale a ţării până la un nivel record, se preciaa într-o analiză a ProZerno, companie de cercetare a pieţei din Moscova, informații date publicității în urmă cu o lună de zile.

Producătorii agricoli din Rusia ar urma să recolteze peste 109,3 milioane tone de cereale, depăşind producţia de 104,8 milioane de tone din 2015 şi chiar recordul de 108,2 milioane de tone realizat în 2008.

Potrivit datelor prezentate de compania de la Moscova, aproximativ 6,1% din cantitatea de grâu a fost afectată de vreme în această iarnă, cu 1% mai puţin decât estimările anterioare, iar condiţiile s-au îmbunătăţit, datorită ploilor abundente din sudul ţării, care au ajutat dezvoltarea plantelor, aşa că producţia de cereale va fi la un nivel ridicat anul acesta.

Astfel, pentru grâu, fermierii ruşi speră să recolteze anul acesta 63,3 milioane tone, aproape de recordul de 63,8 milioane de tone din 2008 şi peste producţia de 61,8 milioane de tone din 2015.

Michael Scuse, adjunctul secretarului Departamentului SUA pentru Agricultură, a declarat joi, 16 iunie 2016, că nord-americanii ar putea exporta către România echipamente pentru ferme, echipamente pentru procesare sau împachetare, care ar putea aduce valoare adăugată, material genetic, în condițiie în care țara noastră exportă cu mult mai mult în SUA decât importă.

„Oportunităţile companiilor americane pe piaţa din România ar putea fi în sectorul echipamentelor, posibil echipamente pentru ferme, echipamente pentru procesare sau împachetare, care ar putea aduce valoare adăugată, material genetic. Există o mulţime de oportunităţi pentru România ca să exporte produse către SUA. Cred că România exportă cu mult peste cât importă din SUA. Deci, pentru România, este direcţia corectă şi cred că mai sunt şi alte oportunităţi”, a spus Scuse, citat de agenția de presă Agerpres (www.agerpres.ro).

În anul fiscal 2015 (octombrie 2014 - septembrie 2015), volumul exportului de produse agricole româneşti în SUA a fost de 164 milioane de dolari, iar importul a fost de aproximativ 50 de milioane de dolari, potrivit datelor oficiale agregate de Agerpres. Exportul a constat în cea mai mare parte din cereale, majoritatea porumb, în valoare de 97,5 milioane de dolari.

Totodată, oficialul USDA a făcut referire la posibilitatea fermierilor români de a exporta carne de vită şi porc în SUA şi a spus că autorităţile veterinare din cele două ţări se află în discuţii cu privire la ce poate fi făcut astfel încât acest tip de export să fie reluat.

Adjunctul secretarului Departamentului Agriculturii (USDA), Michael Scuse, a participat joi, în Bucureşti, la o masă rotundă pe teme de agricultură.

Irimescu crede că potențialul de export extracomunitar este reprezentat de sectorul porcilor sau vacilor pentru carne

Achim Irimescu, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a participat și el la sesiunea plenară United States – România Agribusiness Trade Mission, eveniment care s-a desfăşurat la Hotel Marriott, în cuvântarea sa fiind introdusă o scurtă descriere a oportunităţilor pe care le oferă investitorilor străini agricultura din România, evidenţiind calitatea foarte bună a solului românesc şi condiţiile climatice favorabile dezvoltării de afaceri în acest domeniu.

În plus, ministrul a făcut cunoscute vulnerabilităţile sectorului agricol din România – fărâmiţarea terenurilor, dimensiunea redusă a exploataţiilor, situaţia irigaţiilor, dar şi avantajele pe care aceasta le poate oferi investitorilor.

Acesta a prezentat alocările din fonduri europene pentru perioada 2014-2020 - respectiv plăţile directe sau sumele disponibile pentru investiţii prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, sprijinul complementar alocat de la bugetul de stat, dar şi domeniile în care este nevoie de investiţii în vederea creşterii productivităţii şi dezvoltării acestui sector.

Concret, oficialul guvernamental a explicat că în sectorul creşterii animalelor – porci sau vaci pentru carne - sunt oportunităţi foarte bune de valorificare pe pieţele externe – intra dar şi extracomunitare. Totodată, în sectorul ovin, care s-a dezvoltat foarte bine în ultimii ani în România, este nevoie de investiţii în ceea ce priveşte oaia de carne, dezvoltată mai puţin în detrimentul celei pentru lapte. În acelaşi timp, ministrul a arătat că investiţiile trebuie realizate în special pentru partea de procesare, nu pentru materie primă, adăugând în acest fel plus valoare produselor realizate.

La eveniment mai au luat parte Ionuţ Dumitru, Raiffeisen Bank Romania, George Pruteanu, Invest România şi Ionut Simion, preşedintele Am Cham România, precum şi oameni de afaceri americani.

Adjunctul secretarului Departamentului Agriculturii (USDA), Michael Scuse, a participat joi, în Bucureşti, la o masă rotundă pe teme de agricultură.

Starea culturii de grâu din Franța – cea mai mare ca nivel din Uniunea Europeană (UE) – se degradează continuu, fiind preconizată a atinge niveluri mai mici decât cele de anul trecut, chiar dacă previziunile cu privire la totalul producției la nivelul întregii Uniuni Europene sunt pozitive.

Proporția culturii de grâu moale, franțuzesc, aflat în stare „bună” sau „excelentă”, era la nivelul zilei de luni, 23 mai 2016, de 83 la sută, în scădere cu două puncte procentuale de la săptămână la săptămână, au anunțat cei de la FranceAgriMer, citați de Agrimoney.com.

Chiar dacă procentajul este în continuare unul puternic, el reprezintă o viteză în plus adăugată procesului de declin înregistrat încă de la mijlocul lunii aprilie a.c., atunci când 92 la sută din cultura de grâu a Hexagonului era clasificată a fi în stare „bună” sau „excelentă”.

Acest total vehiculat mai nou extinde prăpastia față de nivelul înregistrat în aceeași perioadă a anului trecut în Franța, atunci când 91 la sută din cultură era catalogată a fi încadrată în cele două condiții amintite anterior.

„Presiunea bolilor, tot mai mare”

Declinul, prezent într-un procentaj mai mic la celelalte culturi agricole, cum este cazul grâului durum și al orzului de toamnă, survine în contextul discuțiilor despre iarna blândă, situație care a limitat pe de-o parte efectele negative ale frigului asupra culturilor de grâu, dar care nu a afectat populațiile de insecte dăunătoare.

Unii comentatori au adus în discuție inclusiv temeri privind virusul piticirii galbene, o boală diseminată de populațiile de afide care au supraviețuit iernii relativ intacte și au fost încurajate și de o perioadă de primăvară cu precipitații însemnate.

La începutul acestei săptămâni, cercetători din cadrul biroului de agrometeorologie „Mars” din cadrul Comisiei Europene (CE) au afirmat că „singura temere care mai temperează așteptările privind producțiile” obținute la cerealele de toamnă, în Franța, „este presiunea sporită a bolilor, pe fondul vremii umede”.

Unitatea specializată a CE – Mars – a estimat producția de grâu moale, franțuzesc, din acest an, că va totaliza 7,64 tone la hectar, cu 0,3 tone pe hectar peste media cincinală, însă sub rezultatul obținut în 2015, de 7,92 tone la hectar, fapt care a propulsat producția țării la peste 40 de milioane de tone, în premieră.

„Previziunile s-au îmbunătățit”

Cu toate acestea, așteptările cu privire la recolta totală de grâu a UE, în acest an agricol, continuă să se îmbunătățească. Nu mai devreme de marți, 24 mai 2016, Consiliul Internațional al Cerealelor (CIC) își revizuia în creștere previziunile de producție pentru acest an, inclusiv la grâu durum, cu 1,5 milioane tone, până la un total de 153,6 milioane tone.

„Perspectivele pentru zonele centrală și sud-estică a Europei s-au îmbunătățit după ploile recente. Chiar dacă, ocazional, temperaturile au coborât sub punctul de îngheț în anumite zone vestice, pagubele nu au fost însemnate”, au precizat cei de la IGC.

Separat, joi, 26 mai 2016, Comisia Europeană și-a revizuit și ea estimările cu privire la recolta de grâu moale cu 2,30 milioane tone, până la un total de 145,1 milioane tone.

Cu o revizuire în creștere și la producția de grâu dur, producția totală de grâu a Uniunii Europene pentru acest an este preconizată a totaliza 153,9 milioane tone.

Anul trecut, UE a „smuls” o recoltă-record de grâu de 160,1 milioane tone, incluzând aici și producția de grâu dur, conform estimărilor CE.

România, „la jumate” ca producție estimată în 2016. Vremea ține însă cu noi

La finele lunii martie 2016, CE își prezenta previziunile privind productivitatea grâului românesc. Specialiștii europeni estimau pe atunci un total de 3,81 tone/hectar, în scădere cu numai 1% față de totalul obținut în anul agricol anterior.
Chiar dacă sub 50 din randamentul înregistrat în Franța, cel estimat pentru România este cel mai mare nivel prognozat de Comisia Europeană în această perioadă în ultimele nouă sezoane, interval pentru care autoritățile de la Bruxelles au date statistice.

O recoltă medie finală de 3,81 tone/hectar la grâu ar fi, practic, cea de-a doua clasată în topul productivității pentru grâul românesc din ultimele 26 de sezoane agricole. Acest nivel de recoltă la hectar corespunde unei producții totale estimate la 7 milioane de tone. Volumul total este în media ultimelor cinci sezoane, dar cu 11,3% față de vârful de record istoric de vară trecută.

În perioada 1-7 iunie 2016, în cultura grâului de toamnă, rezerva de apă pe adâncimea de sol 0-100 cm, se va încadra în limite satisfăcătoare până la apropiate de optim şi optime, în cea mai mare parte a țării. În nordul, nord-estul și estul Moldovei, centrul și estul Dobrogei, vestul Crișanei și izolat în nord-vestul Banatului se vor înregistra deficite de umiditate în sol (secetă pedologică moderată și puternică).

Cerealierele de toamnă (orz şi grâu), înfiinţate în epoca optimă vor parcurge fazele de înspicare şi înflorire (10-100%), precum şi formarea/umplerea bobului (10- 80%). Cele mai avansate în vegetaţie sunt culturile din jumătatea de sud a ţării aflate la maturitatea în lapte (10-50%). În semănăturile tardive se vor semnala fazele de alungire a tulpinii (30- 100%), „burduf” şi înspicare (10-60%).

FranceAgriMer cu ochii pe România

Tot joi, 26 mai 2016, a fost reînnoit Protocolul de colaborare tripartit între Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), Agenţia pentru Servicii şi Plăţi (ASP) şi FranceAgriMer din Franţa, conform unui comunicat de presă primit la redacție.

La eveniment au participat conducătorii celor trei instituţii, respectiv: domnul Florin Marius FAUR, Director general APIA, domnul Stéphane LE MOING, Preşedinte - Director general ASP şi domnul Jean-Claude GRACIETTE, Director General Adjunct pentru măsuri de piață, FranceAgriMer, ocazie cu care cele trei părți au discutat prioritățile cooperării, dar și aspecte transversale, precum simplificarea Politicii Agricole Comune.

Având în vedere rezultatele fructuoase ale colaborării din anii anteriori, concretizate prin organizarea unor serii de întâlniri, seminarii şi instruiri pentru experţii APIA, cele 3 instituţii şi-au exprimat interesul şi disponibilitatea de a continua cooperarea şi schimbul de experienţă şi bune practici. Prezentul act adiţional reprezintă continuarea Protocolului de parteneriat încheiat între părţi la 28 iunie 2010 şi reînnoit în 2011, 2012 , respectiv în 2013.

„Acest eveniment marchează un nou pas în demersurile pe care APIA le întreprinde în vederea îmbunătăţirii cadrului instituţional şi a activităţilor derulate în scopul asigurării celor mai bune servicii beneficiarilor de fonduri agricole”, se preciza în documentul de presă.

Conform oficialilor APIA, protocolul are ca scop definirea relațiilor între părți în vederea realizării unui program de schimburi tehnice în domeniul ajutoarelor directe către agricultori, administrării piețelor de produse agricole, al măsurilor de intervenție, precum şi al măsurilor de comerț exterior.

Totodată prezentul protocol vizează schimburi de informații economice şi perspective de dezvoltare a organizațiilor comune de piață, pregătirea şi perfecționarea personalului prin acțiuni in situ, precum și schimburi de bune practici privind organizarea administrativă, examinarea procedeelor şi instrumentelor administrative, în scopul de “benchmarking” şi de ameliorare constantă. Sunt vizate, de asemenea, și aspecte tehnice, de organizare, reglementare, procedurale şi administrative privind plățile directe şi sistemul integrat de administrare şi control (IACS), dar și realizarea unor acțiuni comune de cooperare în țările terțe Uniunii Europene.

Semnarea noului protocol de cooperare reconfirmă dinamica accentuată a raporturilor româno - franceze în domeniul agriculturii, continuând seria schimburilor de experienţă şi bune practici iniţiate şi derulate în cursul anilor precedenţi între Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), Agenţia pentru Servicii şi Plăţi (ASP) şi FranceAgriMer din Franța.

Ameropa Grains pune accentul pe respectarea mediului de afaceri în care activează, a cadrului legislativ şi a tuturor normelor ce se impun, se arată într-un comunicat de presă transmis la redacție.

Contrar raportului publicat ȋn luna martie a acestui an de către Agenţia Națională de Administrare Fiscală (ANAF) ȋn care figurează ca fiind contribuabil cu obligații restante către bugetul de stat, compania mai sus menționată își asumă printr-un comunicat de presă că şi-a ȋndeplinit corespunzător, ca de fiecare dată, responsabilitățile sale fiscale.

„Ȋncepând din octombrie 2015, Ameropa Grains a solicitat, conform procedurilor fiscale, compensarea obligațiilor către bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale scadente dupa 25 octombrie 2015, cu sumele reprezentând TVA de recuperat ȋn valoare de 14.855.378 RON, astfel ȋncât la 31 martie 2016 Ameropa Grains, de fapt ȋncă mai avea de recuperat de la stat un total de 294.132 RON”, se arată în document, în fapt un răspuns la articolul publicat de Revista Fermierului, bazat pe date oficiale transmise de ANAF.

Exploziv! ANAF a publicat lista contribuabililor care înregistrau obligații restante la bugetul de stat până la data de 31 martie 2016. Mari producători de cereale, procesatori, traderi și distribuitori de inputuri, și ei datornici

Societatea se află ȋn topul celor mai mari comercianți de materii prime agricole din România. Este parte a grupului elveţian Ameropa Holding, jucător principal pe piaţa internaţională a cerealelor şi a ȋngrăşămintelor pentru agricultură. Compania ȋşi desfăşoară activitatea cu profesionalism şi integritate, fiind dedicată construirii unor parteneriate solide şi atingerii performanţei ȋn comerţul agricol an de an, se mai precizează în comunicat.

Mizând pe dezvoltare, societatea amintită anterior contribuie major la afirmarea poziţiei de top a României ȋn sectorul de comerţ internaţional cu cereale. Continuă să obţină rezultate excepționale şi ȋn acest sezon comercial, fiind lider ȋn ceea ce priveşte exporturile de cereale către Egipt şi investind ȋn extinderea infrastructurii de colectare şi stocare a cerealelor, prin achiziția de silozuri ȋn locații cheie din România.

Fondată în 1948, compania despre care am vorbit este un trader internaţional de cereale şi îngrăşăminte, din Elveţia, care acoperă pieţe tradiţionale, cum sunt Statele Unite, America de Sud, Europa, Asia şi Australia, dar şi pieţe emergente din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu. Ameropa are peste 4700 de angajaţi pe glob şi intermediază anual 10 milioane de tone de îngrăşăminte şi 10 milioane de tone de cereale.