Buruienile graminee – buruieni problemă în porumb
Fiind o specie termofilă, se localizează în special în zonele de stepă din sudul și sud-estul țării, însă din ultimele cercetări reiese că datorită creșterii temperaturilor medii anuale costreiul migrează ca areal, din ce în ce mai mult către zona de nord est și centrală a României.
Obținerea unor randamente maximale la cultura de porumb este strâns legată de tehnologia aplicată. Una dintre verigile tehnologice esențiale în obținerea de culturi economice la porumb este combaterea chimică a buruienilor și în special a buruienilor monocotiledonate, buruieni greu de combătut și cu eforturi financiare mari. Cercetările efectuate, precum și experiența fiecărui fermier, conduc la o singură soluție – aplicarea unei tehnologii cât mai corecte și bazate pe gestionarea fiecărei parcele din punct de vedere al spectrului și al stadiului de dezvoltare a buruienilor monocotiledonate.
Deși opinia generală că principalele metode de combatere a costreiului din cultura de porumb sunt metodele agrotehnice și în special cele legate de asolament, în agricultura modernă, care urmărește obținerea unor randamente ridicate de producție, având în vedere și oportunitățile de piață pe care le are porumbul, metodele chimice sunt cele utilizate cu precădere, datorită efectului rapid și siguranței pe care o au în combaterea costreiului din rizomi..
La cultura de porumb, combaterea costreiului se face prin aplicarea de tratamente în mod exclusiv în postemergență, datorită eficacității ridicate pe care o au erbicidele asupra plantelor de costrei din rizomi și selectivității față de plantele de porumb.
Eficacitatea erbicidelor postemergente este strâns legată de unii factori care pot influența în proporție foarte mare efectul erbicidului utilizat, dintre cei mai importanți fiind în ordine, stadiul de dezvoltare al plantelor de costrei, prezența stresului termic și/sau hidric asupra plantelor de costrei și stadiul de dezvoltare a plantelor de porumb. Cele mai utilizate erbicide în postemergență, pentru combaterea costreiului din rizomi, sunt cele pe bază de nicosulfuron, datorită specificității acestei molecule și a modului rapid de acțiune.
Sprint, erbicidul care elimină costreiul
Erbicidul SPRINT pe bază de nicosulfuron, formulat ca granule hidrodispersabile, se aplică la cultura porumbului atunci când plantele de costrei sunt răsărite și au o înălțime de 15- 20 cm. Aplicarea în această fază de creștere a costreiului este momentul optim datorită specificității comportamentului plantelor de costrei.
Efectul care este urmărit este acela de combatere ireversibilă a costreiului, adică manifestarea efectului erbicidului la organele subterane ale costreiului – la rizomi.
Fiind un erbicid sistemic, SPRINT se translocă spre rizomi, viteza cu care se realizează această translocare fiind strâns legată de ritmul de viață al plantei de costrei. La momentul când talia plantei este de 15 – 20 cm, ponderea transferului de sevă în plantă se face către organele subterane (rizomi) și odată cu aceasta se translocă și erbicidul care își va manifesta efectul maximal. Depășirea acestui moment de aplicare poate generă un efect diminuat său duce chiar la lipsa manifestării efectului, dacă în aceeași perioadă intervine secetă și arșița atmosferică, acești factori influențând ritmul de viață al costreiului.
Pentru a uşura penetrarea erbicidului în plantă se utilizează adjuvanți care au că rol principal îmbunătățirea reacției erbicidului pe plantă. Împreună cu erbicidul SPRINT se aplică KINETIC, un surfactant non ionic de generație nouă, care are că și acțiune mărirea suprafeței de contact a soluției de stropit, scăderea tensioactivității soluției și permite o pătrundere mai rapidă și în cantitate mai mare a erbicidului în plantă, practic având rolul unui catalizator de reacție.
Efectuarea erbicidării cu SPRINT în asociere cu alte produse pesticide – erbicide, fungicide, insecticide – crește nivelul de siguranță al efectului tratamentului, datorită compușilor adjuvanți care intră în componența produselor utilizate. Așadar, este recomandată asocierea produselor pesticide în vederea tratamentelor, dar trebuie avut în vedere și compatibilitatea acestora și mai ales momentul optim de aplicare pentru fiecare dintre ele.
De asemenea, pentru atingerea obiectivului propus de combatere a costreiului din rizomi, după efectuarea tratamentului nu este recomandată efectuarea niciunei intervenții mecanice prin prășit asupra culturii, pentru că erbicidul să-și poată manifesta acțiunea în totalitate, evitându-se astfel reinfestarea culturii
RAPIȚA – o cultură profitabilă în România, din perspectiva CAUSSADE SEMENCES
Cultura de rapiță nu este doar o plantă energetică sau cu utilizare alimentară, aceasta fiind valoroasă și dintr-0 perspectivă agronomică, deoarece aduce în fermă beneficii după cum urmează:
este o foarte bună premergătoare pentru toate culturile (excepţie cele care au boli şi dăunători comuni), dar mai ales pentru cerealele de toamnă;
are o piaţă sigură de desfacere a produselor pentru că cererea mondială este mai mare decât oferta;
este puţin pretenţioasă faţă de condiţiile pedoclimatice, iar în cazul accidentelor climatice (îngheţ) cheltuielile sunt recuperate aproape integral, mai puţin costurile cu sămânţa;
este o specie cu putere mare de compensare după accidente climatice sau tehnologice;
valorifică bine îngrăşămintele administrate;
tehnologia de cultură a rapiţei nu este complicată şi permite mecanizarea completă;
existenţa pe piaţă a soiurilor şi hibrizilor cu potenţial ridicat de producţie (3-4 t/ha) cu rezistenţă la îngheţ, boli, scuturare etc.;
valorifică bine precipitaţiile căzute peste iarnă şi ajunge la maturitate înaintea instalării secetelor din vară;
este o bună plantă meliferă.
Una dintre marile companii multinationale care a crezut și crede în valoarea culturii de rapiță, investind sume considerabile în ameliorarea acesteia, este CAUSSADE SEMENCES. Performanțele soiurilor și hibrizilor de rapiță pe care îi deține în portofoliu, o poziționează pe podiumul performanței, alături de celelalte companii multinaționale, consacrate în România ca producători de semințe.
Pentru a satisface cerinţele celor mai exigenţi fermieri, cu privire la performanţa materialului genetic, CAUSSADE SEMENCES, orientează programul său de ameliorare pentru obţinerea de soiuri/hibrizi de rapiţă, care securizează de fiecare dată producţia, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ.
Potențial de producție ridicat și constant
Pentru cultura de rapiță, CAUSSADE SEMENCES vine în acest an cu un portofoliu complet și foarte performant de soiuri, hibrizi CHL, hibrizi convenționali, hibrizi semi-pitici.
Toate aceste varietăţi sunt caracterizate printr-un potențial de producție foarte ridicat și constant, rezistență la ger, toleranță la secetă, foarte bună toleranță la frângere, un conținut foarte bun în ulei, capacitate de ramificare foarte bună, creștere viguroasă, adaptabilitate la toate zonele de cultură a rapiței în România, rezistență crescută la scuturare, coacere uniformă, fapt ce permite recoltarea directă, cu combina din lan.
NODARI CS este un hibrid cu fertilitate restaurată, precoce, bogat în ulei, cu o vigoare vegetativă şi un profil fitosanitar foarte bun, care va asigura recolte garantate în toate condiţiile pedoclimatice şi tehnologice.
TRIPTI CS este de asemenea un hibrid cu fertilitate restaurată, fiind caracterizat de un start excelent în vegetaţie, repaus vegetativ foarte bine marcat la intrarea în iarnă cu eliminarea definitivă a riscului alungirii tijei florifere şi o capacitate excelentă de ramificare, toate acestea asigurând o productivitate excelentă !
SCELNI CS este hibridul alături de care nu dai greş niciodată. Fiind un hibrid semitardiv, cu o foarte bună stabilitate a producţiei, poţi fi sigur de profitul tău, în cele mai dificile condiţii climatice sau tehnologice.
Un alt hibrid care nu trebuie să lipsească din asolamentul dumneavoastră este CSZ 107.15 Având o germoplasmă de excepţie, cu o putere de ramificare excelentă şi un număr mare de silicve/ramificaţie, prezentând o rezistenţă foarte bună la cădere şi scuturare, reprezintă un hibrid cu un potenţial de producţie excepţional.
Alţi hibrizi pe care-i recomandăm fermierilor, fiind caracterizaţi printr-un potenţial de producţie foarte ridicat sunt :
INTENSE CS, un hibrid restaurat semipitic, cu o ramificare excepţională şi o recoltare facilă,
AVENIR CS, un hibrid de viitor, având o înflorire tardivă, care îl ajută să evite efectele negative ale temperaturilor scăzute din primăvară,
CHALKI CS, care reprezintă practic cea mai bună formulă a hibridului CHL, având constanţă de producţie în toate condiţiile de cultură.
Agricultura de azi - supravieţuire
Apa vine doar din cer
Reporter: Cum apreciaţi anul agricol care a trecut?
Mihai Anghel: 2012 arată cât de fragili suntem, agricultura din România arată cât este de dependentă de condiţiile meteorologice, cât de mult avem nevoie de Cel de Sus. Dacă vrea Dumnezeu şi dă ploaie, facem producţie. Vezi anul 2011 în care peste tot România a făcut foarte multe cereale, totul a mers din plin. A venit anul 2012 când vremea nu a mai ţinut cu noi şi atunci evident că şi-a pus amprenta peste tot. Nu vrem să tragem deloc învăţăminte din lucrurile acestea după ani de secetă, nu putem să conştientizăm. Să ne uităm la bazinul ăsta hidrografic cu care foarte puţine ţări din Europa sau din lume se pot mândri să-l facem cumva, să îl punem la treabă corespunzător. Noi stăm cu ochii pe cer cu toate că Dunărea ne curge pe la picioare, sunt 30 de kilometri de aici de la Segarcea până la Dunăre şi toată câmpia asta a Olteniei după câte vedeţi e arsă şi pârjolită de secetă. Acum (la începutul lunii mai nr.) bagi mâna în crăpăturile din pământ care sunt prin zonele cultivate cu grâu. Aveam un sistem de irigaţii făcut de Ceauşescu, sistemul Nedeea-Măceşu, care poate iriga peste 120 de hectare de teren, sistem care a aparţinut şi aparţine statului român şi care a fost devalizat. Cu voinţă şi cu eforturi minime se poate pune în funcţiune, dar ne aducem aminte de sistemele de irigaţii numai când vine seceta peste noi.
Reporter: Anul trecut exista o strategie prin care se preconiza ca staţiile de irigare să se dea organizaţiilor utilizatorilor de apă pentru irigaţii, ca aceste canale să fie umplute, pe banii statului, iar fermierul să plătească doar de la canal, doar ce consumă. Pe de altă parte energia electrică să nu mai fie la preţul cel mai mare, aşa cum s-a întâmplat în anii trecuţi.
Mihai Anghel: Federaţia utilizatorilor de apă a depus documentaţia de preluare a infrastructurii; din păcate toată documentaţia s-a blocat la minister.
Reporter: Aveţi aici la Segarcea în dotare maşini şi utilaje de excepţie şi puteţi aplica tehnologii performante în agricultură.
Mihai Anghel: Da, aşa este, dar orice tehnologie ai avea, fără apă nu poţi să faci nimic. Nu poţi să faci puţuri forate, nu poţi să găseşti altă alternativă pentru că pământul pe care îl lucrezi sau oricare, eu sau alţii avem pământ în arendă şi nu poţi să faci investiţii pe tipul ăsta de proprietate a altuia.
Reporter: Şi totuşi în ceea ce priveşte partea aceasta de irigaţii o parte din ele sunt date în proprietatea federaţiei şi aţi început investiţii destul de mari.
Mihai Anghel: Este un risc, dacă pui în balanţă, dar nici nu mai poţi să laşi în continuare culturile şi plantele fără apă, asta este, ce să facem? Nu avem nici o alternativă. În 2002, 2003, 2004 am achiziţionat aproape 200 de rampe şi de pivoţi, cu aripile de ploaie pe care le avem în cazul în care am avea apă am putea să asigurăm irigaţii pentru aproximativ 20.000 de hectare. Avem aripi de ploaie, dar apă, nu.
Chiriaş în agricultură, nu fermier
I-am propus dlui Mihai Anghel să discutăm şi despre comasarea pământului risipit, o altă mare problemă a agriculturii româneşti. Cu o experința vastă interlocutorul nostru şi-a exprimat câteva opinii, considerăm foarte importante pentru viitor.
Mihai Anghel: În primul rând, trebuia făcută inventarierea terenurilor, cadastrul ar fi trebuit să fie prioritatea numărul unu a oricărui om cu scaun la cap care inventariază tot ceea ce are. Statul a făcut reformă agrară în anii '90, statul a fărămiţat pământul, era responsabilitatea statului român să găsească soluţii, să facă cadastru pentru terenul agricol al României. Cadastru era primul pas în organizarea pieţei funciare sau a pieţei pământului în România, pământului trebuie să-i dai valoare. Luaţi media preţurilor europene şi o să vedeţi unde suntem, valoarea pământurilor noastre este de 10 ori mai joasă decăt media europeană. În România nu există piaţa creată şi reglementată a pământului. Un bun netranzacţionabil, cum este pământul, nu există. Dacă nu are carte funciară înseamnă că este netranzacţionabil.
Fermier, aşa cum ne ziceţi dumneavoastră, înseamnă să ai proprietate asupra pământului pe care îl lucrezi. Noi suntem oameni care am închiriat de la alţi mici, zeci de mici proprietari de pământ terenurile respective şi le lucrăm. Fermierul român din ziua de azi este în pericol să îşi piardă obiectul muncii datorită faptului că nu există cadastru care duce la imposibilitatea ca fermierul respectiv să îşi exercite dreptul lui de administrare în cartea funciară, atunci oricine poate să cumpere în cadrul exploataţiei sale parcele de pământ pe care poate să le lucreze ulterior cum doreşte.
Protecţia plantelor şi a oamenilor
Scut împotriva falsurilor
În urma instituirii unor controale, poliţia a descoperit o reţea de falsificatori ai produselor de protecţia plantelor. Produsele contrafăcute au făcut pagube serioase în culturile multor fermieri, dar produceau şi o atingere de imagine a companiilor care se ocupă cu distribuirea lor în România. Oamenii nu ştiau de unde sunt produsele, pentru că falsificatorii se prezentau ca distribuitori de firmă. Gabriel Raviczki, reprezentantul AIPROM, e implicat de mai mult timp în acţiunea de combatere a produselor contrafăcute.
"SCUT este un proiect care se derulează deja de trei ani şi este o colaborare între noi şi toate organismele abilitate din domeniu. Întreaga asociaţie europeană pune accent foarte mare pe monitorizarea lui, pentru că se constată o intensificare a activităţii de contrafacere a produselor de protecţie a plantelor. Fenomenul are implicaţii foarte grave, la nivelul utilizatorului, al mediului, al celor care mănâncă produsele," ne-a spus Raviczki. Proiectul SCUT presupune o acţiune complexă, în care sunt implicate organismele abilitate, dar şi fermierii. Chiar dacă banii sunt puţini şi oamenii se bucură să cumpere lucruri ieftine, s-ar putea să-i coste mult mai mult decât şi-au închipuit. Un distribuitor autorizat, care este o sursă sigură, trebuie să aibă documente pentru produse şi chitanţe pentru banii încasaţi. "Reducerile de preţ foarte importante trebuie să-l pună pe gânduri pe fermier, nu este normal să cumperi un produs la jumătate faţă de preţul de listă, sau chiar la o treime. Semnale foarte importante mai sunt şi ambalajele deteriorate", a precizat Gabriel Raviczki,.
Falsurile sunt substanţe periculoase
Vânzarea produselor contrafăcute este o infracţiune. Când este legată şi de periclitarea sănătăţii oamenilor, este cu atât mai periculoasă. AIPROM a început programul de informare şi prevenire în colaborare cu Inspectoratul General al Poliţiei Române. "La început, şi pentru noi era o zonă mai puţin cunoscută, comparativ cu celelalte tipuri de contrafaceri, alcool, ţigări, produse de îmbrăcăminte. Am constatat că există o piaţă ascunsă publicului larg, aceasta a contrafacerilor de produse pentru protecţia plantelor", a precizat comisarul şef Dan Ghiulțu. De la sticle mici la bidoane de un litru, sau chiar cinci litri, produsele contrafăcute pentru protecţia plantelor se vând la poarta fermierului, pe bani puţini. Oamenii se bucură că sunt ieftine şi nu pun întrebări. Abia când le folosesc îşi dau seama de greşeală.
"Sunt două categorii de falsuri. Falsuri inofensive, care nu au decât efect economic pentru cei care falsifică. Falsurile care au şi substanţă activă necunoscută sunt periculoase pentru populaţie şi mediu, pot avea efecte deosebit de grave pe termen lung asupra sănătăţii oamenilor, care le pot inhala sau le pot mânca prin produsele alimentare."
Poliţia a depistat numeroase cazuri şi a constatat că există o evoluţie continuă a acestei activităţi infracţionale. "Am putea crede că în această activitate marea majoritate a celor care falsifică produse sunt persoane care au cunoştinţe în domeniu. Dimpotrivă, cei mai mulţi sunt oameni cu pregătire sub medie, care au învăţat câteva produse, câteva mecanisme de falsificare", a precizat Dan Ghiulțu. Există reţele de falsificatori la nivel regional şi naţional, care se bazează pe lipsa de informaţie şi de bani a fermierilor. "Avem un caz în care reţeaua s-a întins din zona de sud, din judeţul Călăraşi, până în nordul ţării, în judeţul Satu Mare şi în judeţele din nordul Moldovei."
Prea ieftin înseamnă fals sau furat
Falşii vânzători de produse pentru protecţia plantelor nu au decât substanţe contrafăcute, în care investesc foarte puţini bani, dar care au ambalaje asemănătoare cu produsele originale. De multe ori, oamenii îi privesc cu suspiciune pe aceşti "distribuitori", pe care nu îi ştie nimeni şi au un aspect dubios, dar preţul foarte mic îi tentează să cumpere.
"Aceste produse erau nişte amestecuri neutre, inerte, cu apă, vopsea lavabilă şi coloranţi alimentari, fără niciun fel de rol activ", precizează comisarul şef. Poliţiştii au constatat că nu numai oamenii fără pregătire de specialitate au fost victimele falsificatorilor, dar chiar şi agricultori cu experienţă au cumpărat de la ei. "Spre deosebire de cei care falsificau, care aveau pregătire sub medie, beneficiarii sunt oameni cu pregătire superioară, fermieri, ingineri agronomi, care ar trebui să cunoască foarte bine aceste produse, să facă diferenţa mult mai uşor între un produs original şi un fals. O livrare putea să ajungă până la 100-200 de milioane lei vechi. Fără nici un fel de precauţie, aceşti fermieri achitau banii."
Numărul cazurilor a crescut, pentru că falsificatorii cred că acest gen de contrafacere este mai puţin vizibil, mai puţin urmărit de poliţie. "Am învăţat să ne ocupăm de contrafacerile de produse petroliere, de ţigări, îmbrăcăminte, iar acum de produsele de protecţie a plantelor", ne-a spus comisarul şef... Împreună cu Asociaţia Industriei de Protecţia Plantelor din România, Poliţia Română participă şi la acţiunile de informare a fermierilor. Ca la orice escrocherie, falsificatorii mizează pe tupeu, pe naivitatea cumpărătorilor. Distribuitorii de la marile companii sunt foarte bine cunoscuţi în comunităţile din reţea, aşa că orice nouă apariţie trebuie să fie un semnal de alarmă.
"Nu vă încredeţi în persoane pe care le vedeţi pentru prima dată, ştim cu toţii că pieţele sunt deja formate. Marile firme care acţionează pe teritoriul României au distribuitori care sunt cunoscuţi, declaraţi. Ce este sub preţul pieţei, nu miroase bine. Nimeni nu vrea să lase din profitul lui pentru a da mai ieftin, decât dacă este un produs falsificat sau furat", îi sfătuieşte comisarul şef Dan Ghiulțu pe fermieri.
Zece reguli importante
Proiectul SCUT nu se desfăşoară doar în România, ci în mai multe ţări europene, unde se manifestă cu gravitate acelaşi fenomen – falsificarea produselor de protecţia plantelor şi vânzarea lor prin falşi distribuitori. AIPROM a intrat în acest proiect european, alături de asociaţiile din ţări ca Portugalia sau Polonia. Aurelian Cojocaru, reprezentant AIPROM, este implicat în acţiunile de informare a fermierilor români. Fenomenul vânzării produselor contrafăcute înfloreşte în ţări în care fermierii sunt din ce în ce mai săraci. Toţi ştiu că au nevoie de protecţia plantelor din culturi, că trebuie să investească în inputuri, dar capacitatea de selectare a calităţii e discutabilă. "Transmitem informaţie nu numai către fermieri, ci şi către distribuitori, care au contact permanent cu ei, dar şi către autorităţi. Încercăm să transmitem informaţii structurate, uşor de înţeles şi uşor de reţinut, pe care fermierii să le pună în practică în ferma lor", precizează Aurelian Cojocaru. Informaţia este sintetizată în zece reguli. Prima e să citeşti eticheta produsului.
"A doua e să procuri pesticide numai din surse autorizate, de la firme cunoscute, cu notorietate şi să te fereşti de produse din surse nesigure, chiar dacă preţul e tentant." Alte reguli importante sunt verificarea periodică şi calibrarea maşinilor de tratat, păstrarea produselor în depozite specializate, utilizarea unui echipament de protecţie adecvat, indicat de către producătorul de pesticide respectiv, care trebuie curăţat permanent. "Aici am identificat o mare problemă, şi anume că echipamentul se utilizează de mult mai multe ori decât este recomandat. Apoi este colectarea ambalajelor de la pesticide, printr-un program tot al asociaţiei, care se numeşte SCAPA, şi prin care colectăm ambalajele curăţate în prealabil, clătite de trei ori în două valuri, unul vara şi unul toamna."
Altă regulă se referă la recomandarea de a nu mânca, bea, fuma în timpul utilizării pesticidelor, pentru a preveni contaminări. E important ca, în cazul în care apare o contaminare, o intoxicaţie accidentală cu un pesticid, să ne adresăm de urgenţă unor cadre medicale, având recipientul de la pesticid, pe care e trecută compoziţia chimică. Chiar dacă regulile sunt simple, bine ştiute de toată lumea, ele nu se respectă, de foarte multe ori. Tocmai de aceea AIPROM se implică în aceste proiecte, pentru a-şi proteja clienţii de folosirea neadecvată a pesticidelor şi de utilizarea produselor contrafăcute. "Noi ne-am propus, pentru acest proiect de utilizare în siguranţă, o perioadă de trei ani, o perioadă-pilot, iar la final trebuie să măsurăm impactul avut. Dacă am putut schimba ceva în această zonă-pilot de trei judeţe, în primă fază, suntem mulţumiţi", precizează Aurelian Cojocaru. Proiectul SCUT se desfăşoară în judeţele Olt, Ialomiţa şi Dâmboviţa, acolo unde problemele au fost mai mari. Succesul proiectului în cele trei judeţe va determina extinderea lui în toată ţara. AIPROM pune la dispoziţia fermierilor un număr de telefon cu acces gratuit, unde pot suna şi cere informatii. Este un TELVERDE uşor de reţinut -0800800181.
Porțile deschise pentru majoratul Mewi
Mewi pune agricultura pe roate de 18 ani. Și, așa cum e datina la împlinirea vârstei amintite, e momentul să te faci remarcat și prin puțin festivism, că prin profesionalism ei au făcut-o deja, după cum o spun cei care-i cunosc. „Pentru mine, zice Dimitrie Muscă, managerul general al Combinatului agroindustrial de la Curtici, Mewi este ca un prieten, directorul, Cristian Dănescu îmi este prieten, pentru că este un om extraordinar și a creat o firmă extraordinară, priviți cum au umplut țara cu mașinile astea. Îmi aduc aminte cu plăcere de momentul când căutam sămânța în pământul Curticiului, pentru ca să pun la încercare semănătoarea Horsch pe care venise să mi-o vândă. Și am luat acea semănătoare, după care încă 6 și vreo 20 de tractoare Fendt. Dar lucrul cel mai important, care mă apropie de ei și pe care nu-l poate contesta nimeni este service-ul. În orice clipă, zi și noapte pot să fie sunați să intervină. Pentru noi, agricultorii este foarte important ca în timpul campaniei să nu stai și, Doamne ferește, ca orice fier și tractoarele astea mai au probleme și atunci trebuie să intervii rapid, iar ei au piese de schimb pe stoc și pot să acționeze imediat. Pentru asta, sunt prietenul lor necondiționat, iar Curticiul va merge mână în mână cu Mewi."
O invitație la povestit
Locul de unde am cules impresiile rostite mai sus a fost chiar la sediul Mewi, din Orțișoara, județul Timiș, acolo unde au fost invitați, cu ocazia Zilei Porților Deschise, peste 200 de fermieri. După socoteala noastră, au fost chiar mai mulți, dovedindu-ne astfel cât de apreciate și iubite sunt gazdele noastre. Ce fermier și-ar lăsa treburile pentru a sta la povești? Pentru că de fapt Mewi la asta i-a invitat: la povestit. La început, copiii unei școlii din Călacea au pictat un tractor, au fost prezentate 18 utilaje, apoi fermierii au dat extemporal (la 18 ani s-ar putea spune Bacalaureat) și au câștigat premii, iar la urmă s-au lăudat în povești prietenești despre cum, cât și de când au colaborat cu Mewi.
„Eu fac agricultură de la vârsta de 10 ani, spune un tânăr fermier, Cosmin Micu din Mănăștur, Vinga, dar am început să colaborez cu Mewi din 2008, când am cumpărat primul tractor Fendt, după care am mai luat încă 3 asemenea. De altfel, aproape tot parcul de utilaje agricole pe care îl am este de la Mewi, o semănătoare și un utilaj de prelucrare a solului Horsch, încă vreo 2 pluguri și alte utilaje mai mici. Ce nu am de la Mewi au fost procurate înainte de a-i cunoaște. Îmi place să lucrez cu Mewi, pentru că am o bună comunicare cu personalul tehnic și administrativ, sunt și foarte aproape de mine, la 15 km și beneficiez astfel de un service prompt și de calitate."
Pentru Tiberiu Herle este și mai ușor fiind localnic: „Eu am ferma chiar aici în Orțișoara și îmi convine foarte mult să lucrez cu Mewi, service-ul este la îndemână, imediat se rezolvă, pot chiar să fac revizia într-o dimineață, iar după-amiază să și lucrez."
Un an al investițiilor
Amintiri frumoase au de povestit si componenții echipei Mewi, amintiri, dar și gânduri despre viitor. „Eu sunt de 10 ani în firma Mewi, ne spune directorul tehnic Daniel Mayer, perioadă în care firma a evoluat imens, de la un colectiv de 10 tehnicieni câți erau atunci, la aproape 40, câți suntem acum, nemaivorbind de dotarea tehnică în care s-au investit sute de mii de euro doar pentru personal si școlarizarea lor. Am ajuns în etapa în care nu cred că mai există vreo problemă pe care să nu o putem rezolva. Anul acesta este un an al investițiilor în care am deschis 3 sedii noi în Craiova, Constanța și Tureni, județul Cluj și suntem în plin proces de constructie a încă 3 sedii noi la Bolintin Vale, județul Giurgiu, Drajna, județul Călărași și Valea lui Mihai, județul Bihor, unde vor fi ateliere de piese de schimb, respectiv birouri complet utilate pentru personalul nostru. Este o extindere necesară impusă de piață, de clienții noștri care doresc să ne știe aproape, nu doar să le punem un utilaj în curte, ci să fim lângă ei pe toată durata utilizării acelui utilaj."
O firmă care-și respectă clienții
Într-un asemenea moment de sărbătoare nu puteau să lipsească oaspeții din Germania, locul de unde vin principalele produse pe care le comercializează firma timișoreană. „Colaborarea dintre Horsch și Mewi a început aproximativ în anul 2000, își începe povestea Martin Kramer, Export Sales Manager la firma Horsch . La început, Mewi s-a impus pe piață ca vânzător de utilaje second-hand, de fiecare dată cumpărau utilaje și le reparau, pentru că aveau un service bine pus la punct. Din anul 2002 am intensificat relația cu compania Mewi, iar în ultimii 7 ani colaborarea noastră s-a dezvoltat foarte mult, vânzările au crescut exponențial după fiecare an. Mewi este o firmă care se implică, este o firmă care de fiecare dată își respectă obligațiile și noi suntem foarte mulțumiți de colaborare pentru că România, faţă de multe alte state, reprezintă un câmp de încercare pentru noi, condiţiile de sol sunt destul de grele şi ne permit să testăm toate utilajele şi toate inovaţiile pe care dorim să le propunem pieței, spunem că odată ce rezistă în anumite părţi ale României atunci acel utilaj va putea rezista oriunde în lume.
Vreau să evidenţiez faptul că nu luăm ca punct de plecare doar partea economică, este vorba şi de relaţiile interumane dezvoltate. Horsch s-a orientat către o firmă cu aceeaşi gândire, care îşi respectă clienţii. Și când spun că legătura dintre Horsch şi Mewi are la bază relaţiile interpersonale, spun pentru că sunt persoane din conducerea Mewi care înţeleg cultura noastră şi cu care ne completăm reciproc.
Până în 2011 comercializarea produselor în România s-a făcut prin intermediul a doi dealeri, din octombrie 2011 firma Mewi este dealer-ul exclusiv al companiei Horsch în România. Exclusivitatea a fost determinată chiar de firma Mewi, de filialele sale din teritoriu, datorită echipei de vânzări şi reţelei de service care s-a dezvoltat pe parcurs, aceştia au fost factorii decizionali care ne-au condus în alegerea distribuitorului exclusiv."
Performanța din spatele performanței
Am lăsat la urmă ca un fel de concluzie, aprecierile unuia dintre cei mai importanți specialiști din agricultura României, artizanul performanțelor din Insula Mare a Brăilei, Lucian Buzdugan, cel care a luat decizia de a cumpăra 33 de tractoare Fendt 939. „Noi am început activitatea prima oară în agricultură cu un tractor Fendt, care încă mai funcționează și datorită căruia ne-am dat seama că zicala conform căreia aceste tractoare sunt numite Mercedes-urile agriculturii nu este întâmplătoare, iar în momentul în care am trecut la o gamă superioară de putere, de la 300 cp la 390 cp. am achiziționat 33 de tractoare Fendt 939, cele mai mari și mai moderne tractoare Fendt la ora aceasta, prin firma Mewi." Motivul pentru care domnul Buzdugan a ales firma Mewi este aproape de subînteles. „O socotesc ca o companie foarte performantă pentru că are în spatele ei cele mai performante brand-uri, când zici Horsch, Fendt, Chalanger ești deja cel mai performant iar noi cu firmele astea lucrăm. Apreciez foarte mult seriozitatea acestor oameni − probabil pentru că lucrează cu multe mașini germane au luat de la nemți seriozitatea, punctualitatea, respectul, grija, promptitudinea și toate acestea le-au transmis colectivului − pentru că în fruntea lor se află domnul Dănescu, cel care a reușit să imprime exigențele sale, transformate dintr-o dorință într-o reușită și sunt sigur că vom lucra cu ei și de acum înainte." Ce să mai spui după astfel de laude doar zicala: „Spune-mi cine te lauda ca să-ți spun cine ești "
ADRIAN NEDELCU
Ce a fost la IWCB 2013?
Concursul Internaţional de Vinuri București 2013 a continuat trendul ascendent al ultimelor ediţii. Record de probe, organizarea fără cusur, probe din 18 ţări.
Dacă IWCB devine din ce în ce mai puternic, care sunt beneficiile producătorilor români?
Experienţa de anul acesta ne arată că mixul de probe din Concurs, cu 42% vinuri din afara graniţelor României, face ca unele vinuri româneşti pretendente la medalii să nu obţină neapărat rezultatele scontate. Ei, da, concurenţa se înăspreşte, dar, cu siguranţă, pe termen mediu şi lung, asta va face bine şi producătorilor noştri şi, în egală măsură, va consolida / maturiza piaţa de vinuri.
Excelenţa premiată, constanţă în participare, comunicarea eficientă vor face ca o medalie IWCB, transferată printr-un sticker elegant pe sticlă, să fie semnul care vinde.
Îl vor căuta selecţionerii de vinuri, importatorii, achizitorii din Horeca, consumatorii.
Repere IWCB 2013
• Anul acesta s-au înscris în Concurs 541 de probe din 18 ţări. Astfel, au trimis probe spre evaluare producători din: România, Italia, Franţa, Portugalia, Spania, Chile, Africa de Sud, Republica Moldova, Argentina, Australia, Austria, Azerbaijan, Muntenegru, Liban, Ungaria, USA/California, Bulgaria, Noua Zeelandă.
Juriul internaţional, organizat pe 3 comisii, a avut în componenţă 10 juraţi străini şi 7 juraţi români.
Din România au trimis probe spre jurizare 43 producători români şi 13 importatori.
Conform Regulamentului OIV, se acordă medalii numai pentru 30% din vinurile care au punctaj de premiere, păstrându-se, astfel, standardul ridicat al competiţiei şi al vinurilor medaliate, în folosul consumatorului.
S-au acordat un număr de 163 medalii, 64 Medalii de Aur şi 99 Medalii de Argint.
România a obţinut 99 medalii (39 Medalii de Aur şi 60 Medalii de Argint).
Din total vinuri înscrise, 234 au fost vinuri albe, 34 vinuri roze, 226 vinuri roşii.
Premiile IWCB
Anul acesta s-au atribuit o serie de premii speciale:
Producătorul român cu cea mai mare medie a notelor obţinute la IWCB 2013 şi care a avut minim 5 probe înscrise: CRAMELE RECAȘ – 11 vinuri româneşti cu media notelor: 84,06
Producătorul român cu cele mai multe medalii de aur obţinute la IWCB 2013: COTNARI – 6 Medalii de Aur
Producătorul român cu cele mai multe medalii obţinute la IWCB 2013: JIDVEI – 10 medalii ( 1 de Aur şi 9 de Argint)
Cel mai bun importator / selecţioner de vinuri din România prezent la IWCB 2013: VINEXPERT – 9 Medalii de Aur şi 15 Medalii de Argint
Premiul: Cea mai bună susţinere media a IWCB 2013 (on-line, presă scrisă, social-media, audio-video): Dilema veche, Business24.ro / Ziare.com, Oenolog.ro
Premiul special pentru crearea Corporate ID IWCB (ediţiile 2012 şi 2013): Compania VIOLET
CĂTĂLIN PĂDURARU
Scrisoarea lu’ Gheorghe (iunie 2103)
AECSTA ESTE UN PAMFLET ȘI TREBUIE TRATAT CA ATARE. CARICATURĂ: A.F.BADIU
Hai să trăieşti! Bre! Sunt amărât peste putirinţele mele pe parte telectuală şi la corason, de priponu' cu care se alese Nea Gigi, săracu'! Nu se făcea să-l înscrie încă o dată la facultate, dupe ce-şi toci coatili p'in şcoala vieţii, în carele ierea doctor, ca să zic aşa, dacă pă persoană fizică îmbârligă persoana juritică şi reuşi iel de iel să facă abuze în service. Acu văzuşi şi Mata ce meseriaş ie pă parte de service, când netezi haripa de la Maybach cu levieru'. Mi se încrețoșară toate creţurile creerilor când auzi că abuză, când, clar ca lacrima, inventă, cu voia lu' Ăl de Sus, bun înţeles. În mintea mea, crez că pe cocoanele de'l cântăriră, ie surde, că altu'fel ar fi auzit plângerile sărmanilor ostoiţi de nea Gigi, din fruptul lui! Acu' p'a dreptă, nice nu puteau să trecă cu vederea, că sfânta din holu' trebunalului, ie oarbă din născare, că nu crez să aivă ochi sub legătoare! Da' şi nea Gigi! Ce irea dacă tremeată o valiză la complet, pintru orfanii din Justiţie că nu se poate să nu ecsisteze şi orfani pe acolo! Te rog pă matale, de unde te ştiu milos, să bagi drepturili mele dă colaborare în fro' două ocale dă sopon lichid şi să-l trimeţ la pârnaie, să nu se aplece de-o scăpa soponu' la duş, că ie plină lumea dă răi şi nerecunoscători. Să bage sama şi la metanii că ie la fel de ofertante (ştiu bre cuvântul, l-am cătat pe goagăl). Başca că, io personal, pă persoană fizică şi juridică, nu crez că Nea Traian îi chiar aşa dă negru'n ceru' gurii, cum îl fac Antenele şi nici pizmaș, să puie la popreală ditai depotatu' dă drepta, taman acu' când se arată a creştere populara mişcare a lu' sora' lu' stânga. Păi nu tre' să te uiţi decât la cuplăraiu' cu Dom'Victoraş, că-mi creşte cordu' ca dovlecu' că când văz atâta înțelegerea şi toleranţa reciproc avantajoasă, ca să mă esprimez ca pă vremea lu' Dusu'.
Ca să fiu sincer mai am oleacă de amăreală, aşa ca un slin pă suflet, că-l luară colegii mei jurnaliştii în tărbacă pă şefu ăl mare de la Poştie, pă parte de salariu! Nu-i drept! Se streseză iei, carele n'au dus odată măcar, o penzie pe nomol şi viscol, la f'un uitat dă lume? Are ei stresu' când tre' să cinstească din micinal trecut prin pâine, că de', aşa e românu' darnic? Da' stresu' ecsistenţial a lu' bacşişu' pe care ţi-l dă amărîtu' că i'ai adus dreptu'n prispă? Hai? Auz? De unde? Oha! Aşa că să nu se mai lege de noi poştari şi de şefu' nost' care'le şi aşa ie stresat că vine ziua de leafă şi n'are de un' să şi'o dee. Zi-i să se îndrepte spre noi, poştarii din toată ţara românească, başca giudeţele maghiare, că pă parte dă solidaritate, carele-i ăl mai ăl prinţip comunitar, punem mână de la mană şi-i plătim noi lefile de le are, pintru familie, n'o fi singur pă lume ca'cum ie plodu' den cărticica aia din care face Argentina lu' Negrucapiperu' corneturi pintru bomboane. Agricole, bun înţeles!
Că tot veni vorba! Bre, să-mi dai moca on spaţiu tipografic pe post dă campanie socială, să fac reclamuri la netimbrată de-o fac io, că văzuşi cum dete colţu' neşte amărăşteni din micinal dă curăţat sticle! Asta nu tre' să se mai întâmple, câtă vreme netimbrata de pufoaică nu te orbeşte, ca să nu mai vorbim că-i produs tradiţional. Bagă o vorbă s-o bage la catastiful comunitar dă produse naţionale brenduite, lână'n lână naturale, că să nu zic bio.
Mă năvăli însă toate bucuriile când văzui la tevereu de la Antene că se semnă protocolul dă asistenţă reciprocă şi avantajoasă dintre Daniel ăl Mic şi Daniel ăl Mare. Cine zice să nu s-au schimbat vremili, acu' de când cu democraţia, ori ie orb, ori ie negru'n cord. Trăi să văz şi asta, că ce râmneam noi pă vremuri, să se vâre Ăl de Sus, în trebile agricole a lu'Ăl de Jos, visu' lu bunelu' adicătelea, se împlini. De acu' să vezi ploaie, c'o să fim ăi mai ăi din UE, pă parte de organe perechi. Să vezi cum ne'or ocoli grindinili, molimili şi lăcustili, ca să nu'ţi mai spui de brumili care-le ne lasă fără de netimbrată când vine de ziua patronului. Ce mai, grădina Maicii Domnului. Pintru' orice ieventualiate spune'i lu' ăla Micu' că dacă Preafericitu nu se ţină de litera şi spiritu' protocolului (am auzit că nu prea îl înghesuie!) îi bag o pilă la regele Ciobă să scoaţă la enterval, concurenţa. Paparudele cum ar veni! Ne'om înţelege noi la preţ!
Gheorghe
Cronica unui prost cu studii superioare (iunie 2013)
Se spune că nimeni nu-i profet în ţara sa, dar câteodată nu se potriveşte. Le spuneam viticultorilor, celor de la vârf că nu-i corect să dea francezilor clone de" Fetească neagră", pentru obţinerea de material săditor. S-a dus astfel un soi autohton de struguri roşii, aşa cum s-a dus şi soiul de struguri de masă "Victoria". Acum ne vin struguri de masă "Victoria" de te miri unde. Zilele trecute am trăit s-o văd şi pe asta; legumicultorii de la Matca, judeţul Galaţi, folosesc seminţe din Spania, care poartă numele MATCA. Exact ca în bancul cu moldoveanul care-şi întreabă prietenul "dacă are fotografii cu nevasta în pielea goală". Cum prietenul nu avea, acesta s-a oferit el să-i dea. Mai vine şi un alt comunicat despre care am mai scris, care se referă la folosirea seminţelor. Cică, vezi Doamne, se vor folosi numai acelea autorizate. Întrebare: de cine şi în favoarea cui? În sfârşit, o substanţă chimică folosită în agricultură va fi interzisă în UE, fiind dăunătoare albinelor. S-au adeverit concluziile marelui fizician, Albert Eistein care, referindu-se la importanţa albinelor ca polenizator al culturilor entomofile. spunea: „Dacă albinele ar dispărea de pe Terra, omenirea ar avea aceeaşi soartă în patru ani; cu cât există mai multă polenizare, cu atât iarbă este mai multă, sunt mai multe animale, mai mulţi oameni". Şi dacă tot am apelat la citate vă mai oferim o mostră care aparţine unuia dintre cei mai mari fotografi ai tuturor timpurilor, americanul Ansel Easton Adams, care mărturisea:
"Este îngrozitor că trebuie să ne luptăm cu propriile noastre guvernări pentru a salva mediul". Mai este cazul să comentez? Am mai aflat că fermierii din Germania pierd anual aproximativ 3,3% din producţia de grâu din cauza dăunătorilor sau a deficienţelor la transport sau stocare. Totodată, un fermier nu poate spune cu exactitate de la începutul sezonului câte tone va recolta, nici dacă producţia va fi folosită pentru hrană sau nutreţ. Recoltele sunt afectate de prea mulţi factori imprevizibili, cum ar fi vremea sau atacurile dăunătorilor. O să spuneţi că este treaba nemţilor. Da, pentru că acolo s-a ajuns la concluzia că aceste pierderi trebuie limitate. Aceasta se întâmplă într-o ţară mare producătoare de cereale. La noi?!... Iar nu comentez! Dacă nu aţi aflat, auziţi de la mine, cică: Sindicatul Naţional al Fermierilor (NFU) din Marea Britanie a demarat o campanie care îi îndeamnă pe conaţionali să sprijine producătorii agricoli din Regat. La rândul lor, fermierii sunt sfătuiţi să posteze bannerele campaniei "Buy British" în locaţii cu mare vizibilitate din toată ţara. Dacă ei se îndeamnă unul pe altul să consume produse autohtone, la noi asocierea este caracterizată astfel: "Unde-i unul, nu-i putere. / Unde-s doi, sunt prea mulţi". Cum se alege unul în fruntea unei asociaţii, cum o coteşte spre politică şi aşa se rupe tot lanţul. Revin şi scriu: războiul alimentelor este în plină desfăşurare între cei mari, că cei mici vor pieri de la sine. Încă ceva: mai am încredere în tânăra conducere a Ministerului Agriculturii... Cine zice asta?! Cel care şi semnează cu mult curaj:
Un prost cu studii superioare!!!
P.S. În fiecare an în sezonul ploilor torențiale discutăm despre sistemele antigrindină. Și atât. Discutăm! Tot eu, cel de mai sus.
Convorbiri cu ştreangul de gât (iunie 2013)
De la absurd la apocalipsă
− Alo, domnule reporter! Aud în telefon glasul d-lui dr. ing. Dimitrie Muscă. Ai auzit că vor să desfiinţeze Câmpia Aradului?
− Ce glumă este şi asta?
− Nu este nici o glumă. Am primit câteva hârtii oficiale, prin care sunt înştiinţat că pe loturile semănate cu grâu şi porumb care aparţin de Combinatului Agroindustrial Curtici urmează să fie instalate sonde pentru prospectare în vederea exploatării gazelor de şist. Vor fi construite drumuri de acces şi astfel cel mai fertil pământ agricol din Romania va fi desfiinţat.
− Da, dar veţi fi despăgubiţi.
− Pentru ce?
− Pentru stricăciunile ce vor fi provocate recoltei... Şi veţi lua o grămadă de bani.
− Stricăciunile vor fi în primul rând la recolta din acest an, dar ce este mai grav va fi poluat pământul pentru totdeauna. Cine mă despăgubeşte?
− Nu cumva exageraţi?
− Specialiştii din lumea întreagă au demonstrat că exploatarea gazelor de şist însemna dezastru în acel perimetru. Se poluează pânza freatică, se poluează pământul arabil. Mai pe scurt apocalipsa, pustiu şi cutremure. Noi ce lăsăm copiilor copiilor noştri?
− Eu nu cred. Este un fel de invidie că noi avem şi nu mai cerem la alţii.
− Da, o să avem gaze pentru câţiva ani, că nu sunt inepuizabile, dar agricultura a fost şi va fi. În loc să căutăm acest fâs-fâs al pământului, mai bine facem agricultură aici în Câmpia Aradului, unde scoatem peste 7.000 Kg grâu la hectar. Ne mai rămân paiele pe care le transformăm în peleţi şi asigurăm o parte din cerinţele energetice, pe lângă pita ţării. De mâncare, are şi va avea nevoie toată lumea. Ce este mai bine, să răbdăm de foame sau să alergăm după acest fâs-fâs al pământului? Şi mai e ceva: obrăznicia şi impertinența reprezentanţilor firmei care ar dori să facă prospecţiunile şi ceva şi mai grav, să simuleze un cutremur. Ne-au zis că după ce suntem săraci lipiţi pamântului, mai facem și mofturi.
− Domn' doctor, întreb iar: nu cumva exageraţi?
− Nu! Aici nu mă laud, am reuşit să demonstrez pentru prima oară în România că se poate face agricultură integrată, de la iarbă, la produse agroalimentare vândute în magazinele noastre. Nu cumva asta se urmăreşte, ca apoi să vină alţii şi să ne vândă organisme modificate genetic? Nu uitaţi că banii pe așa-zisle gaze se vor epuiza şi atunci pita de unde???
− Care ar fi soluţia sau dacă există una?
− Înainte de ultima decizie, îl invităm şi pe această cale, să ne viziteze, pe domnul prim-ministru Victor Ponta. Să vadă ce am realizat pe pământul membrilor asociaţi, aici, la Combinatul Agroindustrial Curtici şi apoi să aleagă între gaze şi pâinea noastră cea de toate zilele. Am zis!!!
Citatul ediției (iunie 2013)
Mihai Eminescu „[...] dacă Românul doreşte numaidecît o epocă de regenerare în care am intrat şi de la care "mari sînt progresele făcute", atunci nu citeze anul 1848, care n-are pentru şcoală nici o semnificare, ci Regulamentul Organic, pentru întemeiarea învăţămîntului, şi epoca lui Cuza Vodă, pentru înmulţirea şcoalelor, o înmulţire fără tranziţie, făcută, din nenorocire, în detrimentul calităţii lor.
Ca principiu general, cată să admitem că învăţămîntul, pre cît a cîştigat în estensiune, pe atît a pierdut în intensitate. E nemaipomenit, dar din nenorocire adevărat, că la acest popor care, cînd e vorba de cultură, cată să-l luăm ca întreg, nu există nici ştiinţă, nici literatură. Cataloagele librarilor sînt pline de tipărituri făcute cu scopul lucrativ de-a le desface în şcoală, cărţile de ştiinţă sau literatură se tipăresc în vederea unui premiu academic, ştiinţa şi literatura, cîtă se face la noi, se face numai cu paguba de timp şi bani a acelora ce se ocupă cu ea, dacă nu sînt oameni cu apucături destul de dibace de-a da operelor lor un relief pe care nu-l merită şi de a le lăsa să fie plătite direct sau indirect din... bugetul statului. Nu mai vorbim despre efectele sociale ale învăţămîntului nostru. Ele sînt de-a dreptul dezastruoase.
Arta, atît de răspîndită, a înşirării negramaticale de vorbe pe hîrtie deschide celui ce-o posedă toate căile de înaintare în viaţa publică, începînd de la scriitorul sătesc şi sfîrşind cu consiliarii tronului. Astfel, activitatea intelectuală a generaţiei actuale pare a se mistui în singura direcţie a cîştigului fără muncă pe acele mii de cărări ale influenţei morale pe cari le deschide atotputernicia demagogică, în socoteala însă şi cu paguba poporului. O imensă plebe de aspiranţi la funcţiuni, iată ce au scos la lumină învăţămîntul democratic.
(fragment dintr-un articol publicat în Timpul (V), pe 8 iulie 1880)
Citeşte mai mult ...
În vârful peniţei (iunie 2913)
În târgul de vechituri bine-cunoscut nu numai bucureștenilor, dar și amatorilor de chilipiruri din toată țara, ba chiar și din cele străinătățuri, undeva pe o latură a lui, într-un loc mai depărtat cu câţiva metri de mulțimea pestriță ce vinde și cumpără – ori numai întreabă – tot felul de nimicuri, dar și uneori – rareori obiecte de orice valoare, un bărbat între două vârste, înalt și slab, îmbrăcat în haine ponosite și destul de soioase, cu barba nerasă de câteva zile, își încearcă norocul – care se vede treaba că l-a cam părăsit. Pământul de flori, zice cu glas stins, pământul de flori de la mine din grădină, adaugă destul de neconvingător. Cum se întâmplă să îi fiu prin preajmă îl întreb într-o doară: chiar din propria grădină? Da, domnule – îmi răspunde, că nevasta m-a lăsat, a plecat cu unul mai tânăr și mai procopsit, cine și de ce să mai pună flori? Da' pământul îl arată, uite-l, gras și negru, de să-l pui pe pâine, că dumneaei, consoarta se pricepea să-l pregătească.
Un scrâşnet de frâne, zgomot de roţi în marșarier şi chiar lângă noi, întrerupându-ne taifasul, o limuzină de nota 10. Evident, achiziţionată la mâna a doua. Din hardughie coboară o grăsancă, violet boită cu o claie de păr, probabil perucă, vopsită în culoarea vântului turbat – Doamne, ce mai vijelie a fost zilele astea – cu mâinile pline de inele care de care mai uriaşe şi de neam prost. Cu un aer de superioritate tâmpă şi cu o voce de tabacist înrăit se interesează: cu cât dai săculeţul? 10 bani – zice omul cu aspect de boschetar. 10 bani?... Se miră lung cucoană. 10, dar mai las – şopteşte abia auzit amărâtul. De ce nu 20 – îl ia la întrebări suleimenita, de ce nu 50? E viață grea, doamnă – bălmăjește bărbatul. Uite ce e, mă – se zborşeşte mitocăneşte parvenita, eu îți iau nu unul, ci patru saci şi îţi dau ezact 2 monede de 10, nici un sfanț mai mult! Cum ziceţi, dumneavoastră – se învoieşte, umil, vânzătorul. După care se apleacă să-i dea marfa. Nu te osteni, o aleg eu, îi oprește grăsanca gestul. Şi, alege, într-adevăr cu multă chibzuință și atenție, ba chiar cu oarece pedanterie, de parcă cine ştie ce mare lucru ar cumpăra. După care scoate din poșeta atârnată de umăr – 10 mii euro pe puțin – cele două monezi tocmite. Poftim – zice cu aerul că ar da de pomană. Și altă dată nu te mai arunca la preţuri, că banu' nu se găseşte pe uliţă. După care paţachina cea dolofană aruncă săculeţii în maşină şi dă să plece. Vrând să vâre câştigul – vorbă să fie, în buzunarul hainei necăjitul vede cu mirare că în loc de două monezi de 10 bani, una dintre ele este de 50. Cum posesoara limuzinei este gata să urce, bărbatul îmbrăcat în haine ponosite şi destul de soioase cu barba nerasă de câteva zile încearcă să o oprească strigând disperat, deşi nu era nevoie, se afla la nici doi paşi de individa: doamnă, doamnă mi-aţi dat mai mult! Oprită din avânt, contrariată, îmbuibată întinde mâna încărcată cu inele de neam prost şi stropşeşte: şi ce mai aştepţi hoţule, dă înapoi banii! Moneda odată smulsă din mâna sărmanului, kintalista urcă la volan şi demarează în trombă, uitând să dea ce şi cât se cuvenea celui ce vindea pământ de flori. 10 bani doar, 10 bani doar, pentru atât s-a calicit. De înţeles, totuşi, bogat nu ajunge orişicine, chiar dacă mai curând intră cămila prin urechile acului şi alte baliverne de îmi vine să mor de râs. Ha! Ha! Dar mai bine cânt: la brutărie, nenorociţilor, la brutărie!
GHEORGHE GHIDRIGAN
Bătălia pentru producție agricolă
Bătălia pentru producție agricolă mare și sănătoasă se duce, constatăm, nu cu surprindere în ultima vreme, pe mai multe planuri. Nu știi în cine lovește reculul unei așa-zise victorii împotriva utilizării biotehnologiilor (vestitele OMG-uri) sau interzicere a unor pesticide utilizate în tratamentul culturilor de floarea-soarelui, porumb sau rapiță.
Să le luăm pe rând.
Monsanto anunță, prin vocea directorului pentru Europa și Orientul Mijlociu - Brandon Mitchener, că nu va mai cheltui bani pentru cercetare, dezvoltare, marketing sau procese prin care să promoveze cultivarea plantelor modificate genetic în Europa. Lucrul acesta se va face doar acolo unde există deschidere din partea autorităților și a agricultorilor, scriu cei de la Investigative Reporting Denmark. Doar Spania și Portugalia cultivă porumb pe suprafețe însemnate, în scădere fiind în Republica Cehă.
Pentru România, pentru fermierii români, nu numai porumbul este interesant, dar, mai ales, posibilitatea cultivării de soia modificată genetic. De ce se tergiversează luarea unei decizii certe de către autoritățile europene? Nu putem decât să facem supoziții.
Important de subliniat, pentru a mia oară, ipocrizia prin care se interzice cultivarea soiei în țări ale UE, subliniez, acolo unde există condiții climatice propice, dar se importă proteină modificată pentru utilizarea în hrana animalelor. Unde ajung produsele animaliere? Tot în alimentele din farfuria pe care o aveți în față de zeci de ani. S-a întâmplat ceva?
Că România ar putea fi principal furnizor de proteină din UE, pentru UE, este lucru cert. Nevalorificat, însă, precum potențialul productiv al pământului.
Și cum ne-ar mai trebui și alte necazuri, pentru a produce mai puțin, dar mai sigur pentru albine ( n.r. în țările dumnealor poate există probleme, nu și în România), Comisia Europeană ( CE) hotărăște, deși votul în Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătate alimentară a fost neconcludent, restricționarea utilizării, de la 1 decembrie 2013, a trei produse de protecția plantelor.
Cele trei produse pe bază de neonicotinoide se folosesc în tratamentul semințelor și nu în tratamentul plantelor răsărite, a culturilor. Ca atare, din câte spune tehnologia de cultură la porumb, floarea-soarelui şi rapiţă, sămânța ajunge în sol și nu în contact cu albina. Până la intervenția benefică și de importanță majoră a albinei trec mai multe luni, deci și efectul substanței așa-zis periculoase. Ce să mai zicem atunci de tratamentele aplicate în vegetație?
Dar, să nu dăm idei, că nu știm de unde răsare vreo altă restricție.
Decizia CE este bazată pe rezultate ale unor cercetări științifice care spun că sănătatea albinelor este afectată. Alte rezultate, tot științifice, spun că sănătatea albinelor nu ar fi afectată de utilizarea acestor produse. De unde și votul final, din Comitet, care nu are o majoritate calificată.
Rezultatul neutilizării de semințe tratate este tragic. Producțiile agricole ale celor trei culturi vor fi diminuate cu procente ce pleacă de la 35% și pot depăși 60%.
Cine are de câștigat din toată tărășenia aceasta? Vom vedea peste câteva luni cine va apărea cu acele produse „ prietenoase cu mediul și, mai ales, cu sănătatea albinelor".
Credeți că jocurile nu sunt făcute deja?
ȘTFAN RANCU
Investiție de 4 milioane de euro în turismul viticol
Domeniile Ostrov unul dintre cei mai mari producători de vin din țară va face o investiție de 4 milioane de euro până la finele anului într-un proiect ce vizează turismul viticol. Managerul "casei" de vinuri, Oana Belu a afirmat că vor fi construite o pensiune de 15 camere, un complex de agrement ecvestru cu alte 15 camere și un restaurant cu specific dobrogean de 250 de locuri. De asemenea proiectul include și un centru de afaceri și cooperare transfrontalieră în care se vor crea condiții pentru cercetare în domeniul viticol.
"Revoluție" agricolă în Marea Britanie
Guvernul Marii Britanii are intenția de a face presiuni asupra Uniunii Europene pentru a reduce restricțiile în ceea ce privește organismele modificate genetic utilizate in lanțul alimentar uman afirmă presa britanică. Inițiativa este susținută de peste 60% dintre fermierii britanici care spun că aceste organisme sunt produse sigure. Ministrul Mediului Owen Paterson va face un anunț săptămâna viitoare despre dorința guvernului de a dezvolta culturile modificate genetic pentru producția alimentară.
Publicitate
Revista
