Deșertificarea reprezintă fenomenul de degradare a terenurilor din zonele aride, semiaride și subumede din cauza diverșilor factori nefavorabili, printre care schimbările climatice și activitățile umane necorespunzătoare, unde raportul anual dintre precipitații și evapotranspirație este cuprins între 0,5 și 0,65.
Evoluția nedorită care duce la degradarea solului și care trebuie stopată prin orice mijloace are loc după schema: „Pădure – defrișare – teren arabil – eroziune – aridizare – deșertificare”.
Studii recente menționează că 1/3 din teritoriul României și 40% din suprafața agricolă prezintă risc de deșertificare. Anual se pierd deja o mie de hectare de teren din cauza acestui fenomen (vă recomand să citiți articolul „Securitatea solului” din Revista Fermierului nr. 12/2025, pag. 26).
Cele mai expuse teritorii sunt zonele de stepă din Sudul Munteniei, Dobrogea și Sudul Moldovei. Dar trebuie avute în vedere, pentru a fi protejate, și zonele de silvostepă care cuprind Câmpia Bărăganului, Câmpia Burnazului, Centrul Moldovei și Câmpia Olteniei în care se află și cele 100.000 ha, zonă așa-numită Sahara Olteniei.

Se constată că toate aceste zone au deficit de apă și în anii normali din punct de vedere al precipitațiilor, ce să mai vorbim de perioadele de secetă care au devenit tot mai frecvente.
Dacă analizăm situația din Bărăganul de Nord, aici se înregistrează deficit de umiditate de 100-150 mm în anii umezi, 250 mm în anii moderați și 300-350 mm în anii uscați, secetoși.
În asemenea zone nu se poate vorbi de de agricultură performantă în lipsa irigațiilor.

De menționat că, o unitate Indice hidrotermic asigură producții de 1,0-1,5 t/ha porumb boabe, 0,8-1,0 t/ha cereale păioase, 0,4-0,5 t/ha floarea-soarelui, rapiță și soia, 10,0 t/ha sfeclă de zahăr.
În schema generală privind apariția fenomenului de deșertificare am văzut că se pornește de la PĂDURE. De aceea, pădurea este singura soluție pentru stoparea acestui fenomen.
Pădurea creează zonele de presiune joasă care atrag ploile;
Pădurea răcorește aerul (cu 10°C mai puțin) și aduce umezeală în zonele vecine;
Prezența pădurilor asigură mai multă apă, mai puține inundații;
Pădurile stochează carbonul, creează norii care aduc ploaia, deci au rol esențial în combaterea secetei și schimbărilor climatice.
România avea peste opt milioane de hectare de pădure și mai are 6,3 milioane de hectare, care sunt în continuă diminuare prin tăieri masive fără respectarea regimului silvic.
La nivelul UE, suprafața împădurită este de 29,3%, iar în România de 26% care se găsește 66% în zona de munte, 27% în zona de deal și numai 6% în zona de câmpie față de 14-16% cât ar fi optim.
În Câmpia Transilvaniei pădurea ocupă 6,8 %, în Câmpia Olteniei 5,8 % în Câmpia Moldovei 4,1 %,Câmpia Bărăganului 3,5 % și în Câmpia de Vest 3,2 %.
Cele mai expuse fenomenului de deșertificare sunt județele Olt cu 65% din suprafață, Dolj cu 60% și Mehedinți cu 30%.
În principalele județe agricole suprafața ocupată cu pădure este de 10,6% în Giurgiu, 9,6% în Galați, 9% în Tulcea, 5,8% în Ialomița și 4,4% în Călărași.
Până în 1961, România a avut perdele forestiere de protecție de 7.700 km pentru protejarea a un milion de hectare de teren și 1.400 km pentru căile de comunicații. Aceste perdele s-au mai păstrat în Stațiunile de Cercetări Agricole și efectul lor este foarte favorabil în special în actualul climat. În zonele cu perdele forestiere de protecție viteza vântului se reduce cu 25-50%, transpirația plantelor se reduce cu 30% și evaporarea apei din sol cu 25-45%.
Suprafețele ocupate cu perdele forestiere de protecție pentru culturile agricole sunt de 2,5% în silvostepă, 3-4% în stepă și 5-7% pe nisipuri. Aceste diminuări de suprafață sunt compensate de sporurile de producție datorită perdelelor.

Prezența speciilor forestiere este benefică nu numai pentru culturile agricole, ci și pentru oameni.
Așa se explică de ce ONU a scos în evidență în repetate rânduri că țara cu cea mai fericită populație este Finlanda și aceasta din cauza apropierii de natură. Se menționează că în Finlanda, în orice loc te-ai afla pe teritoriul său, nu trebuie să mergi pe jos mai mult de 10 minute pentru a întâlni un parc, o pădure. La noi, pe traseul București – Constanța, de peste 260 km, rar vezi câte un pâlc de pădure.
Referindu-ne la suprafața spațiilor verzi din marile orașe, la nivelul Europei este, în medie, de 42%, Oslo are 77%, Zagreb 74%, iar București, în mod rușinos, 26% și este în continuă scădere. Prin urmare, sunt suficiente argumente care ne obligă, cât încă nu este prea târziu, să trecem la măsuri organizate și continue, de lungă durată, pentru prevenirea și stoparea fenomenului de deșertificare.
Asemenea măsuri au în vedere:
1. La nivel național
a) Ministerul Agriculturii, Ministerul Mediului, Ministerul Educației, împreună cu Academia de Științe Agricole și Silvice, ar fi de dorit să întocmească un program concret pentru sănătatea solului și reducerea schimbărilor climatice, program care să fie însușit de Guvern și avizat de Parlament și care să fie valabil pe termen lung, indiferent de formațiunile politice care vor fi la guvernare. Acest program poate avea o finanțare relativ modestă, dar de lungă durată.
b) Definitivat acțiunea de Cadastru și Organizarea Teritoriului pentru a cunoaște bine situația fiecărei bucăți de teren.
c) Romsilva să extindă suprafața de pepiniere pentru a asigura materialul săditor pentru plantarea pădurilor pe mari suprafețe.
d) Desfășurat o bogată și susținută activitate de educație în rândul populației care să participe atât la înființarea pădurilor și perdelelor forestiere de protecție, cât și la întreținerea și păstrarea tuturor spațiilor verzi. Îmi amintesc că în perioada 1934-1940 a fost o asemenea măsură organizată de marele agronom Gh. Ionescu-Șișești, ministrul Agriculturii, precum și de marele silvicultor Marin Dracea, când s-au plantat multe suprafețe de teren degradat și perdele forestiere de protecție în cadrul Stațiunilor de Cercetări Agricole care se păstrează și în prezent. Eram elev și tot tineretul a participat: elevi, studenți, militari și chiar oameni în vârstă.
e) Creșterea suprafețelor împădurite pe terenurile improprii agriculturii, terenuri cu pante mari supuse eroziunii și alunecărilor de teren. Agenția Domeniilor Statului are peste 80.000 ha improprii agriculturii. De ce nu se împăduresc?
f) Crearea perdelelor forestiere de protecție pentru culturile agricole, pentru șosele și căi ferate, pe canale și diguri etc.
g) Extinderea suprafețelor amenajate pentru irigat în zonele cu deficit mare de umiditate cum am văzut mai sus.
2. La nivel regional
a) Participarea, cu prioritate, la toate acțiunile întreprinse la nivel național și au aplicații în zona respectivă.
b) Întreprinderea de măsuri antierozionale specifice zonei.
c) Amenajarea de lacuri de acumulare în zonă.
d) Asocierea producătorilor agricoli pentru extinderea irigațiilor.
3. Măsuri în fiecare fermă
a) Măsurile de la punctul 1 și 2, care au aplicație în fermă, vor fi prioritare.
b) Organizarea de asolamente cu o diversitate de culturi, corect eșalonate, cu 20% leguminoase și cu solă săritoare de graminee și leguminoase perene.
c) Folosirea de soiuri (hibrizi) cu perioadă de vegetație mai scurtă și rezistență la stresul hidric.
d) Menținerea solului afânat, pentru acumularea apei și o înrădăcinare adâncă a plantelor.
e) Extinderea sistemului de agricultură conservativă.
f) Menținerea terenului permanent verde, culturi de acoperire etc.
g) Asigurarea necesarului de materie organică în sol – 10 t/an/ha.
h) Realizarea acțiunilor de mulcire a solului.
i) Evitarea măsurilor de tasare-compactare a solului.
J) Reducerea fenomenului de eroziune a solului prin lucrări specifice terenului în pantă.
k) La limită de proprietate și pe marginea parcelelor se vor planta garduri vii.
Datoria proprietarilor de teren și a specialiștilor agronomi este să acționeze pentru prevenirea fenomenelor de degradare a solului prin eroziune, dehumificare, destructurare, compactare, aridizare, acidificare, salinizare și, bineînțeles, deșertificare.
Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – aprilie 2026Abonamente, AICI!CITEȘTE ȘI: Posibilități de reducere a consumului de motorină la lucrările agricole
Proiectul european COLiBRI – Collaborative Crop Breeding Research and Innovation for a Green Europe, lansat oficial în cadrul întâlnirii de kick-off organizată în perioada 8 - 9 iulie 2026, la Julius Kühn-Institute, în Berlin-Dahlem, Germania, are ca partener și o organizație din țara noastră - Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR).
Finanțat prin programul Horizon Europe, Cluster 6 – Farm2Fork, proiectul reunește organizații din mai multe țări europene și urmărește consolidarea cooperării în domeniul cercetării și inovării pentru ameliorarea plantelor. Proiectul european COLiBRI – Collaborative Crop Breeding Research and Innovation for a Green Europe se desfășoară în perioada 1 iunie 2026 – 30 noiembrie 2028 și este coordonat de Julius Kühn-Institute din Germania.
Unul dintre obiectivele centrale ale COLiBRI este dezvoltarea unei foi de parcurs europene pentru cercetare și inovare în ameliorarea plantelor, alături de o strategie de implementare și un cadru pentru o viitoare rețea paneuropeană dedicată acestui domeniu. Aceste instrumente vor contribui la o mai bună aliniere a priorităților de cercetare, a nevoilor sectorului de ameliorare, a obiectivelor de politică publică și a oportunităților de finanțare la nivel european.
În contextul schimbărilor climatice, al presiunilor asupra securității alimentare și al nevoii de creștere a sustenabilității și competitivității agriculturii europene, ameliorarea plantelor joacă un rol esențial în dezvoltarea unor soiuri și hibrizi mai bine adaptați noilor condiții de producție.
„Prin implicarea în COLiBRI, organizația noastră contribuie la integrarea perspectivei fermierilor din România în dialogul european privind prioritățile de cercetare și inovare în ameliorarea plantelor. Pentru fermierii din România, accesul la material genetic performant, adaptat condițiilor pedoclimatice locale și provocărilor din teren, reprezintă o componentă importantă pentru menținerea productivității, rezilienței și competitivității fermelor”, subliniază Alina Crețu, director executiv al Forumului APPR.
Pe durata proiectului, partenerii vor lucra împreună cu actori relevanți din întregul lanț valoric al ameliorării plantelor - cercetători, amelioratori, fermieri, organizații profesionale, infrastructuri de cercetare, factori de decizie și reprezentanți ai sectorului agroalimentar. Activitățile vor include consultări, sondaje, workshopuri și acțiuni de networking, astfel încât viitoarea foaie de parcurs să reflecte atât provocările actuale, cât și oportunitățile emergente pentru agricultura europeană.
„Pentru Forumul APPR, participarea în COLiBRI reprezintă o oportunitate de a conecta agricultura românească la dezbaterile europene privind viitorul geneticii vegetale, al cercetării aplicate și al soluțiilor necesare pentru ferme mai reziliente, sustenabile și competitive”, conchide Alina Crețu.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Haideți să vedem cum un câmp frumos, un teren lângă o podgorie și o idee bună pot deveni cel mai neașteptat start-up al anului.
Dacă ai un teren agricol cu peisaj frumos ori câteva pogoane lângă o vie, un deal cu priveliște, o livadă uitată pe marginea unui drum de podgorie, și nu știi ce să faci cu el, există o veste bună: Europa vine spre tine. Poate și America. Cu rulota, cu campervanul, cu portbagajul plin de apetit pentru autenticitate. Și sunt dispuse să plătească pentru ceea ce tu, poate, nici nu bănuiai că ai de vânzare.
Oenoturismul mobil – turismul cu autorulota prin regiunile viticole – este unul dintre cele mai dinamice segmente de piață din Europa ultimului deceniu. Milioane de europeni din Germania, Olanda, Franța, Austria (mai nou, polonezii, cehii și balticii) aleg în fiecare an să-și încarce autorulota și să pornească prin podgorii, să doarmă lângă crame, să deguste vin direct de la producător și să simtă pulsul rural al continentului.
România, cu tot ce are, dealuri, vii, aer curat, ospitalitate autentică, este aproape complet absentă de pe această hartă. Aceasta este, în același timp, o problemă și o oportunitate uriașă. Cine înțelege primul lucrul acesta câștigă.
Nu ai nevoie de un hotel. Nu ai nevoie de o cramă. Ai nevoie de un teren, de o priză de curent și de dorința de a-i primi pe oameni.

Cel mai simplu business pe care nu l-ai văzut venit
Un camper stop – numit și „aires de service” în Franța, „campervan areas” pentru anglofoni sau „Stellplatz” în Germania – este, în esența lui, extrem de simplu: un spațiu amenajat minimal unde un turist cu autorulota sau rulota poate staționa în siguranță, se poate racorda la curent electric și apă și poate evacua controlat apele uzate. Nu este un camping clasic. Nu este un hotel. Este ceva între cele două, și anume, exact ce caută turistul european modern: libertate de mișcare, confort minimal, natură autentică și contact direct cu locul în care se află.
În Franța există peste 12.000 de astfel de locații. În Germania, peste 8.000. În România: poate 20, cele mai multe răspândite aleatoriu, fără standarde, fără promovare, fără vizibilitate internațională.
Iată exact ușa prin care poate intra oricine, de la proprietarul unui teren agricol cu priveliște la un plai viticol până la viticultorul care vrea un venit suplimentar, de la tânărul care a moștenit câteva hectare până la primăria care caută soluții de dezvoltare rurală.
Terenul tău vorbește. Trebuie doar să-l asculți
Frumusețea acestui model de business stă în accesibilitatea lui reală. Nu vorbim de investiții de sute de mii de euro. Nu vorbim de ani de autorizații și proiecte arhitecturale. Vorbim de ceva ce poate fi pornit în câteva luni, cu resurse limitate și cu ce ai deja la dispoziție.
Proprietarul de teren agricol cu peisaj
Un deal cu priveliște, o pajiște lângă o pădure, un teren pe marginea unui râu. Dacă oamenii se opresc să fotografieze când trec pe acolo, e semn clar că ar vrea să și rămână. Tu le poți oferi asta.
Proprietarul de teren lângă o podgorie
Nu trebuie să ai propria cramă. Dacă ești vecin cu una, ești deja pe ruta turistică. Turiștii care vin pentru vin vor dori să doarmă acolo, nu la un hotel din oraș. Tu le dai locul.
Viticultorul mic și mijlociu
Un camper stop în curtea sau pe marginea cramei tale transformă fiecare vizitator într-un oaspete. Cumpără mai mult vin, rămâne mai mult timp, recomandă mai departe. Vânzarea crește fără niciun efort de marketing. Fără eforturi logistice. Fără imobilizări financiare în piață și fără riscurile aferente.
Tânărul antreprenor rural
Ai 20, 25, 30 de ani și ai moștenit ceva pământ? Sau vrei să închiriezi un teren și să construiești ceva propriu? Camper stop-ul poate fi primul tău business, cu costuri de intrare rezonabile și cu o piață europeană gata să vină la tine.
Primăria sau comunitatea rurală
Un camper stop comunal poate aduce flux de turiști într-un sat altfel nevizibil. Veniturile rămân local. Imaginea comunei se schimbă. Investiția se amortizează rapid.
Fermierul ecologic sau apicultorul
Turiștii cu autorulota sunt exact publicul care caută miere locală, legume din grădină, ouă de la găini crescute liber. Un camper stop pe ferma ta e și un punct de vânzare direct, fără intermediari. Sunt oameni cu respect față de natură. De aceea își doresc să fie în mijlocul ei.
Turistul cu autorulota nu vine doar să doarmă. Vine să cumpere, să guste, să povestească. Și pleacă ambasador.

Atât de simplu, încât pare incredibil
Cel mai frecvent argument împotriva acestei idei este că „trebuie mult”. Nu este adevărat. Există un standard european minimal bine documentat, aplicat cu succes pe mii de locații din Europa de Vest. Iată-l tradus în pași concreți:
Minimum 3–4 locuri de parcare pentru vehicule lungi (8–9 metri). Acces rutier cu posibilitate de întoarcere. Suprafața se poate impermeabiliza cu pietriș compactat sau gazon armat, nu este nevoie de asfalt.
Prize CEE 230V, standardul european. Un electrician autorizat, câteva posturi de alimentare, un contor sau un sistem de carduri de plată. Se practică și taxarea fixă pentru toate serviciile. Cost estimat: 3.000–8.000 de lei pentru o instalație de bază. Bineînțeles, un kit fotovoltaic n-ar strica. Unde e vie, este și soare!
Un robinet de apă potabilă și o gură de evacuare pentru apele gri (chiuvetă, duș). Nu este obligatoriu un sistem de canalizare. Un bazin vidanjabil funcționează perfect și se poate instala rapid.
Stație de descărcare pentru toaletele chimice ale autorulotelor (Cassette Dump Station), un element esențial, ieftin, și care face diferența între o locație acceptată și una evitată pe platformele specializate. Sigur, cateva WC-uri și un duș aduc multe „plusuri”.
Un router Wi Fi de exterior și o pagină pe Park4Night, ACSI sau Campercontact. De la acest moment, locația ta devine vizibilă pentru milioane de turiști europeni care planifică rute. Vizibilitatea e gratuită. Traficul vine singur.
Un foișor din lemn, o grădină de plante aromatice, o priveliște curată, un coș cu produse locale la intrare. Aceasta este diferența dintre o parcare și o experiență. Iar experiența se plătește diferit.
Cât costă și cât se câștigă?
O locație de bază cu 4–6 locuri poate fi amenajată cu investiții între 15.000 și 40.000 de lei, în funcție de gradul de finisare și de facilitățile oferite.
Tariful mediu per noapte per vehicul în Europa: 15–35 de euro.
La o rată de ocupare modestă (60 nopți/sezon, 4 locuri) = 3.600–8.400 euro/sezon brut. La care se adaugă vânzările directe de vin, produse locale, vizite ghidate.
Amortizarea investiției: 1–3 sezoane.
Autostrada Podgoriilor e gata. Mai lipsesc parcelele
Ei bine, da! E de la sine înțeles că primii câștigători vor fi cei care au calea (autostrada) deschisă.
Județele Prahova, Buzău, Vrancea, Vaslui, Iași (chiar și Galați) au toate ingredientele: o tradiție viticolă de secole, peisaje rurale autentice, crame mici și mari, acces direct prin coridorul A7 - deja botezat neoficial „Autostrada Podgoriilor”. Turiștii europeni cu autorulota ar putea veni deja. Dar nu găsesc unde să oprească. Nu găsesc unde să doarmă lângă vie. Nu găsesc informații, hărți, locații indexate pe platformele pe care le folosesc.

Tocmai din această cauză, VINARIUM, în parteneriat cu ADI Ținutul Vinului, a inițiat un proiect-pilot unic în România: un turneu demonstrativ cu o autorulotă închiriată, care va parcurge, mai întâi, cramele prahovene pentru a evalua infrastructura existentă, pentru a informa proprietarii și autoritățile locale și pentru a construi primul model funcțional de caravaning viticol integrat din România.
Proiectul, încurajat de Consiliul Județean Prahova, nu este un exercițiu academic. Este primul pas al unui ecosistem care, odată pornit, se poate extinde la nivel național. Începutul este în Dealu Mare.
Imaginați-vă: o familie din Germania planifică o vacanță de două săptămâni prin podgoriile Europei. Caută pe Park4Night locații lângă crame. Văd Prahova pe hartă, văd recenzii bune, văd că pot parca, se pot racorda la curent, pot cumpăra vinuri premiate direct de la cramă. Rezervă. Vin. Cheltuiesc. (Fac „export de pe loc”.) Povestesc acasă. Revin. Devin ambasadori. Aduc prieteni. Acesta este mecanismul. E simplu. Funcționează. Trebuie doar să existe locurile unde să oprească.
Nu ai nevoie de un algoritm. Ai nevoie de un deal sau de un platou. Frumos să fie!
Există o generație de tineri români care vor să construiască ceva al lor, dar nu știu de unde să înceapă. Care vor să trăiască din ceva ce iubesc – natura, vinul, ospitalitatea, libertatea. Camper stop-ul (camper park) poate fi exact acel „ceva”.
Nu ai nevoie de un MBA. Nu ai nevoie de un plan de business de 80 de pagini. Ai nevoie de un teren (propriu sau închiriat), de voința de a-l amenaja minimal și de curajul de a-l posta pe câteva platforme europene. Restul vine din fluxul organic al unei piețe de milioane de turiști care caută exact ce poți oferi tu.

Iar dacă accepți să te implici în proiectul-pilot din Prahova, ca voluntar, ca intern, ca documentarist, poți să înveți tot ce trebuie, să construiești o rețea de contacte și să lansezi propria locație cu o înțelegere pe care altfel ai dobândi-o în ani de greșeli costisitoare.
Noile ocupații pe care le poate genera acest segment sunt reale și în creștere: ghid de oenoturism mobil, manager de camper stop, creator de conținut turistic specializat, organizator de evenimente vitivinicole, coordonator evaluare senzorială etc. Niciuna nu exista acum zece ani. Toate vor fi căutate intens în România... de mâine.
Prahova va fi primul județ marcat pe această hartă.
Care va fi cel de-al doilea județ care se mobilizează?
Articol scris de: CĂTĂLIN PĂDURARU - Wine Ambassador, CEO VINARIUM
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – mai 2026Abonamente, AICI!Foto: VINARIUM
Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR) salută votul exprimat miercuri, 8 iulie 2026, în Parlamentul European privind obiecția la actul delegat care ar fi clasificat soia drept materie primă cu risc ridicat de schimbare indirectă a utilizării terenurilor - ILUC.
Prin acest vot, Parlamentul European transmite un semnal important: politicile europene privind biocombustibilii și sustenabilitatea trebuie construite pe criterii științifice, proporționale și adaptate realităților regionale, nu pe abordări generale care tratează identic situații profund diferite.
Forumul APPR a fost implicat activ în acest dosar încă din etapa inițială, prin transmiterea unei scrisori de poziție și prin furnizarea de informații tehnice relevante privind importanța culturii de soia pentru agricultura românească. Organizația a fost, totodată, în dialog constant cu eurodeputații români din toate grupurile politice, precum și cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru a susține o poziție echilibrată și corectă pentru fermierii din România.
România este unul dintre principalii producători de soia din Uniunea Europeană, iar această cultură are o importanță strategică pentru dezvoltarea sectorului proteinelor vegetale, pentru reducerea dependenței de importuri și pentru consolidarea autonomiei alimentare europene. În același timp, soia cultivată în Uniunea Europeană se produce pe terenuri agricole existente, în condiții stricte de mediu, climă și biodiversitate, fără a putea fi comparată cu soia provenită din regiuni unde există riscuri reale de defrișare sau conversie a ecosistemelor naturale.
Clasificarea generală a soiei drept materie primă cu risc ridicat ILUC ar fi transmis un semnal negativ fermierilor și industriei de procesare, descurajând investițiile într-un sector pe care Uniunea Europeană declară că dorește să îl dezvolte: cel al proteinelor vegetale. Pentru fermieri, soia înseamnă nu doar o cultură importantă economic, ci și o plantă valoroasă în rotație, cu beneficii agronomice clare, inclusiv fixarea azotului, îmbunătățirea fertilității solului și reducerea necesarului de îngrășăminte.
„Pentru fermierii din România, acest vot este un semnal important că vocea lor contează la nivel european. Nu putem construi politici sustenabile prin soluții generale, care nu țin cont de realitatea din teren. Soia produsă în România și în Uniunea Europeană trebuie analizată distinct, în funcție de originea și condițiile reale de producție. Forumul APPR va continua să susțină, în dialog cu instituțiile europene și naționale, politici agricole bazate pe date, proporționalitate și respect pentru fermierii care produc în conformitate cu standardele europene”, transmite Cristina Cionga, director adjunct al Forumului APPR.
FAPPR consideră că următorul pas trebuie să fie revizuirea actului delegat de către Comisia Europeană, astfel încât acesta să mențină obiectivul legitim de combatere a defrișărilor, dar să introducă o evaluare diferențiată, bazată pe origine și pe riscul real asociat fiecărei materii prime. „Organizația noastră va continua să urmărească acest dosar și să contribuie activ, alături de partenerii europeni și de autoritățile române, la conturarea unei politici care să protejeze mediul, dar și competitivitatea fermierilor europeni”, conchide Cristina Cionga.
Forumul APPR mulțumește eurodeputaților români care au înțeles importanța acestui subiect pentru agricultura românească și au susținut o abordare realistă și echilibrată, dincolo de apartenența politică. În mod special, Forumul APPR adresează mulțumiri doamnei Maria Grapini (PUSL/S&D), doamnei Georgiana Teodorescu (AUR/ECR) și domnului Daniel Buda (PNL/PPE), pentru implicarea și sprijinul acordat în acest dosar.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Agricultura românească traversează una dintre cele mai complexe crize financiare din istoria sa recentă. Suprapunerea mai multor ani de secetă severă (2022–2025) peste un sistem de creditare comercială cu reguli neclare a creat o tensiune structurală între doi actori esențiali ai lanțului agricol: fermierii, care produc, și distribuitorii de inputuri, care finanțează producția. Această tensiune a erupt public în 2024 și s-a agravat în 2025–2026, ajungând în fața Comisiei pentru Agricultură a Senatului și stârnind reacții din partea ministerului, asociațiilor profesionale și jurnaliștilor din presa agricolă.
Contextul crizei: Datorii acumulate pe cinci ani
Din cei cinci ani agricoli 2020–2025, patru au fost marcați de secetă pedologică sau de alte șocuri severe (pandemia, războiul din Ucraina, culoarul solidarității care a inundat piața cu cereale ucrainene). Fiecare an dificil a împins fermierii să amâne plățile către distribuitori și să acumuleze noi datorii, fără ca datoria anterioară să fi fost stinsă.
Potrivit Asociației Input Agro România (AIAR), peste 90% din inputurile utilizate de fermieri sunt achiziționate pe credit de la furnizori sau din sistemul bancar, iar distribuitorul rămâne principalul creditor, asigurând finanțarea pentru aproximativ 80% din necesarul de semințe, produse fitosanitare, fertilizanți și motorină. Cifra de afaceri agregată a distribuției de inputuri se ridică la circa 2,5 miliarde de euro anual, deservind aproximativ 20.000 de fermieri profesioniști pe o suprafață de 7 milioane de hectare.
Distribuitorul este de fapt bancherul fermierului român. Fără creditarea comercială pe care o oferă, producția agricolă s-ar opri în prima campanie. Dar un bancher fără lichiditate nu poate finanța recolta următoare, acesta este cercul vicios al crizei actuale.
La finele anului 2024, rata de recuperare a datoriilor de la fermieri se situa la aproximativ 50% pentru creanțele din acel an și la 75% pentru cele din 2023, în condițiile în care rata de profit medie multianuală a distribuitorului tipic este semnificativ sub aceste procente de nerecuperare.
Disputa datoriilor: Între empatie și supraviețuire
Vocea fermierilor: Forță majoră, nu rea-voință
Fermierii afectați de secetă au transmis constant un mesaj simplu: nu există rea-voință în neplată, ci imposibilitate obiectivă. Când producția de porumb a coborât la 7 milioane de tone în 2024, comparabilă cu cea din 2007, și când prețurile cerealelor au rămas la niveluri relativ scăzute, o mare parte din fermieri nu au putut acoperi nici măcar costurile de producție, darămite datoriile restante.
Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC), una dintre organizațiile fermierilor, a semnalat public că fermierii traversează o criză de finanțare structurală, acumulată pe parcursul a șase ani în care autoritățile au gestionat fiecare șoc în parte fără să abordeze cauzele de fond.
Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC), sesizare la Comisia pentru Agricultură a Senatului, 30 aprilie 2026: „Fermierii români traversează o criză de finanțare structurală, acumulată pe parcursul a șase ani în care autoritățile au gestionat fiecare șoc în parte fără să abordeze cauzele de fond. Seceta, pandemia, războiul din Ucraina, efectele culoarului solidarității și concurența neloială generată de lipsa clauzelor în oglindă în acordurile comerciale au erodat rezistența financiară a fermelor românești”.
Vocea distribuitorilor: Nici ei nu sunt la infinit
Pe cealaltă parte, distribuitorii se confruntă cu propria lor criză de lichiditate. Ei sunt, la rândul lor, debitori față de producătorii și importatorii de inputuri - multinaționale care nu acceptă amânări și care cer plata la termen. O suspendare a datoriilor fermierilor față de distribuitori blochează automat capacitatea distribuitorului de a-și onora propriile obligații.
Cristian Dinu, managerul unui distribuitor de inputuri din sudul țării cu sute de clienți mici și medii din cinci județe, a sintetizat dilema distribuitorului cu o claritate devastatoare.
Cristian Dinu, manager distribuitor inputuri agricole, sudul României, Adevărul, decembrie 2025: „Fermierii sunt în incapacitate de plată, în jur de 80%. Să-i execut eu pe ei, sau să mă execute pe mine furnizorii? Am să-l întreb asta și pe ministrul Agriculturii, i-am solicitat o întâlnire”.
Același distribuitor a relatat că a susținut un fermier timp de doi ani de zile, acordându-i credit peste credit pentru a-i permite să-și achite datoria de 600.000 de lei. Rezultatul: în al treilea an, fermierul a încercat să-și vândă marfa fără să achite datoria și acum se află pe rolul instanței cu plângere penală.
Mihai Răzvan Moraru, fondatorul AIAR și al Agro Est Muntenia, a avertizat că suspendarea administrativă a datoriilor nu rezolvă problema, ci o mută pe lanțul comercial: dacă distribuitorii nu încasează, nu pot plăti producătorii, care nu pot livra inputuri pentru sezonul următor, ceea ce blochează întreaga producție agricolă.
Cezar Gheorghe, expert în agribusiness și fondator AGRIColumn, a sancționat propunerile de suspendare generalizată a datoriilor: „Ați blocat tot agribusiness-ul din România dacă faceți asta până la 31 decembrie 2025». El a catalogat mesajele oficiale drept populiste și a avertizat că suspendarea creanțelor ar produce un efect de bumerang, datoriile fermierilor crescând în continuare cu dobânzi și penalități, făcând recuperarea și mai grea”.
Răspunsul instituțional: OUG 118/2024 și limitele sale
Sub presiunea crizei, Guvernul a adoptat în octombrie 2024 Ordonanța de Urgență nr. 118/2024, care prevedea că pe întregul lanț valoric - fermieri, distribuitori, producători/furnizori - debitorii care își achită obligațiile până la 31 decembrie 2024 nu vor suporta dobânzi, penalități sau majorări de întârziere și nu pierd discounturile contractuale. Termenul a fost ulterior prelungit până la 1 august 2025.
Ministrul Agriculturii, Florin-Ionuț Barbu, a prezentat măsura ca parte a unui pachet mai larg de sprijin, care includea și Creditul Fermierului cu garanție de stat 100% și ajutoare de calamitate pentru seceta din 2024.
Florin-Ionuț Barbu, conferință de presă, septembrie 2024: „Apreciem sprijinul financiar suplimentar acordat prin ajutoarele de calamitate pentru seceta din 2024, dar și decizia de a plăti subvenția mai devreme în acest an. Noul program Creditul Fermierului, cu modificările adoptate prin OG 7/2024, va oferi sprijinul financiar pentru a achita datoriile către furnizori și pentru a continua activitatea în 2025”.
Mecanismul discountului condiționat: O bombă cu ceas contractuală
Cum funcționează sistemul
Miezul disputei depășește însă simpla problemă a datoriilor. El ține de un mecanism comercial profund înrădăcinat în piața de inputuri din România: facturarea la prețul de listă, urmată de acordarea unui discount substanțial (30–50%) condiționat strict de respectarea termenului de plată.
Mecanismul este vechi de două decenii și funcționează astfel: un fermier cumpără pesticide, semințe sau fertilizanți la prețul de catalog, cu înțelegerea contractuală că va primi un rabat de 35%, spre exemplu, dacă plătește până la data X. Dacă fermierul întârzie chiar și o singură zi, pierde integral tot discountul și poate fi, în plus, penalizat contractual.
Alianța pentru Agricultură și Cooperare a semnalat în fața Comisiei pentru Agricultură a Senatului că au fost identificate cazuri concrete în care fermieri au achitat sume confirmate de furnizor, doar pentru a primi ulterior somații de executare silită din cauza anulării retroactive a discountului.
Efectul teoretic poate fi devastator: o datorie pe care fermierul o calcula la 100.000 de lei devine, din cauza pierderii discountului și a penalităților, o creanță de 150.000–200.000 lei sau chiar mai mult. AAC a relatat cazuri în care datoria s-a multiplicat de două-trei ori față de valoarea considerată inițial de fermier.
Totuși mai trebuie făcută și mențiunea că forte multe firme de distribuție manifestă destul de multă înțelegere în raport cu fermierii serioși și de multe ori problemele apar doar acolo unde caracterele sunt mai deficitare, dar sigur mai sunt și excepții. Unde între fermier și distribuitor există o relație de durată, bazată pe încredere și respectarea angajamentelor, rar s-au înregistrat probleme, dar unde ori erau fermieri care zburau din floare în floare, ori distribuitori de carton, situațiile au fost tensionate.
Poziția fermierilor: Sistem abuziv fără reglementare
Alianța pentru Agricultură și Cooperare a sesizat Comisia pentru Agricultură a Senatului, solicitând inițierea urgentă a dezbaterilor legislative și elaborarea unui act normativ echilibrat, care să protejeze fermierii fără a fragiliza rețeaua de distribuție. AAC califică situația actuală drept «un vid legislativ grav».
Doar că cei care doresc să se implice în această problemă din partea AAC de cele mai multe ori sunt depășiți de realități, fiindcă este foarte posibil ca aceste posibile modificări de mecanism propuse să ducă în realitate la decizia distribuitorilor de a accepta doar plata cash, caz în care în mod cert toți fermierii cu probleme vor închide porțile deoarece mai nici unul dintre aceștia nu sunt finanțabili bancar, sau poate vor accepta finanțarea dar doar pe criterii mai dure și cu discounturi mult reduse, unde vor fi afectați toți fermierii indiferent de starea lor de sănătate financiară, deoarece se va merge pe principiul luăm de la cei sănătoși să compensam bolnavii.
AAC, comunicat public, 30 aprilie 2026: „Mecanismul discountului condiționat la produsele de protecție a plantelor funcționează fără nicio reglementare clară, generând dezechilibre majore și riscuri financiare severe. Orice întârziere, chiar și minoră, duce la pierderea integrală a discountului, aplicarea de penalități contractuale și multiplicarea datoriei, uneori de două-trei ori față de valoarea inițial considerată de fermier”.
Poziția distribuitorilor: Standard internațional, nu abuz
Asociația Input Agro România (AIAR) respinge interpretarea de abuz. Organizația susține că mecanismul „credit furnizor cu discount ulterior” este un standard internațional al industriei, prezent în toate țările cu agricultură dezvoltată, și că distribuitorii sunt supuși acelorași condiții comerciale din partea producătorilor/importatorilor de la care se aprovizionează.
AIAR subliniază că în agricultura României, termenele de plată ajung și la 360 de zile (în campania de toamnă, când sunt înființate culturile de rapiță), iar finanțarea pe această durată nu se poate face gratuit. Discountul condiționat este, practic, garanția prețului implicitul al creditului comercial.
AIAR, comunicat de presă, aprilie 2026: „Avem deja norme europene care definesc condițiile de creditare, dar pentru termen scurt, de maximum 60 de zile. În domeniul agricol din România, termenele de plată ajung și la 360 de zile. Acest mecanism, cunoscut drept «credit furnizor cu discount ulterior», este un standard al industriei. Distribuitorii, la rândul lor, sunt supuși acelorași condiții comerciale din partea producătorilor”.
Distorsiunile contabile: Cine plătește prețul ficțiunii
Cum apar distorsiunile
Una dintre problemele cel mai puțin discutate public, dar cu consecințe concrete, este natura distorsionantă a facturării la prețul de listă. Atunci când un distribuitor emite o factură la prețul de catalog, să spunem 100 lei/kg de fungicid, deși prețul real agreat între părți (prețul net) este de 65 lei/kg (discount 35%), în evidențele ambilor parteneri se înregistrează o realitate economică falsificată, cel puțin temporar. Dar este și o realitate dorită în unele cazuri ale unor distribuitori care au avut dificultăți financiare și au folosit această metodă pentru a mai amâna un timp inevitabilul, prezentând băncilor o realitate coafată.
Distribuitorul înregistrează la vânzare un venit de 100 lei/unitate, ceea ce umflă artificial baza sa de impozitare pentru impozitul pe profit. Dacă discountul este acordat ulterior, fie prin factură de reducere comercială, fie prin neacordare în caz de întârziere, distribuitorul a plătit (sau poate plăti) impozit pe un profit care nu există economic, cel puțin până la regularizare. Dacă discountul nu se mai acordă deloc (fermierul a întârziat), atunci profitul respectiv devine real și legitim — dar este un profit extras din pierderea fermierului, nu dintr-o activitate economică productivă.
Cătălin Grigoriu (Moldova Farming Agricultură) a articulat public mecanismul: „Profitul distribuitorilor provine, în mare parte, din tăieri de discount, dar și alte artificii, elemente care asigură supraviețuirea distribuitorilor, dar nenorocesc iremediabil fermierii”. Și a adăugat că „în prima parte a anului, distribuitorii vând adesea pe minus sau pe zero pentru cotă de piață, urmând să-și recupereze marja prin tăierea discounturilor la scadență”.
Impactul pentru fermier: Cost de producție supraevaluat
Fermierul, la rândul său, înregistrează în evidențele sale achiziția de inputuri la prețul de factur, 100 lei/unitate, adică la prețul de catalog, nu la prețul net. Aceasta înseamnă că costul de producție pe hectar apare mai mare decât este în realitate (dacă discountul va fi primit), ceea ce distorsionează calculul marjei, al pragului de rentabilitate și al indicatorilor financiari ai exploatației.
Pe durata perioadei dintre facturare și momentul acordării/neacordării discountului, fermierul calculează o marjă negativă sau comprimată față de realitatea economică. Dacă discountul vine — se corectează. Dacă nu vine — costul de producție real a fost mai mare decât cel planificat, iar marja, deja fragilă, se prăbușește.
Impactul pentru TVA
Mecanismul are și implicații în materie de TVA. Potrivit Codului fiscal român, baza de impozitare a TVA se reduce atunci când sunt acordate reduceri comerciale ulterior facturării, distribuitorul fiind obligat să emită o factură de reducere (storno parțial). Dacă discountul condiționat nu este acordat, TVA-ul rămâne calculat la prețul de listă, în timp ce valoarea economică reală a tranzacției era la prețul net, situație care distorsionează și raportările fiscale.
Soluția propusă: facturarea la prețul net
Atât din presa agricolă, cât și din declarațiile unor actori importanți din distribuție, a apărut cerința clară de a se trece la facturarea la prețul net, adică la prețul real agreat, cu discountul deja inclus în factură, nu condiționat ulterior.
Cătălin Grigoriu, fondator Moldova Farming Agricultură, 16 martie 2026: „Începând cu mijlocul lunii martie, Moldova Farming Agricultură va acorda încă de la vânzare, de la facturare mai precis, întreg discountul negociat tuturor clienților săi. Niciun fermier nu va mai risca, în relația cu noi, să piardă zeci de procente discount conform clauzelor contractuale pentru întârziere la plată”.
Agricover a emis un comunicat în care și-a manifestat deschiderea față de facturarea la prețul net, cu o condiție: adoptarea unui cadru legal unitar aplicabil întregii piețe.
Dar este drept că această poziție poate ar trebui privită în contextul unde Agricover are și propriul IFN, care poate finanța fermierii, deci firma de distribuție va fi cu încasare la vânzare și finanțarea se va face prin mecanism financiar, ceea ce este un act de normalitate dacă se respectă regulile.
Doar că în astfel de situații trebuie avut în vedere să nu existe tentații care să favorizeze achizițiile fermierilor din anumite surse ,,recomandate”, iar pentru a se reduce riscul unor astfel de situații, poate cadrul de reglementare ar trebui să conțină și prevederi care să ducă la separarea totală a activităților de finanțare de cele de distribuție pentru a nu exista discuții.
Agricover, comunicat de poziție, 20 aprilie 2026: „Practicile de facturare la prețul de listă, însoțite de acordarea ulterioară a unor discounturi condiționate de respectarea termenelor de plată sunt, de 20 de ani, parte a realității pieței, iar Agricover a semnalat, în repetate rânduri, că modul în care sunt aplicate poate genera efecte negative asupra fermierilor și necesită o abordare mai transparentă și predictibilă. Agricover își manifestă deschiderea de a implementa facturarea la preț net, imediat ce va fi stabilit un cadru legal unitar pentru întreaga piață de distribuție a inputurilor”.
Logica din spatele acestei condiționări este economică: dacă un singur distribuitor trece la facturarea la prețul net, fermierii vor plăti mai întâi facturile acelui distribuitor (pentru că pierd mai puțin dacă întârzie), iar ceilalți distribuitori vor ajunge mai rapid la executare silită. Schimbarea trebuie să fie simultană sau reglementată, nu unilaterală.
Eu personal cred că va fi invers, întâi fermierul va plăti unde riscul pierderilor este mai mare și abia apoi va plăti distribuitorul care a facturat la prețul net și care va aplica penalitățile uzuale, asta dacă nu se va umbla la acele valori și se va ajunge la unele în care penalitățile vor fi egale cu valoarea discountului.
Presa agricolă și vocea expertizei independente
Disputele dintre fermieri și distribuitori au primit o acoperire amplă în presa agricolă specializată din România ‒ Revista Fermierului, Profitul Agricol, AgroInfo, AgroIntel, Revista Ferma, Business Agricol, Cotidianul Agricol ‒, care au urmărit cu consecvență toate episoadele crizei, de la OUG 4/2024 până la sesizarea AAC în fața Senatului. Dar au fost și voci din agribussines care au luat poziții în raport cu aceste situații.
Cezar Gheorghe, fondatorul AGRIColumn, a adoptat o poziție nuanțată, critică față de ambele extreme. El a atacat populismul oficial al moratoriului generalizat, dar a recunoscut și că mecanismele actuale de discount sunt vulnerabile la abuz.
Liviu Dobre, CEO al Agricover Holding, a atras atenția la începutul anului 2026 că, deși 2025 a adus producții record — peste 30 de milioane de tone cereale — fermierii rămân profund îndatorați. Gradul mare de îndatorare s-a combinat cu prudența crescută a băncilor și cu creșterea taxelor, creând un blocaj financiar structural.
Mihai Razvan Moraru unul dintre fondatorii AIAR a subliniat în mod repetat că distribuitorul a preluat, prin forța împrejurărilor, rolul băncii în relația cu fermierul. Creditul comercial depășește 1,5 miliarde de euro anual și este susținut integral de capitalul privat al distribuitorului, fără garanții de stat, fără acces la refinanțare. Soluțiile structurale — lege a creditului comercial, sistem de garantare a creditorului, definire juridică a distribuitorului — lipsesc cu desăvârșire.
Concluzii: Probleme și soluții
Criza din relația fermieri - distribuitori este, în esența ei, o criză de reglementare. Nu există actori exclusiv vinovați: nici fermierii, prizonieri ai unei serii de ani agricoli dezastruoși și ai unui sistem de creditare lipsit de alternative, nici distribuitorii, prinși între creanțele neîncasate și propriile obligații față de furnizori. Ce lipsește este un cadru juridic clar, echilibrat și previzibil.
Soluțiile posibile:
Adoptarea urgentă a unui cadru legislativ privind creditul comercial agricol: definirea termenilor, limitarea clauzelor penalizatoare disproporționate, obligativitatea proporționalității între întârzierea la plată și pierderea discountului (de exemplu, pierdere graduală, nu totală);
Reglementarea facturării la prețul net ca standard obligatoriu în industrie, aplicat simultan de toți participanții la piață, astfel încât să nu creeze distorsiuni concurențiale între distribuitorii care adoptă practica și cei care o refuză;
Crearea unui sistem de garantare a creditului comercial cu sprijin de stat (pe modelul IMM Invest, dar adaptat sectorului agricol), care să permită distribuitorului să acceseze refinanțare în anii cu recoltă slabă, fără a-și bloca complet capitalul în creanțe nelichide;
Sincronizarea termenelor de plată pentru inputuri cu calendarul real al producției agricole și al plăților APIA. Ministerul Agriculturii ar putea stabili termene-cadru recomandate, corelate cu datele istorice de recoltare și de plată a subvențiilor;
Extinderea și îmbunătățirea programului Creditul Fermierului cu garanție de stat, asigurând acces real și rapid la lichiditate pentru fermieri înainte de scadența datoriilor față de distribuitori, astfel încât creditul comercial să nu mai fie ultima soluție de finanțare, ci una complementară, cu termene și condiții clare.
Dar nu în ultimul mai trebuie spus că fermierii au nevoie să învețe și să aplice un management financiar mult mai prudent, cu o mâna mai strânsă în a da banii pe jucării și jucărioare de diverse tipuri și modele și cum se zice să ne întindem cât este plapuma, plus că o relație de stabilitate cu un distribuitor serios poate duce la succes, chiar dacă respectivul distribuitor este mai scump aparent cu 2-3 %.
În rest, numai de bine.
Articol de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier - jud. Brăila
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – mai 2026
Abonamente, AICI!
Parcă tot mai des, fermierii, cei ce muncesc pământul și îngrijesc animalele, sunt arătați cu degetul și condamnați, de cei din afara sectorului, că solicită sprijinul autorităților. La rândul lor, agricultorii ar putea să-i acuze de superficialitate pe cei care gândesc astfel.
Pentru că prăbușirea agriculturii nu este doar problema fermierilor, ci a întregii țări, deoarece afectează direct securitatea alimentară, locurile de muncă, bunăstarea cetățenilor, inflația.
În țara noastră, agricultura nu prea mai are acces la finanțare. Opt din zece fermieri nu mai au acces la credit bancar. Prețurile la produsele agricole, la poarta fermei, scad în loc să crească, în timp ce costurile cu forța de muncă au crescut, carburantul a crescut, prețul tuturor inputurilor agricole sunt în creștere. Situația asta nu-i de ieri, de azi, ci de niște ani buni, ani în care seceta și arșița au contribuit și ele la declin. Astea sunt realitățile trăite de majoritatea fermelor de la noi.
Astăzi, ceea ce se întâmplă în agricultură nu este o criză, ci de-a dreptul o catastrofă.
În rândurile de mai jos, vă invit să citiți ceea ce spune Milan Kelo, fermier de la Nădlac – Arad și președinte al Cooperativei Agricole Fermierul Nădlăcan. Situația poate fi extrapolată la nivelul întregii țări.
„În ultimii ani, în zona Nădlacului se petrece un fenomen periculos, aproape în liniște totală: decapitalizarea accentuată a agricultorilor. Unii din afara sectorului poate se bucură acum, fără să realizeze efectul de bumerang care va urma dacă trei sferturi dintre cei peste 400 de agricultori vor renunța. Dispariția concurenței și preluarea terenurilor de către câțiva coloși agricoli (străini) va duce inevitabil la un tip de monopol. Iar când piața ajunge în mâna câtorva, aceștia se vor înțelege între ei pentru a plăti arende cât mai mici. Exemple există deja, inclusiv în zona Curtici.

Eu am preluat în arendă 10 hectare în anul 2010 și, pas cu pas, am crescut activitatea firmei agricole. Dar este primul an în care observ un lucru îngrijorător: este mai mult pământ de vânzare decât cumpărători. În același timp, prețul terenului agricol în Nădlac a scăzut cu aproximativ 1.500 euro/hectar față de acum doi ani. În UAT Nădlac avem aproximativ 12.500 ha de teren, iar circa 80% aparțin nădlăcanilor. Atenție însă, majoritatea proprietarilor nu sunt dintre cei peste 400 de agricultori declarați la APIA. Scăderea prețului terenurilor și a arendelor nu îi va afecta doar pe agricultori. O vor simți toți cetățenii, direct sau indirect: prin investițiile mai puține în locuințe, de exemplu, prin reducerea cumpărăturilor din magazine și prin scăderea generală a banilor care circulă în comunitate. Mulți se întreabă de ce s-au plătit arende atât de mari chiar și în anii de secetă. Răspunsul este simplu: agricultorii, mai ales cei care fac doar cultură mare, s-au împrumutat pentru a-și respecta promisiunile făcute proprietarilor, sperând că vor veni ani mai buni. Din păcate, lucrurile merg tot mai prost, iar mulți colegi au ajuns nebancabili, fără posibilitatea de a-și rostogoli datoriile pentru anul următor. Asta înseamnă pentru noi toți, direct sau indirect, reducerea veniturilor, a confortului și a bunăstării în întreaga comunitate.
Agricultura nu este doar problema agricultorilor. Este economia locală a Nădlacului.”
Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – mai 2026Abonamente, AICI!Bayer și NIK Balkans anunță consolidarea parteneriatului lor strategic, prin extinderea ofertei de soluții digitale dedicate agriculturii de precizie din România. Această etapă reflectă angajamentul comun al celor două companii de a sprijini fermierii în adoptarea unor tehnologii digitale adaptate realităților locale și nevoilor din teren.
În cadrul parteneriatului, software-ul FieldView™ este comercializat și susținut local prin NIK România și poate fi inclus în pachete eligibile pentru finanțare prin programele derulate de AFIR, completând oferta existentă de soluții hardware compatibile FieldView. Acest ecosistem integrat permite fermierilor să colecteze, să vizualizeze și să analizeze date agronomice direct din fermă, susținând decizii mai bine fundamentate de-a lungul întregului sezon agricol.
În paralel, Bayer și NIK au dezvoltat o integrare funcțională între platforma FieldView™ și tehnologia dronelor XAG. Această soluție permite vizualizarea în FieldView a datelor generate de dronele XAG, precum și exportul prescripțiilor FieldView pentru aplicare variabilă prin intermediul dronelor. În prezent, integrarea este disponibilă printr-un flux de lucru manual și reprezintă un prim pas practic către conectarea platformelor digitale utilizate în fermă. Soluția este deja utilizată de un client comun din România, demonstrând relevanța sa în condiții reale de exploatare agricolă.
„Agricultura trece printr-o transformare fundamentală, iar România are potențialul de a fi în fruntea acestei schimbări. Prin consolidarea parteneriatului nostru de lungă durată cu NIK, ne reafirmăm angajamentul față de fermierii români, sprijinind parcursul lor către un sector agricol mai inovator și competitiv”, arată Jennifer Gilberg, Country Division Head Bayer Crop Science România, Bulgaria, Republica Moldova.
Prin aceste inițiative complementare, Bayer și NIK contribuie la dezvoltarea unui ecosistem digital coerent, care conectează tehnologii deja utilizate în fermă și oferă fermierilor flexibilitatea de a adopta soluții digitale în funcție de nivelul lor actual de digitalizare.
„Extinderea parteneriatului cu Bayer reprezintă un pas firesc în misiunea noastră de a oferi fermierilor români acces simplificat la tehnologii de ultimă oră. Prin integrarea software-ului FieldView în programele de finanțare AFIR, eliminăm barierele de cost și facilităm tranziția către agricultura de precizie. Obiectivul nostru este ca tehnologia să devină un standard accesibil în România, oferind fiecărui fermier suportul tehnic și soluțiile digitale necesare pentru a obține o performanță sustenabilă pe termen lung”, a subliniat Kaloyan Kumanov, administrator NIK Balkans.
Indiferent de nivelul de digitalizare, fermierii pot alege configurațiile care li se potrivesc, de la soluții orientate către colectarea și analiza datelor, până la opțiuni avansate pentru monitorizarea producției, cartografiere GPS de înaltă precizie și managementul inteligent al aplicării inputurilor.
Astfel, FieldView își reconfirmă angajamentul de a susține modernizarea agriculturii românești, punând la dispoziția fermierilor tehnologie de ultimă generație, adaptată realităților locale și capabilă să răspundă provocărilor fiecărei etape din sezonul agricol.
„Prin introducerea acestei game extinse de soluții și prin explorarea unor noi modalități de conectare a FieldView cu alte tehnologii utilizate în fermă, oferim fermierilor soluții scalabile care evoluează odată cu nevoile lor. Accentul rămâne pe transformarea datelor din teren în informații clare, utile pentru productivitate și eficiență”, a declarat Alin Sebastian Nemțisor, Digital Farming Solutions Lead Bayer România.
Pentru a identifica pachetele de digitalizare FieldView disponibile și eligibile pentru finanțare, fermierii pot accesa platforma AFIR, utilizând linkul www.bdpr.afir.info, unde pot verifica soluțiile care corespund nevoilor propriei exploatații.
Prin aceste inițiative, Bayer și NIK își consolidează rolul de parteneri ai fermierilor români, contribuind la dezvoltarea unui ecosistem digital coerent, construit în jurul nevoilor reale din fermă și al utilizării eficiente a datelor.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Vineri, 19 iunie 2026, Asociația Uniunea Oierilor a transmis adrese oficiale către principalele instituții ale statului român, solicitând intervenție urgentă pentru protejarea sectorului ovin/caprin, grav afectat de restricțiile impuse asupra circulației și exportului de ovine și caprine.
Uniunea Oierilor solicită instituțiilor statului român:
1. Reluarea exporturilor de ovine și caprine către state terțe în condiții controlate;
2. Recunoașterea zonelor libere de boală și permiterea exportului din aceste zone;
3. Aplicarea unor măsuri tehnice suplimentare de testare, certificare și supraveghere;
4. Implicarea MADR și ANSVSA în demersurile de la Bruxelles;
5. Implicarea MAE și a ambasadelor României în dialogul cu statele importatoare;
6. Participarea reprezentanților crescătorilor de ovine la discuțiile instituționale;
7. Acordarea de plăți compensatorii pentru fermierii afectați;
8. Includerea sectorului ovin/caprin în schemele de sprijin disponibile, inclusiv în cadrul METSAF;
9. Protejarea piețelor externe tradiționale ale României;
10. Comunicarea publică rapidă a măsurilor avute în vedere.
Uniunea Oierilor subliniază că fermierii nu pot aștepta până la data de 31 decembrie 2026 fără soluții concrete. „Fiecare săptămână de blocaj înseamnă pierderi economice, scăderea prețurilor, aglomerarea fermelor, pierderea contractelor comerciale și afectarea satului românesc. Crescătorii de ovine nu cer privilegii. Cer măsuri corecte, rapide și proporționale cu pierderile reale pe care le suportă. Solicităm tuturor instituțiilor competente să trateze sectorul ovin/caprin ca pe un sector strategic pentru agricultura României, pentru export, pentru economia rurală și pentru securitatea alimentară”, atrage atenția Maniu Vonica, președintele Uniunii Oierilor.
Demersurile asociației crescătorilor de oi și capre au fost transmise către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA); Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR); Ministerul Afacerilor Externe (MAE) și către președintele țării noastre.
Astfel, Uniunea Oierilor solicită o abordare coordonată între ANSVSA, MADR, MAE, Guvernul României și Administrația Prezidențială, astfel încât sectorul ovin/caprin să nu fie lăsat singur în fața unei crize care afectează fermele, exporturile, prețurile, satele românești și economia rurală.
Reamintim că, zilele trecute, Comisia Europeană a extins interdicția privind exportul de ovine și caprine din România către țările terțe până la 31 decembrie 2026, menținând totodată interdicția deja existentă pentru livrările către statele membre ale Uniunii Europene. Comisia și-a motivat decizia prin faptul că, în județul Mureș, a apărut un focar de pestă a micilor rumegătoare, astfel CE apreciind că există un risc ridicat de răspândire a bolii.
„Această măsură are un impact major asupra crescătorilor de ovine și caprine. Exportul de animale vii reprezintă una dintre principalele forme de valorificare a producției pentru sectorul ovin românesc. Blocarea sau limitarea exporturilor înseamnă animale rămase în ferme, costuri suplimentare cu furajarea și întreținerea, scăderea prețurilor pe piața internă, pierderea contractelor comerciale externe și afectarea directă a veniturilor fermierilor”, punctează Maniu Vonica.
Uniunea Oierilor consideră că problema nu poate fi tratată exclusiv ca o chestiune sanitar-veterinară, fiind o problemă economică, socială, comercială și diplomatică, cu efecte directe asupra fermierilor, familiilor acestora, comunităților rurale și poziției României pe piețele externe.
În adresa către ANSVSA, Uniunea Oierilor a solicitat identificarea rapidă a unor soluții tehnice și sanitar-veterinare pentru reluarea exporturilor în condiții controlate. Printre soluțiile propuse se află delimitarea clară a zonelor afectate și a zonelor libere de boală, testarea animalelor destinate exportului, certificarea sanitar-veterinară suplimentară, utilizarea centrelor de colectare autorizate, transportul controlat și comunicarea prealabilă cu autoritățile statelor de destinație.
De asemenea, Uniunea Oierilor susține analizarea și aplicarea vaccinării animalelor destinate exportului, în centre de colectare autorizate și supravegheate sanitar-veterinar, acolo unde această măsură este posibilă, acceptată de statul importator și poate contribui la reluarea comerțului în condiții de siguranță.
„Considerăm că vaccinarea, dacă este acceptată în cadrul negocierilor tehnice, poate reprezenta o soluție practică pentru deblocarea exporturilor către state terțe, fără a pune în pericol sănătatea animalelor și fără a compromite măsurile de control sanitar-veterinar”, arată Maniu Vonica. Uniunea Oierilor solicită ca această variantă să fie analizată urgent de ANSVSA împreună cu MADR, Comisia Europeană și autoritățile statelor terțe importatoare, astfel încât România să poată propune un mecanism clar, controlat și verificabil pentru exportul animalelor provenite din zone eligibile.
În același timp, Uniunea Oierilor precizează că, în această etapă, prioritatea fermierilor nu este consumarea timpului în dispute publice privind conducerea ANSVSA, ci identificarea rapidă a unor soluții sanitar-veterinare aplicabile pentru deblocarea exporturilor de ovine și caprine. „Nu considerăm că simpla solicitare a demiterii conducerii ANSVSA rezolvă problema de fond a sectorului. Fermierii au nevoie de rezultate concrete: reluarea exporturilor, proceduri clare, zone libere de boală recunoscute, testare, certificare suplimentară, transport controlat, vaccinare acolo unde este acceptată și negocieri tehnice reale cu instituțiile europene și cu statele terțe importatoare. Responsabilitățile instituționale pot fi analizate de autoritățile competente la momentul potrivit. Însă, în acest moment, fiecare zi pierdută înseamnă costuri suplimentare pentru fermieri, animale blocate în exploatații, presiune pe prețuri, contracte externe puse în pericol și pierderi economice pentru satul românesc”, transmite Uniunea Oierilor.
De asemenea, asociația a solicitat ca reprezentanții fermierilor să fie consultați și implicați direct în demersurile tehnice și instituționale care privesc viitorul sectorului ovin/caprin.
În adresa către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Uniunea Oierilor a solicitat implicarea direct în demersurile de la Bruxelles, alături de ANSVSA, precum și susținerea intereselor economice ale fermierilor din România. Sectorul ovin și caprin nu poate fi apărat doar prin măsuri sanitar-veterinare, fiind nevoie și de măsuri agricole, economice și financiare.
Uniunea Oierilor solicită MADR să susțină reluarea exporturilor către state terțe în condiții controlate și să inițieze un mecanism de plăți compensatorii pentru fermierii afectați de restricțiile sau limitările la export. Sprijinul financiar trebuie să acopere pierderile generate de imposibilitatea valorificării animalelor la export, scăderea prețurilor pe piața internă, diferența dintre prețul de export și prețul intern, costurile suplimentare cu furajarea, întreținerea și gestionarea animalelor rămase în ferme, precum și costurile generate de testare, certificare, transport sau alte măsuri suplimentare impuse.
Totodată, Uniunea Oierilor solicită ca sectorul ovin/caprin să fie inclus în schemele de sprijin disponibile la nivel național sau european, inclusiv în eventualele scheme de ajutor de stat sau ajutor de minimis instituite în baza cadrului temporar METSAF, utilizat pentru sprijinirea sectoarelor afectate de creșterea costurilor la combustibil, energie, transport, furaje și îngrășăminte. În acest context, Uniunea Oierilor atrage atenția că, dacă se pregătesc măsuri de sprijin pentru sectoarele bovin și porcin, sectorul ovin/caprin trebuie inclus în același pachet de sprijin sau într-o schemă distinctă, cu buget separat. „Crescătorii de ovine nu solicită diminuarea sprijinului acordat altor sectoare, ci tratament corect și nediscriminatoriu pentru toată zootehnia românească”, spune Maniu Vonica.
În adresa către Ministerul Afacerilor Externe, Uniunea Oierilor a solicitat implicarea activă în demersurile diplomatice pentru reluarea exporturilor de ovine și caprine către state terțe. Menținerea piețelor externe nu depinde doar de măsurile tehnice interne, ci și de comunicarea cu autoritățile statelor importatoare, de încrederea partenerilor comerciali și de capacitatea României de a transmite o poziție instituțională clară și credibilă.
Uniunea Oierilor solicită implicarea ambasadelor și misiunilor diplomatice ale României în statele importatoare, facilitarea dialogului cu autoritățile competente din aceste state și susținerea soluțiilor tehnice propuse de România.
„Piețele externe tradiționale nu se câștigă ușor și nu se recuperează rapid dacă sunt pierdute. Fiecare săptămână de blocaj poate determina cumpărătorii externi să se orienteze către alte state furnizoare, afectând pe termen lung credibilitatea României ca partener commercial”, susține Maniu Vonica.
În adresa către Președintele României, Uniunea Oierilor a solicitat sprijin instituțional pentru protejarea sectorului ovin/caprin, pentru coordonarea instituțiilor statului și pentru susținerea unei poziții clare în favoarea fermierilor din România.
„Sectorul creșterii ovinelor și caprinelor nu reprezintă doar o activitate economică. El reprezintă sate active, locuri de muncă, pășuni întreținute, familii care trăiesc din creșterea animalelor și o parte importantă a identității agricole românești. În foarte multe zone din țara noastră, oieritul este una dintre puținele activități economice viabile. Atunci când fermierul nu își poate valorifica animalele, efectul nu rămâne doar în fermă. Sunt afectați muncitorii, centrele de colectare, transportatorii, comercianții, furnizorii de furaje, medicii veterinari, prestatorii de servicii agricole și micile afaceri locale care depind de veniturile fermierilor”, conchide Maniu Vonica, președintele Asociației Uniunea Oierilor.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură (SCDP) Bistrița, în colaborare cu Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” (ASAS) București și Societatea Română a Horticultorilor - Filiala Bistrița-Năsăud, organizează, pe 1 iulie 2026, un eveniment dedicat provocărilor actuale, perspectivelor de dezvoltare și tendințelor moderne din cultura cireșului.
Evenimentul cu tema „Probleme actuale și tendințe în cultura cireșului” va avea loc la sediul SCDP Bistrița și va reuni fermieri, cercetători, cadre universitare, consultanți, reprezentanți ai organizațiilor profesionale și ai instituțiilor cu atribuții în dezvoltarea agriculturii, oferind un cadru favorabil dezbaterii celor mai importante aspecte privind provocările din cultura cireșului.
Programul include:
Identificarea principalelor probleme actuale din cultura cireșului și prezentarea soluțiilor tehnologice și de management pentru depășirea acestora;
Tendințe și perspective în cultura cireșului în contextul schimbărilor climatice, al cerințelor pieței și al noilor tehnologii de producție;
Comunicarea unor rezultate experimentale obținute de SCDP Bistrița în cadrul programelor de cercetare privind specia cireș;
Prezentarea și distribuirea Buletinului Documentar Informativ Horticol nr. 46/2026;
Vizitarea loturilor experimentale dedicate culturii cireșului;
Prezentarea materialului genetic aflat în testare în culturile comparative și a perspectivelor de valorificare a acestuia în producție;
Degustare de cireșe.
Potrivit organizatorilor, manifestarea își propune să înlesnească dialogul dintre cercetare și practică, să promoveze transferul de cunoștințe și să contribuie la dezvoltarea unei pomiculturi moderne, eficiente și sustenabile.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Festivalul de vinuri din Transilvania Vin la Munte, ajuns la a noua ediție, a fost găzduit de Hotel Qosmo din Brașov, pe 13 și 14 iunie 2026. An de an, evenimentul a impus standardul de referință al degustării de vinuri în centrul țării. Timp de două zile, Vin la Munte a fost locul de întâlnire al cramelor românești și internaționale, al profesioniștilor din industrie și al iubitorilor de vin, reuniți în jurul unui program care a depășit simpla degustare: masterclass-uri internaționale, conferințe culturale, lansări de carte și un concurs cu jurizare profesionistă.

În prima zi a Festivalului Vin la Munte, vizitatorii au putut degusta vinuri de la peste 75 de crame din România și din afara ei. Programul a inclus conferința „Vinul ca materie liturgică” susținută de pr. Ioan Pintea și moderată de pr. Cristian Muntean, urmată de „Vremea recoltei”- o trecere în revistă a celor mai recente apariții editoriale ale scriitorilor brașoveni, moderată de Irinel Merlușcă.
Masterclass-urile au adus în fața publicului trei nume de referință ale viticulturii europene: Tenuta L'Impostino cu vinurile Supertoscane din Montecucco, Cantina Spada cu Amarone și gama Valpolicella, și Llopart - sesiunea despre spumantele Corpinnat, susținută de Xavier Simal, Export Manager al cramei catalane.
Prima zi s-a încheiat cu un masterclass dedicat uleiurilor de măsline, un duel Italia versus Grecia condus de Marian Timofti și Cătălin Adam.
Duminică, 14 iunie, a debutat cu masterclass-ul „Rasova Wine Experience - de ce forma paharului contează” susținut de Valentin Ceafălău, urmat de o sesiune dedicată spumantelor Cava de la Mastinell. După-amiaza a revenit literaturii: conferința „Literatura și vinul ca savoir-vivre” susținută de Codruț Constantinescu, moderată de Adrian Lesenciuc, și un recital de poezie intitulat „Poezia și vinul cele de toate zilele”, moderat de Cezara Răducu, au închis a noua ediție a festivalului.

„Ediția a noua ne-a confirmat că Vin la Munte a depășit stadiul de festival. Este deja un punct de referință pentru industria viticolă din Transilvania și nu numai. Ne bucurăm că am putut aduce la Brașov crame și producători din șase țări, masterclass-uri cu speakeri internaționali și o conversație serioasă despre vinul românesc, alături de o comunitate de vizitatori care crește de la an la an”, a declarat Daniel Bichir, organizatorul Festivalului Vin la Munte.
Concurs: Rezultatele juriului
Concursul de vinuri al festivalului, prezidat de Radu Rizea, a evaluat probe de la crame din România, Italia, Spania, Franța, Macedonia și Republica Moldova. Juriul a acordat 10 Mari Medalii de Aur, 67 Medalii de Aur și 43 Medalii de Argint.

Mari Medalii de Aur, cele mai înalte distincții ale ediției 2026
Ferdi - Cuvée Pitigaia (roșu)
Balla Géza - Furmint (alb)
Kamnik - Vranec (roșu)
Via Domnului - Ierbar (rosé)
Via Domnului - CS (roșu)
Artisan Winery - Artisan 1Cru (roșu)
George's Wine - Cuvée Red (roșu)
Gitana - Petit Sophie (alb)
Crama Viișoara - Conu Albu Chardonnay Barique (alb)
Crama Unu - Fetească Neagră (roșu)
Medalii de Aur la Vin la Munte 2026
Crama Trei Conace - VAIB (alb)
Crama Trei Conace - VAIB (rosé)
Crama Trei Conace - Sapere Aude Shiraz (roșu)
Licorna - 1909 (roșu)
Licorna - Perla SB (alb)
Licorna - Gloria (alb)
Ferdi - Cuvée Puiu (roșu)
Ferdi - Cuvée Paul (roșu)
El Sauceral - La Peralosa (roșu)
Balla Géza - Cadarca (roșu)
Vini Centanni - Renarie (roșu)
Vini Centanni - Mario (roșu)
Vini Centanni - Marvascia (alb)
Cantina di Trento - Arjent SB (alb)
Kamnik - Tempranillo (roșu)
Spada - Garganega (alb)
Bellenda - San Fermo (spumant)
Bellenda - Anzolo (spumant)
Llopart - Panoramic (spumant)
Llopart - Leopordi (spumant)
Artisan Winery - Artist Roșu (roșu)
Artisan Winery - Caligraf (roșu)
L'Artist - Color (roșu)
L'Artist - BITT (rosé)
Jidvei - Pinot Noir Roșu (roșu)
Jidvei - Spirit (alb)
Jidvei - Ana (alb)
Villa Vinea - Cuvée Celeste (spumant)
Villa Vinea - Riesling de Rin (alb)
Gramofon - Chardonnay (alb)
Aurelius - Vinografia Saperavi (roșu)
Aurelius - Vinografia Rară Neagră (roșu)
Aurelius - Vinografia FN RN Ancelota (roșu)
Beciul Domnesc - GR SB (alb)
Beciul Domnesc - GR Syrah (roșu)
Beciul Domnesc - Rosé Vérité (rosé)
La Migdali - Charm d'Été (rosé)
La Migdali - Trois Amis (roșu)
Via Domnului - FR SB (alb)
Via Domnului - Ierbar (roșu)
Via Domnului - Ierbar (alb)
Via Domnului - Muscat Ottonel (alb)
Crama Unu - Maria's Wine (dulce desert)
Agape - Gioia (dulce desert)
Darabont - Projekt RR (alb)
Domeniile Ostrov - Naiada Cabernet Sauvignon (roșu)
Domeniile Ostrov - Fetească Neagră (roșu)
Zaig - Merlot (roșu)
Familia Vlădoi - Tămâioasă Românească 3 (alb)
Domeniile Averești - FN Barrique Diamond (roșu)
Domeniile Averești - Busuioacă (alb)
Domeniile Averești - Busuioacă (rosé)
Domeniile Averești - Zghihară Diamond (alb)
Crama Delta Dunării La Sapata - Fetească Neagră (roșu)
Aramic - Roșu de Silagi (roșu)
Banul Craiovei - Merlot (roșu)
Banul Craiovei - Baba Novac SC, M, Cab Franc (roșu)
Banul Craiovei - Pur Blanc (alb)
Crama de Piatră Boian - FA FR (alb)
Liliac - Fetească Neagră (roșu)
Liliac - Ice Wine (alb)
Crama Viișoara - Conu Albu Chardonnay (alb)
Crama Viișoara - CS (rosé)
Domeniile Dascălu - Rogova Chardonnay (alb)
Domeniile Dascălu - Rogova Syrah (roșu)
SCDVV Pietroasa - Busuioacă de Bohotin
Crama Viișoara - Antik (alb)
Medalii de Argint la Vin la Munte 2026
El Sauceral - Puerto Del Milagro (roșu)
Vini Centanni - Rosso di Forca (roșu)
Cantina di Trento - Amselma d'Oro (alb)
Tenuta L'Impostino - Ottava Rima (roșu)
Spada - El Casotto (roșu)
Bellenda - Miraval (spumant)
Bellenda - Albis (spumant)
Llopart - Brut Natur (spumant)
Artisan Winery - Gravor CF (roșu)
1000 de Chipuri - Tămâioasă Românească (alb)
1000 de Chipuri - CF CS (roșu)
Jidvei - Pinot Noir Alb (alb)
Jidvei - Iluziv (alb)
Gramofon - Chardonnay
Aurelius - Vinografia SAP FN RN (roșu)
Sorai - M FN (rosé)
La Migdali - SB (alb)
Agape - Vise (alb)
Zaig - SB (alb)
Crama Delta Dunării La Sapata - Aligoté (alb)
Crama Delta Dunării La Sapata - Aligoté Amforă Orange (alb)
Crama Delta Dunării La Sapata - Rkatsiteli Amforă Orange (alb)
Crama Delta Dunării La Sapata - Băbească Neagră (rosé)
Aramic - FA (alb)
Aramic - Alb de Silagi (alb)
Purcari - Nocturne SB (alb)
Crama de Piatră Boian - FN CS (roșu)
Liliac - SB (alb)
Apoldium - Frizzante (alb)
Apoldium - Frizzante (rosé)
Apoldium - SB (alb)
Domeniile Mitroi - SB (alb)
Gitana - Rară Neagră (roșu)
Vinarte - Rosé (rosé)
Crama Viișoara - Merlot (rosé)
Domeniile Dascălu - Rogova Rosé (rosé)
Crama Viișoara - Opera Spumant Chardonnay (spumant)
Sorai - Sauvignon Blanc
Cantina di Trento - Zell
Crama Viișoara – Antik Fetească Neagră (roșu)
Dradara - Fetească Neagră
Festivalul a fost organizat de Le Sommelier Depot și Design For Your Business, în parteneriat cu Kronospan, Camera de Comerț Brașov, Uniunea Scriitorilor din România, Libris & Editura Creator și Hotel Qosmo.
Foto: Vin la Munte
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Montanologie (ICDM) Cristian - Sibiu continuă proiectele dedicate managementului durabil al pajiștilor și optimizării resurselor furajere montane, prin acțiuni de teren desfășurate în etape strategice.
La data de 21 mai 2026, efectivele de ovine din rasa Țurcană au urcat la Păltiniș, la o altitudine de 1.457 de metri. În prezent, animalele valorifică cu succes pajiștile naturale din această locație, beneficiind de flora specifică zonelor montane înalte.
Concomitent cu această activitate, specialiștii din cadrul institutului au finalizat amenajarea loturilor experimentale de la ferma de cercetare a ICDM Cristian, care se întind pe o suprafață totală de aproximativ opt hectare. Pe această suprafață au fost aplicate lucrări agrotehnice complexe pentru îmbunătățirea troficității solului și creșterea valorii furajere a covorului vegetal:
Supraînsămânțare cu amestecuri selecționate de graminee și leguminoase perene;
Aplicare de amendamente și fertilizanți pentru optimizarea nutriției solului.
Aceste loturi experimentale urmează să fie valorificate alternativ, prin pășunat și cosit, pentru a studia dinamica regenerării vegetației și productivitatea animală în condiții controlate.
În următoarele două zile, ovinele din rasa Țurcană vor fi introduse în aceste loturi experimentale, marcând deschiderea noii etape de monitorizare științifică din acest sezon.
Prin aceste inițiative, ICDM Cristian își reafirmă rolul în dezvoltarea unor soluții tehnologice care sprijină sectorul zootehnic montan, demonstrând că productivitatea și conservarea biodiversității pot evolua în perfect echilibru.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Comisia Europeană a extins interdicția privind exportul de ovine și caprine din România către țările terțe până la 31 decembrie 2026, menținând totodată interdicția deja existentă pentru livrările către statele membre ale Uniunii Europene.
Comisia și-a motivat decizia prin faptul că, în județul Mureș, a apărut un focar de pestă a micilor rumegătoare, astfel CE apreciind că există un risc ridicat de răspândire a bolii. „Este o măsură profund disproporționată în raport cu situația epidemiologică existentă și cu impactul economic major asupra sectorului ovin din România. Restricția se aplică întregului teritoriu național, deși focarul este localizat și se află sub control, în timp ce alte state membre aflate în situații similare nu se confruntă cu măsuri la fel de severe”, a declarat Tánczos Barna, ministrul interimar al Agriculturii.
România a devenit cel mai mare exportator de ovine din Uniunea Europeană, cu contracte și exporturi record în 2026 către piețele din afara UE. „Sectorul ovin are o contribuție esențială la economia rurală. Măsurile de control al bolii trebuie să fie eficiente, dar și proporționale, astfel încât să protejeze sănătatea animalelor fără a afecta inutil competitivitatea fermierilor români și poziția României pe piețele internaționale. ANSVSA trebuie să prezinte de urgență Guvernului și Comisiei Europene un plan de acțiune eficient, riguros și credibil, care să demonstreze capacitatea autorităților de a controla și stopa răspândirea bolii, astfel încât restricțiile să fie limitate la zonele afectate, iar exporturile să poată fi reluate în cel mai scurt timp posibil”, transmite Tánczos Barna.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print,AICI!
CITEȘTE ȘI: Ultimatum pentru președintele ANSVSA
Nici vorbă de demisii la ANSVSA
Agricultura este în suferință. Din afară, poate că situația nu pare gravă. Însă, în agribusinessul românesc nu prea mai sunt bani, ci multe datorii și falimente. Real, agricultura traversează o perioadă în care viitorul este incert. Și, soluții miraculoase nu există. Dan Hurduc, fermier și președinte în exercițiu al Clubului Fermierilor Români, ne-a vorbit deschis despre finanțare, despre negocierile de la Bruxelles, despre criza în care agricultura se zbate deja de ceva ani. Tot ani, mulți, sunt de când Clubul a transmis autorităților de la noi și de la Bruxelles propuneri, solicitări, soluții, rezultate în urma întâlnirilor și dezbaterilor cu fermierii membri.
Fermierul european, inclusiv cel din România, astăzi, e pur și simplu sufocat, prețurile inputurilor sunt în continuă creștere de ceva ani, iar prețurile producției agricole sunt în scădere. La finanțare, fermierul din țara noastră nu prea mai are acces. Situația pare destul de gravă. La Clubul Fermierilor Români cum se vede agricultura?
Dan Hurduc: În momentul de față, sectorul agricol românesc este în suferință, în sensul că el traversează, începând de 2022, dacă nu și din 2020, traversează o multitudine de crize care au făcut să se deterioreze accelerat indicatorii economici și financiari. Prin urmare, crizele venind din 2020 - 2022 încoace, către sfârșitul anului 2025 problemele s-au acutizat, în special deficitul de finanțare. După care a venit criza îngrașămintelor, scumpirea accelerată a inputurilor, toate făcând ca fermierii, practic, să nu poată să-și continue activitatea.
Deficitul de finanțare, potrivit surselor oficiale, este de minimum 15 miliarde de euro, doar 5% din fermieri sunt capabili să ia un credit, 2 din 3 fermieri au un grad mare de îndatorare și nu reușesc să aibă acces la capital de lucru. 70-80% din fermieri nu pot ajunge la credite. Gradul de îndatorare a crescut atât de mult, că fermierii nu se pot finanța. Au ajuns să se împrumute de la prieteni, familie și de la furnizori ca acum 30 de ani.
„Trăim în capitalism și gândim socialist.”
Mai avem furnizori? Mă refer la producătorii, distribuitorii de sămânță, de îngrășăminte, de pesticide, care au cam fost falimentați de celebra Ordonanță cu amânarea datoriilor. De altfel, acum se discută în Parlament despre o nouă amânare a datoriilor până în august anul viitor.
Dan Hurduc: Grupul PSD din a inițiat un memorandum în care, pe perioada de un an, să se suspende toate ratele pe tot lanțul valoric. Lucrul acesta este un măr otrăvit dat fermierilor, pentru că știm bine că Ordonanța 4 a produs mai mult rău decât bine, făcând ca fermierii, la sfârșitul anului 2025, să trebuiască să plătească datoriile pe doi ani. În urma Ordonanței 4, o parte din distribuitori au intrat în faliment, producătorii au executat distribuitorii, distribuitorii nu au reușit să execute fermierii și, practic, au dispărut și efectele benefice ale creditului furnizor. Așa se va întâmpla și acum, adică treaba asta este o nebunie, să începi să dai într-o economie capitalistă, să spui că dăm o lege și suspendăm ratele și pe o perioadă de un an de zile nu se mai pun penalizări, nu se mai pun majorări, nu se mai pun dobânzi. Treaba asta nu are cum să meargă. Deci, trăim în capitalism și gândim socialist.
„Amânarea datoriilor dezavantajează pe toată lumea și în special pe fermieri.”
Era mai ușor pentru fermier, oricât ar fi el de mic sau de mare, să își ia input-urile, îngrășămintele, semințele, pesticidele de la un distribuitor căruia îi plătea la recoltă sau cum se înțelegeau.
Dan Hurduc: S-au dezechilibrat sistemele, toți actorii de pe lanț nu mai sunt echilibrați și atunci totul a dus în detrimentul fermierilor. Nu se mai pot finanța de la ei, nu mai pot lua iputuri cu plata la recoltă. Deci, fiind un ecosistem de parteneri în agricultură, treaba asta a perturbat toată activitatea în agricultură, pe lângă celelalte crize. E vremea recoltelor, care par mai bune ca în anii anteriori. Acum ar fi trebuit fermierul să-și plătească datoriile, pentru că nu poți să mergi la infinit cu amânarea. Dacă tu nu ai capacitatea să-ți achiți datoriile, cineva de pe lanț pierde. În mod cert, acest aspect cu amânarea datoriilor dezavantajează pe toată lumea și în special pe fermieri.
Dacă tot ați amintit că e vremea culegerii roadelor câmpului, cum arată prețurile la poarta fermei?
Dan Hurduc: Prețul la rapiță a rămas destul de competitiv pentru fermieri, destul de bun. Celelalte prețuri la cereale, la orz, la grâu, au scăzut la niveluri istorice. Prin urmare, rapița va fi campioană anul acesta. Și în ceea ce privește producția, rapița stă bine. În schimb, grâul și orzul au prețuri proaste, la nivelul de acum 10 – 12 ani. Și, chiar dacă recolta ar fi bună, cu prețurile mici, sperăm să ieșim pe zero în zonele în care se face producție. Că dacă ne uităm la vestul țării și nord-vestul țării, unde seceta a făcut ravagii, lucrurile nu stau așa de bine. Sfatul meu este ca fiecare fermier, dacă poate, să nu vândă totul acum și să încerce să echilibreze, să mai aștepte și să vândă către sfârșitul anului.
„Nu este apetit deloc pentru investiții. Fermierii se gândesc la următoarea scadență, nu la următoarea investiție. Toate investițiile au fost puse în așteptare, fiecare se descurcă cum poate, cu ce are.”
Legat de finanțare, lucrurile nu sunt foarte ușoare și nu sunt la îndemâna nici a fermierilor, nici a guvernului și acum nici a băncilor, mai ales că de pe la finalul anului trecut a fost un val de insolvențe la nivelul traderilor, al unor fermieri cu grad mare de îndatorare, ceea ce a dus la pasul înapoi al finanțatorilor.
Dan Hurduc: Lucrurile sunt complicate și cred că va rămâne un deficit de finanțare, iar dacă nu ne mobilizăm să construim un cadru de finanțare ca să garantăm, ca să putem să trecem mai departe, lucrurile vor continua, insolvențele vor continua.
Între timp s-au suprapus și criza îngrășămintelor, războiul din Orientul Mijlociu, peste toate celelalte crize. Prețul petrolului a influențat și prețul energiei și prețul carburanților, iar prețul carburanților a influențat în cascadă prețul inputurilor, care este foarte ridicat acum când noi vindem recoltele la prețuri de acum 10-12 ani. Lucrurile sunt super complicate pentru că nimeni nu se apleacă asupra lor. Iar în aceste momente, la Ministerul Agriculturii avem interimat.
Vorbim de semințe, de îngrășăminte, dar ce se întâmplă cu producătorii, furnizorii de tehnică agricolă? Fermierii au cam oprit investițiile în utilaje agricole.
Dan Hurduc: Nu este apetit deloc pentru investiții. Fermierii se gândesc la următoarea scadență, nu la următoarea investiție. Toate investițiile au fost puse în așteptare, fiecare se descurcă cum poate, cu ce are. Lucrurile sunt atât de grele încât doar în zonele în care mai avem ceva producție poți să mai zâmbești în agricultură.
Toată lumea crede că în agricultură sunt bani. Toată lumea crede că agricultura, dacă e subvenționată, nu mai trebuie făcut nimic pentru agricultură. Trebuie reținut că subvenția, plata directă, reprezintă cam 10% din fișa tehnologică a unei culturi. Și cu atâtea crize suprapuse, atâtea costuri, fermierii merg într-o decapitalizare continuă. Fără finanțare, fermierii s-au decapitalizat. La momentul ăsta, dacă ai face un stop-joc la toată lumea, ai vedea că 75% din sector ar fi nefezabil. Unii au un grad mai mare de îndatorare, unii au un grad mai mic de îndatorare, unii au fost mai prevăzători, unii au fost mai isteți, unii au fost mai calculați, dar, per general, lucrurile stau foarte prost.
„Soluția ar fi în instrumente financiare, linii de credit cu dobândă subvenționată pentru capital de lucru.”
Așadar, accesul la finanțare este greu, aproape imposibil, unii fermieri fac producții bune, dar prețurile sunt mult prea jos. Există soluții ca agricultura noastră să meargă înainte, să mai producă?
Dan Hurduc: Soluții miraculoase nu sunt. Noi, Clubul Fermierilor Români, am tot făcut informări către Ministerul Agriculturii, am dat comunicate, am încercat să propunem anumite soluții.
Dacă tot am vorbit despre acest memorandum care se pregătește, cu amânarea datoriilor. Noi ne rugăm de finanțatori, ne rugăm de guvern să facă ceva ca finanțatorii să continue să finanțeze agricultura, iar Parlamentul vine cu propuneri ca să se amâne ratele, să nu se mai plătească pe o perioadă de timp. Păi, finanțatorul cum să vină lângă agricultură, unde și așa gradul de risc e ridicat, dacă tu îi mai pui și asta cu amânarea plăților?! Astfel de acțiuni fac și mai rău sectorului agricol.
Clubul Fermierilor a înaintat către Guvernul României câteva propuneri de soluții. De pildă, de un an, lucrăm împreună cu Banca de Investiții și Dezvoltare la operaționalizarea unor instrumente de garantare dedicate agriculturii, garanții către bănci, ca băncile comerciale să ofere garanții către fermieri, dar acest produs era doar pentru restructurare bilanțieră, era oarecum tot pentru fermierii care mai aveau un grad cât de cât de bancabilitate, cu specificația ca evaluarea să fie pe cicluri de producție. Discuțiile sunt de un an de zile, însă Ministerul Agriculturii nu a făcut front comun cu noi și să încerce să lucreze împreună cu reprezentanții Băncii de Investiții și Dezvoltare pentru a urgenta operaționalizarea acestui produs. Da, noi facem propuneri, dar având în vedere deficitul fiscal bugetar, adică dacă nu sunt bani în sistem, orice propunere, soluție nu poate fi operațională.
Este important pentru noi ca guvernul să vină cu scheme pentru a îmbunătăți finanțarea, ar trebui să vină cu scheme de garantare pentru capital de lucru pe termen scurt și pentru investiții pe termen lung. Schemele de garantare ar face ca băncile să poată să finanțeze agricultura, să merite riscul. Fondurile de garantare sunt și ele sub presiune, au bugetul afectat de creditele neperformante. Soluția ar fi în instrumente financiare, linii de credit cu dobândă subvenționată pentru capital de lucru. Dar dacă nu sunt bani în bugetul statului...
Noi am mai venit cu o propunere tot la nivelul finanțatorilor și al guvernului, în sensul că fermierii ar trebui analizați pe totalul creditelor pe care le au, acele credite sindicalizate, respectiv ar trebui totalul creditelor pe care le are un fermier să fie analizat la nivel general și în funcție de asta să nu ne ducem cu câte un dosar la fiecare bancă, ci să încerce să analizeze pe cicluri mai lungi și să analizeze cu tot gradul de îndatorare pe masă. Totodată, am propus un sistem național de finanțare a agriculturii construit împreună cu MADR.
Am lansat Politica Agricolă Integrată - Obiectiv 2035, dar politicienii nu s-au aplecat asupra acestui proiect strategic național. Toată lumea clamează interesul național, dar când e vorba să facem niște strategii care să ducă un sector mai departe, nimeni nu se mai ține de cuvânt. În prezent, este foarte important să avem o poziție națională fermă în negocierile pentru viitoarea PAC 2028-2034, să nu renunțăm la cererea ca bugetul PAC să nu se diminueze.
„A nu face nimic, a ne lamenta, eșecul este garantat.”
Clubul Fermierilor investește foarte mult în tineri, de ani buni. Și nu doar în tineri. Dar cum îi facem pe tineri să vină în agricultură și să și rămână în agricultură în condițiile astea?
Dan Hurduc: Noi am insistat cu programele de formare pentru tineri și pentru antreprenorii manageri de fermă, în ideea de a fi mai pregătiți la nivelul acestor crize. Este clar că actualul sistem de business nu mai poate continua, iar tinerii pot schimba agricultura României.
Avem programele Tineri Lideri pentru Agricultură și Antreprenor în Agricultura 4.0, pregătim managerii de fermă și tinerii, că să anticipăm crizele care vin. Întotdeauna tinerii au dus societatea înainte, prin inovație, prin abordări diferite, prin abordări care până acum credeam că nu sunt fezabile. De aceea, dacă îi avem adunați la niște cursuri de formare cu altfel de traineri, nu ne suprapunem cu curicula din universități, adică gândim diferit și în felul ăsta avem o șansă în plus să construim un alt model de business, bazat pe realitățile actuale.
A nu face nimic, a ne lamenta, eșecul este garantat. Prin folosirea tinerilor, prin introducerea noilor tehnologii, prin introducerea noilor biotehnologii, prin abordările tinerilor privind digitalizarea, credem că se poate schimba modelul de business și credem că putem avea un start mai bun pentru tineri. Totuși, agricultura este un domeniu frumos, este un domeniu complicat, dar credem că fără tineri nu există viitor în agricultură.
Acum, la negocierea viitoarei PAC se discută ca tinerii să nu mai primească acei 50 de euro pe hectar, iar finanțările să îmbrace alte forme mai sofisticate, ceea ce ar fi un handicap pentru tinerii din agricultură.
Birocrația și anchilozarea gândirii în cadrul Comisiei Europene face ca agricultura europeană și implicit agricultura românească să stea pe loc și să nu vadă luminița de la capătul tunelului. Adevărul e că, la nivel de Bruxelles, avem un sistem prin care singuri facem lucrurile mai grele. De pildă, fertilizanții. Comisia Europeană vine acum cu niște propuneri, dar fără să suspende vestitul CBAM, mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră. Practic, s-au mărit taxele în loc să coboare taxele pentru fertilizanți, să poată face accesibile îngrășămintele pentru fermieri.
Fermierul european rămâne fără competitivitate și din cauza că avem o încetinire a deciziilor, nu luăm decizii cu rapiditate. Toate sistemele s-au dezechilibrat și nu mai avem nici în Europa și nici la nivel național modele de business, acestea s-au schimbat total. De aceea încercăm și noi, Clubul Fermierilor, că avem birou la Bruxelles, încercăm prin propuneri la Bruxelles și prin propuneri la nivelul Guvernului și la nivelul Ministerului Agriculturii, încercăm să aducem claritate în ceea ce se întâmplă în sector, ca decidenții să poată să ia anumite măsuri în cunoștință de cauză. Dar se pare că nu există o continuitate a deciziilor în cadrul unei strategii. Deciziile se iau pompieristic și destul de târziu.
„Pentru România, noile tehnici genomice ar trebui să fie o prioritate strategică, fermierii ar trebui să susțină cu mult entuziasm introducerea acestora.”
La Bruxelles se discută despre noile tehnici genomice...
Dan Hurduc: Da, pe 17 iunie, în Parlamentul European se supune la vot Regulamentul privind introducerea noilor tehnici genomice, vorbim de plante care să ajute fermierul. Clubul Fermierilor Români a înaintat o adresă către europarlamentari în care se arată că dacă în cursul procedurii de vot, dacă se insistă pe introducerea de noi amendamente și nu se votează în forma negociată între Comisie și Parlament până acum, regulamentul nu are nicio șansă să treacă, ceea ce înseamnă încă o întârziere de un an, doi – trei, și speranța noastră, a fermierilor rămâne la natură. Ne dorim să avem o climă mai bună, favorabilă nouă, fermierilor, dar nu o avem. Și atunci, folosirea acestor noi tehnici genomice ne ajută, pentru că plantele sunt create pentru a fi mai rezistente la factorii climatici, consumă mai puțină apă, mai puțini fertilizanți, dau o producție mai mare. Pentru România, noile tehnici genomice ar trebui să fie o prioritate strategică, fermierii ar trebui să susțină cu mult entuziasm introducerea acestor noi tehnici genomice, care atenție nu trebuie asimilate cu organismele modificate genetic, pentru că nu sunt, că nu avem ADN introdus din altă parte de la organisme străine.
Au mai rămas ceva discuții în care se vorbește de monopol, de licențe, patente, dar acest lucru eu cred că poate fi surmontat, deoarece în condițiile când clima se schimbă, când avem atâtea efecte adverse, în care avem și secetă și avem și grindină, în care avem situații în natură nefavorabile agriculturii, atunci avem nevoie de plante mai rezistente, care să consume mai puțini fertilizanți, să consume mai puțină apă, să fie mai rezistente, să poată să producă mai mult cu mai puțin.
„Tinerii absolvenți ai programelor noastre de formare sunt perfect capabili să lucreze în zonele de decizie, în zonele executive. Numai că acolo, la nivel politic, există așa-numitul nepotism.”
Mă întorc și întreb cum pot fi rezolvate repede problemele agriculturii? Pot fi rezolvate?
Dan Hurduc: Clubul Fermierilor Români iese în spațiul public și arată problemele sistemice ale sectorului, arată unde sunt problemele reale. Am avut conferințe prin aproape toată țara, mai avem două sau trei zone din țară în care nu am avut conferințe, iar în cadrul acestora am dezbătut problemele de la nivelul fermierilor. Prin urmare, mergem către fermier, vedem problemele cu care se confruntă fermierul, greutățile cu care se confruntă fermierul și le aducem în atenția autorităților naționale și europene, guvernanților. Însă, cum spuneam mai înainte, soluții miraculoase nu există fără bani și în condițiile atâtor crize, soluții miraculoase nu sunt, dar măcar să facem front comun, să ne vedem interesul, să vedem cum am putea depăși aceste crize fără să dezechilibrăm sectorul de tot.
Vorbeam de acum 2-3 ani despre o criză a finanțării, am susținut tot timpul că sectorul agricol trebuie ținut din aproape în aproape, dar trebuie să-l tratăm fără populism, fără demagogie. De asemenea, și fermierii au partea lor de vină. Până la urmă, și falimentul este un mod de curățire a sistemului. Dacă nu suntem atenți, într-o societate capitalistă, lucrurile intră în faliment. Și fermierii trebuie să aibă grijă să-și calibreze investițiile pe capacitatea lor financiară, trebuie să își urmărească profitul, nu neapărat producția, trebuie să aibă în vedere că vremea se schimbă, vremurile se schimbă, banii se scumpesc, trebuie să fim prevăzători, trebuie să ne adaptăm tehnologiile.
Noi lucrurile acestea le-am adus de foarte mult timp în atenția și a fermierilor și în atenția decidenților. Nevoile sectorului sunt foarte mari și așteptările fermierilor sunt foarte mari, au fost și anii foarte grei, cu atâta crize suprapuse și prețuri foarte, foarte mici la producția agricolă. Să vinzi cu preț de acum 10-12 ani la momentul în care inputurile s-au scumpit de 4-5 ori și banii s-au scumpit, forța de muncă, salariile au crescut de cinci ori, este aproape imposibil să reziști în asemenea condiții. Nu fermierii sunt vinovați de dezechilibrarea sistemului. Atunci, dacă nu sunt vinovați fermierii, înseamnă că ecuația e în altă parte.
Având în vedere că problema este în curtea autorităților statului nostru, tinerii pe care-i pregătește Clubul Fermierilor Români nu-și pot găsi loc în sistem, mai ales că vin cu un bagaj impresionant de cunoștințe, teoretice, dar în special practice?
Dan Hurduc: Tinerii absolvenți ai programelor noastre de formare sunt perfect capabili să lucreze în zonele de decizie, în zonele executive. Numai că acolo, la nivel politic, există așa-numitul nepotism. Persoanele valoroase, cu viziune, oamenii care vor într-adevăr să facă treabă într-o instituție a statului se simt striviți, mai ales dacă vor să schimbe sistemul. Iar sistemele chiar trebuie schimbate. Vedem și criza asta de la guvernare. Când se încearcă schimbarea, decât să se schimbe ceva, mai degrabă gripăm totul. Așa și cu tinerii.
Ne apropiem de 500 de tineri școliți în programele Clubului, plus managerii de fermă. Noi îi pregătim și suntem siguri că se va crea o masă critică mai devreme sau mai târziu care să ducă la schimbare. Deci, tinerii sunt competitivi, tinerii învață, inovează, numai că trebuie și noi, dar mai ales guvernanții, trebuie să le creăm culoare, să le punem în valoare expertiza.
„Agricultura se descurcă, cred unii. Nu este așa. În realitate, fermierii se decapitalizează.”
Haideți să recapitulăm subiectele care se discută în prezent la Bruxelles și care au legătură cu agricultura românească.
Dan Hurduc: Am vorbit de regulamentul privind noile tehnici genomice, care e binevenit pentru fermieri. După aceea, avem regulamentul de simplificare privind siguranța alimentelor, Omnibusul. Pentru România, pentru fermieri este o prioritate și o urgență Omnibusul. Dacă se retrag substanțe active fără a avea înlocuitori, fermierii nu au prea multe variante de a-și proteja culturile. Regulamentul ăsat acum se discută la Bruxelles și România trebuie să-și definească urgențele. Mai avem regulamentul cu bunăstarea animalelor în timpul transportului, care tot acum se discută la Bruxelles.
Vedem ce s-a întâmplat cu pestea micilor rumegătoare, că României i s-a interzis să mai exporte ovine și caprine. A fost vina autorităților noastre, ANSVSA nu a fost capabilă să prevină acest lucru, era datoria lor să fie foarte atenți, să gestioneze cu delicatețe și cu inteligență problemele apărute în sectorul ovin și să nu ajungem la interzicerea exportului de animale vii. Deci, este o vină a sistemului.
La fel, tot la Bruxelles, se discută acum regulamentul privind organizarea comună a pieței, care e o prioritate maximă, având în vedere că trebuie să menținem și să consolidăm sprijinul pentru sectorul vitivinicol, apicol.
Referitor la Politica Agricolă Comună 2028 – 2034, aceasta se află într-o stare de negociere avansată, avem cadrul, se discută că bugetul scade, cadrul financiar, bugetul pentru țara noastră scade cu 5 miliarde euro. Este foarte important ca România să susțină că nu se poate face azi agricultură cu scădere, nu poți să susții agricultura cu un buget mai mic în condițiile actuale.
După aceea, Pilonul 2 se vrea desființat, însă pentru dezvoltare rurală avem nevoie de investiții. Trebuie neapărat să punem accent pe investiții în rețeaua secundară de irigații, investiții pentru dezvoltarea lanțului valoric alimentar. Așadar, trebuie să susținem să avem un Pilon 2 pentru investiții, să nu se cumuleze fondurile de dezvoltare rurală cu cele de coeziune, cu celelalte fonduri operaționale, pentru că agricultura rămâne văduvită.
În viitoarea PAC mai avem celebra plafonare. Noi trebuie să susținem menținerea caracterului voluntar al plafonării plăților directe la 100.000 euro și al degresivității pentru sumele care depășesc 20.000 euro/an. Lucrurile astea, România trebuie să le definească foarte clar, mai ales că în sud-estul Europei România a dus greul, am avut Ucraina cu tot tranzitul, noi am fost scutul Europei în zona aceasta. De aceea trebuie să avem plafonare voluntară, pentru că fermele comerciale au dus greul în zonă, iar compensările de rezerva de criză au fost infime pe lângă pierderi.
Pe plan local, ar trebui să avem mai repede un ministru al Agriculturii profesionist, care să-l facă pe primul ministru și întreaga coaliție de guvernare să înțeleagă ce înseamnă agricultura și care îi sunt problemele. De obicei, un premier știe că agricultura este subvenționată, că agricultura se descurcă. Nu este așa. În realitate, fermierii se decapitalizează. Cam asta ar trebui să discutăm cât mai urgent cu un ministru profesionist, cu un guvern care să se aplece real asupra problemelor noastre, că altfel ne gripăm, la fel ca sistemul acum.
Domnule Dan Hurduc, la 1 iulie vi se termină mandatul în fruntea Clubului Fermierilor Români, ați adus modificări în mecanismul de alegere a președintelui?
Dan Hurduc: Așa e, dar înainte aș vrea să mai punctez că în prima parte a mandatului meu de președinte, am reușit să facem acele conferințe la fermieri, am mers și am văzut problemele fermierului, după care a urmat o perioadă în care n-am avut ministru la Agricultură și am lucrat mai mult intern la programe, deoarece nu aveam cu cine vorbi, dar problemele au rămas în atenție.
Acum să răspund la întrebare, da, modificăm mecanismul președinției, în sensul că alegerea președinților se va face din Consiliul Național de Coordonare, din 33 de persoane, astfel având acces la funcția de președinte mai mulți fermieri, mai mulți membri ai Consiliului Național de Coordonare.
Președinția Clubului rămâne tot rotativă, tot de șase luni, însă punem accent pe tineri, pe care îi îndemnăm să vină către noi, către Clubul Fermierilor. Dacă au disponibilitate de muncă și de timp pentru sector, îi așteptăm. Cred că în mandatul meu am reformat oarecum instituția președintelui, îi dăm o nouă formă, tot în sensul de a nu rămâne în urmă și în sensul de a inova și de a fi lângă problemele sectorului.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
CITEȘTE ȘI: Tăierea bugetului PAC, o lovitură de 5 miliarde euro pentru fermierii din România
Clubul Fermierilor Români a transmis, pe 10 - 11 iunie 2026, scrisori oficiale către ambasadorul și reprezentantul permanent al României la Uniunea Europeană, Iulia Matei, și către miniștrii cu atribuții în gestionarea fondurilor europene, cu privire la viitoarea arhitectură a Politicii Agricole Comune post-2027. Demersul vine în contextul în care Consiliul UE și Președinția cipriotă negociază în prezent cadrul de reglementare al Planului de parteneriat național și regional (PPNR), cu termen pentru adoptarea unei Abordări Generale Parțiale.
Propunerea curentă a Comisiei Europene implică reducerea alocării pentru România de la aproximativ 21,6 miliarde euro la 16,57 miliarde euro pentru perioada 2028 - 2034. Aceeași alocare mai mică ar trebui să acopere, simultan, plățile directe, măsurile de mediu, tranziția verde, investițiile în procesare și intervențiile sectoriale. Clubul Fermierilor Români consideră că menținerea bugetului PAC la cel puțin nivelul actualei perioade de programare este o condiție esențială pentru atingerea obiectivelor europene în domeniul agriculturii.
Propunerile Clubului Fermierilor Români
În urma consultării membrilor și a lecțiilor acumulate din implementarea PAC 2023 - 2027, Clubul transmite opt propuneri concrete:
Respingerea unei abordări parțiale a definiției fermierului activ, în absența unui cadru normativ coerent pentru viitoarele PPNR-uri;
Menținerea bugetului PAC la un nivel cel puțin echivalent cu cel al actualei perioade de programare;
Păstrarea plății suplimentare de 50 euro/ha pentru tinerii fermieri, care reprezintă un instrument cu impact direct și măsurabil la nivel de exploatație, pe care propunerea Comisiei îl elimină;
Menținerea Pilonului II (Dezvoltare Rurală) ca o componentă distinctă a PAC, esențial pentru investițiile în irigații, infrastructură rurală și modernizarea fermelor;
Menținerea caracterului voluntar al plafonării plăților directe la 100.000 euro și al degresivității pentru sumele care depășesc 20.000 euro/an;
Păstrarea posibilității de utilizare a rezervei de criză și pentru fenomene meteorologice extreme, nu exclusiv pentru perturbări de piață;
Evitarea introducerii cofinanțării naționale obligatorii de minimum 30%, care ar accentua disparitățile de competitivitate între statele membre;
Susținerea propunerii Letoniei de reducere a pragului de suspendare a CBAM pentru fertilizanți de la 50% la 20% față de media ultimilor zece ani.
„Cerem un singur lucru esențial: coerență. Nu poți defini fermierul activ fără să știi cum arată cadrul complet al PPNR, nu poți tăia Pilonul II și pretinde că susții tranziția verde, și nu poți reduce bugetul cu 23% cerând în același timp mai multă performanță. Acestea sunt propunerile noastre”, precizează Dan Hurduc, președintele Clubului Fermierilor Români, adăugând că asociația pe care o conduce își reafirmă disponibilitatea de a contribui la dialogul instituțional și rămâne deschisă participării la întâlniri de lucru cu factorii de decizie europeni și naționali, în vederea fundamentării unor soluții sustenabile pentru agricultura românească.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!