Recoltarea grâului
Recoltarea grâului se va desfăşura pe o suprafaţă de circa 1,8 milioane ha, însămânţată în toamna lui 2010. Recoltarea acestei suprafeţe ar trebui să se finalizeze în 8-10 zile. Momentul optim de recoltare este dat de faza de maturitate a boabelor, de soiul respAectiv şi, totodată, depinde de posibilităţile de recoltare ale fermierului, de dotarea tehnică, cât şi de destinaţia recoltei.
Practic, alegerea fazei optime de recoltare a grâului trebuie să asigure posibilitatea reducerii la minimum a pierderilor de producţie datorate acestei operaţiuni, dar şi posibilitatea păstrării recoltei în condiţii bune. Fermierii trebuie să asigure întreaga logistică necesară înainte de începerea campaniei de recoltat. De cele mai multe ori această operaţiune nu este facută sau este facută în pripă cu eforturi mari şi cu cheltuieli suplimentare. Când vorbim de logistica necesară ne referim, în special, la următoarele aspecte:
Asigurarea unui număr suficient de combine care să permită recoltarea grâului într-un termen cât mai scurt posibil. Numărul de combine necesare depinde foarte mult de tipul de combină utilizat, de randamentul la recoltare al acesteia, de producţia lanului şi de perioada în care vrem să terminăm recoltatul. Cu cât combina este mai performantă, cu lăţimea hederului mai mare, cu viteză mare de recoltare, cu atât numărul de combine utilizate de un fermier este mai mic;
Asigurarea pieselor de schimb cu uzură mai rapidă pentru combine (curele, rulmenţi, întinzători etc);
Asigurarea unui număr suficient de mijloace de transport care să permită un flux continuu în transportul producţiei din câmp la magazie sau la siloz. Numărul acestora poate varia în funcţie de distanţa de transport, producţia de grâu pe hectar şi de numărul de combine utilizat. În cazul în care numărul de mijloace este insuficient pentru transportul producţiei, se creează acei timpi nelucrativi sau “morţi” pentru combine. Situaţie în care cresc cheltuielile suplimentare în fermă;
Asigurarea spaţiului de depozitare. Dacă producţia este transportată la siloz, iar acesta este situat în imediata vecinătate a fermei, cheltuielile cu transportul producţiei se diminuează considerabil. Însă, atunci când producţia este transportată la distanţe mai mari este bine ca în cadrul fermei să fie amenajat un spaţiu tampon pentru a prelua o parte din producţie şi pentru a avea posibilitatea ca într-un interval relativ scurt să poată fi puse la dispoziţia combinei mijloacele de transport necesare. Când transportul se face la siloz la distanţe mai mari, trebuie să se ţină cont şi de eventualele ambuteiaje care pot apărea la poarta silozului şi care pot bloca mijloacele de transport.
Umiditatea în boabe, optim 14-15%
Momentul optim de recoltare al grâului este dat de umiditatea boabelor. Când umiditatea în boabe a ajuns la 14-15% - coacere deplină - recoltatul se realizează cu pierderile cele mai mici, iar păstratul recoltei nu creează probleme.
Pe de altă parte, dacă suprafaţa cu grâu este mai mare de 500 - 600 ha, iar numărul de combine antrenate în recoltare este mic, se poate începe recoltatul şi la umiditatea de 17 - 18%, cu condiţia ca acest grâu să fie supus procesului de uscare (fie la siloz, fie în spaţiu deschis prin lopătare, aerare activă, fie prin expunere la soare).
Păstrarea grâului cu umiditate mai mare de 15%, chiar şi pe o perioadă mică de timp, poate crea deprecierea calitativă a producţiei. Uscarea necesită şi efectuarea unor cheltuieli suplimentare fie prin forţa de muncă utilizată, fie prin combustibilii utilizaţi, în cazul uscării artificiale.
Important este ca recoltarea să se încheie înainte de a ajunge umiditatea în boabe la 10-11%. Este cunoscut că la umiditate mai mică de 10% pierderile de recoltă prin scuturarea plantelor înainte de recoltare sunt destul de mari (depinde foarte mult de soiul utilizat, dar şi de modul cum vor evolua condiţiile climatice).
În cazul fermelor cu suprafeţe mari de grâu este recomandat să fie cultivate două sau trei soiuri cu perioadă de vegetaţie diferită, în aşa fel încât la recoltare să existe o anumită independenţă faţă de momentul optim de recoltare.
Reglarea combinelor
Un alt aspect de care trebuie să se ţină seama la recoltarea grâului se referă la reglarea combinelor. Pentru combinele mai vechi o parte din reglaje se fac manual şi constau în:
- -Reglarea înălţimii de tăiere a hederului. Poziţionarea hederului se face în funcţie de înălţimea plantelor, dar şi de uniformitatea terenului. Pe terenurile uniforme de obicei hederul este poziţionat la aproximativ 15 cm deasupra solului;
- Reglarea poziţiei degetelor escamotabile şi a melcului transportor în aşa fel încât hederul să poată prelua şi conduce la elevatorul central întreaga masă vegetativă. Distanţa între fundul jgheabului şi melcul transportor trebuie să fie cuprinsă între 4 şi 10 mm, aşa încât să nu se producă spargerea boabelor;
- Reglarea înclinării paletelor (ghearelor) rabatorului faţă de aparatul de tăiere. Ele se pot regla din punct de vedere al rotaţiei, al poziţionării în plan orizontal, dar şi vertical. Rolul acestor reglaje se face pentru a reduce numărul de plante tăiate şi căzute în afara masei combinei;
- Reglarea distanţei dintre bătător şi contrabătător. În mod normal, distanţa este de 16 mm la intrare şi 3 - 4 mm la ieşire;
- Reglarea turaţiei tobei care, în mod normal, este de 650 – 750 rotaţii pe minut. Reglarea turaţiei se realizează de două-trei ori pe zi şi depinde foarte mult de umiditatea lanului. La umiditate mai mare, turaţia creşte şi depăşeşte la unele tipuri de combine chiar 850 rotaţii pe minut. Dacă este secetă şi dacă lanul este uscat, se poate merge cu turaţii mai mici, aşa încât să se împiedice spargerea boabelor;
- Reglarea curentului de aer provenit de la ventilator ca să nu arunce boabe în pleavă (aşa numitul vânt tare) sau să lase pleava să ajungă în buncărul de seminţe (vânt slab).
Pentru combinele noi, de ultimă generaţie, dotate cu avertizoare pentru pierderea de boabe în paie, cu reglaje pentru determinarea umidităţii, a producţiei, a rotaţiei, a distanţei dintre bătător şi contrabătător sau cu hederul extensibil (aşa-numitele combine cu reglaje semiautomate sau automate), efectuarea reglajelor se face foarte repede şi eficient. La combinele noi, unde discutăm de hedere de diferite lungimi (4 până la 8 metri), a crescut foarte mult viteza de înaintare, ajungând la 10 km/ora în lan, a crescut capacitatea de recoltare, dar şi capacitatea de depozitare a buncărului, comparativ cu combinele mai vechi. Într-o zi efectivă de lucru o combină performantă poate recolta până la 800 - 900 tone de grâu (între 70 şi 100 ha de grâu/zi). Astfel că, de pildă, pentru o fermă cu o suprafaţă de 500 ha de grâu, pentru încadrarea în epoca optimă de recoltare sunt necesare două combine de capacitate mare.
O combină reglată corect din toate punctele de vedere nu trebuie să prezinte pierderi mai mari de 1-1,2% spice netreierate în masa vegetativă; de 1-1,2% spice rămase pe sol după tăiere şi nepreluate; de 0,4-0,5% boabe rămase în spice ca boabe netreierate sau eliminate în masa vegetativă şi de 0,2% boabe rămase pe sol. Practic, la o combină reglată foarte bine, pierderile de producţie trebuie să fie sub limita de 4%.
În funcţie de destinaţia producţiei secundare, se preferă fie combinele normale, care lasă paiele în brazdă urmând ca acestea să fie balotate, fie se preferă folosirea combinelor prevăzute cu tocător. În acest caz, producţia secundară este tocată mărunt şi împrăştiată în urma combinei. De prefarat ar fi ca distribuţia paielor tocate să fie uniformă pe întreaga suprafaţă de recoltare a combinei. Această lucrare permite o pregătire mai uşoară a terenului pentru cultura postmergătoare.
Atenţie specială pentru loturile semincere
La loturile semincere de grâu, unde de interes sunt indicii calitativi ai seminţei, recoltatul se realizează în faza de maturitate deplină, când seminţele ajung la umiditatea de păstrare, respectiv 14-15%.
În cazul recoltării grâului pentru sămânţă, o atenţionare deosebită: este obligatorie curăţirea combinelor atunci când se trece de la o specie la alta (de la orz la grâu, de exemplu), de la un soi la altul şi chiar de la o categorie biologică la alta.
Când în fermă sunt mai multe categorii biologice din acelaşi soi, recoltarea se va face pornind de la categoria biologică inferioară către cea superioară. Astfel, se va recolta prima dată sămânţa Certificată 2 şi apoi sămânţa din categoria biologică Certificată 1 sau Bază.
Dacă s-a recoltat mai întâi orz, este bine ca înainte de a trece la grâul de sămânţă să se recolteze grâu consum, iar dacă este posibil să se recolteze chiar grâu consum din acelaşi soi din care este şi sămânţa. Aşa se evită pe cât este posibil apariţia impurificărilor din cauza recoltării.
Pentru recoltarea loturilor semincere, reglarea combinelor trebuie să fie mult mai corectă, pentru ca: pierderile directe ale combinei să fie diminuate până la 3%; procentul de boabe sparte sau fisurate să fie sub 2%; puritatea fizică a boabelor să fie de peste 98%.
Indiferent de tipul de combină utilizat, indiferent de reglajele efectuate de fermier, este important să se aibă în vedere următoarele: producţia să se recolteze la timp; să se evite pe cât posibil pierderile de recoltă din cauza scuturării plantelor; reducerea pierderilor determinate de eliminarea boabelor în resturile vegetale; reducerea pierderilor din cauza curentului prea puternic de la ventilaţie; reducerea boabelor sparte din buncăr şi în final reducerea resturilor vegetative care se găsesc în masa de seminţe.
Iulie în cultura mare
Iulie reprezintă pentru fermieri o lună “de foc” în cultura mare. Practic, este luna recoltării masive a culturilor de toamnă. Chiar dacă condiţiile meteorologice din această primăvară nu au fost prea prielnice (o primăvară mai rece decât de obicei, precipitaţii mai multe şi mai însemnate cantitativ) perioada de vegetaţie a culturilor semănate în toamnă nu s-a prelungit foarte mult. Decalajul înregistrat faţă de normalul anual al culturilor este de numai câteva zile, fapt ce determină ca şi startul în campania de recoltare să fie uşor amânat. Până acum (data apariţiei revistei) au fost recoltate o parte din suprafeţele de orz, orzoaică şi rapiţă din sud-estul ţării. La grâu s-a început sporadic recoltatul, mai ales acolo unde suprafeţele au fost semănate cu soiuri extratimpurii.
Lucrările prezentate mai jos sunt orientative pentru cititori şi nu exclud posibilitatea efectuării de alte lucrări în cadrul acestor culturi sau la alte culturi existente în ferme. Fiecare fermier, în funcţie de cultura pe care o are, de suprafeţele pe care le deţine şi de condiţiile climatice, va decide ce este mai corect de făcut în ferma sa.
Orz
Startul la recoltarea orzului se dă după data de 20 iunie şi începe, pe unele suprafeţe din sud şi sud-estul ţării, unde anumite sole au fost afectate foarte mult de seceta zonală prelungită dar şi de tehnologia aplicată. Pe aceste sole producţia prognozată de orz şi orzoaică se ridică la 1.700 - 3.400 kg/ha. Pe solele dezvoltate normal producţia estimată se ridică la peste 4.500 kg/ha.
Comparativ cu anii anteriori, în acest an, elementul cheie, care a făcut diferenţa între producţiile mai mari sau mai mici, a fost dat de tehnologia aplicată. Acolo unde s-a făcut o tehnologie corespunzătoare, au fost respectate verigile tehnologice, au fost aplicate la timp tratamentele de combatere a bolilor şi dăunătorilor, au fost aplicate în doze normale îngrăşăminte chimice, iar factorii climatici au fost mai blânzi, producţia depăşeşte frecvent 5.500 - 6.000 kg/ha.
În iulie, se va continua cu recoltarea suprafeţelor de orz şi orzoaică de toamnă până la finalizarea în totalitate a acestora, finalizare care se va încheia undeva în prima parte a lunii iulie, cu judeţele din centrul şi nordul ţării.
Rapiţă
Recoltatul la cultura rapiţei începe, practic, în paralel cu recoltatul la orz şi orzoaică. Se porneşte cu suprafeţele unde au fost semănate varietăţi timpurii de rapiţă de toamnă (soiuri şi hibrizi extratimpurii) şi unde condiţiile climatice au fost deficitare. Producţiile prognozate pentru aceste suprafeţe afectate nu sunt deosebit de mari, între 1.300 kg/ha şi 2.500 kg/ha.
În iulie continuă recoltatul rapiţei pe toate suprafeţele şi conform prognozelor se va încheia în jurul datei de 15 iulie. Producţiile estimate pe suprafeţele dezvoltate normal se încadrează între 2.700 şi 4.000 kg/ha, iar excepţional pe unele sole chiar 4.500 kg/ha, dar depinde în mare măsură de evoluţia factorilor climatici din prima parte a lunii iulie.
Momentul declansării recoltatului depinde de umiditatea seminţelor, dar şi de dotarea tehnică a fermierului. Important este ca rapiţa să nu ajungă la supracoacere, ceea ce ar determina pierderi de producţie la recoltare din cauza fenomenului de scuturare.
Normal, cultura de rapiţă se recoltează la umiditatea de 10 - 11%, iar atunci când discutăm de umidităţi mai mari, sămânţa trebuie trimisă la uscare fie în silozuri unde există această posibilitate, fie în fermă. Însă, în acest din urmă caz, depozitarea se va face sub şoproane cu ventilaţie naturală, în strat subţire care să nu permită alterarea masei de seminţe.
Grâu
Practic, iulie debutează cu începerea recoltării grâului. Momentul optim de recoltare este dat de faza de maturitate a boabelor, de soiul respectiv şi, totodată, depinde de posibilităţile de recoltare ale fermierului, de dotarea tehnică, cât şi de destinaţia recoltei.
Alegerea fazei optime de recoltare trebuie să asigure, înainte de toate, posibilitatea reducerii la minimum a pierderilor de producţie datorate acestei operaţiuni, dar şi posibilitatea păstrării recoltei în condiţii bune. Atunci când umiditatea în boabe a ajuns la 14 - 15%, recoltatul se realizează cu pierderile cele mai mici, iar păstratul grâului nu creează probleme.
De asemenea, foarte important este ca perioada de recoltare să fie cât mai scurtă posibil pentru a preveni pe de o parte scuturarea boabelor şi pe de altă parte pentru a preveni deprecierea calitativă a acestora din cauza condiţiilor climatice. Este cunoscut că anumite soiuri de grâu în condiţiile unei umidităţi accentuate au predispoziţie la încolţirea în spic, lucru care contribuie la deprecierea calitativă a glutenului. Mai multe detalii puteţi afla citind articolul “Recoltarea grâului”, din paginile următoare ale revistei.
Porumb
Cele mai mari suprafeţe de porumb se vor afla, în luna iulie, în faza de creştere vegetativă puternică şi de emitere a inflorescenţelor (a paniculelor şi ştiuleţilor). Unii hibrizi extratimpurii vor trece spre finalul lunii chiar şi în faza de lapte-ceară.
Referitor la activităţile desfăşurate la porumb, iulie, este o perioadă mai liniştită pentru fermieri. Numai acolo unde este cazul se mai fac fertilizări foliare şi chiar tratamente pentru combaterea insectelor. Însă, cea mai importantă activitate din această lună, în condiţii de secetă, rămâne aplicarea irigaţiilor. Din păcate, suprafeţele de porumb cu posibilităţi de irigare sunt relativ puţine şi sunt destinate în special producerii de sămânţă.
La culturile de porumb semănate mai târziu sau amplasate după recoltarea culturilor timpurii, principala activitate va ramâne cea de întreţinere şi de combatere a buruienilor. Această lucrare se poate face pe cale chimică, dar şi mecanic. În cel din urmă caz, odată cu combaterea buruienilor se face şi o afânare superficială a solului şi eventual (acolo unde este posibil) o aplicare de îngrăşăminte chimice.
În cazul loturilor de hibridare de porumb, având în vedere evoluţia acestora în luna iulie, facem o atenţionare specială. Producătorii de sămânţă trebuie să efectueze purificările biologice, care constau în eliminarea plantelor netipice, hibride sau din alte forme parentale de pe rândurile mamă şi tată din cadrul lotului semincer. Eliminarea acestora se face manual, cu sapa prin tăierea plantelor de sub colet. În cazul în care diferenţierea plantelor netipice se va face în etape, numărul de treceri pentru asigurarea purităţii biologice a lotului va varia de la o solă la alta şi de la un hibrid la altul, dar nu vor fi mai puţin de două treceri. Ultima trecere de purificare biologică va fi efectuată înainte de apariţia paniculelor la forma tată şi a ştiuletelui la forma mamă.
După efectuarea purificărilor biologice puritatea formelor parentale trebuie să fie de minimum 99,8%.
În cazul loturilor de hibridare de porumb ale hibrizilor extratimpurii şi timpurii, în iulie, se va trece şi la lucrarea de castrare, lucrare efectuată atât manual, dar şi mecanic. Această lucrare este foarte importantă şi de ea practic depinde puritatea seminţei hibride de porumb. Prin această lucrare fermierii elimină paniculul plantelor de pe forma mamă înainte de deschiderea anterelor cu polen.
Floarea-soarelui
În iulie, se continuă fertilizarea foliară şi de combatere a unor boli şi dăunători. Pe primul plan însă va ramâne combaterea putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) şi al putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea) al florii-soarelui prin unul sau două tratamente. Dacă fermierul decide să facă două tratamente, de obicei primul tratament se efectuează atunci când floarea are 6 - 8 până la maximum 10 frunze, iar al doilea tratament se va face de la apariţia capitulului şi până la înfloritul acestuia. În cazul în care se va efectua doar un singur tratament, se recomandă aplicarea fungicidului respectiv la apariţia concretă a capitulului.
Odată cu aplicarea acestor tratamente se poate aplica şi un insecticid pentru combaterea diferitelor specii de insecte, în special al larvelor de molia florii-soarelui care în ultimii ani pe anumite zone a determinat pagube însemnate. Aceste tratamente, de cele mai multe ori, aduc sporuri de producţie între 300 şi 600 kg/ha, sporuri care depind de hibridul utilizat, data când s-a efectuat tratamentul şi de zona de cultură.
În iulie, majoritatea hibrizilor de floarea-soarelui vor trece de la perioada de creştere intensă la perioada de înflorire maximă şi de formare a boabelor. Hibrizii extratimpurii şi timpurii, spre finalul lui iulie, vor avea calatidiile bine conturate, polenizate şi cu tendinţă de trecere către maturitate.
În cazul loturilor de hibridare de floarea-soarelui, în iulie se desfăşoară o serie de activităţi specifice, care au rolul de a asigura o bună calitate a seminţei. Amintim: - Purificarea biologică. Lucrarea constă în eliminarea plantelor care sunt diferite de plantele formelor parentale. Se face manual prin tăierea plantelor netipice (hibride sau alte plante nespecifice) cu sapa de sub colet. Practic, fermierul formează o echipă de muncitori care înlătură, prin tăiere, aceste plante şi se efectuează până la înflorit. - Controlul androsterilităţii şi eliminarea plantelor fertile de pe rândurile mamă. Această lucrare este obligatorie şi se face zilnic, de la începutul înfloritului şi până la terminarea lui şi constă în eliminarea plantelor la care florile tubulare de pe calatidiu dau polen. Calatidiile plantelor fertile se rup şi se aşează pe pământ cu partea înflorită. În urma acestor purificări biologice puritatea varietală trebuie să fie de minimum 99%.
Sorg
Pentru fermierii care au în cultură sorg, trebuie să fie atenţi în următoarea perioadă la atacul păduchelui verde al cerealelor (Schizaphi graminum), la afide. Acest dăunător, în funcţie de condiţiile meteorologice din perioada următoare poate ataca puternic culturile de sorg. Atacul de afide se manifestă din primăvară şi până în toamnă, dar importanţă mai mare are atunci când atacul se desfăşoară pe plantele de sorg care au înălţimea de peste 20 cm şi până la apariţia paniculului. Dacă atacul este puternic, plantele îşi reduc capacitatea de producţie, îşi reduc numărul de boabe, iar frunzele bazale de regulă se usucă. Dacă atacul este intens şi nu intervenim la timp, cultura se poate usca în întregime.
Dacă nu vedem afidele pe plantă, putem testa planta prin smulgerea centrului acesteia şi prin desfacerea frunzelor care acoperă paniculul. De cele mai multe ori, mai ales în condiţii de secetă, afidele se găsesc în aceste învelişuri ale frunzelor de unde extrag sucul celular. Pentru combaterea lor pot fi folosite o serie de insecticide recomandate.
Mihai M.
Scrisoarea lu’ Gheorghe (iunie 2011)
Şefuuu’! Mai trăieşti bre?
Am atâta bucurie la inimă că nu ştiu cum să-ţi spui! Ie plină ochi, ca cum ar trebui să fie păharul de netimbrată. Mă bucur de nu mai poci de vestea de ne-o dete NeaTraian că găsi calea să scape de baroni. Ierea timpul! Noi, care-le n-am avut niciodată baroni, ne umplurăm de iei ca tiriştii de lăţei. Am avutără, păharnici, postelnici, vistiernici, spătari, pitari, chelari, bani, vornici, logofeţi, căminari, cămăraşi, stolnici, armaşi, serdari, comişi, cluceri, ispravnici, ce mai, uniune in diversitate! Dupe agomerările de iarnă crescură unul dupe altul, baronii, carele mai de carele: dă carton, dă asfalt, dă borduri, dă lapte şi corn, dă netimbrată, dă ţigări, dă cărămizi, dă pansele, dă giugele, dă momele, Ăl dă Sus mai ştie.
Ne redădu onoarea, mândria, otenticitatea şi demnitatea pe care le cam pierdurăm. Am ajuns să fim ce-am fost şi mai mult decât atâta! Se învârtoşează în mine amintirea leiilor de la Vaslui, Călugăreni, Plevna şi Smârdan, ca să nu mai zic că mi se întâfoieşte ismenili (să mă ierţi!) mai ceva decât la Mărăşeşti. Ce mai? Intrăm în rându’ lumii! Ţ’am scris că nu mai poci de fericire şi ca să te rog de-o trebuşoară, pe care mă gândi să i-o propui lu’ Preşedintele nost, să-l ajut în dihonia de-o stârnii că io am conștiinţă civică şi viu cu propuneri, nu ca alţii, numai cu cârteli. Adicătelea vreau să-i spui cum se poate boteza giudeţele ăstea noi de ni le croi. Nu’s de scord cu numili de voivodat ori cnezat? Ascultă cu sună: voivodatu’ lu Fluture, cnezatele lu’ Mazăre şi Falcă? Ai? Auz? Ca dracu’ vorba lu’ ecsu’ Mioriţii! Başca că ie amândouă pă slavoneşte şi dacă tot ie să facem o reformă radicală, cum ne ceru Preşu’ io zic să le zicem PĂHĂRNICII.
Acu’ de la descălecatu’ lu’Zamolcse şi până la încălecatu lu’ Traian (Preşu nu Imperatoru’!) ai noştrii mai mult cu păharul. Vrai ecsemple? N-ai mata spaţiu tipografic câte ecsemple am io aşa că nu mă provoca! Atunci de ce să nu avem păhărnicii, cu păharnici, şefi. Başca că la rumâni turnatu’i istoriceşte atestat din primul veac dupe Christos (alde Bastus), până în zilili noastre (alde Dom’Codruţ, de fu ministru). Doar azimutu’ se schimbă, de la Ţarigrad la Brucsel şi Vaşington, cu târcol prin Moscova, Berlin, Paris. Dupe mine, poa’ să fie Păhărnicia de Sud, Sud-Est, Nord şi ce puncturi cardinale mai ecsistează, da’ păhărnicie să-i spuie.
Acu’ să trecem la scopul al doilea al iepistolei mele. Se zvoneşte prin târg că cu noile păhărnicii (de’or fi opt, de’or fi şaispce), se cată şefi piste iele. Ăi mai brava români, get-beget coda vacii, carele să le conducă atât cât poc să mai ducă păharul la buze! Îi drept? Îi adevărat? Dacă-i pe aşa zic să aranjezi şi pintru mine un loc pă liste, mai în faţă de…Îţi aduc aminte otobiografia mea, că poate ai uitat-o. Îs din neam de păharnici, din veacu’vecilor. Şcoală: Şapte plus cinci la comasat (că cinci se făceau pă vremea mea!), mai ceva decât ministru trebilor din lăuntru. Facultatea vieţii: masterat atestat de cooperativa "&".
Meseriaş: de la două ocale de netimbrată prăfriptă în sus, la mizilic! Expert uie în ieconomia neagră, gri, bălană şi agricultură de supt-sistenţă. Ţân toate meseriile la deştu’ ăl mic, başca că am totdeauna la mine un briceag şi o sârmă pintru intervenţii de urgenţă, nu ca mecanicii ăia comunişti de puse dop la trin să nu sară de pe şine ministreasa. Îs ca oţelul! Maleabil şi ductil. Logo (on fel de prinţip dă viaţă, dacă nu ştii!): "capu’ plecat sabia nu-l smiteşte, adeneul nu-l priponeşte şi averea îi sporeşte". Muncitor ca tot românu’ învăţat de comunişti că munca l-a făcut pă om, da’ nici şezutu’ nu l-a omorât! Cinstit ca toţi urmaşii tracilor, ăi mai meseriaşi vecini a lu’ Herodot. Dacă vrei suplimenturi, dă o sârmă. Acu’ pe bune! Cum sună? Păhărnicia lu’Gheorghe! Ai? Dacă iasă, chelar te fac. Ori vrai să fi fişcal?
Gheorghe
Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare
Convorbiri cu ștreangul de gât (iunie 2011)
Reporter: Cu mulţi ani în urmă mi-aţi spus, dle dr. ing Dimitrie Muscă, faptul că aţi menţinut sectorul legumicol pentru foştii membri ai CAP, care să aibă loc de muncă şi pentru consumul familial. Iată că în prezent acest sector există aici la Combinatul Agroindustrial Curtici şi chiar l-aţi dezvoltat. Ştiu, de asemenea, că nu păstraţi sectoare neprofitabile. Sunteţi de acord cu afirmaţia mea?
Dr. ing Dimitrie Muscă: Categoric, da! În primul rând legumele reprezintă un sector foarte profitabil, un sector din care se fac bani şi nu puţini. Am moştenit de la fostul CAP 2,5 hectare de seră.
Rep: Şi nu le-aţi distrus cum au făcut alţii...
D.M.: Despre prostie îmi este silă să mai vorbesc şi atât! Să continuăm. Din sere scoatem, în prezent, peste 200 de tone de tomate. Cultivăm legume şi în câmp şi nu puţine. Reamintesc celor care ştiau şi celor care nu ştiu, că noi avem propria noastră reţea, compusă din 28 de magazine în Arad, Timişoara. Aici clienţii noştri vin să cumpere carne şi derivate de carne, lapte şi derivate de lapte, pâine şi produse de patiserie şi bineînţeles legume, roşii, castraveţi şi lubeniţe.
În lanţul nostru de magazine vindem numai produsele agroalimentare realizate în Combinatul Agorindustrial Curtici. Aici oamenii găsesc produsele de bază pentru hrana de zi cu zi, toate provenind de la un singur producător, adică noi şi garantăm zi de zi calitatea acestora.
Rep: Ce vindeţi la ora aceasta?
D.M.: Vindem numai roşii de Curtici la un preţ substanţial şi bun pentru noi. De ce am precizat aceasta? Pentru că am constatat încrederea clienţilor noştri în produsele pe care le prezentăm spre vânzare, pentru că avem un sistem controlat şi bine echilibrat. Produsele noastre legumicole sunt în mod constat monitorizate în laborator pentru a le aprecia calitatea, cu toate că încă de la semănat şi până la recoltat noi ştim să folosim substanţele chimice împotriva bolilor şi dăunătorilor.
Rep: Şi nu greşiţi câteodată?...
D.M.: Doamne fereşte! Nu avem voie să greşim şi nu există nicio scuză. Consumatorii au prins încredere în toată gama produselor noastre şi este strict interzis să-i dezamăgim. Numai aşa am reuşit să stabilim o corelaţie perfectă între noi ca producători şi consumatorii care se aprovizionează din magazinele noastre.
Rep: Pentru că tot a venit vorba de castraveţi, în condiţiile actuale provocate de aşa-zisa epidemie de E-coli dvs mai vindeţi?
D.M.: În ciclul întâi din seră noi avem tomate, în ciclul doi vom scoate castraveţi, deşi avem şi în câmp. După necazul care s-a întâmplat nu se pune problema să desfiinţăm culturile de castraveţi. De la noi şi din lume. Acolo ceva a fost scăpat de sub control sau poate nu a fost un control profund. Escherichia coli se găseşte peste tot şi în organismul uman şi cel animal.
Rep: Şi totuşi...
D.M.: Da, a fost o tragedie soldată cu morţi, dar asta nu înseamnă să nu mai cultivăm castraveţi sau să nu mai consumăm. Nu pot eu să fac presupuneri, dar, repet, acolo s-au emis păreri pripite, soldate cu un adevărat dezastru pentru marii cultivatori de castraveţi din UE şi bineînţeles şi de la noi.
Rep: Dar în ţara noastră şi mai precis la Combinatul Agroindustrial din Curtici unde folosiţi îngrăşăminte naturale?...
D.M.: La noi este exclus să avem E-coli! Dejecţiile animaliere sunt bine fermentate şi în timpul acestui proces se atinge o temperatură foarte înaltă şi orice bacterie este distrusă. Trebuie să spun cu regret că o parte dintre necazurile consumatorilor de legume provin de la faptul că sunt producători care nu stăpânesc tehnologia folosirii substanţelor chimice, nu ştiu măcar să citească un prospect, nu ştiu antidotul, nu ştiu descompunerea. Din păcate, mai sunt unii şi nu puţini, care din dorinţa de a scoate profit repede şi mult, folosesc chiar substanţe scoase din circuit sau neomologate pe teritoriul României. Dau numai un exemplu: există producători şi iar spun care folosesc substanţe pentru a coace roşiile de astăzi pe mâine. O tulpină de tomate coace 8-10 fructe în acelaşi timp; trebuie să se ştie că acest proces de coacere este realizat nu natural, ci chimic cu consecinţe grave asupra sănătăţii consumatorului. În acest domeniu ar trebui să se facă mai mult pentru educarea consumatorului, dar să existe şi o pedeapsă exemplară pentru cei care practică acest sistem. Este, de fapt, un atentat la siguranţa alimentară a ţării. Plătim mult pentru vindecare şi deloc pentru prevenire.
Rep: Aş mai avea o întrebare. Cultivaţi şi vindeţi legume într-o localitate cu mulţi producători care au chiar propria asociaţie nu-i simţiţi concurenţi, nu vă influenţează preţul de vânzare?
D.M.: Nu! Eu vând, cum spuneam, în magazinele Combinatului, iar ei vând la piaţa liberă. Poate că piaţa ne consideră un concurent, pentru că noi avem clienţii noştri care găsesc în acelaşi loc, repet, alimentele de bază de la legume, produse din carne, produse din lapte şi pâine coaptă în brutăria noastră. Mai este ceva, un producător liber schimbă preţul de două trei ori pe zi pe când la noi rămâne constant. Eu nu-mi pot permite acest „lux” şi cu toate acestea vânzarea este bună şi foarte bună.
Rep: Care ar fi secretul calităţii tomatelor produse la Combinatul din Curtici?
D.M.: În primul rând, am ales şi folosim de mai mulţi ani hibrizi cu calităţi gustative verificate, pe placul consumatorilor şi nu i-am schimbat de la un an la altul şi mai ştim ceva foarte important în culturile legumicole: ŞTIM SĂ FOLOSIM SUBSTANŢELE CHIMICE DE PROTECŢIE A PLANTELOR, le eliminăm pe cât posibil, iar atunci când apelăm la ele stabilim numai şi numai dozajul optim pentru fiecare caz în parte..
Rep: În concluzie: o moştenire pe care nu aţi trimis-o la fier vechi, o moştenire pe care aţi dezvoltat-o şi prosperă de la an la an.
D.M.: Legumele vor fi mereu în atenţia consumatorilor, chiar şi medicina recomandă tot mai insistent consumul acestora. Oricând şi oriunde fructele şi legumele vor avea căutare pentru că întreţin sănătatea consumatorului.
M. M. Mihail
Citatul ediţiei (iunie 2011)
Este o ciudată filozofie aceea care se sileşte a demonstra că elementele putrede, că decrepitudinea poate doborî şi stăpâni elementul sănătos şi viguros. Poate fi ciudată filozofia aceasta, dar nu e mai puţin adevărată. Puterea intrinsecă de-a exista şi domni nu este absolută, ci atârnă de la mediul în care se exercită. Când un popor încape de ex. sub dominaţiunea străină, învins prin superioritatea numerică, elementele sale viguroase şi statornice vor rămânea jos, iar cele cari se vor adapta mediului nou al robiei, linguşitorii, mincinoşii, viclenii, se vor ridica.[…].
Istoria noastră e o ilustrare a acestei teorii. În epocele în cari se cerea vigoare şi o intensivă vitalitate s-au ridicat românii; în epoce de dominaţiune străină, exercitată din Ţarigrad ori din alte puncte, s-au ridicat străinii. Adaptabilitatea c-un mediu nesănătos, nedemn, nu înseamnă superioritate organică.
Stejarul nu creşte pretutindenea, buruienele în tot locul. Aceasta nu va să zică că ele au ,,o putere intrinsecă mai mare de-a exista şi de-a domni". Daca, într-un mediu stricat viclenii şi poltronii înfloresc, nu e dovadă că au o putere intrinsecă superioară celor inteligenţi şi de caracter, ci numai că mediul e favorabil pentru decrepitudine morală, nefavorabil pentru sănătate.
(Dintr-un articol apărut în TIMPUL, la 6 august 1881)
MIHAI EMINESCU
În vârful peniţei (iunie 2011)
Inspirat cum nu se mai poate, ca aşa mi-e felul, da' las că nici cu alţii nu mă ruşinez, din sumedenia de reforme fără noimă din ultima vreme, am hotărât într-o seară că, a doua zi, dis-de-dimineaţă, să plec la pescuit. La fişing, Fane Ştefănescule, că dacă scriu în engleză poate, poate, pricepi. La pescuit de peşte, se înţelege, şi în apă limpede, că în cea tulbure se găsesc alţii mai întreprinzători să încerce, de ajung, cât ai zice „rechin“, miliardari. În dolari, euro, yeni, orice valută preferă muşchii lor.
Dar să-i lăsăm deocamdată în plata Domnului pe aceşti „oameni de bine“ că o veni el, odată şi odată, şi sorocul celeilalte plăţi - penale. Şi să revenim la povestea cu inspiraţia de undit, la care am reuşit, telefonic, să asociez încă vreo 3 amici: unul să vină cu maşina - instituţiei, vezi bine, că alta n-are, celălalt cu momeala - dacă zice că e meşter în materie s-o şi dovedească, iar ultimul să se prezinte cu ceva tărie pentru eventualitatea că ne-o încerca, în toiul verii, frigul pe malul gârlei, pe numele ei - şi jur că nu vă vând gogoşi - Gogoşarul. Cunoscută de ani buni, în breaslă, drept cea mai cea între cele când e vorba de crăpcean, cu solzii cât ochii de căprioară, iar aceştia cât o farfurie zburătoare. Salutare domnule Mironov, toată stima.
Glumesc desigur, deşi numai chef de aşa ceva n-aveam, în dimineaţa când am ajuns la destinaţie. De ce? Uite de aia! Că dacă nu te pricepi, nu te apuci de condus. Şi nu mă refer la cei care credeţi dumneavoastră, nici n-aş îndrăzni, că de la o vreme au devenit tare sensibili, ci la prăpăditul nostru de şofer, profesionist pe dracu! Care printr-o genială manevră reuşise să vâre maşina în mlaştină peste jumătatea roţilor. A tuturor celor tuspatru, dacă pot să mă exprim astfel. Şi pot!
Treaba nasoală era însă că oricât a încercat să dea înainte, înapoi, oricâte pietroaie am cărat să-i aşternem covor - unde ne erau asfaltangii? - oricât ne-am opintit, rabla nu numai că nu ieşea din mocirlă, dar mai mult se afunda. Parcă seamănă cu ceva familiar imaginea asta?!
Şi astfel stând lucrurile, ca-n zilele pe care le trăim, de altfel, mai mult rău decât bine, vă daţi seama ce bucurie am simţit când în pustietate am auzit duduit de tractor care se apropie. Numai că... fericirea a fost de scurtă durată. Deşi plin de bune intenţii, mai ales că-l şi arvunisem cu ceva parale, şi-i dădusem să dea de duşcă câteva înghiţituri bune din sticloanţa din dotare, omul cu utilajul agricol n-a reuşit mai mult decât noi. Şi asta dintr-un motiv cât se poate de simplu: motorul s-a gripat, a început să iasă fum şi apoi... a fost tăcere.
- Rablă de pe vremea lui Pazvante Chioru'! a stropşit cu năduf tractoristul.
Pe măsură ce orele treceau, situaţia devenea tot mai albastră. În foaia de parcurs a maşinii cu care venisem - a instituţiei, cum precizam -, nu era trecut vreun traseu piscicol, de fapt şoferul trebuia să se afle pe undeva pe lângă Braşov, şi nu pe malul gârlei în judeţul Giurgiu. Luaţi la figurat, dar şi la propriu, că începuse o ploaie în rafale, cu tunete şi fulgere de te apuca groaza, deveneam din ce în ce mai convinşi că numai o minune Dumnezeiască ne putea scoate din impas. Cam seamănă cu ce am ajuns să sperăm acum după 21 de ani...
Şi iată că până la urmă credinţa se părea că ne va fi răsplătită. Din nou am perceput în aer un zgomot binecunoscut şi binecuvântat. Aţi ghicit. În goană se apropia al doilea tractor. Numai că puţine sunt clipele de bucurie la viaţa şi la casa omului. După câteva tentative, eroice ce-i drept, s-a oprit şi acesta. Motivul? N-a mai vrut să meargă.
- La casat îi era mai demult locul, a şoptit printre dinţi tractoristul. La fiare vechi!
Cum am ieşit din toată tărăşenia că am scăpat până la urmă din mlaştină, v-o spun imediat să nu mă mai lungesc. Cu un cal. Nu cal putere, ci cal pur şi simplu, de n-o fi fost, cumva, vreo iapă. A propos ce s-o fi ales din herghelia de cai sălbatici din Letea, din care o parte a fost masacrată fără milă, iar alta a ajuns, provizoriu, la mila unor oameni de omenie. Dar de elita cabalinelor de rasă din crescătoriile de la Jegălia, Mangalia ori Ruseţu. Dar ce importanţă are, pe cine şi de ce ar interesa. Că doar şi caii se împuşcă, nu-i aşa? Doamne cât mai urăsc cuvântul „salam“.
P.S. Să nu uit. De la o vreme încoace, tot văd la televizor o reclamă tembelă în care unul zice, cu un aer tâmp, că e tractor. Dar, în definitiv şi la urma urmei, de ce m-aş mira. La aşa mecanizare a agriculturii, aşa reclamă. De doi bani!
George Ghidrigan
Cronica unui prost cu studii superioare (iunie 2011)
La orice mă aşteptam, numai la o gafă de uriaşe proporţii din partea nemţilor NU. Niciodată nu mă aşteptam. De unde se vede că Nenea Iancu şi castravetele lui Marius Chicoş Rostogan sunt de mare, mare actualitate chiar în patria nemţilor Germania. După cum spun SPECIALIŞTII, “Escherichia coli (nume abreviat: E. coli) este o bacterie care trăieşte în intestinele organismelor cu sânge cald. E. coli este o bacterie lactozo-pozitivă (descompune lactoza), gram-negativă, oxidazo-negativă, ce apare la microscop sub formă de bastonaşe.
Face parte din grupa enterobacteriilor care trăieşte ca epifit în tractusul digestiv. În unele cazuri de dezechilibrare a microflorei intestinale, aceste bacterii pot produce îmbolnăviri, printr-o înmulţire masivă sau apariţia unor tulpini toxicogene. Bacteria a fost denumită în 1919 după numele bacteriologului germano-austriac Theodor Escherich, cel care a descoperit-o. Bacteriile E. coli nu sunt întotdeauna limitate la intestin şi abilitatea lor de a supravieţui pentru perioade scurte de timp în afara corpului ce le face un organism-indicator ideal pentru a testa probe de mediu de contaminare fecală. Bacteria poate fi, de asemenea, cultivată cu uşurinţă şi genetică să este relativ simplă şi uşor de manipulat sau duplicat printr-un proces metagenic, făcându-l unul dintre cele mai bine studiate organisme procariote model şi o specie importantă în domeniul biotehnologiei şi microbiologie” Aşa dar să vezi şi să nu crezi că în ţara marilor chimişti, în ţara rigurozităţii există şi multă prostie sau poate... nu!
Păgubiţi enorm de mult sunt spaniolii şi românii care au produs castraveţi pentru UNIUUNEA EUROPEANĂ, Comisia Europeană pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a promis că va despăgubi pe cei care au avut pierderi la producţia de castraveţi, aşa cum a declarat, onorabilul Dacian Cioloş. Ca în bancurile cu proştii, tot păgubiţii vor plăti, Cum? Fondurile europene reprezintă contribuţia statelor membre şi atunci noi păgubim tot noi plătim! DE CE NU PLĂTEŞTE CEL CARE A GREŞIT??? (mişto întrebare a prostului cu studii superioare) Să revenim la SPAŢIUL nostru MIORITIC unde boala ‘CAP.Urilor” inventată imediat după “revoluţie” a dus la distrugerea unei agriculturi organizată după modelele occidentale. Angelo Miculescu, cel mai longeviv ministru al agriculturii din istoria acestui minister din România, şi-a desăvârşit studiile agronomice nu la MOSCOVA ci în Occident. A venit în ţară a organizat, mai cu seamă agricultura de stat, ca apoi să fie cerut de chinezi să le organizeze şi lor producţia agricolă (şi chinezii au dovedit omenirii că sunt capabili să preia de oriunde tot ceea ce se potriveşte pentru ţara lor chiar dacă vine de la CAPITALIŞTI. La noi au fost distruse CAP-urile şi IAS-urile că erau comuniste, dar DOMENIILE STATULUI – care erau capitaliste – unde sunt??? Sunt de acord că patria ţăranului român începe cu pământul pe care îl are în stăpânire şi proprietate dar... una este PROPRIETATEA şi alta este exploataţia.
“Ambiţia” tipic românească împiedecă performanţa în agricultură românească. Pe un petic de pământ se practică MAREA SUBZISTENŢĂ, încurajată mai recent de Domn’ Comisar Dacian Cioloş. Pământul este al României şi trebuie să fie organizat în folosul României. Cei “sus puşi” fac ceva pentru pământ...: îl vând străinilor, că de, suprafaţa respectivă nu pleacă din ţară. Domnilor aţi auzit vreodată că pământul este mijloc de producţie??? Nu o spun eu un prost cu studii superioare o spun specialiştii în economie agrară. Aţi lipsit la această lecţie sau nici nu v-a interesat ce este AGRICULTURĂ. Vânzând pământul aţi încălcat în mod grosolan suveranitatea şi CONSTITUŢIA României. Pământul vândut este într-adevăr pe teritoriul României dar SUVERANITATEA cui aparţine pe acea suprafaţă??? Tot din acest pământ vândut se obţine hrana, dar nu pentru români.
Proprietarul “Ciocoi pribeag adus de vânt” vinde produsul mijlocului de producţie românesc, în ţara lui de origine, ba primeşte bani de la statul nostru pentru că face export, obţine profit, tot pentru el şi plăteşte finanţelor româneşti doar atunci când este prins. Am zis prins şi am greşit, plăteşte o anume COTIZAŢIE şi gata!!! Tot pământul vândut străinilor este “cultivat în binecunoscutul sistem PÂRLOAGĂ” (a se vedea judeţul Timiş) şi STATUL – plătit de noi în sistem cămătăresc, tace sau se face că plouă. Am tot respectul pentru Domn’ Profesor dar pentru Domn’ ministru numai compasiune. Când vrea să facă ceva i se dă peste mână, de fapt cum s-a făcut cu mai toţi miniştrii ai agriculturii exact de când în guvernele României există un minister cu profil agricol (Că de şi Carol al II-lea, la vremea lui a fost întâiul agricultor al României – vezi placa comemorativă de la ASAS). Aşa e din totdeauna la agricultură şi la politică s-a priceput toată lumea, mai recent şi la fotbal. Până când vă veţi băga picioarele în agricultură, dragi politicieni??? Cine întreabă?... Acelaşi, ca de obicei...
UN PROST CU STUDII SUPERIOARE
BASF conectează fermierii la inovaţie
În perioada mai - iunie, compania BASF organizează un periplu de evenimente sub conceptul “Conectează-te la inovaţie”. Acţiunea BASF presupune întâlniri cu fermierii la loturile demonstrative ale companiei. 270 ha, 4 culturi, numeroase variante de tratament. Tehnologie BASF de ultimă oră oferită fermierilor pentru fermieri. Aceasta este esenţa platformelor demonstrative realizate de compania BASF în acest an în 7 regiuni ale ţării, cu scopul de a oferi clienţilor săi informaţii despre cele mai noi produse ale sale şi consultanţă privind tehnologia intensivă de exploatare a terenurilor agricole.
Daniel Tabacu, directorul tehnic al BASF, a menţionat că loturile demonstrative nu au fost organizate pe suprafeţe mici, atent îngrijite, aşa cum se procedează de obicei, ci pe suprafeţe mari, cu o medie de peste 40 hectare, care să demonstreze potenţialul produselor BASF în condiţii reale de producţie.
Evenimentele gravitează în jurul ideii că inovaţia mişcă lucrurile rapid în beneficiul agricultorilor; trebuie să ţinem pasul cu inovaţia pentru a face parte din viitor.
Inovaţia ne-a „întâmpinat” la evenimentele BASF încă de la intrare. Pe două touchscreen-uri moderne, fermierii au putut obţine informaţii despre produsele BASF şi au putut descoperi potenţiale soluţii la problemele reale cu care se confruntă zilnic în domeniul agricol.
În cadrul unui tur al suprafeţelor cultivate cu floarea-soarelui, rapiţă, porumb sau cereale, au fost prezentate rezultatele comparative obţinute cu tehnologii diverse, în contrapunct cu rezultatele obţinute pe loturile martor. Prezent la eveniment, Tiberiu Dima, director comercial BASF, a subliniat că tehnologiile inovatoare BASF oferă soluţii ce pot salva culturile fermierilor chiar şi în condiţiile secetei ce ameninţă întreaga Europă. Produsul Opera, integrat în tehnologia AgCelence, reduce considerabil, prin efectele sale fiziologice, stresul cauzat de secetă asupra plantelor, permite hibrizilor să îşi exprime întregul potenţial genetic şi asigură producţii şi profituri ridicate.
Inovaţia este cheia succesului pentru BASF
În anul 2010, bugetul de cercetare - dezvoltare al companiei BASF a atins un nivel record (aproximativ 1,5 miliarde euro, comparativ cu 1,4 miliarde euro în anul 2009). BASF acordă o importanţă deosebită continuităţii în procesul de cercetare şi nu renunţă la acest angajament nici în perioadele dificile, de criză.
Descoperirea de noi substanţe active, combinată cu tehnologiile de formulare de ultimă oră vor permite companiei BASF să ofere soluţii tot mai eficiente în viitor.
Inovaţia optimizează producţia agricolă
Erbicidele, fungicidele şi insecticidele produse de BASF ajută fermierii să preia controlul în agricultură. Oferind o gamă complexă de produse, atât pentru protecţia culturilor de câmp, cât şi a culturilor horticole, BASF asigură consultanţă şi soluţii personalizate pentru nevoile oricărui tip de fermier.
Compania BASF are o viteză de reacţie deosebită faţă de nevoile pieţei, dispunând de unul dintre cele mai noi portofolii din industria produselor pentru protecţia plantelor.
BASF a fost de multe ori compania care “a dat tonul” în domeniul descoperirii de noi substanţe active pentru combaterea bolilor din culturile agricole. De-a lungul timpului, produsele BASF au determinat stabilirea de noi standarde în acest domeniu.
Satele noastre se pot dezvolta prin informare şi sprijin
În perioada 25-27 mai, la Hotel Ramada din Bucureşti, s-au desfăşurat lucrările Consiliului Naţional al Federaţiei Agrostar. Au participat circa 300 de membri ai sindicatelor lucrătorilor şi producătorilor agricoli afiliate la Agrostar. S-au discutat probleme precum plata cu întârziere a subvenţiilor, lipsa unor politici coerente în agricultură, creşterea preţurilor la input-uri. Ştefan Niculae, preşedintele federaţiei, a punctat că pentru a se reuşi accesarea substanţială a fondurilor europene este nevoie de debirocratizare.
În cadrul manifestării, BRD – Groupe Societe Generale a lansat un produs bancar destinat agricultorilor. Anume, banca propune finanţarea agricultorilor cu până la 80% din valoarea subvenţiei.
Pe 26 mai, a doua zi a evenimentului Agrostar, a avut loc Conferinţa Naţională “Îmbunătăţirea calităţii resurselor umane din spaţiul rural românesc”, la care au participat două asociaţii profesionale din Spania, ASAJA - asociaţie în care sunt 21.100 de agricultori şi SILVANUS - Asociaţia Silvicultorilor.
A fost prezentat proiectul “Dezvoltarea Iniţiativelor Anteprenoriale în Mediul Rural’’ (DIA Rural), cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 – “Investeşte în Oameni”. Durata proiectului iniţiat de Federaţia Agrostar este de 36 de luni (1 noiembrie 2008 - 30 noiembrie 2011) şi are valoarea de 17.673.305 lei.
“Prin proiectul DIA Rural, desfăşurat în 20 de judeţe, ne-am propus prevenirea tendinţei tot mai mari de abandon a zonelor rurale, cât şi îmbunătăţirea calificării muncitorilor şi întreprinzătorilor pentru a fi competitivi şi rentabili. Am realizat centre de formare a întreprinzătorilor rurali pentru anteprenoriat, tehnica lucrului cu calculatorul, elemente de limba engleză cu aplicaţii la agricultură, sănătate şi securitatea locului de muncă. Îi învăţăm pe oameni să iniţieze activităţi economice non-agricole proprii”, a specificat Tudor Dorobanţu, secretar general Agrostar. S-a urmărit informarea populaţiei de la sate asupra oportunităţilor de angajare în sectoare non-agricole, a posibilităţilor de afaceri generate de intrarea în UE, cât şi necesitatea adaptării întreprinderilor la cerinţele pieţei actuale.
Aproape toţi cursanţii şi-au făcut propriile afaceri
Până în prezent, în cadrul proiectului DIA Rural au avut loc o serie de cursuri de formare profesională destinate cu precădere muncitorilor şi şomerilor din mediul rural şi altor colectivităţi defavorizate, cum ar fi femeile şi tinerii.
La finalul cursurilor desfăşurate până în prezent, în urma chestionarului aplicat, a reieşit că aproape toţi cursanţii (99,5%) consideră necesare astfel de cursuri de formare şi că absolvirea acestora va duce cu siguranţă la schimbări vizibile în viaţa profesională a participanţilor, cât şi a comunităţilor locale.
La sfârşitul cursurilor de formare profesională s-a făcut evaluarea prin testarea scrisă, precum şi testarea practică, în funcţie de forma cursului urmat. 99,3% dintre cursanţi sunt multumiţi de rezultatul obţinut. Cea mai mare parte dintre ei au reuşit să acceseze fonduri europene pentru începerea unei afaceri agricole. Alţii şi-au deschis afaceri cu surse proprii, fără legătură cu agricultura şi o mică parte au accesat bani europeni pentru a iniţia afaceri non-agricole.
“Constatăm că, dacă oamenii de la sate ar fi mai informaţi şi ar exista cineva care să îi ajute să se adapteze la noile cerinţe comunitare, agricultura noastră şi mediul rural s-ar situa la un nivel mult mai înalt”, arată Tudor Dorobanţu.
Pentru trei zile, AgriPlanta a adus Germania la Fundulea
Între 3 şi 5 iunie, în mijlocul câmpului, pe un teren agricol cu suprafaţa de 20 ha, aflat în apropiere de localitatea Fundulea din judeţul Călăraşi, s-a desfăşurat prima ediţie a Expoziţiei AgriPlanta. Un concept complet nou în România, AgriPlanta s-a dovedit a fi şi un concept viabil. Nici nu ne aşteptam la altceva având în vedere că este organizată de DLG InterMarketing, subsidiara din ţara noastră a Societăţii Germane pentru Agricultură - DLG, care organizează cea mai mare expoziţie agricolă din lume - Agritechnica de la Hanovra, Germania. Direcţia pentru Agricultură Călăraşi, USAMV Bucureşti, USAMV Cluj-Napoca, USAMVB Timişoara şi Academia de Ştiinte Agricole şi Silvice au colaborat la organizarea evenimentului. Partenerul ediţiei a fost IKB Leasing.
AgriPlanta, o expoziţie unicat la noi, greu de prins în cuvinte. Este greu să transpui pe hârtie atmosfera de acolo din câmp. Dar, încercăm, prin câteva rânduri şi fotografii să vă arătăm cum a fost la AgriPlanta 2011. Menţionăm că, vom reveni şi în luna iulie, în paginile revistei, cu un foto-reportaj amplu şi opinii ale expozanţilor.
Părerea unanimă la finalul ediţiei de debut a AgriPlanta este că a fost de departe cel mai bun târg agricol organizat vreodată în România. La câţiva kilometri de Autostrada Soarelui, în mijlocul câmpului au fost îmbinate perfect standuri expoziţionale, loturi demonstrative (porumb, floarea-soarelui, grâu, orz, orzoaică, muştar, lucernă, trifoi, măzăriche, iarbă de Sudan), demonstraţii comentate cu tractoare şi maşini agricole.
Vremea i-a cam speriat pe organizatori şi expozanţi cu o zi înainte de deschidere. În timp ce se făceau ultimele retuşuri a început furtuna, vânt puternic şi ploaie de nu se mai vedea nimic. Am crezut că totul va fi distrus. Din fericire, a doua zi AgriPlanta arăta de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic şi soarele a strălucit pe cer în cele trei zile de expoziţie.
“Succesul este dovedit de cei aproximativ 5.500 de vizitatori - fermieri, specialişti în agricultură şi autorităţi - din peste 24 judeţe (Călăraşi, Ialomiţa, Tulcea, Galaţi, Brăila, Constanţa, Ilfov, Teleorman, Giurgiu, Dâmboviţa, Prahova, Argeş, Olt, Dolj, Mehedinţi, Braşov, Sibiu, Satu Mare, Cluj-Napoca, Harghita, Mureş, Arad, Vaslui, Iaşi etc), dar şi din Republica Moldova şi alte ţări, care au venit să se convingă de unicitatea conceptului.
La AgriPlanta fermierul găseşte totul de la sămânţă la recoltă. Numărul expozanţilor şi co-expozanţilor a ajuns la 99 de companii, reprezentând mărci de produse din peste 10 ţări (Germania, Austria, Italia, Franţa, Polonia, Danemarca, Marea Britanie, Japonia, SUA, România etc): tractoare, maşini şi echipamente agricole, seminţe şi produse pentru protecţia plantelor, sere, silozuri, echipamente pentru cultivarea de legume şi fructe, servicii de cercetare, consultanţă, finanţare, asigurări etc. Peste 75% dintre expozanţi au obţinut rezultatele aşteptate şi chiar mai mult în ce priveşte numărul şi valoarea tranzacţiilor încheiate şi a contactelor stabilite cu prilejul acestei prime ediţii AgriPlanta 2011”, a declarat Corina Mareş, director general DLG InterMarketing.
Pe 20 de loturi demonstrative pentru principalele culturi agricole, o parte din firmele participante au prezentat rezultatele aplicării unor tehnologii avansate pentru protecţia plantelor, a unor scheme moderne de fertilizare şi a celor mai noi descoperiri ale geneticii. Alte peste 60 de spaţii de expunere în aer liber au găzduit ofertele de maşini, utilaje, produse şi servicii ale firmelor participante.
Oficialităţile s-au înghesuit la inaugurare
„AgriPlanta este o copie fidelă a tot ceea ce am văzut în Germania. Cred că din astfel de manifestări se poate învăţa mult. Mi-aş dori să ne vedem aici şi peste 20, şi peste 30 de ani. Poate nu ar fi rău ca AgriPlanta să fie una dintre expoziţiile ”umblătoare”, adică să fie o manifestare regională de la un an la altul, tocmai pentru a fi mai aproape de fiecare fermier din această ţară, de agricultura şi de economia spaţiului rural”, a spus ministrul Agriculturii Valeriu Tabără, prezent la inaugurarea expoziţiei.
Valeriu Steriu, preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Agricultură, a venit însoţit de un grup de fermieri din judeţul Olt. Steriu i-a zis Corinei Mareş să nu mai fie necăjită din cauza ploii din preziua deschiderii târgului deoarece „aproape toți fermierii, nu doar din Călăraşi, din țară, au fost fericiți ieri. Probabil că a fost ”ploaia anului”. În ce priveşte AgriPlanta, acest nou format de târguri, în aer liber, îl vom întâlni tot mai des în România”.
Stelian Fuia, preşedintele Comisiei pentru Agricultură din Camera Deputaţilor s-a adresat şi el participanţilor : „Ca om al locului, m-am născut şi m-am format aici, în cetatea cercetării agricole româneşti, vreau ca Fundulea să fie și un punct de întâlnire al fermierilor, an de an. Locul fermierilor este în câmp, aici, la Fundulea de acum încolo”.
La deschiderea AgriPlanta i-am mai văzut pe Adrian Rădulescu - secretar de stat MADR, Gheorghe Sin - preşedintele ASAS, prefectul judeţului Călăraşi - Emil Muşat.
Provocări pe piaţa grâului
Inaugurarea expoziţiei a fost urmată de masa rotundă cu tema „Provocări pe piaţa grâului”, care s-a bucurat de prezenţa a peste 45 de participanţi (firme de profil, fermieri, cercetători), moderată de Cosmin Andrei, realizatorul emisiunii „Viaţa Satului” de la TVR1.
Sabine Linker, reprezentanta Camerei de Agricultură din landul Hessen din Germania, a susţinut o prezentare privind dificultăţile cu care se confruntă diverse ţări din Europa şi din alte zone pe piaţa grâului şi posibilele repere pentru agricultori. „Fermierii trebuie să înceapă să urmărească evoluţiile pe bursă ale preţurilor la grâu, dar şi semnalele pe care le pot oferi asemănările între dinamicile exporturilor şi preţurilor la alte produse agricole, ca soia sau laptele, precum şi diversele estimări şi predicţii ale Comisiei Europene. Încă nu se întrevede finalul perioadei de creştere a preţurilor, dar fermierii trebuie să ţină cont şi de pericolul factorilor care pot da o scădere excesivă a preţurilor la materiile prime (stocuri prea mari, piedici comerciale, speculaţii bursiere, influenţa politică, variaţiile de schimb valutar şi schimbări în comportamentul consumatorilor). Cea mai dramatică influenţă o are însă factorul climatic.
Pentru 2011-2012 se aşteaptă o creştere modestă a producţiei pe plan mondial (numai 3% comparativ cu 2010) şi, pentru că în paralel se produc numeroase probleme climatice pe glob, aproape săptămânal se aplică corecţii în minus ale acestei estimări. Se pare ca bilanţul internaţional va fi deficitar în aprovizionarea mondială cu grâu. Este un avantaj pentru exporturile din UE, care sunt într-o etapă pozitivă raportat la cererea mondială tot mai mare. Dacă recoltele din alte zone vor fi mai bune decât se estimează în prezent, exporturile ţărilor UE vor fi afectate. De pildă, reluarea exporturilor de grâu ale Rusiei este deja anunţată şi va influenţa în mod direct concurenţa pe piaţa grâului. Prin urmare, fiecare factor care influenţează preţurile în sus sau în jos poate fi transformat în oportunitate de afaceri, dacă fermierii se documentează şi se adaptează la ce se întâmplă pe piaţa mondială şi la volatilitatea mare a preţurilor”, a arătat Sabine Linker.
Practica, atracţie pentru agricultori
Fermierii prezenţi la AgriPlanta au apreciat demonstraţiile cu 15 utilaje agricole, comentate de profesorul Ovidiu Ranta de la USAMV Cluj-Napoca şi de Francis Csilcser, colaborator al DLG InterMarketing. În zona ”Tehnici moderne pentru protecţia plantelor” a fost testată în condiţii de câmp stabilitatea braţului unor maşini de erbicidat autopropulsate şi tractate distribuite de Agri Alianţa, Munax, Biso România, General Leasing, Lemken România, având lâţimea rampei între 24 m şi 36 m. Zona ”Lucrările solului şi semănat” a găzduit demonstraţii de tehnologii tradiţionale şi lucrări minime cu utilaje de diverse tipuri, distribuite de Maschio-Gaspardo România, Mewi, Agroexpert Capital, Agri Alianţa, General Leasing.
Un alt punct de atracţie pentru fermieri l-au constituit discuţiile cu specialiştii şi testările desfăşurate zilnic la standurile şi loturile demonstrative ale DLG e.V. şi Ministerului Federal al Alimentaţiei, Agriculturii şi Protecţiei Consumatorului din Germania. Cele două organizaţii împreună cu firmele AgroTop, Herbst, Lechler, Lemken şi cu sprijinul DEULA şi USAMV Cluj-Napoca au prezentat agricultorilor sfaturi şi informaţii valoroase prin expoziţia informativă „Tehnici moderne de protecţie a plantelor”. A fost amenajat şi un Centru de consultanţă - „Cultivarea plantelor şi terenurilor”, în colaborare cu firmele germane BASF, KWS, Saaten Union, cu sprijinul Hanse Agro şi USAMVB Timişoara.
Concursuri şi spectacole pentru cei mici şi cei mari
În zona „Tractor şi tractorist” circa 70 de fermieri şi-au dovedit talentul în manevrarea tractorului, participând la diferite probe de mobilitate, precizie, abilitate etc, pe tractoare Case IH şi Kubota.
În week-end, copiii s-au bucurat de activităţi amuzante la Agriplanta: plimbări cu tractoarele Fendt în miniatură - puse la dispoziţie de Mewi; pictură pe faţă; jocuri cu personaje din basme şi dans. Tot pentru copii s-a organizat un concurs de plantat legume.
În ultima zi, la Agriplanta a avut loc un concurs de săpat pentru ziarişti. Mai precis a trebuit să prăşim manual un rând de porumb, lung de 20 m. A câştigat Aurelia Măturaru, director InfoAgrar. Subsemnata am ieşit pe locul 2, iar lui Valentin Blănaru de la revista Ferma i-a revenit locul 3, pentru care a rupt vreo două sape.
Pe toată perioada târgului, spectacolele folclorice oferite de Radio Antena Satelor au delectat participanţii la AgriPlanta.
MIHAELA PREVENDA, FOTO: DANA MEDAR
Citeşte mai mult ...
Provocări
Recenta isterie creată de bacteria Escherichia Coli ” descoperită” iniţial pe castraveţii ecologici din Spania ca fiind principalii vinovaţi în cauzarea de îmbolnăviri şi decese, în principal, în rândul cetăţenilor germani, nu a făcut decât să constatăm că suntem foarte vulnerabili atât în faţa noilor agenţi microbieni, forma hemolitică în cazul de faţă, cât şi economic faţă de zvonuri. Spun ”zvonuri” pentru că, întrun final, aşa s-au dovedit a fi.
Orice astfel de zvonistică, întro piaţă comună ca cea europeană, duce inevitabil la propagarea în masa a fricii consumatorului faţă de ”cauza” care a provocat-o şi care este posibil să atenteze la sănătatea europenilor. Chiar dacă, iniţial, sursa a fost credibilă venind din partea laboratoarelor germane, aceasta s-a dovedit a fi falsă.
Însă, răul odată făcut greu îl mai poţi demonta. Piaţa întreagă a castraveţilor şi chiar parte din vânzările de alte legume a scăzut brusc, producătorii înregistrând pierderi enorme, legumele ajungând să fie distruse. La noi sa mai salvat câte ceva, după ce autorităţile veterinare au certificat şi garantat salubritatea acestora.
Aceeaşi specialişti germani găsesc, după puţine zile, chiar în ograda proprie, întro altă ”fermă ecologică”, cauza propagării bacteriei ucigaşe. Germenii de fasole sau din ce-or mai fi fost amestecaţi în salată cu castraveţi au dus la ipoteza, greşită iniţial, că vina o au castraveţii, că doar erau proveniţi din altă ţară. E mai convenabil să dai vina pe alţii decât să cercetezi amănunţit, mai întâi, în curtea proprie, dar poate mai ruşinos să rectifici la câteva zile.
Cert este că zeci de oameni au decedat, alte câteva mii s-au îmbolnăvit, la care se adaugă sute de milioane de euro pierderi ale legumicultorilor. Numai în România, singurul grup de producători recunoscut, înregistrează pierderi de aproape 10 milioane de euro.
Cine plăteşte? Uniunea Europeană alocă peste 200 milioane de euro, dar acestea nu acoperă pierderile 100%. Nici nu ar avea cum.
Nu întâmplător, poate, pe primul loc în ceea ce priveşte PROVOCĂRILE pentru viitoarea Politică Agricolă Comună este pusă securitatea alimentară. Furnizarea de produse agroalimentare este principalul rol al agriculturii, iar in contextul creşterii cererii de alimente la nivel mondial, UE trebuie să participe mai mult la acest demers cu o gamă variată de alimente, de înaltă calitate, sigure pentru sănătatea umană şi accesibile întregii populaţii.
Sprijinul pe care îl vor primii agricultorii trebuie să fie echitabil, măcar după 2013. Altfel, fermierii din ţările nou intrate în UE , vor fi în continuare dezavantajaţi şi puşi în faţa unei pieţe unice, cu o volatilititate a preţurilor crescută şi fără a avea mecanismele necesare contracarării unui astfel de fenomen.
După o perioadă în care veniturile agricultorilor, la nivel european, au fost mai mici decât în alte sectoare cu peste 40%, la care se adaugă anii de criză, orice perturbare şi ”vină” aruncată asupra unora sau a altora, duce la afectarea gravă a activităţii şi chiar la falimentul producătorilor agricoli din orice sector. Şi nimeni, nu cred, că are vreun interes să se-ntâmple aşa.
Roman Ştefănescu
Ziua Cartofului 2011, la Lungulețu-Dâmbovița
HZPC Olanda (producator seminte de cartofi) invită fermierii să participe la Ziua cartofului-2011, în data de 03 iulie 2011.
Evenimentul va avea loc în localitatea Lungulețu, Dâmbovița
Cu această ocazie partenerii din Olanda (HZPC) şi din Romania (SC Vitma Consultanta SRL, SC Cardinal Prodcom SRL, Romstar SRL, OVM TOTAL 2003 SRL, OFERTA BOB SRL) vor prezenta rezultatele loturilor de testare a mai multor soiuri de cartof. Astfel fermierii români vor putea urmări modul în care aceste soiuri s-au adaptat la solul şi condiţiile climatice din Romania, productivitatea obţinută, dar și să schimbe informaţii importante cu producătorii de sămânţă şi cu producătorii de cartofi români, despre tehnologia de cultură care a trebuit aplicată şi ce diferenţe sunt faţă de cultivarea altor soiuri.
Pentru acest an, din dorinta de a veni in sprijinul cultivatorilor de cartofi din bazinul agricol Lunguletu-Dambovita, HZPC Olanda a testat o serie de soiuri/ varietati de cartofi in cadrul fermelor Romstar-Lunguletu, OVM-Slobozia Moara, Oferta Bob-Tartasesti.
Se pot solicita fondurile nerambursabile pentru instalarea tinerilor fermieri
La data de 1 iulie începe sesiunea pentru depunerea proiectelor de finanţare aferente Măsurii 112 ”Instalarea tinerilor fermieri” din cadrul PNDR, 2007 – 2013. Aceasta se va încheia la data de 29 iulie 2011, ora 12:00, conform Anunţului cererii de proiecte pentru Măsura 112, disponibil pe pagina de internet a APDRP, www.apdrp.ro.
Fondurile nerambursabile alocate pentru această sesiune de primire a proiectelor pentru Măsura 112 sunt de 50 de milioane de euro.
Un tânăr fermier poate primi 10.000 Euro pentru o exploataţie agricolă cu dimensiune minimă de 6 UDE. În cazul extinderii exploataţiei agricole, sprijinul pentru instalarea fermierului poate creşte cu 2.000 Euro/ 1 UDE[1], dar nu va putea depăşi 25.000 Euro/ exploataţie. (Unitatea de Dimensiune Economică (UDE) reprezintă unitatea prin care se exprimă dimensiunea economică a unei exploataţii agricole determinată pe baza marjei brute standard a exploataţiei (Decizia Comisiei nr. 85/377/CEE). Valoarea unei unităţi de dimensiune economică este de 1.200 Euro.)
Banii vin în 2 tranșe
Pentru instalarea tinerilor fermieri, principiul finanţării nerambursabile este acela al acordării unei prime de instalare. Sprijinul de instalare va fi acordat în două tranşe de plată: prima într-un procent de 60% din valoarea sprijinului pentru instalare, iar cea de a doua va fi de 40% din totalul sprijinului.
Depunerea proiectelor aferente Măsurii 112 se va face la Oficiile Judeţene de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit ale APDRP, zilnic, în intervalul orar 9.00 – 14.00.
Pentru a primi finanţare nerambursabilă, solicitantul trebuie să îndeplinească cerinţele de conformitate şi eligibilitate menţionate în cadrul Ghidul Solicitantului aferent acestei măsuri de finanţare. Acesta se poate descărca gratuit de pe pagina de internet a Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, www.aprdp.ro.
Sprijin financiar pentru refacerea infrastructurii rutiere afectate de inundaţii
În perioada 1 – 29 iulie 2011, se va desfășura sesiunea pentru depunerea proiectelor de finanţare aferente Măsurii 322, submăsura d) „Investiţii privind lucrări de refacere şi modernizare a infrastructurii rutiere afectate de inundaţii în anul 2010” din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007 – 2013, a anunțat Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP).
Solicitanţii au la dispoziţie 155,94 milioane de euro pentru investiţii încadrate la submăsura d) a Măsurii 322 și pot primi până la 100% din totalul cheltuielilor eligibile pentru refacerea şi modernizarea infrastructurii rutiere, iar valoarea totală eligibilă a proiectului nu va depăşi 1,5 milioane euro. Această submăsură presupune mai exact refacerea şi modernizarea drumurilor comunale, podurilor şi podeţelor, afectate de inundaţiile care au avut loc în anul 2010.
Depunerea proiectelor aferente Măsurii 322, submăsura d) se va face la Oficiile Judeţene ale Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, zilnic, în intervalul orar 9.00 – 14.00.
Termenul limită al depunerii cererilor de proiecte pentru această sesiune este vineri, 29 iulie 2011, ora 12:00, conform Anunţului cererii de proiecte pentru Măsura 322 d), poate fi consultat pe pagina de internet www.apdrp.ro.
Pentru a primi finanţare nerambursabilă, solicitantul trebuie să îndeplinească cerinţele de conformitate şi eligibilitate menţionate în cadrul Ghidul Solicitantului aferent acestei măsuri de finanţare. Acesta se poate descărca gratuit de pe pagina de internet a Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, www.aprdp.ro.
Publicitate
Revista
