Spor semnificativ de creştere la puii de carne cu DEL-CA-MAG
Crescătorii de pui de carne îşi pot creşte performanţele şi eficienţa fermelor prin utilizarea DEL-CA-MAG, singurul supliment mineral de uz veterinar 100% natural.
DEL-CA-MAG este o dolomită amorfă extrasă din zona Harghita-Delniţa unde există unul dintre puţinele depozite de acest gen din lume. Particularitatea acestei dolomite amorfe stă în faptul că legătura dintre ionii de calciu şi magneziu este una mult mai slabă decât la dolomita cristalină, ceea ce favorizează descompunerea şi asimilarea mult mai rapidă în sucul gastric al animalelor.
Efectele utilizării DEL-CA-MAG ca supliment mineral în hrana puilor de carne a fost demonstrată în cadrul unui studiu comparativ efectuat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală (INCDBNA) - Baloteşti. Testele au fost efectuate pe 600 de pui broiler din hibridul de carne COBB 500, pe perioada de vârstă 0 - 42 zile.
Rezultate confirmate
Rezultatele studiului arată faptul că hrănirea puilor de carne cu dolomită amorfă (DEL-CA-MAG), ca sursă de calciu şi magneziu, a modificat semnificativ greutăţile corporale, acestea fiind mai mari cu 3,75% la vârsta de 14 zile, cu 4,01% la 28 zile, respectiv 4,18% la 42 de zile.
În ceea ce priveşte sporul mediu zilnic de creştere, acesta a fost mai mare cu 4,25% la lotul de pui furajat cu dolomită amorfă, ca sursă de calciu şi magneziu, comparativ cu lotul martor (carbonat de calciu, ca sursă de calciu).
Efecte interesante s-au constatat şi la consumul specific. Astfel, rata de conversie a furajului în spor a fost mai mică cu 5,71% la lotul de pui furajat cu DEL-CA-MAG comparativ cu lotul martor. De asemenea, costul furajului/kg spor (kg NC/kg spor) a fost mai mic cu 6,20% la lotul experimental furajat cu dolomită amorfă, faţă de lotul martor.
Analizele biochimice ale parametrilor plasmatici şi a nivelului de cenuşă, calciu şi fosfor din osul tibia la puii broiler, nu au fost influenţate semnificativ (P≥0,05) de sursa de calciu utilizată, valorile la lotul experimental fiind apropiate de cele ale lotului martor şi în limite fiziologice normale categoriei şi vârstei puilor.
Valorile concentraţiei de magneziu din osul tibia la lotul experimental au fost mai mari, comparativ cu cele de la lotul martor (P≤0,05), ambele situându-se în limite fiziologice normale vârstei puilor.
„Rezultatele obţinute ne indică faptul că produsul testat DEL-CA-MAG, dolomita amorfă, din cariera Delniţa de la Exploatarea Minieră Harghita SA, Miercurea Ciuc poate fi utilizat ca sursă de calciu şi magneziu în hrana puilor de carne”, confirmă doctor inginer Georgeta Ciurescu, cercetător ştiinţific la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală - Baloteşti.
Piaţa laptelui la final de an
Spre finele anului, laptele de vacă produs în fermele noastre, la standarde europene, are un preţ mediu de 30-33 eurocenţi/litru, mai mare decât în 2010. În celelalte ţări ale Uniunii Europene, crescătorii de vaci vând litrul de lapte cu 33-34 eurocenţi. Se estimează că, în 2012, în UE preţul laptelui va suferi o uşoară scădere.
Piaţa laptelui, acum la sfârşit de an, este un pic tensionată, susţin specialiştii. „Nu este un lucru nou. În fiecare iarnă există tensiune în piaţă deoarece în această perioadă cantitatea de lapte scade. Însă, până la terminarea iernii, cantitatea de lapte s-ar putea să fie mai mare decât de obicei pentru că se finalizează proiectele fermelor de vaci la care s-a lucrat în urmă cu un an şi care îşi arată acum rezultatele”, a menţionat directorul Departamentului Achiziţii Lapte din cadrul Danone PDPA România, George Petrişor. El este prim-vicepreşedinte al Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui - APRIL.
Preţul laptelui autohton se apropie de cel european
Referitor la preţul laptelui, prim-vicepreşedintele APRIL spune că a înregistrat o uşoară creştere în toamnă şi cel mai probabil se va menţine la acest nivel în următoarea perioadă. „Laptele conform din punct de vedere microbiologic, cu un conţinut de grăsime de minimum 3,2% şi un conţinut de proteină de 3,7% are un preţ de 30-33 eurocenţi/litru, în medie. Peste acest nivel de preţ intervin bonificaţiile pentru grăsime şi proteină mai mari. E un preţ mai mare decât în 2010. În celelalte ţări ale UE crescătorii de vaci primesc pe litrul de lapte 33-34 eurocenţi. Un preţ apropiat de cel primit de fermierii români. În 2012, se estimează că preţul laptelui în UE va scădea puţin, din cauza unei producţii suficiente. Sper ca în România preţul laptelui să rămână la nivelul de acum şi în 2012, astfel încât fermierii să aibă suficiente resurse pentru a-şi moderniza fermele”, a specificat George Petrişor.
Fermierii au nevoie de sprijinul ministerului, dar şi al procesatorilor
În opinia prim-vicepreşedintelui APRIL, nu doar preţul contează, ci şi costul de producţie pentru obţinerea unui litru de lapte. În cazul în care costul de producţie e mai mare decât preţul laptelui, atunci fermierul are o problemă. „Cred că responsabilitatea e, în primul rând, a fermierului, spune George Petrişor. Dar şi noi, procesatorii, trebuie să susţinem crescătorii de vaci de lapte prin diferite programe, mai ales cele de modernizare a fermelor. Mă refer, în principal, la schimbarea sistemului de muls, care le permite crescătorilor să obţină un lapte de calitate europeană, care le-ar aduce un preţ mai bun. Apoi, Ministerul Agriculturii ar trebui să facă un efort mai mare decât până acum.
Ministerul, în ultimii ani, a desfăşurat diferite programe, acţiuni, dar cred că resursele alocate trebuie să fie mai mari decât cele de până acum. Numai aşa sectorul poate să crească. În situaţia în care nu se întâmplă ceva în acest sens, din cauza dificultăţilor pe care le au fermierii în accesarea banilor de la bănci, care de pildă dau cu uşurinţă bani pentru un restaurant în Bucureşti, dar foarte greu pentru agricultori şi cu o dobândă foarte mare, fermierii nu pot face lucrări de modernizare. Şi procesatorii şi Ministerul Agriculturii trebuie să se implice mai mult”.
La ora actuală, numai 80% din cantitatea de lapte destinată procesării este colectată. Scăderea producţiei a fost determinată de ajutorul tot mai redus acordat de stat. „Acum, sunt livrate către fabricile de procesare 800.000 - 900.000 tone de lapte anual. În fiecare an cota de lapte pentru procesare creşte cu câteva procente, aşa încât în 2011 a ajuns la 1,4 milioane de tone, arată George Petrişor, prim-vicepreşedintele Patronatului Laptelui. Producţia de lapte a României a scăzut foarte mult după aderarea la UE. În anul 2005 în România se produceau cinci milioane tone de lapte. Apoi s-a obţinut în negocierile cu Uniunea Europeană o cotă de 3,2 milioane tone, din care două treimi sunt alocate vânzării directe, adică 2 milioane tone, celelate 1,2 milioane tone fiind destinate livrărilor către procesatori. Nici măcar această cantitate nu este acoperită”. O cauză care a determinat această situaţie este că mulţi fermieri deţin un număr mic de vaci, ceea ce face greu de accesat un contract cu un procesator care doreşte o cantitate mai mare de lapte şi de calitate superioară.
„Românii au mari dificultăţi în a se aduna pentru a face împreună un demers. Aşa s-a ajuns ca marile fabrici din industria de prelucrare a laptelui să susţină prin diverse programe proprii fermierii mijlocii pentru a se dezvolta. Procesatorii semnează contracte cu aceşti crescători de bovine prin care se obligă să colecteze toată cantitatea de lapte produsă, cu condiţia ca laptele livrat să fie de calitate superioară”, a punctat George Petrişor.
MIHAELA PREVENDA
Vânzările de utilaje agricole au mers bine în 2011
APIMAR are sprijinul asociaţiei similare din Germania - VDMA
Reporter: 2011 a fost un an deosebit pentru agricultori, cu rezultate foarte bune în prima parte a anului şi cu ceva probleme spre finalul lui. Cum a fost 2011 din punctul dvs. de vedere?
Monika Puiu: În ce priveşte Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor de Maşini Agricole din România, în 2011 au venit noi membri în asociaţie, ceea ce e foarte bine. Ne înţelegem bine între noi şi beneficiem de consultanţă din partea asociaţiei similare din Germania, VDMA. Asociaţia germană e mult mai mare, pentru că include toţi producătorii de utilaje, indiferent de domeniu.
Am început discuţiile cu ei despre şcolarizarea oamenilor de la noi, poate le finalizăm în 2012 cu ajutorul autorităţilor.
Reporter: E vorba de şcoala pentru mecanici agricoli, care lipseşte acum la noi?
Monika Puiu: Avem nevoie să pregătim la ei profesorii pentru o astfel de şcoală, aşa cum procedăm noi la New Holland cu specialiştii noştri de service.
Reporter: Toate utilajele agricole sunt foarte complexe şi mult mai scumpe decât o maşină de lux!
Monika Puiu: Sunt complexe şi trebuie pregătire specială atât pentru cei care le vând şi oferă service, cât şi pentru cei care le cumpără şi le exploatează. Am discutat cu specialiştii VDMA să aducem traineri de la ei, care să-i pregătească pe profesorii de la noi, să construim un grup de oameni bine pregătiţi care să-i înveţe şi pe alţii.
Reporter: E o problemă care ţine de Ministerul Agriculturii, dar şi de Ministerul Educaţiei. Înainte de 1989 erau licee agricole în fiecare judeţ. Acum mai sunt câteva în toată ţara. Am observat că vă bucuraţi că APIMAR a crescut. Care sunt noii membri?
Monika Puiu: Au venit în asociaţie IRUM, Väderstad România, Valtec, AgriAlianţa, AgroExpert. Claas este de asemenea membru în APIMAR. Vrem să reprezentăm toate afacerile cu utilaje agricole din România.
Fermierii nu şi-au permis să aştepte banii europeni
Reporter: Cum a fost anul 2011 pentru producătorii şi importatorii de maşini agricole?
Monika Puiu: Dacă fermierii au un an bun, avem şi noi un an bun, iar 2011 a fost un an bun pentru toată lumea. Noi am avut un an bun în vânzare, dar am putut să investim în echipele de service şi în piese de schimb. Cifra de afaceri e o ţintă de îndeplinit în fiecare an, dar echipa rămâne. Sunt mulţumită de ce am făcut.
Reporter: Există o vorbă printre fermieri: cel mai bun tractor este cel care are cel mai bun service! Cum a fost anul 2011 pentru New Holland România?
Monika Puiu: Avem o echipă tânără, mai numeroasă şi mai bine pregătită, am investit în ea.
Reporter: Vânzările directe sau cele prin proiecte europene au mers mai bine?
Monika Puiu: Cele mai mari vânzări au fost cele cu credit obişnuit.
Reporter: De ce fermierii apelează din ce în ce mai rar la programele cu finanţare europeană?
Monika Puiu: Părerea mea este că un proiect pe fonduri europene este dificil de accesat, din cauza dosarelor care trebuie făcute. Se cer foarte multe acte. Un alt motiv ar fi că fermierul care a luat deja nişte bani europeni primeşte puncte mai puţine dacă depune un alt proiect. La un an cu recolte mari, cum a fost 2011, nu-ţi permiţi să aştepţi banii europeni. Oamenii au preferat să cumpere direct, decât să piardă recolta.
Rabla este un program fără succes
Reporter: Ce s-a întâmplat cu Programul Rabla?
Monika Puiu: E un program care nu merge. Una e să dai cinci maşini vechi pentru una nouă şi alta e să dai multe tractoare pentru unul nou, în condiţiile în care oamenii îşi cumpără tractoare mari, care sunt eficiente.
Reporter: Dacă s-ar fi dat drumul la folosirea voucherelor până la 40% din valoarea tractorului, poate că lucrurile ar fi stat altfel. Un singur voucher nu e suficient, iar rămânem cu banii necheltuiţi.
Monika Puiu: În plus, trebuie să fie o persoană fizică. Cine mai face agricultură ca persoană fizică? Un fermier care are 3-10 tractoare vechi nu-şi poate permite să le schimbe pe toate pentru unul nou. Pentru mediul înconjurător, sigur că e mai bine, pentru că un tractor nou are emisii de gaze reduse.
„Acasă” este şi Austria şi România
Reporter: De când vă desfăşuraţi activitatea în România? Ştiu că sunteţi originară din Austria.
Monika Puiu: Sunt în România de 23 de ani. M-am căsătorit aici, am copii aici.
Reporter: N-aţi fost tentată să vă întoarceţi în ţara natală? Nu v-a fost greu să vă descurcaţi în acest domeniu dificil, al utilajelor agricole?
Monika Puiu: A fost o provocare venirea aici şi această afacere. În Austria s-a inventat roata! Mă duc acasă cu mare drag, de câte ori pot, însă cu aceeaşi plăcere vin acasă la Bucureşti. Soacra mea face cele mai bune sarmale din România.
MIHAELA PREVENDA
De teama secetei, agricultorii încep să caute hibrizii românești
Agricultorii au început să caute hibrizii produși în România, în detrimentul celor importați, conștientizând că hibrizii produşi aici în ţară sunt mult mai adaptați condițiilor climatice de la noi. Aceștia rezistă mai bine la secetă și arșiță, pe când cei importați nu se comportă bine în asemenea situații.
Seceta i-a determinat pe mulți fermieri să apeleze la hibrizii produși de cercetătorii români. Este și cazul inginerului Vasile Berbecel, director al Societății Agricole Ceres Smirna, județul Ialomița. Vasile Berbecel a folosit hibrizi produși de Procera, compania din Fundulea, județul Călărași, care a investit într-un program de ameliorare, de creare de hibrizi pentru porumb și floarea-soarelui.
Cercetarea agricolă privată dă roade
Fermierul Vasile Berbecel apreciază că Procera investește în activitatea de cercetare agricolă: „Pentru agricultură este un lucru bun, pentru că noi deși avem multe soiuri străine la diferite culturi, sunt totuși probleme. Hibrizii care vin din import, din alte țări, ne fac surprize în anumiți ani. Sunt aspectuoși, au producții foarte mari, dar în anumiți ani sunt mai puțin favorabili, nu rezistă. Pentru că noi importăm asemenea semințe, dar nu importăm și clima din țara respectivă și nu se adaptează. Și, atunci este un lucru bun că firma Procera se ocupă de hibrizii românești, hibrizi care sunt ceruți de agricultori fiind mai constanți. Îi dorim să fie și mai performanți.”
Surprize frumoase de la hibridul de porumb Generos
De la Procera, inginerul Vasile Berbecel a folosit hibridul de porumb Generos care chiar i-a făcut o surpriză, în sensul că este adaptat condițiilor noastre climatice, astfel că a obținut producții foarte bune. Hibridul a primit aprecieri chiar și din partea membrilor societății care l-au cultivat în gospodăriile proprii. Și, dacă producțiile obținute la porumb au fost mulțumitoare, anul viitor agricultorul și-a propus să încerce și ceva hibrizi de floarea-soarelui produşi de Procera. De altfel, în vară, la Ziua Cercetării Procera, Vasile Berbecel a văzut câmpurile experimentale de la Fundulea și a fost impresionat de activitatea cercetătorilor de aici.
Hibridul trebuie să fie adaptat, productiv și performant
Alegerea hibridului pe care îl cultivă este foarte importantă, ne spune Vasile Berbecel. „Pentru un hectar de porumb sau de floarea-soarelui cheltuielile sunt destul de mari și dacă nu ai toate elementele conjugate care să te ducă la obținerea unor producții bune, să-ți acoperi cheltuielile, dar să ai și profit, pierzi în afacerea pe care o derulezi. Este foarte important ca hibridul respectiv să fie productiv, adaptat, performant. Dar, dacă nu-i aplici tehnologia necesară, dacă nu-i asiguri toate inputurile și să-l forțezi să ajungă la performanță, atunci iar e o contradicție și nu obții rezultate”, ne lămurește Vasile Berbecel.
Bineînțeles că fermierii au și criterii în funcție de care își aleg hibridul cu care lucrează. Nu se alege la întâmplare sau pe baza unor recomandări de la oameni care nu au experiență, mai spune directorul SA Ceres. ”Hibrizii și soiurile respective de la o plantă trebuie verificați în câmpuri experimentale, asta este o metodă. În același timp, noi discutăm cu societăți performante. Dacă într-o unitate s-au obținut ani de-a rândul producții foarte mari cu un hibrid, atunci ai curajul și-l încerci. Apoi, urmează verificarea în unitatea ta și continuitatea cultivării”, adaugă Berbecel.
Este bine ca aici în țară să se obțină hibrizi valoroși, constanţi
Există însă o reticență a fermierului român de a cultiva hibrizi creați de firme românești. Experiența firmelor străine nu trebuie minimalizată, punctează Vasile Berbecel, care completează însă că de multe ori acești hibrizi îți fac surprize, în sensul că în anumiți ani nu obții performanțe cu ei pentru că au niște carențe la anumite condiții de climă, așa cum i s-a întâmplat. „Am avut situații cu hibrizi din Franța, anumite scheme de cultivare a lor, anumite perioade de semănat ale plantelor mamă și tată și nu au corespuns cu indicațiile cu care au venit ei, cu instrucțiunile, tocmai din cauza climei diferite din țara noastră. Și atunci, deși avem hibrizi performanți din anumite țări, cred că tot mai bine este ca la noi în țară să se obțină niște hibrizi valoroși, constanți, care să valorifice bine condițiile de climă de aici”, este de părere fermierul Vasile Berbecel.
VASILE BERBECEL DIN SMIRNA (IALOMIŢA) A ALES HIBRIZII PRODUŞI DE PROCERA MIHAELA LEŢA
Încă doi ani de tranziţie pentru laptele neconform
Numeroase ferme de subzistenţă depind de valorificarea laptelui, iar crescătorii de vaci sunt tentaţi să taie animalele, cu atât mai mult, cu cât şi subvenţiile pentru bovine au scăzut. Gravitatea situaţiei este accentuată de faptul că efectivul de animale a scăzut, în ultimii 20 de ani, de la aproape 7 milioane la 1,5 milioane capete. Prin urmare, perioada de tranziţie pentru alinierea la cerinţele comunitare pentru laptele crud de vacă a fost prelungită până la 31 decembrie 2013.
Reglementările Uniunii Europene privind calitatea laptelui colectat pentru procesare au creat probleme de adaptare pentru crescătorii români de bovine. Laptele crud de vacă trebuie să îndeplinească standardul de calitate din UE, respectiv numărul total de germeni să fie mai mic sau egal cu 100.000/mililitru, iar numărul de celule somatice mai mic sau egal cu 400.000/mililitru. În aceste condiţii, fermierii trebuie să producă numai lapte de calitate europeană (care respectă parametri de igienă, de curăţenie şi de sănătate ai animalului şi ai mediului de creştere), iar procesatorii trebuie să preia numai lapte conform standardelor UE.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a prezentat recent un raport în faţa Comisiei Europene privind numărul de ferme comerciale şi de gospodării în care se obţine lapte conform, România a primit, din nou, aprobarea de a prelungi, până la 31 decembrie 2013, perioada de tranziţie pentru alinierea la cerinţele comunitare pentru laptele crud de vacă.
“În ceea ce-i priveşte pe crescătorii de animale care beneficiază de decizia de prelungire a aplicării reglementărilor privind laptele conform, cred că suntem în poziţia favorabilă de a nu fi nevoiţi să tăiem animalele.
Crescătorii cu 2-3 animale, care nu au posibilitatea de a valorifica laptele, ar fi păstrat un animal pentru folosul familiei şi le-ar fi sacrificat pe celelalte. Şi aşa s-au sacrificat destule animale! Ar fi fost şi consecinţe sociale nedorite. Oamenii care au câteva animale pot să-şi rezolve diferite probleme ale traiului zilnic cu banii câştigaţi astfel. Pe de altă parte, laptele este colectat de la aceşti crescători de către micile unităţi de producţie care procesează laptele. În lipsa acestei surse de materie primă, făbricuţele ar fi trebuit să închidă. E un lanţ care rămâne în picioare printr-un singur element - prelungirea până la 31 decembrie 2013 a perioadei de tranziţie pentru alinierea la cerinţele comunitare a laptelui crud de vacă produs în România.
Noi facem prelevări din centrele de colectare a laptelui, facem controale permanent. Acum ne străduim să comunicăm bine cu oamenii, pentru a-i face să înţeleagă că decizia corectă nu e de a renunţa la animale, ci dimpotrivă, de a creşte mai multe animale şi de a respecta nişte norme, astfel încât laptele care se plăteşte astăzi cu 0,5 lei să-şi dubleze preţul. E nevoie ca oamenii să înţeleagă că trebuie să fie mai atenţi la condiţiile de igienă, să respecte nişte norme minime de curăţenie, şi atunci banii proveniţi din lapte se vor dubla. Vrem să lucrăm împreună cu asociaţiile de crescători pentru a implementa aceste reguli, pentru a face cunoscute beneficiile respectării lor”, a declarat preşedintele ANSVSA Radu Roatiş Cheţan.
80% din laptele furnizat de crescătorii de vaci corespunde normelor europene
Fundamentarea solicitării României pentru obţinerea unei noi derogări pentru laptele neconform a fost raportul ANSVSA privind particularităţile naţionale ale sectorului laptelui. Astfel, din totalul de 111.988 exploataţii pentru producţia de lapte de vacă, peste 90% sunt gospodăriile cu 1-3 capete de bovine. Din totalul de 1.464 de ferme, 510 derulează programe de modernizare şi restructurare, iar din totalul de 1.613 centre de colectare a laptelui, 408 nu corespund din punct de vedere structural, dar au făcut proiecte de modernizare.
“Crescătorii de animale sunt legaţi de procesatori. Bineînţeles că un crescător de animale din altă ţară nu este interesat dacă o mică fabrică de prelucrare a laptelui din România mai funcţionează sau nu. Noi trebuie să fim interesaţi de asta”, a afirmat Radu Roatiş Cheţan. Afirmaţia este susţinută de faptul că în România există 114 unităţi de procesare a laptelui, dintre care una procesează lapte conform şi lapte neconform pe linii separate, 50 de unităţi care procesează lapte neconform pentru piaţa internă, produsele fiind identificate cu marcă rotundă. Mai există 63 de unităţi care nu corespund cerinţelor structurale, dar au programe de modernizare.
La nivel naţional, 80% din laptele furnizat de crescătorii de bovine este conform cu reglementările europene. “Trebuie să-i încurajăm pe cei tineri, care stau la ţară sau vor să se mute la ţară. Suntem interesaţi de promovarea politicilor publice de sprijinire a acestor oameni, de simplificarea accesării banilor, de eliminarea obstacolelor care împiedică o familie tânără din mediul rural să-şi ia 25-30 ha de la primărie şi să crească bovine. Trebuie să revenim la stadiul în care mica gospodărie să se transforme într-o gospodărie de fermieri”, a mai spus preşedintele ANSVSA.
Exportul de carne de porc se reia de la 1 ianuarie 2012
Una dintre marile probleme ale ultimilor ani a fost interdicţia pentru România de a exporta carne de porc, măsură aplicată de Uniunea Europeană după ce au fost depistate numeroase focare de pestă porcină în ţara noastră.
”În urma raportului prezentat de Autoritatea Veterinară, am obţinut acordul statelor membre în Comitetul Veterinar Permanent de a relua exporturile de carne de porc în ţările comunitare, începând cu 1 ianuarie 2012. Sperăm ca până la sfârşitul lui 2011 decizia să fie publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”, a precizat Radu Roatiş Cheţan, preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. Potrivit preşedintelui ANSVSA, ridicarea acestei bariere comerciale impuse României din cauza pestei porcine ne-ar putea aduce, în primul an de export, între 600 milioane şi un miliard de euro.
”Obţinerea acordului de a relua exporturile de carne de porc aduce un beneficiu nu numai crescătorilor de animale de la noi, ci şi procesatorilor, pentru că vor putea cumpăra carne de porc de pe piaţa internă pentru procesare şi vor putea ieşi cu produse la export. De asemenea, va exista un impact deosebit şi asupra consumului de cereale şi pentru dezvoltarea abatoarelor. Cred că România va putea exporta într-o primă etapă în jur de 100.000 de tone de carne”, a spus Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii.
1,4 milioane de porci în 317 ferme comerciale
“Măsurile privind interdicţia aplicată României de a exporta carne de porc sunt din 2003, când au apărut primele focare de pestă porcină clasică. În 2005 aveam 673 de focare de boală. Mulţi producători au fost în imposibilitatea de a-şi desfăşura activitatea din cauza panicii că va ajunge boala şi în fermele lor. Noi avem statistici pe fiecare an, cel mai mare număr de focare fiind în 2007. La fermele Cenei şi Igriş din judeţul Timiş, oamenii au fost nevoiţi să ucidă 55.000 animale. Pierderile au fost uriaşe în astfel de cazuri. Ca să avem o dimensiune, prin comparaţie, am amintit de Anglia, care a avut pierderi de 6 miliarde euro din cauza febrei aftoase.
Sunt boli care au consecinţe dramatice, care pot afecta starea unei naţiuni. Dacă ai 4-5 milioane de bovine şi nu poţi să stăvileşti o boală, să fii nevoit să le tai, să ţi se oprească producţia lactatelor, a produselor din carne, e o situaţie specială, sunt efecte incomensurabile. Sunt şi boli care au consecinţe asupra sănătăţii publice, pentru că se pot transmite de la animal la om, ca salmonelozele sau rabia, care e mortală. Toate au efecte sociale grave, economice sau de sănătate publică şi de aceea facem campanii de vaccinare”, ne-a declarat Radu Roatiş Cheţan.
Programul de eradicare a pestei porcine, desfăşurat în perioada 2007-2009, a costat aproape 54 milioane de euro şi a constat în verificări la fermele de porci, la gospodăriile populaţiei, prelevări de sânge şi analize în laboratoarele sanitar-veterinare. Pierderile au fost enorme, având în vedere faptul că România exporta într-un an - 2003 - 478.000 tone de carne, în valoare de peste 6 milioane euro.
În prezent, în România există un efectiv de 4,6 milioane porci, din care 1,4 milioane sunt crescuţi în 317 ferme comerciale. Dintre acestea, 49 de ferme şi un abator din judeţele Bihor, Timiş, Caraş-Severin, Arad au solicitat aprobarea de a face export.
Ridicarea interdicţiei de a exporta carne de porc ne va da posibilitatea de a onora contractele cu Federaţia Rusă, Japonia, China, Malaezia sau cu ţările din Uniunea Europeană.
Citatul ediţiei (decembrie 2011)
„Căci ce este statul şi ce scop are el ? Nu din carte — aievea.
Iasă cineva pe uliţă sau la câmp şi va vedea îndată ce e. Colo unul vinde, altul cumpără, unul croieşte, altul coase, un al treilea bate fier[ul] până-i cald, la câmp se ară, se samănă, se seceră, colo meliţă cânipa, ţes, tund oi şi numai în zi de sărbătoare stau mânile şi lucrează crierul. Atunci se foloseşte omul de prisosul liber al unei vieţi de muncă, merge la biserică, după aceea la horă, în sfârşit săptămâna toată e a stomahului, sărbătoarea e a creierului şi a inimei.
Materia vieţii de stat e munca, scopul munci bunul trai, averea, deci acestea sunt esenţiale. De aceea se şi vede care e răul cel mai mare : sărăcia.
Sărăcia e izvorul a aproape tuturor relelor din lume; boala, darul beţiei, furtişagul, zavistuirea bunurilor altuia, traiul rău în familie, lipsa de credinţă, răutatea, aproape toate sunt câştigate sau prin sărăcie proprie sau, atavistic, prin sărăcia strămoşilor."
(Mihai Eminescu, Opere vol X - ICOANE VECHI ŞI ICOANE NOUĂ [11, 13, 14, 18, 21 şi 23 decembrie 1877]
În vârful peniţei (decembrie 2011)
Ce ți-e și cu culorile astea, măi, oameni buni! Cu culorile am scris, că tot nu mai cântă acum în iarnă pasărea cea fără de instinct protector prin înflorite poieni și poienițe de te lua, ascultând-o, cu dor de ducă, însoțit de o duducă. Alta decât consoarta, cum altfel. Glumesc, că trebuie să mai și șuguim din când în când, sperând măcar de sfintele sărbători, ca cele rele să se spele și cele bune să se adune. Cât privește culorile, ei bine, am informații cât se poate de interesante referitoare la acestea.
Se zice bunăoară că încă de pe vremea lui Pazvante Chioru' - chiar dacă individul nu avea darul vederii, ori poate era șașiu, cu un ochi la slănină și altul la ... cozonac, culorile se bucurau de mare cinste. Astfel, regii preferau potpuriu, mă scuzați, purpuriu, deoarece se credea că astfel puteau dobândi calmul și răbdarea de care aveau nevoie în relațiile cu supușii. N-ar fi rău dacă le-ar urma exemplul și niscaiva miniștri, primari, funcționari „comunitari” ori de alt soi, cărora cam repede le sare țandăra când un nea Ion sau o țața Floarea le vin în față cu vreo jelanie în proțap.
Și acum despre o altă culoare, cea verde! care, hai să o spunem pe șleau, n-a fost nicicând portocalie. Pricepeți apropoul. Cronicile vremii scriu, negru pe alb, că în secolul al XIV-lea miresele purtau, la ceremonia religioasă, la care își puneau pirostriile, rochie de această culoare, declarându-și astfel dorința de a avea urmași. Atenție deci, domnișoarelor, populația țării scade văzând cu ochii, nașterile sunt tot mai rare, așa încât atunci când vă gătiți la nuntă renunțați la culoarea tradițională, alb - că de unde atâtea fete mari - și gătiți-vă în consecință. Nu de alta, dacă la unele popoare verdele simbolizează fertilitatea, la altele înseamnă speranța și bucuria primăverii.
Așadar, începând de mâine, toată lumea poartă verde. Mai puțin cei ce afișau până mai deunăzi culoarea portocalie. (A nu se înțelege altceva, că nu e cazul). Și, de nu se conformează acestui sfat înțelept, riscă să vadă, mai devreme ori mai târziu, stele verzi în fața ochilor. De la cine? De la oricine, că, oricum, spre deosebire de alți ani, violența este în evidentă creștere și în satele și comunele patriei, cum am mai precizat și cu alt prilej, dar cu ce folos.
Și acum o altă informație coloristică. Aflați deci că roșul are influență benefică pentru multă lume. Nu pentru tauri, se înțelege, pe care respectiva culoare îi scoate din minți și nici pentru cei urmăriți de aceste cornute mari, dar pentru galinacee în mod sigur, care, nu există dubii, dacă văd roșu în timpul zilei, sunt atât de fericite încât nici de mâncare nu le mai arde (și nici măcar de Cocoș). Fapt ce a determinat, nu e o glumă, vă rog să mă credeți, o firmă specializată din Statele Unite - de unde din altă parte - să comercializeze lentile de contact de culoare roșie special pentru găini. Drept urmare, producția de ouă, chiar și la cele cu două sau trei gălbenușuri, a crescut substanțial. Așa încât, fraților și cumnaților, luați aminte. Dacă chelului îi lipsea tichie de mărgăritar, orătăniile noastre numai de ochelari duc lipsă, că în rest le au pe toate. Cotcodac și mac.
La mulți ani cu veselie
și valută-n vistierie!
George Ghidrigan
Convorbiri cu ștreangul de gât (decembrie 2011)
Dr. ing. Dimitrie Muscă a fost şi este printre cei mai căutaţi interlocutori pentru cei din mass-media. Am spus mass-media, pentru simplu motiv că este prezent în mod constant în presa scrisă şi cea audio-vizuală. Cred şi sper că nu mă înşel: ar fi ieşit din Dimitrie Muscă un reporter, un redactor de mare valoare. Mulţumesc, însă, lui Dumnezeu că a rămas acolo unde i se potriveşte ca o mănuşă, acolo unde asigură sutelor de mii de oameni, pâinea noastră cea de toate zilele. Ar mai ar fi ceva: eu cu cine mai discutam la nivel academic? Ştie carte, ştie ce spune şi nu bate câmpii, aşa cum fac politicienii. Acum la sfârşit de an 2011, am vrut să fac un artificiu şi i-am propus domnului Mitru să vorbească despre trei succese şi trei insuccese din acest an. Credeţi că a mers uşor?!
- Este greu să alegi, aşa dintr-o dată trei şi trei, dar m-aş opri în primul rând la producţiile realizate la cele două combinate agroindustriale de la Curtici şi de la Olari.
- După cum ştiu, acolo la Olari, aţi demonstrat că se pot obţine performanţe, aşa cum aţi obţinut şi la Curtici. Dovada că tot “Omul sfinţeşte locul”.
- Da, aşa este, producţiile sunt bune, dar mai avem ceva diferenţe pe care le vom recupera negreşit. Acest mic decalaj vine de la tehnologiile de lucru ale pământului. La Curtici, pământul este lucrat de peste 20 de ani cu maşini şi utilaje moderne, pe când la Olari doar de patru ani şi se constată în roadele culese în final.
- Şi ce producţii aţi obţinut?
- În medie la hectar am obţinut la grâu 7118 kg, la rapiță 3334 kg. Este pentru prima dată în viaţa mea când am cultivat rapiță şi sunt mulţumit de producţie, dar sunt nemulţumit că încă nu am vândut-o. La porumb am realizat 9700 kg la hectar în condiţiile în care am avut apă din precipitaţii, doar 290 de litri tot anul agricol. Consider că este un adevărat record faţă de cantitatea de precipitaţii căzută.
- Şi totuşi aţi reuşit. Cum?
- În primul rând, ne-au salvat tehnologiile aplicate, apoi prin felul cum am ştiut să înmagazinăm apa în sol şi să creăm disponibilitate la rădăcina plantei.
- Iar aţi contrazis teoria...
- Da! Teoretic este foarte greu de crezut că la media de 290 litri de precipitaţii se poate obţine o asemenea cantitate de porumb şi nu pe o parcelă-două, ci pe o suprafaţă de 2500 de hectare.
- Alte performanțe...
- Am făcut şi anul acesta investiţii din profitul realizat şi din fondurile structurale. Am cumpărat trei TIR-uri, am investit în dezvoltarea zootehniei, mai cu seamă în sectorul bovine cu vaci de carne din binecunoscuta şi performanta rasă Charolaise. Am investit, de asemenea, în modernizarea şi dezvoltarea celor două complexe de creşterea porcilor de la Curtici şi de la Iratos. S-au investit peste trei milioane de euro, bani cum spuneam, din profitul realizat, dar şi din fondurile structurale. În momentul de față putem spune că ne aflăm sus în aplicarea tehnologiilor de vârf, acum la 168 de zile iese un animal pe poarta complexului la 103 kg. Nu pretind că suntem cei mai buni, dar trebuie să se ţină cont că noi am pornit de la cultura vegetală şi am ajuns, nu întâmplător la vaca pentru carne...
- Şi sunteţi astăzi în agricultura românească CINEVA!
- Avem un crez de la care nu am abandonat niciodată, să fim eficienţi şi performanţi, să avem produse de cea mai bună calitate pentru cei care cumpără din magazinele noastre.
- Nemulţumiri?
- Cea pe care o repet în ultima vreme. Este vorba de plafonarea subvenţiilor pentru marile ferme din România, aşa cum a spus în nenumărate ocazii Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloș. În acest caz se procedează precum un croitor care întâi taie şi apoi măsoară. Condiţiile istorice ale acestor ferme mari sunt de două feluri: unele au pământul în întregime al unui singur proprietar, altele s-au format pe vechile CAP-uri, după ce foştii membri şi-au redobândit dreptul de proprietate şi au format societăţi de tip cooperatist, iar altele funcţionează cu pământ arendat şi unit în jurul unui arendaş care deţine maşini şi unelte agricole. Ce facem, destrămăm societăţi consolidate şi înfiinţăm altele mai mici, doar pentru că acolo la Bruxelles se discută pe date nerealiste? Vrem să punem pe picioare agricultura românească, atârnându-i de gât pietre de moară. S-a dovedit şi se va dovedi şi peste ani că agricultura României este singura capabilă să aducă în mod constant venituri la Produsul intern brut. Va veni oare ziua că România va hrăni optzeci de milioane de suflete???
- Nu este cazul să punem încă un ştreang de gâtul agriculturii româneşti.
M. M. Mihail
Scrisoarea lu’ Gheorghe (decembrie 2011)
Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare
Alooo! Să trăiţi miştooo!
Acu’ dă când mă făcuşi analistru dă ievenimente, nu mai scapi dă mine. Mă şăd, şi mă cujet, nu deodatălea, că’s funcoţionar public (poştar, dacă mai ţîi minte) şi nu poci să fac două deodat’(nu’mi dă voie lejea). Io că când cujet, cujet şi că când şăd, şăd. Mai ieri ierem şezut lângă o netimbrată prăfriptă din căzătura dă tesc, mă păli o cujetare versus (nu’ş ce’nsamnă da’mi place cum sună!) dă starea lu’ fermieru’ rumân. Ceti că ie ca’ la trei meleoane dă fermieri dă suptzistenţă şi semisuptzistenţă şi mă intrebam dă un’ le vine numili. Cum mă muncea, le zâsăi şi lu’ Caşalotu’ (ăl mai brava braconer dă baboi!) şi lu’ Aspesoar, carele ierea la mine pă bătătură să facem on plan dă afaceri pintru privata de’o avem pă persoană fizică. Atât îmi trebui! Aspersor zicea că vine dă la raportu’ faţă dă netimbrată.
Auzi vorbe la iel, analfabetu’, că semnează cu deştu’, cum drac’, Doamne iartă-mă, şi-o fi luat carnetu, că are şi beut? ’Cea că nu ie ţăran pă toloaca naţională să n’aivă cazan dă netimbrată. Aşa-i! Că nu ie unu’, sănătos ori nevolnic, să nu sugă, cică auzi iel la radio (ţ’am zâs că’i analfabet, la iel ziaru’i pintru…nu poci să-ţi zic!), că suntem ăi mai ăi sugători den Iuropa. Ş’aci are dreptate. Ceti, că la supt i-am tăiat şi pă sudeji şi pă nemţi. Dupe iel, ăi de suje derect dă la ţuţuroi, ie dă suptsistenţă, iar mai ieducaţii, dă suje dăn ciocănel, ie dă semisuptsitenţă. Caşalotu’, nu şi nu! Pintru iel i’o chestie dă enterpretare. Greşiră ăia de la Féméi când analizară agricultura României şi trecură suptu’ numa’n dreptu’ fermierilor. Ce urbanii nu suje? Ăia de suptsistenţă suje pă leafa dă la privat, timp ce semisuptsistentu’, suje pă leafa dă la stat, că grosu’ lu’ bujetu’i den empozitele lu’ privatu’, nu pică den cer. Uite aşa mă băgară ăştia într-o dilema, mai dilemă ca aia veche, de-o duc la on nesâmţât de telectual penzionar, carele dăşi are o mie şi un leuţ pă lună, nu dă la poştar on cinci, că’ce că pintru leuţu’ acela, dă şaişp’cezăci de procenturi la bujet şi nu’l ţine poznaru’, nu l’ar mai ţine Ăl dă Sus şi Casa. Acu’ tre’ să medeez între iei, că la abureală ie năravaşi şi scoate şişu’.
Dupe mine cre’ că adevăru’i la mijloc. A’că fermieru’ dă supsitenţă (că de iel vorbim, nu dă orăşenii cu lefi nesâmţâte), suje pă derectelea dă la cazanu’ lui, endeferent dacă pune botu’ la ţuţuroi ori traje cu ţoiu’. Pă iel îl ajută şi statu’ şi UIA, mai c’o plată la suprafaţă, mai c’o complementară, că-i esploatator dă pămânţi şi scrie la reglement că tre’ să-i dai. Semisuptsistentu’, tot la cazanu’ lui, tot cu ajutor dă la UIE şi bujetul naţional, doar că ăsta, din ce’i curje, dă şi la alţii. Io de’un par examplu! Dau la puturoşii dă Aspersor şi Caşalotu’ cât le’ncape burdihanu’. La poarta fermei ca’cum ar veni. Başca că mai ies şi în piaţă cu escedentu’, pă firma lu’A Mea, Tradişonal Ciordid Product, pă aleea privăţi den dosu’ primăriei. Başca la Loden, ăl cu LodenBliţu’, c’are vad. Drep îi că gorgoazele ie dăn ogrăzile puturoşilor dă supsitenţă, da’ ce să le fac io dacă nu ie’n stare să valorifice oportunităţili pieţii, nici acu’ când se mări cererea dă netimbrată, lăsa’i’ar UIA fără dă suptvenţii, îmbuibaţii naibii! Ce zici şefu’? Greşi?
Gheorghe.
Citeşte mai mult ...
Cronica unui prost cu studii superioare (decembrie 2011)
Haz de necaz la sfârşit de an 2011
Capitole care n-au “zguduit” ROMÂNIA
Dacă şi Comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, dl Dacian Cioloş o spune, aşa de la obraz, că anul agricol 2010 – 2011 este performant numai şi numai de la Dumnezeu, nu de la Guvern, înseamnă că noi, ca proştii, care am mai scris despre această gogoaşă umflată, avem dreptate. Şi ce dacă...
•
Acelaşi Comisar European a atras atenţia (nu ştiu cui) că lipsa forţei de muncă din agricultură se datorează şi desfiinţării şcolilor profesionale şi liceale cu profil agricol. Corect. Dar nu cumva îi vom şcolariza gratuit şi pe banii contribuabilului român, pentru alte ţări? (O întrebare prostească. Nu-i așa?)
•
Am mai spus-o şi o mai spun: Da, sunt prost cu studii superioare, dar când mă uit în jurul meu, îmi creşte inima. Spre exemplu, în satul „10 Prăjini“, uliţele sunt asfaltate, drumul principal, nu. De ce? Că este judeţean şi nu au voie localnicii să se amestece. Descopăr uluit că asemenea gogomănii există în destule localităţi rurale. Şi atunci pun şi eu o întrebare cam aşa: Cum îţi dai seama dacă vaca ta este nebună? Simplu: O duci la păscut. Vaca normală paşte iarbă, iar cea nebună o fumează. Cam aşa poţi aprecia povestea drumurilor din România.
•
S-a vorbit intens în acest an despre absorbţia fondurilor europene care ne-ar scoate din rahat (vezi Dex) Corect. Dar nu poţi toca aceste fonduri cu o „stomatologie cariată“, mă refer mai cu seamă la cei mai odioşi cămătari din toate zilele: BANCHERII. Aici sunt nevoit să recunosc că Preşedintele ţării, Traian Băsescu, a avut un discurs surprinzător, dar extrem de realist: Acești CĂMĂTARI moderni, care s-au întins în lumea largă, precum o pandemie „şi-au făcut PLINUL şi-şi iau valea“, că de, nu mai au pe cine jecmăni. Tot la capitolul absorbţia fondurilor europene ar mai trebui să vorbim, dar despre prostie şi incompetenta funcţionarilor piloşi cred că nu este cazul să mai scriu, că degeaba... Dar haz de necaz tot fac. Cică astăzi criza financiară este atât de mare, încât femeile sunt obligate să se mărite din dragoste!
•
Raportările din agricultură rămân ca pe vremea aialaltă şi, când îi prinzi, nu au niciun răspuns ca în secvenţa următoare:
− Scumpule, zice soţia, mai ţii minte ştiucile alea pe care le-ai prins astă vară, când ai fost la pescuit cu prietenii tăi?
− Sigur că da, iubito.
− Ei bine, una din ele a telefonat să te anunţe că ai devenit tată!
Aştept să fie prinşi în mod oficial şi „raportorii“ zilelor noastre. Nu de alta, dar ne furăm singuri căciula. Oare nu ştim pe ce lume suntem???
•
Am ceva şi pentru credulii, contemporani cu noi:
- Părinte, ieri am fost la o nuntă. Acolo am întâlnit o fată frumoasă foc. O voce mă îndemna la păcat, o altă îmi zicea: „Ai copii şi nevastă acasă...“
- Şi ce ai făcut, fiule?
- Am păcătuit doar cu gândul...
- Fiule! Te duci acasă şi timp de o săptămână să bei câte trei găleţi de apă pe zi.
- De ce trei găleţi, părinte?
- Pentru că aşa bea un bou!
•
Un alt capitol extrem de dureros şi care atentează la suveranitatea şi securitatea statului nostru. S-a vândut şi în acest an pământ românesc şi unii „deştepţi“ afirmă în continuare că „ce dacă rămâne tot în România“. Bă, fraţilor!!!... oi fi eu prost, dar un lucru îl ştiu, că roadele acestui pământ se duc peste mări şi zări, iar românaşul rămâne sau revine la mămăligă, la pelagră, asta până când porumbul nu intră în rezervorul bogatului. Culmea ironiei este că „ciocoiul pribeag adus de vânt“ primeşte adevărate recompense de la Guvern sub formă de prime pentru export. Vă place??? Dar aşa?
Iată spre exemplu care este diferenţa dintre COMPLET şi TERMINAT? Citiţi cu atenţie:
Dacă te căsătoreşti cu persoana potrivită, eşti COMPLET!
Dacă te căsătoreşti cu persoană nepotrivită, eşti TERMINAT!
Şi dacă persoana potrivită te prinde cu persoană nepotrivită, atunci eşti COMPLET TERMINAT.
•
Evazioniştii au rămas şi în acest an tot EVAZIONIŞTI! Cel puţin, pieţele agroalimentare sunt pline de evazionişti-cotizanţi. Guvernului, Parlamentului o întrebare: Ştiu domniile voastre care este cea mai bogată ţară din lume? Răspund tot eu: România! De peste 2000 de ani se fură, şi tot mai este de furat!!! Iată şi voinţa Celui de Sus: Citiţi povestea: Un om a căzut de pe o schelă. Singurul martor la acest accident era un copil. Poliţistul l-a întrebat pe copil:
- Cum de a murit acest om?
- L-a pedepsit Dumnezeu!
- Cum aşa?
- Că a înjurat!
- Cum a înjurat?
- Dumnezeii mă-tii de copil, nu mai scutura schela!!!
•
Ce ne aşteaptă în veleatul al 2012-lea de la Hristos încoace:
Optimiştii zic că: „Vom ajunge cu toţii să cerşim!“ Pesimiştii însă, întreabă; „De unde?“
•
Şi un discurs pentru ANUL ELECTORAL 2012
Stimaţi alegători! Guvernarea trecută a adus ţara pe marginea prăpastiei. Noi vă promitem că vom face un pas înainte!
Eu nu vă promit nimic, că nimic am şi eu... decât semnez cu drag şi vă iubesc ca întotdeauna...
UN PROST CU STUDII SUPERIOARE
În loc de editorial - Doina
De la Nistru pân' la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s'a
Că nu mai poate străbate,
De-atâta străinătate.
Din Hotin și pân' la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o ațin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii
Și străinul te tot paște
De nu te mai poți cunoaște;
Sus la munte, jos pe vale,
Și-au făcut dușmanii cale,
Din Sătmar pân' în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român săracul,
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se 'ndeamnă,
Nici îi este toamna, toamnă,
Nici e vară vara lui
Și-i străin în țara lui.
De la Turnu 'n Dorohoi
Curg dușmanii în puhoi
Și s'așează pe la noi;
Toate cântecele pier,
Sboară pasările toate
De neagră străinătate;
Numai umbra spinului
La ușa creștinului.
Își desbracă țara sânul,
Codrul - frate cu Românul -
De secure se tot pleacă
Și isvoarele îi seacă -
Sărac în țară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii,
Mânca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Și neamul nemernicia!
Ștefane, Măria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' Archimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija Sfinților
În seama părinților,
Clopotele să le tragă
Ziua 'ntreagă, noaptea 'ntreagă,
Doar s'a 'ndura Dumnezeu,
Ca să 'ti mântui neamul tău!
Tu te 'nalță din mormânt,
Să te aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odată,
Ai s'aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori
Îți vin codri 'n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toți dușmanii or să piară:
Din hotară în hotară -
Îndrăgi-i-ar ciorile
Și spânzurătorile!
Au început înscrierile la Târgul pentru Fermieri şi Industrie Alimentară AGRALIM 2012!
Târgul pentru Fermieri şi Industrie Alimentară AGRALIM 2012 va avea loc în perioada 27 – 30 septembrie 2012, la Centrul Expoziţional Iaşi. Organizat de ABplus Events sub patronajul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, AGRALIM este târgul de agricultură reprezentativ al Moldovei.
Cu 90 de companii expozante în ediţia din 2011, şi 5.000 de vizitatori, dintre care 33,54% activează în domeniul agricol şi industria alimentară, Târgul AGRALIM s-a înscris pe harta evenimentelor expoziţionale reprezentative pentru agricultura şi industria agro-alimentara din România.
Pentru ediţia din 2012, organizatorii au în pregătire:
• O suită de 6 evenimente organizate în aceeaşi locaţie (AGRO FARMA - Târg pentru Agricultură, Maşini şi Utilaje Agricole; AGRO ALIMENTA - Târg pentru Industria Alimentară şi Ambalaje; AGRO ZOO - Târg de Animale şi Păsări de Rasă, Forumul Agricol Iaşi 2012, Sărbătoarea Recoltei, Târgul de Joburi din Industria Alimentară)
• Un program complex de manifestări conexe organizate pe parcursul celor 4 zile expoziţionale (demonstraţii de maşini şi utilaje agricole, concursuri de specialitate pentru animale şi păsări de rasă, seri tematice dedicate expozanţilor, fermierilor si antreprenorilor din industria alimentară şi ambalaje).
• Un spaţiu de expunere mult mai generos, oferit de Centrul Expoziţional Iaşi (8.300 mp suprafaţă de expunere exterioară, din care 1.700 mp suprafaţă betonată, 3.000 mp teren arabil pentru demonstraţii, 2.500 mp suprafaţă de expunere pentru animale şi păsări de rasă, 2.400 mp suprafaţă de expunere interioară).
În completarea Expoziţiei, AGRALIM oferă specialiştilor şi oamenilor de afaceri din sectorul agricol şi cel alimentar posibilitatea de a afla la Forumul Agricol Iasi 2012 ultimele NOUTĂŢI din domeniile lor de activitate. Forumul Agricol 2012 se desfăşoara în primele 3 zile ale Târgului AGRALIM, fiecare zi fiind destinată organizării dezbaterilor în cadrul unei conferinţe tematice. Vor fi abordate subiecte pe teme la zi din sectorul agricol si cel alimentar. Programul preliminar al Forumului Agricol Iaşi 2012 poate fi consultat pe site-ul www.expoagralim.ro.
De asemenea, într-una din zilele AGRALIM se va desfăşura şi Târgul de Joburi în Industria Agro – Alimentară. Târgul de joburi reprezintă o oportunitate atât pentru companii de a recruta personal cât şi pentru posibilii candidaţi de a-şi crea contacte, a primi sfaturi şi a discuta în vederea unei posibile angajări.
În perioada 27 - 30 septembrie 2012, în cadrul AGRALIM, va avea loc şi Sărbătoarea Recoltei, eveniment tradiţional al toamnei, dedicat producătorilor agricoli (cu certificat de producător) care comercializează produse tradiţionale şi / sau ecologice – carne, brânzeturi, dulciuri şi băuturi, fructe şi legume, tincturi şi extrase din plante, produse apicole ş.a.
Crescătorii de animale şi păsări vor aduce la Târgul AGRALIM cele mai frumoase exemplare, la Secţiunea AGRO ZOO, iar bovinele, taurinele şi păsările pot fi înscrise la Concursul de Zootehnie în cadrul căruia vor fi evaluaţi reproducătorii din principalele rase existente în regiunea Moldovei.
În 2012, expozanţii AGRALIM şi produsele acestora vor fi promovate prin campanii de informare realizate de ABplus Events în colaborare cu partenerii media, Direcţiile Agricole, Agenţiile de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Camerele Agricole din judeţele Moldovei, în rândul a 3.760 de unităţi agricole cu personalitate juridică înregistrate în zona Moldovei, care deţin aproximativ 34% din totalul terenurilor agricole exploatate în regiune (675 mii ha), peste 1.200 ferme de animale din zonă, peste 1.100 procesatori de cărnuri, lactate, panificaţie, peşte, băuturi şi condimente din zonă, peste 940 de distribuitori şi retaileri de produse alimentare din Nord- Estul ţării.
Târgul pentru Fermieri şi Industrie Alimentară AGRALIM este realizat de compania ABplus Events, lider în organizarea de târguri şi expoziţii la nivel naţional. Printre brandurile dezvoltate în timp de ABplus Events se număra CAMEX, Seara de Excelenţă, Construct Week, INGLASS, GIS, RIFF, EFIMARK, EFICALL, ConstructionNews.ro şi DecoNews.ro.
Vă invităm să accesaţi paginile site-ului www.expoagralim.ro pentru a descoperi modalităţile de înscriere la Târgul pentru Fermieri şi Industrie Alimentară AGRALIM 2012!
Vă aşteptăm în septembrie 2012, la Iaşi, la Târgul pentru Fermieri şi Industrie Alimentară AGRALIM!
Contact:
Florentina COJOCARU
PR Executive
0374/326.060
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
Când toată lumea vorbește de rău...
....E oare prudent să vezi România ca pe o campioană??
Nu știu de ce nu vedem (și - prin asta - nu încurajăm) binele?!
Adevărat, vă spun: România viti-vinicolă de peste trei-patru ani va fi o altă țară!
Mii de hectare replantate după cele mai noi descoperiri în știință și practici agricole.
Cramele sunt retehnologizate și au dotări pentru care ne pot invidia și puterile domeniului.
Oameni bine pregătiți, români și străini, lucrează după cele mai exigente standarde.
O piață din ce în ce mai deschisă și mai sofisticată, cu un orizont de așteptare din ce în ce mai ridicat.
Ei da, această Românie este DEOCAMDATĂ necunoscută.
Noile trasee ale vinului, cramele boutique, dar și uriașii domeniului, destinațiile oenoturistice au schimbat și schimbă fața țării.
Îmi place să gândesc că, dacă am suprapune pe actuala rețea de drumuri o alta, perpendiculară, am descoperi o ţară necunoscută, cu peisaje uluitoare, cu locuri încărcate de vibraţie şi cu energii fantastice.
Această Românie va fi capabilă să-și cheme copiii din străinătate, bieți slujitori momiți de haine colorate (dar ieftine), de mașini vestice (dar second hand), de „luminile orașului” (pe care le văd de la periferie), de aura de bunăstare în general (pe care n-o pot resimți în metroul de seară care-i duce acasă obosiți, cu gândul la cei de acasă).
În vatra satului, cu slujbe bune în agricultură sau în turismul rural (și aici intră, atenție! nu doar „agro-turismul”, ci și variantele scumpe de SPA sau turism viticol), cele câteva milioane de români „de afară” ar putea reveni la statutul de stăpân, de Român și așa s-ar putea înfăptui minunea de a ajunge o națiune europeană de rangul I.
E nevoie, e drept, de o minirevoluție intelectuală. Culturală.
Dar ce-ar fi să începem prin a nu ne mai huidui țara și prin a incerca s-o cunoaștem?
La început, măcar cât moștenitorul tronului britanic....
Cătălin Păduraru
Publicitate
Revista
