unirea - REVISTA FERMIERULUI
Miercuri, 30 August 2023 12:48

Fermierul fericit 

Am petrecut mai multe ore, într-o zi frumoasă cu ploaie – căci în ultima vreme ploaia îl bucură cel mai mult pe fermierul român – la o fermă din județul Alba. Acolo parcă totul poartă un nume frumos și sugestiv pentru starea de spirit pe care am încercat-o cât timp am zăbovit pe acele meleaguri. Localitatea se numește Unirea, și ce senzație de unitate între cei prezenți am simțit; iar ferma e și mai sugestiv numită: „Ferma cu omenie”. Oamenii din spatele acesteia sunt într-adevăr de omenie, o familie, nu doar în sens figurat, ci în cel mai concret înțeles al termenului: familia Bîcu. Am povestit pe larg despre această fermă aici, promițându-vă că vom reveni cu un interviu pe care Marius Bîcu junior ni l-a acordat. Spunem junior pentru că începutul fermei se leagă de tatăl său, adică de Marius Bîcu senior.

Reporter: Nu suntem întâmplător aici, pentru că mai devreme a avut loc un eveniment organizat de DLG Intermarketing, Agraria On Tour, un format itinerant și mai mic al celui mai mare târg din Transilvania, Agraria. Voi ați fost cei care ați făcut un pas înainte, venind în întâmpinarea lor cu un spațiu și cu o temă atât de importantă azi, pentru că se tot discută în ultima vreme de digitalizare. Și nu doar tema o aduceți în atenția fermierilor, ci și experiența utilă, fără îndoială, celor peste o sută de fermieri prezenți în curtea dumneavoastră. Cum vi s-a părut?

Marius Bîcu: Am fost foarte fericiți când am văzut sala plină și ne-am așteptat să fim o sută de persoane, însă au venit aproape două sute, până la urmă. Abia am încăput toți la masă, dar faptul că există un interes din partea fermierilor de a se întâlni, a socializa și a învăța lucruri noi este foarte important. Împărtășim unii cu alții experiențe bune și rele și cred că acesta este un semn bun, o dovadă a unității noastre – legat de numele comunității noastre locale. Nu cred că este o coincidență faptul că suntem aici. În vremuri tulburi și pline de provocări, cum ar fi cele economice, politice, climatice și specifice nouă, cei care avem ferme și procesăm lapte, este esențial să fim uniți. Aceasta este prima noastră întâlnire și cred că este un pas important. Am povestit și am mâncat împreună, iar oamenii care mănâncă împreună socializează mai departe într-un mod cu totul diferit. Cred că va fi mult mai ușor de deschis o nouă relație cu un fermier, pentru că un fermier poate să pună mâna pe telefon și să spună „Marius, ajută-mă, am fost la tine acum trei săptămâni, am o problemă în fermă, nu știu cum să fac…” sau invers, poate eu îl sun și zic: „Am nevoie de ajutorul tău, îmi trebuie o cisternă de lapte…”. Cred că e fantastic să ne cunoaștem și nu se știe în lumea asta când ne-om întâlni și ne-om ajuta sau, în cel mai rău caz, mai povestim.

mb

Reporter: Unilact este o fermă, o societate, o afacere pe care tu ai dezvoltat-o împreună cu tatăl tău. Tatăl tău este prezent în fiecare zi în continuare, deși are o vârstă venerabilă. Am observat că, deși tatăl tău a avut o altă meserie și s-a ocupat de altceva în primii ani după anii '90, s-a dedicat trup și suflet afacerii începând cu momentul în care a cumpărat CAP-ul sau ceea ce a mai rămas din el în acea perioadă. Astfel, tatăl tău a fost prezent și implicat în dezvoltarea istoriei Unilact.

Marius Bîcu: Istoria companiei noastre începe cu tatăl meu și fratele său, care au avut un business în domeniul chimiei. Ei au achiziționat acest sediu ca un spațiu de depozitare aproape de locul de muncă. Au cumpărat mai mult pentru teren – erau niște dărăpănături – pentru a construi o hală, unde să poată depozita produsele chimice pe care le produceau și le vindeau. Tatăl meu a fost chimist și a lucrat o viață întreagă în cercetare, și a lucrat o viață întreagă cu oameni, fiind un lider înnăscut. El a avut întotdeauna subordonați și i-a iubit, iar aceștia l-au iubit, la rândul lor. Am învățat de la el, încă din copilărie, că în jurul nostru și în casa noastră era mereu plin de oameni, iar când tata ridica o problemă, erau zece oameni care să ne ajute. Mai târziu am aflat că acesta este un semn de leadership extrem de bun, iar tatăl meu nu a învățat asta din cărți, ci a fost un dar cu care s-a născut. Cu aproximativ 20 de ani în urmă, tatăl meu a investit banii pe care îi câștigase în agricultură și zootehnie, ceea ce nu a fost înțeles de către cei din jur, care preferau să cumpere terenuri imobiliare, case și apartamente. În schimb, tatăl meu a achiziționat tractoare, camioane și a făcut alte investiții în afaceri, datorită flerului său fantastic pentru business. Eu, din păcate, nu am avut acest noroc și a trebuit să învăț din cărți. În opinia mea, majoritatea antreprenorilor din anii '90 care și-au păstrat afacerile până în prezent sunt născuți pentru business și au fler pentru această activitate extraordinară. Unii zic noroc, dar eu cred că au fost născuți pentru asta.

Reporter: Sigur, pentru că nu poți face ceva fără să gândești pas cu pas etapele pe care trebuie să le urmezi până la a ajunge astăzi la Unilact-ul care are producție integrată. Așadar, Marius Bîcu, ce presupune Unilact astăzi? Ce înseamnă Unilact astăzi, în 2023?

Marius Bîcu: În prezent, avem două companii: una se numește Unilact, cu care am început, și una care deține fabrica de brânză, un depozit logistic și birourile din Cluj. Ambele companii sunt deținute de familia noastră. Unilact produce materia primă, adică laptele, în timp ce „Ferma cu omenie” face brânza și o comercializează. Aceste două companii au crescut împreună și continuă să se dezvolte frumos. Anul trecut a fost cel mai bun pentru ambele companii, iar noi suntem foarte recunoscători pentru asta. În timpuri dificile și tulburi, cu zeci de mii de provocări și schimbări majore, am reușit să avem două companii bune care au crescut frumos. În prezent, ferma Unilact este o fermă modernă, performantă și sustenabilă. Cred că asocierea între cele două sectoare, industria alimentară și agricultură, este benefică mai ales în vremuri de schimbare. Prețul laptelui nu ne afectează atât de mult, deoarece chiar dacă ne aliniem la prețul global al laptelui, nu avem fluctuații de la o zi la alta. Atunci când prețurile se schimbă, nu pierdem contractul și nu suntem nevoiți să căutăm alt procesator.

Reporter: Mulți fermieri au afirmat că au rămas fără contract. Procesatorul i-a lăsat fără suport și acum sunt nevoiți să-și vândă laptele la prețul dictat de acesta.

Marius Bîcu: Suntem și noi în aceeași industrie, suntem în postura de a cumpăra lapte pentru că prelucrăm aproximativ 15.000-18.000 de litri pe zi, totul în brânzeturi, jumătate din lapte vine de la ferma noastră, jumătate îl cumpărăm de la fermieri din zonă. Prin intermediul acestei legături cu fermierii din zonă, ne-am trezit că alți fermieri, cu care nu avem relații contractuale, ne sună,  „te rog să ne iei laptele că ne-am trezit că nu mai vine nimeni după el”. Nu „hai să negociem un preț”, ci „ia-l de aici până-mi găsesc un alt furnizor”, pentru că laptele este perisabil și trebuie procesat în 24-48 de ore. Aceasta este o perioadă dificilă, care nu se va așeza curând. Cred că după Paști vom asista din nou la schimbări în tranzacția de lapte ca materie primă. Eu cred că situația este dificilă, dar nu este cauzată de politicieni sau de vreo politică anume. Vine de la raft. Produsele sunt extrem de scumpe, anul trecut am avut niște creșteri de costuri fantastice, s-au mărit costurile cu energia, cu laptele, cu resursele umane. Totul a crescut, s-au mărit prețurile, și am ajuns într-un blocaj în care oamenii nu mai cumpără. Când magazinele își reduc vânzările, apar creșteri repetate ale prețurilor. Acum trebuie să ajungem la un echilibru, iar prețurile trebuie să scadă până când se ajunge la o situație normală. Dar, în ultimii ani, nu prea mai știm ce este normal și cum să comparăm situațiile. Ne putem referi la anul 2018 sau la 2020, când consumul a fost mare, pentru că oamenii stăteau acasă și mâncau... nici nu mai știm cu ce an să comparăm sau cu ce lună, ca să fie o comparație bună.

interviu4

Reporter: Să vorbim despre un fapt pe care l-ai menționat mai devreme: există două entități distincte, Unilact și Ferma cu Omenie, una producând, iar cealaltă procesând și vânzând. Divizarea în acest fel aduce o plusvaloare mai mare în afacere? Este benefic să le ai separate în acest fel? Deoarece am observat și există povești de succes în care acestea sunt integrate într-o singură societate. Voi le-ați împărțit între senior și junior?

Marius Bîcu: Noi ne împărțim întotdeauna responsabilitățile între senior și junior. Tatăl meu m-a chemat să intru în compania asta – eu făceam altceva înainte –, în momentul în care a construit fabrica de lapte, era un program cu fonduri europene…  El mi-a spus: „Sună bine, dar eu nu mă bag! Hai tu, că eu nu sunt familiarizat cu aceste proceduri și documente”. Atunci am decis să vin în companie și să construiesc fabrica împreună cu el. Iar asta s-a întâmplat în urmă cu 20 de ani, adică în 2002, atunci am venit eu în companie.  Deoarece aveam o afacere în construcții, mi-a fost destul de ușor să înțeleg procesul. Dar eu am venit să construiesc fabrica, nu să o conduc.

Reporter: Și n-ai predat cheia? N-ai zis: „Tata, gata, ia cheia”?

Marius Bîcu: Ba da, asta a fost intenția, am terminat, era totul autorizat, totuși tata a zis: „Dacă tot ai făcut-o, tu știi fiecare colțișor, fiecare robinet, eu nu prea știu ce e aici… nu rămâi să o conduci?”, și am zis: „Da”. Și tata a fost așa de deștept atunci și a zis: „Tu te ocupi de ea, eu mă ocup de fermă, nu intrăm unul peste altul. Dacă vii, asta e regula… Ăsta e businessul tău, ăsta, al meu”. Am făcut conturi separate, am făcut parteneriate separate, nomenclatoare de furnizori… Acum nu știu dacă este o rețetă de succes, în general, să fie două firme, să fie trei, să fie un grup de firme, să fie unite sau nu. Din punctul meu de vedere, pentru moment asta e cel mai bine. În viitor probabil vom schimba lucrurile și va trebui să facem un grup de firme. Dacă mai intervine și altă activitate, și dau un exemplu, dacă facem un magazin propriu, atunci trebuie să fie alt SRL. Nu cred că e bine să fie al fermei. Dar lucrurile astea se schimbă de la an la an. Deci cine ar defini o rețetă de succes să ai două companii? Așa ni s-a potrivit nouă. În principiu, e bine în afacerea de familie să împarți responsabilitățile. Cine face marketing face marketing; cine face achiziții face achiziții. Pentru că pe măsură ce afacerea merge de la o generație la alta, nu mai sunt doi membri de familie în afacere, vin trei, patru, vin niște nepoți și atunci e bine să împarți sarcinile și responsabilitățile de la bun început, nu să facem toți de toate.

Reporter: Într-o vreme, fiecare firmă făcea parte dintr-o altă cooperativă, fiecare cu treaba sa, cum este acum?

Marius Bîcu: Am fost în două cooperative, acum nu. La început am fost membri în cooperativa Someș-Arieș, iar acum suntem, cu Unilact, ca fermieri, în cooperativa Podișul Transilvaniei. E o cooperativă de fermieri care se concentrează pe agricultura vegetală, în mare parte, iar Someș-Arieș este o cooperativă care se axează pe producția de lapte.

La un moment dat, în evoluția unei ferme, eu cred că, din mai multe puncte de vedere, este ok asocierea cu alți fermieri și cooperativele sunt ceva nou în România, și ele încep să funcționeze din punct de vedere economic. Podișul Transilvaniei este o cooperativă nouă, cu ambiții foarte mari, și cred că o să reușească. Someș Arieș e o cooperativă tot mare și veche, de zece ani funcțională, cu mulți fermieri asociați, acolo, o bună parte din timp, am fost și membru în Consiliul de administrație și mi-a prins bine să învăț ce înseamnă asociere, cu bune, cu rele, să văd cum se conduce o companie de genul acesta...

interviu5

Reporter: Și cât de greu este să-i ții uniți pe toți membri, pentru că asta-i o meteahnă veche a românilor?

Marius Bîcu: Tot la leadership ajungem. Așa cum tatăl meu poate să țină o echipă mare de oameni în mână, fiind născut pentru asta, după părerea mea, și acolo a existat un lider fantastic, Dan Țandea, Dumnezeu să-l ierte. Eu cred că el a fost fondatorul cooperativei, sufletul cooperativei, mi-a fost prieten foarte bun și eu am suferit tare mult când… Eu am stat de dragul lui Dan și după aia n-am mai putut să rămân, nici în conducere, nici în cooperativă, pentru că mie fără el mi s-a părut că nu mai are niciun farmec. Asta a fost o ruptură în sufletul meu…

Reporter: Bine, asta a fost o legătură sufletească pe care ai avut-o cu liderul cooperativei Someș Arieș, dar dincolo de lucrul acesta, sigur că trebuie să ne gândim că orice lucru bine făcut până la un moment dat trebuie căutat și dus mai departe, măcar la nivelul la care a fost condus și coordonat, pentru că până la urmă principiul cooperației, al cooperativelor, este acesta: nu numai de a vinde și a cumpăra împreună, ci și de a construi împreună. Lucru care se întâmplă destul de rar, trebuie să recunoaștem.

Marius Bîcu: Se întâmplă destul de rar pentru că este extrem de dificil să construiești o cultură organizațională într-o cooperativă. Leadershipul extrem de bun ajută la treaba asta, dar nu e totul, adică întotdeauna când sunt 100 de oameni asociați, sunt patru care nu vor să faci investiția aia. Există o guvernanță a corporației respective, o Adunare generală, niște membri în Consiliul de administrație, un director general, un președinte, fiecare cu responsabilitățile lui, și nu votăm pentru o investiție, pentru că e o decizie a celor care conduc compania. Iar lucrul ăsta e greu de înțeles, adică să decidă alții. Dacă eu fac parte din cooperativă și nu vreau să cumpărăm utilajul ăsta: „De ce să-l cumpărăm? E și a mea cooperativa…”. Până la urmă, eu cred că e greu de acceptat și într-o firmă în care sunt 15 acționari… E firma ta și nu poți să faci ce vrei. E greu și pentru mine, că și eu am patru manageri în companie și nu mai fac ce vreau eu, cel de la financiar știe mai bine ce trebuie făcut, cel de la producție știe mai bine, cel de la vânzări știe mai bine – mărturisesc, câteodată nu-mi place, dar asta e, e meseria lor, trebuie să și-o facă. Eu cred că la cooperativă s-au depășit barierele de tipul ăsta, atunci când e vorba de achiziții – pentru că toată lumea a văzut că poate să cumpere la un preț mai mic – sau când e vorba de vânzări – cooperativa Someș Arieș se mișcă foarte bine și colectează aproximativ 30.000 de litri de lapte, îl livrează la procesator, ceea ce e fantastic, nu cred că mai face cineva în România asta, cu transport propriu, camioane proprii, adică nu mai vând lapte, vând lapte plus servicii, plus servicii de laborator, plus calitate asigurată, deci nu mai vinde doar materie primă, vinde materie primă plus pachet de servicii, e super ok, și acolo e de comun acord și acceptat că așa trebuie făcut, că are un efect economic benefic pentru toată lumea –, în schimb, la investiții sunt încă reticențe, așa cum am spus.

ferma omenie

Reporter: De unde a venit denumirea „De la ferma cu omenie”?

Marius Bîcu: Spun cu drag povestea, pentru că e o poveste dragă mie și e o poveste care mi-a schimbat viața și mi-a schimbat compania, și atunci mi-e mai mare dragul s-o spun. Cum am ajuns noi de la „De la fermă” la „De la ferma cu omenie”: am trecut printr-un proces de rebranding, ne-am schimbat identitatea, ne-am schimbat ambalarea, ne-am schimbat fața la raft a produsului nostru acum vreo 7 ani…

Reporter: Dar până acum 7 ani, înainte vreme, când ați început procesarea, aveați făcute etichete…

Marius Bîcu: Am avut un brand Unilact la începuturi, după aia brandul „De la fermă” a fost făcut de o companie din Germania, acum 12 ani, și au venit la un moment dat mai multe produse noi, o altă gamă, și am simțit nevoia că ar trebui împrospătat, trebuie făcută ordine în linia de produse de ambalaje. Noi facem brânză de burduf, telemea, brânză proaspătă și din când în când trebuie aranjate. Și am apelat la un specialist în packing și branding din București, a venit la noi în vizită, pentru că a zis: „Nu pot să lucrez cu voi, dacă nu vă cunosc”. A venit să ne cunoască, să vadă ce posibilități de ambalare avem, ce tehnologie, să cunoască firma, să-l cunoască pe tata, să ne cunoască colegii. În primul rând, e necesar să ne cunoaștem, ca să putem deschide o relație de colaborare. Și a vizitat ferma, a vizitat fabrica, a văzut tehnologie, a măsurat – chestiuni tehnice la început, apoi a venit ora mesei și la ora mesei – pe atunci mâncam la mama acasă – i-am zis: mergem să mâncăm la mama. Am mers și când am venit înapoi am făcut o masă mare, am pus toate produsele noastre ambalate, toate produsele desfăcute, le-am degustat și... păreri. Au fost 12-15 în jurul mesei, toți colegii implicați în proiectul ăsta, și după întâlnirea asta Ianoș s-a ridicat și a zis: „Eu cred că faceți o brânză de burduf extraordinară, e mult peste necesarul din piață, este prea bună. Brânza telemea e o telemea care se făcea mai de mult, nu cred că e adaptată la cerințele de acum. Cerințele de acum sunt cu apă mai multă, să se topească în gură, aici, ori lucrăm să ne ducem spre ce vrea piața, ori rămâneți pe o nișă de telemea tradițională. Asta trebuie să discutăm. Și apoi, faceți un cașcaval care e cam nemâncabil…” – și atunci toți am rămas așa..., de produsul nostru… Dar omul a spus ce avea pe suflet. A spus „asta să nu mai faceți, să nu mai faceți brânză din asta că le strică pe celelalte două”. N-am zis nimic …ne-am luat-o… și colegii ziceau „ce arogant, cum să zică ăsta așa ceva de noi?” – „Și ce-ai fi vrut, să nu ne zică?” Și a avut dreptate. Cașcavalul nu se ridica la nivelul la care făceam brânza de burduf și telemeaua și în vreo două luni am și desființat linia aia, am scos utilajele de cașcaval și n-am mai făcut, nici nu reprezenta un volum mare din afacerea noastră și ocupa mult loc în fabrică, și a fost un șut în fund, să scăpăm, să luăm decizia mai ușor. Și după câteva zile am primit un e-mail de la Ianoș care-mi zice așa: „Am fost în vizită la tine, mulțumesc că m-ai primit și vreau să-ți spun ce am simțit. Voi aveți o fermă, funcțională, o administrează taică-tău, să-i dea Dumnezeu sănătate, animale faine, îngrijite bine, dar ferma aia nu e de pus în poză, nu e la poalele Alpilor, n-are pădurea în jurul ei. Nu o putem pune pe ambalaj. Am fost în fabrică. Curățenie super. Totul îngrijit, oamenii lucrează relaxat, zâmbesc, vorbesc deschis, nu-s speriați. N-ai tehnologie de ultimă oră, n-ai roboți, nu e de pus pe ambalaj ce tehnologie ai, au alții mult mai mult decât ai tu. Nu putem pune asta”. Și ultima frază a fost: „Ce am văzut la tine n-am văzut la nimeni. Nimeni nu m-a dus, de când sunt, la mamă-sa acasă la masă. Și oameni ca la tine să fie deschiși, să vorbească, să zâmbească n-am văzut niciodată. Animalele îngrijite cum trebuie, chiar dacă n-au cel mai fain grajd și cea mai faină casă. Și atunci, dacă vrei să scriem De la ferma cu omenie pe ambalaj, lucrăm. Dacă nu, să fii sănătos! Și ce am făcut până acum nu te costă nimic”.

Reporter: Scurt!

Marius Bîcu: Și am stat, m-am uitat, mi-a plăcut și am zis: „Da, mergem înainte”.

Reporter: Și iată cum s-au legat lucrurile, pentru că ele au venit corect din partea unuia care a fost străin până v-a călcat pragul, după care el s-a integrat practic în colectivul acesta, constatând cum funcționează lucrurile. Un alt lucru pe care astăzi Marius Bîcu l-a spus fermierilor, și sunt puțini care fac lucrul acesta, am mai întâlnit în țară oameni așa deschiși ca voi, în sensul că ați venit cu un pachet, nu le-aș spune recomandări, ci niște sfaturi spuse din suflet, legate de „trebuie să funcționeze pe mai departe”, în condițiile actuale, cu prețuri mari, la toate inputurile, cu prețuri mici la materia primă și cu niște procesatori care n-au mamă, n-au tată, și care în condițiile în care a scăzut prețul, asta au făcut și ei. Sau te trezești în situația că nu mai e contract, doar ei au dreptate, „de mâine nu ai decât să faci ce vrei cu laptele…”. Sunt câteva puncte foarte importante pe care fermierii cred că le-au învățat astăzi din expunerea pe care ai făcut-o, că banii nu trebuie ținuți doar la o bancă, dacă ar fi doar să ne folosim de o singură expresie.

Marius Bîcu: Eu cred că noi, în calitate de procesatori, simțim cu totul diferit față de fermieri situația economică actuală. Adică, spuneam la început, am crescut prețul, am scăzut volumul. A mai venit o scumpire și iar am crescut prețul, că n-am avut ce face, a trebuit pusă în preț orice schimbare. Și ne-am trezit la sfârșitul anului trecut că am făcut bani mai mulți, dar volumele noastre au scăzut. Adică muncim mai puțin în fabrică. Și situația a devenit dramatică în decembrie, când noi ne-am pregătit cu stocuri și am vrut să fim pregătiți pentru Crăciun, pentru toți clienții noștri, și ne-am trezit că toți clienții noștri n-au mai cumpărat. Și n-au mai cumpărat pentru că nici clienții lor n-au mers în magazin și n-au mai cumpărat. Și atunci, în decembrie, în loc să fie gol depozitul din fabrică, cum era de obicei, cu rafturi goale, de ziceam „nu mai avem, s-a terminat, a fost Crăciunul, ce să facem?”, anul ăsta am rămas cu stoc. Și n-am fost singurii. Toată industria alimentară, nu numai producătorii de lapte, au cam rămas cu stoc. A fost mâncarea scumpă și lumea a cumpărat mai puțin, e simplu ca bună ziua! Iar când nu mai ai de lucru în fabrică,  ce faci, cumperi lapte în continuare? Și-l plătești și foarte scump? Uite așa piața le-a dat o palmă procesatorilor, iar ei au dat-o mai departe. Ce să facă? Eu cred că economia de piață le va regla pe toate, dar vremurile sunt extrem de tulburi. Nu știm dacă luna viitoare o să fie trei lei sau un leu cincizeci, laptele… Presupun eu – având niște date – că în șase - șapte luni se aranjează lucrurile ca să putem trăi toți. Dar e presupunerea mea, care e extrem de subiectivă, nu e lege. Iar în discuția mea de azi cu fermierii le-am zis ce am simțit eu din piață și ce cred eu că e bine să facem în viitor, ca să ne salvăm businessurile, să ne salvăm fermele, să mergem mai departe. Cred că viața noastră a fost foarte simplă până acum. Am avut, de când am deschis afacerile, o creștere liniară, frumoasă: 4 vaci, 10 vaci, 70 de vaci, 107 vaci… Majoritatea fermelor au mers bine, excepție au fost cele care s-au închis.

140A4859

Reporter: Cum mai spunea un coleg și prieten din Cluj, „să ne uităm și cu ce mașini vin”. Adică unii își iau ultimul răcnet, alții dau de bani și-și cumpără ceva mai modest, dar să fim serioși: toată lumea s-a capitalizat…

Marius Bîcu: Da, și eu acum 20 de ani aveam o mașină de vai mama ei, iar colegii mei veneau cu bicicletele, cei care aveau biciclete. Acum toată lumea vine cu mașina. Așa a fost viața noastră. Bunicii noștri, moșii noștri n-au trăit viața asta de prosperitate, prosperitate, tot mai bine în fiecare an. Nu trebuie să ne ascundem, mai bine ca acum nu cred că ne-a fost vreodată de când suntem noi. De aia avem și casa, și mașina, și ferma, și rezultatele pe care le avem. Și fac o paranteză acum, îmi aminteam că în momentul în care am făcut fabrica nu știam să facem cașcaval, nu știam să facem nimic. Și tata avea un prieten care mi-e și mie prieten acum, la Fetești, și tata l-a sunat: „Fane, trimit doi oameni la tine, te rog învață-i să facă cașcaval că ăștia fac numai porcării”. Și mi-amintesc că i-a trimis cu trenul și, ghici ce, acolo trei zile au mâncat cașcaval, că aia a fost… Deci, alea erau vremurile de la începutul fabricii, de acum 20 de ani. N-au fost acum 200 de ani. Adică, n-am avut mașină să-i trimitem cu mașina, n-au stat la hotel, au stat în fabrică, ce știu pe unde au dormit, au făcut brânză și au venit mai deștepți acasă. De la asta am plecat, nu trebuie să uităm de unde am plecat! Și încă sunt la noi amândoi… cred că și șeful fermei, Marius Ganea, a fost cu ei, dar nu pot să confirm…

Reporter: Așa, ai zis că a mers bine până acum. De acum, nu?

Marius Bîcu: Dintr-odată vine peste noi război, criză climatică, criză macroeconomică, că nu știm ce naiba se întâmplă că nu mai cumpără oamenii nimic. O frică, că la urma urmei, oamenii își iau salariul, dar nu mai cheltuie așa cum au cheltuit, pentru că au emoții, le e frică și pentru că se știe ce se întâmplă, și n-au mai trăit vremuri din astea. Nu suntem învățați cu prețul ăsta la energie, nu suntem învățați cu salariile astea… n-am mai trăit vremuri din astea. Și atunci, ce mi-am pus eu ca intenție pentru ziua de astăzi, când mă văd cu mulți fermieri, am zis: noi le deschidem ușa și pentru fermă, și pentru fabrică, hai să împărtășim tot ce știm, din discuțiile pe care le avem cu fermierii, și i-am îndemnat și pe colegii mei, „intrați în discuție cu cât  mai mulți oameni, să învățăm cât mai multe unii de la alții”, că vremurile nu vor fi ușoare și e bine să avem la cine apela când avem nevoie de ajutor, și e bine să ajutăm în momentele astea, dacă putem, că dacă ne plângem că lucrurile merg rău, nu-i pasă nimănui.

Reporter: Hai să punctezi toate acele elemente pe care le-ai propus fermierilor.

Marius Bîcu: Eu le ziceam fermierilor că în momentul acesta e foarte important să ai mai multe produse de vânzare. Adică să nu ne rezumăm la laptele vândut în cisternă. E foarte simplu: vine cisterna la 6 dimineața, ia laptele, pleacă și-ți dă banii în cont peste 35 de zile. E foarte comod, dar în momente de instabilitate economică, e bine să avem mai multe produse. Adică, să nu ai numai lapte materie primă, o factură pe lună și să te bazezi pe aia. Le ziceam că poate e bine să te gândești să vinzi vițeii, să nu-i dai la abator să primești x lei pe kilogram, să te gândești că poate e mai incomod, dar poate poți aduce valoare adăugată mai mare dacă îi vinzi la tine în sat, dacă-i vinzi la vecin, dacă te gândești să faci o mică procesare artizanală. Vorbesc de iaurt în borcan: e una să vinzi cu 15 lei kilogramul de iaurt în borcan și una e să-l vinzi cu 2-3 lei la procesator. N-o să vinzi tu un TIR de iaurt în borcan, poate faci de 50 de lei pe zi azi, dar azi cu azi se adună 1500 de lei cu care poți să-ți trimiți copilul la școală, indiferent ce se întâmplă cu procesatorul, cu cine plătește – cine nu plătește, ăia sunt bani la tine în curte, ai vândut la tine în sat, ai vândut la vecini, la prieteni, că ai mai tăiat un vițel și treaba asta în lumea noastră se poate face civilizat. Am cunoscut fermieri din Italia, am cunoscut fermieri din Belgia care duc animalele la abator, le taie și le iau înapoi și le dau la prietenii lor, și la hotel bun, și la restaurantul bun, că numai el știe cum și-a crescut animalul.

Reporter: Pot să facă și alte produse din ce preia de la abator.

Marius Bîcu: Cei pe care i-am cunoscut eu postau pe Facebook: „Dragi prieteni, tăiem 4 miei. Cine vrea, duminică la fermă”, și îi duceau la abator, îi aduceau tranșați, curați, în săculeț de plastic și veneau clienții pe comandă, la prețul de 5 ori sau 3 ori față de supermarket, că știu ce i-am dat de mâncare, l-am îngrijit și tu l-ai văzut, mă cunoști. Și atunci, de la produse mergem la următorul pas: să ai și altfel de clienți, nu numai clientul procesator de lapte și abator. Că de obicei astea sunt două facturi principale ale fermei: abatorul și procesatorul de lapte. Și chiar dacă diversificarea vine cu un efort, chiar dacă vine cu o mică investiție, chiar dacă vine cu o mare bătaie de cap, eu cred că e bine să fie acolo.

vaci pasune

Reporter: E o bătaie de cap, după care lucrurile merg de la sine.

Marius Bîcu: S-ar putea nici să nu meargă, s-ar putea să fie o prostie, dar ai încercat să mai faci altceva decât să te plângi că procesatorul nu-ți dă bani destui, nu ți-i dă la timp… cred că este și altă portiță, o mică parte, o anumită parte din producție să fie acolo. Vorbeam de Dan Țandea. La el acasă, seara la muls, stăteam cu el după muls la terasă și veneau oamenii din sat, din Cluj, stăteau la poveste, stăteau la bere, stăteau la fermă câteva minute că era seară și era plăcut și își lua laptele. Eu nu cred că Dan avea nevoie de banii ăia neapărat de la prietenii din sat sau din Cluj, dar oamenii aveau nevoie, voiau lapte de la el din fermă, de la Dan. Și voiau poveste cu el, și voiau să stea seara acolo și era o altă nevoie acoperită, nu doar de a bea lapte și a-ți astâmpăra foamea. Și eu cred că asta aduce valoare adăugată, aduce siguranță și nu-ți mai ia nimeni treaba asta. Dacă ai alte produse ai alte tipuri de clienți, și eu am o amintire de când eram eu foarte mic, bunicul meu avea o vie și trăia din via aia foarte bine. Și moșul avea clienți, eu nu știam ce-s clienții, eram copil, și clienții lui erau clienți care veneau să cumpere vin din sat, că făcea vin bun, și toamna venea alt tip de clienți, niște clienți mai de pe la munte, oameni care tăiau lemne și care aveau animale pe la munte, ciobani, și ăștia nu aveau vie pe acolo, că erau sus, în Munții Sebeșului, și veneau niște familii la cules de vie cu noi. Noi mergeam la cules de vie două-trei zile și ne trezeam că vin clienți. Și moșul îi ducea în vie și le spunea: culegeți ce vreți voi. Voi ați venit… buna îi punea la masă și mâncau cu noi la masă, era o sărbătoare. Culesul viei era un spectacol.

Reporter: Totdeauna a fost… o sărbătoare.

Marius Bîcu: Așa am învățat eu de mic că se îngrijeau clienții. Ăsta era felul în care moșul meu îngrijea clienții. Și eu cred că asta trebuie să facă fermierii și în ziua de azi. Să ai clienții ăia pe care-i pui cu tine la masă, ăia de stai cu ei la o poveste, chiar dacă-s locali, chiar dacă sunt puțini, chiar dacă nu-ți cumpără toată producția fermei. Tu ai o fermă mare – nu au fost aici fermieri cu o vacă – și cred că e foarte important să avem clienți mulți. Și ziceam și de procesator: ai un procesator mare, o multinațională, dar vinde puțin și la un procesator din orașul vecin. Ai doi procesatori? Nu e nicio problemă în ziua de azi. Acum trei ani nu se puteau face două contracte, acum s-au schimbat vremurile, poți să ai patru, dacă vrei. Și asta am pus pe ecran de la început: vremuri grele. Care e oportunitatea azi? Și cred că orice om de afaceri, orice om, în general, ar trebui să se gândească ce oportunitate are, ce a venit nou, în loc să ne plângem. Că dacă ne plângem nu se rezolvă nimic. Și ultima chestie pe care le-am zis-o fermierilor e că ar trebui să se gândească la piața locală. Adică vinzi laptele la o companie multinațională într-un oraș mare, vinzi animalele la un abator, dar să te gândești și la piața locală. Ce înseamnă piață locală? Să faci un mic magazin la tine în sat, să faci un mic magazin la poarta fermei. Noi, când a început magazinul, aveam în holul unde facem livrările, pe unde intră camionul, un frigider vechi pentru sucuri și în frigider puneam din ce produceam și veneau oamenii, că „hai că vreau să cumpăr și eu”, și după câteva vreme ne-am pus casa de marcat, după aia am făcut magazin, după aia am făcut și plata cu cardul, după aia am făcut și livrări la domiciliu, și magazin online, și iată așa, din nimic, dintr-un frigider vechi de suc, ne-am trezit că avem un magazin care e în Top Ten clienți, cam pe acolo se mișcă, pe locurile 8, 9, 10. Și noi avem clienți în toată Europa, avem clienți în retailul modern, avem clienți mari, dar magazinul nostru contează. Am început de la nimic, de la niște brânzici într-un frigider. Și de asta zic, eu cred că toți fermierii trebuie să fie atenți la piața locală și la satul lor, și la orașul de lângă. Și dacă este atent la piața locală, piața locală te răsplătește cu valoare adăugată foarte mare. Adică dacă mergem la un distribuitor și distribuitorul duce la un supermarket și clientul tău merge la supermarket, banii îi fac supermarketul, distribuitorul și mai rămâne ceva pentru tine. Clientul plătește un preț mare și e nervos că de ce e așa scump. Și atunci, dacă rupi lanțul ăsta – o parte, nu poți tot, dar pe o parte din business, pe 5%, 3%, 10% să dai la vecinul și vecinul să-ți dea banii, e valoare adăugată fantastică, nu numai de bani. Omul ăla îți apreciază calitatea, omul ăla te cunoaște, omul ăla vine și în următoarele 5 luni la tine orice ar fi. Eu cred că cu astea trei schimbări în viața fermierului: cu clienți mai mulți, cu produse mai multe și cu o piață locală abordată sănătos, pe termen lung, eu cred că se poate câștiga o notorietate, un brand, o recunoaștere în zonă și poate că atunci se duce peste 10 ani jumătate-jumătate, însemnând jumătate la procesator și jumătate vând eu, că știu, că am deja doi clienți restaurante, patru hoteluri, oameni care vin la mine, am niște grupuri care vin în vizită – dar nu se întâmplă peste noapte. Și toate lucrurile astea, peste 5-10 ani nu se pot întâmpla în niciun fel dacă fermierul nu respectă o condiție: să rămână sănătos. Și asta am urat la toți, le-am dorit din tot sufletul, să aibă mare, mare grijă de ei. Că suntem foarte tentați când e greu să stăm tot timpul la lucru și mai uităm să mâncăm, mai uităm să facem mișcare, mai uităm să stăm cu cei dragi și ne trezim dintr-odată că nu mai suntem sănătoși și, Doamne ferește!, că dacă nu mai ești sănătos nu poți să ai grijă nici de familie, nici de fermă, nici de clienți, nici de piață, nici de produse și nici de nimic. Și atunci, cred că un fermier fericit e un fermier sănătos.

Reporter: Nu vreau să concluzionez, pentru că lucrurile spuse de tine sunt edificatoare pentru ce înseamnă și agricultura, și viața de fermier, dar, în general, lucrurile trebuie să funcționeze cu oameni sănătoși, pentru că numai așa pot fi fericiți. Îți mulțumim foarte mult, Marius Bîcu, pentru că ai avut bunăvoința de a împărtăși cititorilor noștri lucrurile acestea minunate pe care le-ai trăit și pe care ai vrut să le dai mai departe, ceea ce este minunat, pentru că, repet, nu toți fac lucrul acesta.

Marius Bîcu: Eu cred că e minunat să împărtășim cu cei din jurul nostru tot ceea ce știm, cred că e benefic pentru noi că avem porțile deschise mereu, nu numai în Agraria On Tour, primim studenți, primim grupuri de elevi când e „Școala altfel”, primim profesori care-și fac lucrări la noi și primim și concurenții în vizită, la noi în fabrică și în fermă, și facem treaba asta cu o așa deschidere, pentru că știm că oamenii ne pot fura rețetele, oamenii ne pot copia tehnologia, oamenii ne pot copia ambalajele, dar nimeni nu ne poate lua omenia. Și omenia e lucrul la care ținem cel mai mult și de asta le spun mereu: bine ați venit!

 

Articol de: ȘTEFAN RANCU, realizator Radio Antena Satelor

 

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – mai 2023
Abonamente, AICI!
Publicat în Interviu

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) împreună cu Asociația Crescătorilor de Ovine „Păstorul Crișana” Arad, cu sprijinul altor forme asociative ale crescătorilor de ovine din România, organizează în perioada 25-27 noiembrie 2022, în curtea MADR, târgul „Stâne, Gusturi și Tradiții românești”. Astfel, MADR continuă campania de promovare a produselor agroalimentare românești și de creștere a accesului românilor la alimente de calitate obținute pe plan local, sub denumirea „Produs românesc – Bun pentru tine, bine pentru fiecare!”

Fermierii din județele Alba, Arad, Botoșani, Brașov, Dâmbovița, Gorj, Harghita, Neamț, Olt, Sibiu, Vâlcea refac unul dintre drumurile parcurse de ciobani cu sute de ani în urmă, pornind pe un traseu de sute de kilometri de-a lungul munților Carpați, poposind în mijlocul Bucureștiului, în curtea MADR, cu tolba plină de povești și bunătăți de la stână. Astfel se aduce în atenția bucureștenilor și nu numai farmecul uneia dintre cele mai vechi îndeletniciri ale poporului român, păstoritul.

Timp de trei zile, vizitatorii târgului „Stâne, Gusturi și Tradiții românești” au ocazia să experimenteze viața la stână, unde timpul pare că se oprește în loc, având toate ingredientele necesare, ca de pildă produse tradiționale pregătite ca la stână: bulz, pastramă, mici pe grătar, precum și muzica populară. Atracția târgului pare că va fi un ceaun în care se va prepara tocanul, mâncarea de bază a ciobanilor.

Așadar, iubitorii de tradiție, de viață petrecută în satul românesc, precum și de produse pregătite după rețete tradiționale vor descoperi viața bacilor și a băcițelor din plaiul mioritic și se vor putea delecta cu o varietate de produse din lapte și carne de oaie precum: caș proaspăt, urdă, telemea de oaie proaspătă sau maturată, brânză de burduf în membrană naturală, cașcaval, lapte bătut, smântână, telemea de capră sau pastramă de oaie proaspătă sau afumată, mezeluri, mici, tocan de oaie, sloi de oaie.

Asociația Crescătorilor de Ovine „Păstorul Crișana” Arad este implicată în dezvoltarea sectorului zootehnic și derulează programul de ameliorare al rasei Țurcană. Totodată, a aderat la diverse forme asociative internaționale care au drept obiectiv stabilirea unor indicatori de performanță privind producția de lapte de ovine. Prin implicarea în campania inițiată de MADR, asociația și-a propus să contribuie la consolidarea lanțului scurt de aprovizionare, prin întâlnirea directă dintre producătorul de produse din specia ovină și caprină și consumator.

O parte dintre preparatele din carne și lapte sunt atestate ca produse tradiționale, iar cei interesați pot afla mai multe detalii despre acestea, dar și despre producători, accesând Registrul Național al Produselor Tradiționale pe site-ul www.madr.ro, precum și în aplicația CPAC, care poate fi descărcată pe telefonul mobil.

Bunătățile de la stână pot fi asezonate cu vinurile de la cramele Lucaci și de la Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Blaj, cu o tărie de la Trămuța sau, de ce nu, cu un pahar de suc de la Voinești.

Asociația Producătorilor de Telemea de Sibiu oferă vizitatorilor unul din cele zece produse românești recunoscute la nivel european, Telemeaua de Sibiu – Indicație Geografică Protejată.

Pe lângă produsele din lapte și carne de oaie sau capră, la târgul din curtea Ministerului Agriculturii vor fi legume și fructe aduse de producătorii din Olt, Dâmbovița și Vrancea. De asemenea, de la târg nu pot lipsi produsele de patiserie, precum Cozonacul Domnesc din Botoșani, cu renumitele poale în brâu sau alivenci, atestate tradițional de MADR.

Casa de Comerț Agroalimentar Unirea va fi prezentă cu stand, de unde vor putea fi achiziționate produse precum: gemuri, dulcețuri, conserve, fructe uscate, mere, legume și verdețuri aduse de producătorii români care au contracte de colaborare încheiate cu Casa Unirea.

Având în vedere sezonul rece, de la târg vă puteți procura articole de îmbrăcăminte obținute din pielicele de ovine.

targ stane

Atmosfera și voia bună vor fi întreținute de Ansamblul Nedeia, de solistul Robert Târnăveanu, de grupul de chitariști „Zâmbete și acorduri” din comuna Sadu, județul Sibiu, precum și de mulți alții. 

Târgul „Stâne, Gusturi și Tradiții românești” va fi deschis în perioada 25-27 noiembrie, între orele 9.00 - 19.00.

 

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Eveniment

Într-o zi caniculară de august, retras la răcoare și sorbind o gură de cafea în biroul de la fermă, mi-am aruncat ochii pe știrile agricole din ultima perioadă și întâmplător mi-a sărit în ochi, pe site-ul Economica.net (știre apărută pe 19 august 2021), o declarație fermă și entuziastă a actualului director general delegat la Casa de Comerț Unirea, doamna Eliza Constantinescu, care arăta că ,,... se urmărește eficientizarea societății și reducerea pierderilor și se lucrează intens la un program și o strategie proprie de dezvoltare pe analize certe care să aducă plusvaloare companiei și imediat ce va fi gata se va face publică această strategie”.

Am căzut pe gânduri și am încercat să rememorez istoria atât din stânga, cât și din dreapta situației, a celebrului proiect al Casei de Comerț Unirea, pe care l-am urmărit de-a lungul timpului în presă, fiind nășit în atelierele strategice ale PSD de Darius Vâlcov, la indicația prețioasă a liderului de atunci, Liviu Dragnea, și apoi dat spre execuție și implementare (așa cum dai copilul în grija educatoarei la grădiniță) ministrului Agriculturii de la acea dată, Petre Daea, și echipei ministeriale.

Zis și făcut, și astfel în toamna anului 2018 se aproba cadrul legislativ, iar apoi în prima parte a anului 2019 se înființa și demara activitatea Casei de Comerț Unirea, proiect care se dorea a fi o poveste de succes precum cele de pe Wall Street-ul american.

Această companie cu unic acționar statul, prin intermediul Ministerului Agriculturii, își propunea să ajute producătorii agricoli cu colectarea, depozitarea, procesarea și vânzarea produselor agricole, ca o soluție și formă de rezistență în fața ,,invaziei de nestăvilit” a lanțurilor de supermarketuri care nu doreau să ia legumele produse de agricultorii autohtoni, lucru reclamat de o parte din fermierii români și acompaniat și aprobat și de o parte din autoritățile acelor vremuri.

Conducerea numită la acea dată la Casa Unirea era reprezentată la nivel de director general de domnul Adrian Izvoranu, aceeași persoană cu fostul șef de cabinet al ministrului Petre Daea, iar Consiliul de Administrație a avut în componență nume cu rezonanță în lumea agricolă și a afacerilor în general, cum ar fi domnii Sorin Minea antreprenor de succes în domeniul alimentar, domnul Mircea Coșea, profesor la ASE, domnul Florentin Bercu, director executiv la o asociație a cooperativelor fermierilor, domnul George Sava, fost secretar general adjunct al MADR, domnul Aurel Popescu de la Rompan și cel plecat dintre noi prea devreme, Adrian Rădulescu, fost secretar de stat al MADR și președinte în acea vreme al unei asociații a fermierilor. Apoi s-au perindat și alte nume, reținând printre alții pe actualul secretar de stat Marius Micu sau domnii Bogdan Dumitrescu și Emil Păduraru, ambii ocupând și funcții în MADR.

Oare are vreo importanță toată această înșiruire de nume? Poate nu, poate da, fiecare dintre cei care vor citi va aprecia, în funcție de cum va percepe derularea evenimentelor de la această companie. Mai este de menționat că unii dintre cei care au făcut parte din Consiliul de Administrație de-a lungul timpului l-au și părăsit rapid din diverse motive, cum ar fi, printre alții, domnii Aurel Popescu, Adrian Rădulescu sau Marius Micu, acesta din urmă plecând ca secretar de stat în MADR.  

Astfel, după înmatricularea societății s-a pornit la treabă, dar mai mult organizatorică și pentru amenajarea unui sediu, angajare de personal și alte multe lucruri administrative normale în mare măsură la începerea activității unei societăți comerciale. Tot în această perioadă de început (mai exact pe 25 aprilie 2019), s-a lansat cu fast și entuziasm Bursa de pește de la Tulcea, ca sucursală a Casei de Comerț Unirea și care dorea să rezolve problema colectării și procesării peștelui de apă dulce din zona Deltei în special.

Evenimentul a fost umbrit de acuzațiile de la aceea vreme ale opoziției politice că este doar reclamă politică și nimic altceva din partea PSD, mai ales că urmau alegerile legislative din toamna anului 2019.

Totuși, a mai fost un motiv care a întârziat cel puțin teoretic pornirea în plin a activității și am în vedere lipsa banilor, deoarece banii necesari și care erau capitalul social au fost virați cu ocazia capitalizării finalizate la data de 31 iulie 2019, când Casa de Comerț Unirea avea în cont cele 93.000.000 lei (adică circa 21-22 de milioane de euro).

Dar, nu-i așa, cum au intrat banii, a intrat și zâzania în cadrul Casei de Comerț Unirea și au apărut conflictele între directorul general Izvoranu și membrii CA. Nu știu dacă au fost și alte persoane care au alimentat aceste contre decizionale, dar cert este că situația este departe de a fi limpede, nefiind clar dacă este o problemă cu ,,iz penal”, cum arăta ministrul Oros imediat la preluarea mandatului, sau este doar o secvență de luptă politică în momentul în care sunt schimbați cei de la masa cu ,,ciolan”.

Profesorul Mircea Coșea, membru în CA al Casei de Comerț Unirea la acea dată și mult timp după, arăta într-o ,,dare de seamă publică”, apărută în noiembrie 2019, că cel puțin un motiv de neînțelegere între directorul general Adrian Izvoranu și Consiliul de Administrație era dat de faptul că ,,… conducerea executivă a achiziționat un depozit în zona Focșani fără acordul CA (opoziția CA a fost în unanimitate), care nu a considerat valabilă nici oportunitatea achiziției și nici mărimea sumei de plată. Este motivul pentru care CA s-a adresat noului ministru al Agriculturii, domnul Oros, pentru a-l informa asupra stării de fapt. Ca urmare, s-a decis trimiterea corpului de control al ministrului la Unirea”. (Ziare.com 26 noiembrie 2019)

Sorin Minea, un alt membru în Consiliul de Administrație (CA) al Casei Unirea de la înființare și o lungă perioadă după, a declarat în presă după o perioadă că: ,,alături de alți membri ai CA, s-a opus în scris încheierii tranzacției, considerând proprietatea supraevaluată, dar directorul general de atunci al Casei Unirea, Adrian Izvoranu, a încuviințat încheierea contractului de cumpărare și a fost de acord cu plata avansului în aceeași zi, fără a avea acordul CA.” (PROFIT.ro 13 martie 2020)

Pe scurt, situația a fost că la data de 27 septembrie 2019 s-a semnat o promisiune de achiziție a unui depozit frigorific în Focșani și conform înțelegerii se plătea un avans de un milion euro și cu angajament din partea Casei de Comerț Unirea că până la 31 octombrie 2019 se finaliza tranzacția și se plătea și diferența de bani, lucru care nu s-a mai întâmplat.

În plus, ,,mediul de lucru” din cadrul MADR s-a schimbat radical odată cu căderea guvernului Dăncilă și implicit a ministrului Daea și venirea impetuoasă și dornică de ,,sânge” a noului ministru Adrian Oros, inspirat de altfel de îndemnurile șefului de partid și de guvern, respectiv ale domnului Ludovic Orban, care afirma la o întâlnire cu activul de partid că trebuie pus ,,mâna pe par” în raport cu PSD-iștii.

De altfel, imediat după ceremoniile de înscăunare ca ministru al agriculturii, domnul Oros declara legat de părerea sa în raport cu proiectul Casa de Comerț Unirea că ,,nu crede în acest proiect, care nu este unul serios și nu poate rezolva problemele din agricultură”.

Această opinie a fost întărită de domnul Orban, care cu aceeași ocazie arăta că ,,vremea gostaturilor a trecut. Sigur că pentru producătorii români trebuie să asigurăm condiții egale de acces la piață și asupra acestui lucru noi am fost susținătorii unui proiect legislativ care sperăm să fie pus în practică, de altfel este și unul dintre punctele care există în Programul de Guvernare, dar sincer cred că nu statul trebuie să se ocupe de această activitate.” (DC News – 07 noiembrie 2019)

Revenind la problema achiziției depozitului de la Focșani și analizând documentele publice și declarațiile de presă ale unora dintre cei implicați, apar o serie de inadvertențe, în sensul că așa cum se vede în citatele de mai sus, privitor la opoziția membrilor CA în raport cu această achiziție, domnul Sorin Minea arată că ,,alături de alți membri ai CA” în timp ce profesorul Coșea afirmă că ,,opoziția CA a fost în unanimitate”, ceea ce se poate corobora cu cele arătate de site-ul Economica.net (08.02.2021) faptul că ,,potrivit portalului instanțelor de judecată, odată cu cele două companii, Casa Unirea i-a dat în judecată, în același dosar având ca obiect anulare act administrativ, și pe Izvoranu Adrian, și pe Sava George.”

Astfel se poate înțelege că de fapt nu a fost o opoziție unanimă, în condițiile în care domnul George Sava, care era la acel moment Președintele CA, a semnat o hotărâre CA, nr. 22/25.09.2019, care certifica dreptul de achiziție a depozitului de la Focșani. De menționat că în practică decizia CA este semnată doar de Președinte pe baza procesului-verbal de ședință, acesta din urmă fiind semnat de toți membrii participanți.

Mai mult, acest document a stat la baza semnării de către directorul general Izvoranu a promisiunii bilaterale și de efectuare a plăților. Nu mă pot pronunța cât de clar sau neclar era acest document, dar în sprijinul celor afirmate de mine legat de modul de interpretare a deciziilor manageriale stă și faptul că la circa 10 luni de la venirea ministrului Oros la conducerea MADR și în urma controlului efectuat de Corpul de Control al ministrului, noii reprezentanți ai asociatului unic, adică ai MADR, prin persoana secretarilor de stat, domnii Emil Dumitru și George Scarlat, vin și, atenție, anulează Hotărârea CA nr 22/25.09.2019 prin care se aproba achiziția depozitului, adică o decizie luată în anul anterior și care oricum își produsese efectele. În mod normal, faptele fiind consumate, se putea decide doar sesizarea organelor abilitate în caz de fapte penale sau de deschidere de acțiune în instanță pentru recuperarea prejudiciului. Acest lucru s-a și întâmplat de altfel.

Dar semnele de întrebare care aruncă o umbră puternică asupra celor întâmplate sunt date și de faptul că în rapoartele auditorului independent aferente anilor 2019 și 2020 nu se pomenește nimic de o astfel de problemă, cu toate că ar fi fost obligatoriu, în condițiile în care ar fi existat impact financiar și contabil, iar normele de auditare impuneau acest lucru, dacă ar fi existat.

Mai mult, în ambele rapoarte de audit se menționează expres că obiectivele auditorului ,,constau în obținerea unei asigurări rezonabile că situațiile financiare în ansamblu nu cuprind denaturări semnificative cauzate fie de fraudă, fie de erori…”. La toate aceste aspecte se adaugă faptul că în rapoarte auditorul afirmă că nu a fost informat de administratori (membrii CA) de niciun fel de probleme semnificative, iar aferent anului 2019, singura rezervă era dată de modul de reliefare a deductibilității TVA la avansul plătit pentru achiziția depozitului de la Focșani.

Nici în raportul de audit aferent anului 2020, care s-a depus pe 26 mai 2021, nu se ridică nicio problemă legată de această istorie și nici nu se menționează concluzii ale raportului Corpului de Control (încheiat pe 02.07.2020) sau alte aspecte legate de o eventuală plângere penală și nici nu se menționează constituirea unor provizioane legate de o potențială pierdere a milionului de euro plătit în avans pentru achiziția menționată.

Un aspect interesant îl reprezintă de fapt raportul de activitate al membrilor Consiliului de Administrație pentru activitatea desfășurată în 2019 și depus pe 25.05.2020, unde se arată că au existat conflicte cu directorul general și unde acesta a luat decizii în contradicție cu deciziile CA. Curios este că nu se detaliază aceste nerespectări ale directorului general Izvoranu, în condițiile în care acest raport era destinat informării asociatului, adică Ministerului Agriculturii și ministrului Oros, și ar fi trebuit să conțină și detalii ale acuzațiilor (nu or fi știut ce să spună???). În schimb, în mass-media unii dintre membrii CA au făcut publice diverse versiuni, dar neprobate de documente.

Se arată mai departe în raportul de activitate al membrilor CA că pe 5 noiembrie 2019 s-a decis limitarea competențelor directorului general Izvoranu, în condițiile în care guvernul Dăncilă căzuse și se pare că membrii CA prinseseră curaj în a se face ascultați și, mai apoi, pe 23.12.2019, au luat decizia de revocare din funcția de director general și pentru ,,merite deosebite” domnul Izvoranu a fost numit director de investiții cu același salariu modest de 16.474 de lei brut, un salariu obișnuit, de altfel.

Totuși, se pun câteva întrebări, în sensul că dacă directorul general cheltuise un milion de euro fără aprobarea Consiliului de Administrație, de ce nu a fost schimbat imediat din funcție, lucru care era posibil prin majoritate simplă, care teoretic exista, în condițiile în care domnii Minea, Coșea și Bercu (3 membri din 5 cât avea în total Consiliul de Administrație) susțin că nu au fost de acord cu achiziția? Să înțelegem că a făcut și alte greșeli după limitarea competențelor și care ar fi fost acelea? Dar dacă nu ar mai fi greșit după prima pedeapsă, era iertat apoi? Greu de spus și nici nu există informații în acest sens.

Odată cu schimbarea hidrei PSD-iste, se spera că va urma o perioadă de management profesional care va duce Casa de Comerț Unirea la rezultatele dorite și așteptate chiar în dauna neîncrederii declarate a ministrului Oros și a secretarului de stat Emil Dumitru, care nu au scăpat niciun moment de presă în care să acuze ilegalitățile găsite, dar încă nevalidate nici măcar de Parchet până la acest moment, dar așteptăm în continuare.

Directorul general interimar de la acea dată, domnul Ionuț Dănilă (numit după revocarea domnului Izvoranu în dec. 2019) declara: ,,Capitalizarea societății s-a făcut la data de 31.07.2019 și a putut lucra timp de aproximativ 3 luni, după care s-a început controlul cerut de investitorul unic: MADR. De la începutul controlului, s-a oprit activitatea în proporție de 80% și încă așteptăm un rezultat oficial al controlului general, astfel încât să putem lua măsuri pentru a operaționaliza și eficientiza activitatea Casei Unirea”.

Oricum, noii reprezentanți ai acționarului unic, adică ai MADR, secretarii de stat Dumitru și Scarlat, s-au apucat de analize și muncă și prima decizie a fost se pare (neconsemnată direct în hotărâri, dar înțeleasă din lipsa unei decizii în acest sens) de a continua să acorde încredere la o parte din membrii CA, adică cei care au ieșit public să se declare contra foștilor, iar cel ,,invitat” să demisioneze a fost doar domnul George Sava, în condițiile în care deciziile în Consiliul de Administrație se iau cu majoritate. Mai mult, reprezentanții din AGA au decis să se acorde de la acea dată o indemnizație membrilor CA de 1.000 de euro net echivalent lei/lună (asta, poate pentru merite deosebite).

Astfel, activitatea Consiliului de Administrație de la  Casa de Comerț Unirea pe parcursul întregului an 2020 a fost foarte ,,intensă și febrilă”, și așa cum se arată în raportul de audit independent depus pe 26 mai 2021, principalele realizări ar fi:

a.  Din semestrul II 2020 și până în prezent, societatea nu a mai realizat venituri din exploatare semnificative ca urmare a sistării operațiunilor generatoare de venituri.

b. Până la această dată nu a fost aprobat BVC (se referea la anul 2021, unde BVC-ul a fost aprobat în luna august).

c.  Până în prezent, nu există un plan privind activitățile comerciale pe care să le desfășoare Societatea.

La importantele realizări de mai sus, se adaugă un plan de concediere colectiv pus în aplicare defectuos, care a necesitat corecturi din partea AGA, în sensul că în opinia instanței nu a fost suficient de bine și clar justificat și a dus la un val de procese, din care unele au fost pierdute.

O altă realizare de marcă a fost după aproape un an de ,,muncă”, finalizarea pe 31 august 2020 a unui control de fond al Corpului de control al ministrului agriculturii, care în 8 pagini și 3 anexe nu a prezentat nicio faptă sau concluzie, doar o simplă prezentare care arată ori incompetența, ori lipsa faptelor sau poate chiar o punere de ,,batistă pe țambal”. Se lasă să se înțeleagă că ar mai exista un raport, așa cum afirmă ministrul Oros, dar documente publice în acest sens nu am găsit și nici referiri la acesta.

Nu în ultimul rând, s-a reușit închiderea tuturor magazinelor, astfel încât să nu existe nicio șansă de continuare a activității, iar cei rămași au ,,povara imensă” de a gestiona niște depozite bănești de circa 16 milioane de euro, din care se încasează dobânzi pentru a achita câteva salarii și indemnizații pentru conducere și membrii CA, greu încercați de problemele societății.

Activitatea anului 2020 (sau mai bine zis inactivitatea) a fost prezentată în raportul membrilor Consiliului de Administrație, iar în opinia acestora rezultatele fiind doar vina pandemiei de Covid 19, dar am fost asigurați că în anul 2021 societatea va ,,dudui de performanțe”, în urma măsurilor inspirate ale celor în drept și cu indicațiile și sprijinul neprecupețit ale acționarului unic, MADR.

Dar și anul 2021 se apropie de final, în condițiile în care Societatea ,,nu mai poate de bine”, iar în acest an una din cele mai remarcabile realizări (greu de identificat și altele) este aprobarea unei organigrame de personal, unde avem performanța demnă de un manual de management, să aprobăm șapte poziții executive din care patru sunt de management (director general și economic, manager achiziții și șef serviciu), două poziții sunt de control (controlor financiar și controlor financiar preventiv), iar la final un funcționar administrativ care s-ar putea să fie femeia de serviciu, că cineva trebuie să facă o cafea.

La acestea, fiindcă cineva trebuie să le arate calea, sunt aprobate și cinci poziții de membri în Consiliul de Administrație, iar actualul Președinte al CA este domnul Florentin Bercu, angajat în același timp și de o organizație a fermierilor pe postul de director executiv. Într-o emisiune de la AGRO Tv (Agricultura la raport) , domnul Bercu a negat că ar fi plătit din bani publici, întrebat fiind dacă i se pare normal să fie reprezentant al fermierilor și membru în CA la Casa de Comerț Unirea. Acum, în condițiile în care această companie nu are niciun venit și toată lumea pe acolo este plătită doar din capitalul social vărsat de MADR de la buget, cum s-o numi?

În plus, s-a decis în AGA nr. 28/09.08.2021 și externalizarea unor activității, având în vedere ,,volumul impresionant de activitate”, și de aceea s-au aprobat contractarea activităților de auditor intern, contabilitate, resurse umane, IT, PSI și SSM, medicina muncii și GDPR. Deci ce să mai spui?

Astfel, un proiect care poate ar fi avut șanse, nu neapărat în forma gândită, dar pe aproape, a fost îngropat de actuala conducere a MADR doar pe principiul că este al celorlalți. Fără a-mi păsa foarte mult de culorile de partid, este totuși de semnalat că nu suntem în stare la nivel de programe să gândim proiecte care să treacă de la o guvernare la alta și care chiar să ajute agricultura românească.

Cred că, până la acest moment, singurul element care se poate determina cu certitudine este că o răfuială politică a avut loc în cadrul acestei companii, iar rezultatele au fost îngroparea acesteia și, odată cu ea, a banilor.

Despre cum ar fi putut arăta Casa de Comerț Unirea, voi reveni într-un alt material. Dar oare mai are vreo șansă???

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, FERMIER DIN JUDEȚUL BRĂILA

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – octombrie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicat în Gânduri de fermier

Atât producătorii români de legume și fructe, cât și pescarii care vor lucra cu Casa de Comerț Agroalimentar „Unirea” ar urma să primească telefoane mobile cu un soft dedicat, menite să gestioneze date vitale privind trasabilitatea materiei prime furnizate, a anunțat luni, 29 iulie 2018, Adrian Izvoranu, președintele instituției, în cadrul unui briefing de presă organizat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

„Vă mai fac o dezvăluire la care lucrăm acum: fermierii cu care vom lucra vor avea un mobil, dacă nu au ei, le oferim noi, un mobil cu un soft, care e gata, trebuie doar să îl omologăm şi care va conţine toate datele de trasabilitate. Veţi avea un produs furnizat de Casă, cu QR Code, nu cu cod de bare - e o diferenţă - şi acesta va permite să scanaţi şi să aflaţi instantaneu, pe telefon, de cine e produs, cine l-a pescuit, cât a stat la congelat. Va fi varianta de peşte şi de legume”, a explicat şeful Casei de Comerţ.

El a și dat un exemplu în ceea ce privește trasabilitatea îndoielnică a peștelui comercializat de un retailer cunoscut, cu care s-a încercat o colaborare și a încercat să promoveze calitatea calcanului românesc de captură.

„Am expus o ofertă, acum o lună, de calcan de la noi, la aproape 27 de lei/kg, preţ la care pleacă peştele, captură din Marea Neagră, un peşte absolut special. Mi-a răspuns un mare lanţ de magazine care ar fi putut să ia toată cantitatea ca ofertă, dar mi-a spus că nu e bună, că e prea scumpă. Am întrebat care este contraoferta dvs.? 16 lei. Este o diferenţă mare de la 27, la 16 lei. Am trimis agentul în magazinele acelui lanţ. Cât costă calcanul în acel lanţ? 86 de lei/kg. Ştiţi ce am decis atunci? Nu mai pleacă un peşte în reţeaua acelui lanţ - că nu toate sunt la fel - care vor să dea un tun, ci vor merge în magazinele pe care le face Casa, şi o să meargă cu 26 de lei. Este un preţ bun şi pentru pescar, că şi acela munceşte ca să prindă peştele, plus un maximum de 30%, adică o să fie undeva la 40 de lei/kg, adică la jumătate din preţ. Dacă aveţi plăcerea să luaţi un calcan despre care nu ştiţi de unde vine, la 86 de lei, luaţi de la ei, iar dacă aveţi plăcerea să luaţi calcan românesc, garantat, la preţ la jumătate, şi bun, şi proaspăt, luaţi de la Casă. Cam asta face Bursa de Peşte”, a exemplificat şeful Casei de Comerţ „Unirea”.

Chestionat de jurnaliști de unde aduce calcanul acel retailer, Izvoranu a răspuns doar că „asta este o bună întrebare”.

„Mă obligaţi să vă spun anumite lucruri, pe care nu ar trebui să le fac într-o conferinţă de presă. Să vă mai dau o explicaţie: v-aţi întrebat vreodată cum naiba ajunge un pepene din Brazilia la un leu kilogramul într-un magazin românesc? Dacă cineva poate să îmi explice şi mie, pentru că eu toată viaţa cu asta m-am ocupat, cu preţul, cu partea economică... ”, a subliniat directorul Casei.

Casa Română de Comerţ Agroalimentar „Unirea” este cel mai mare proiect al Ministerului Agriculturii, care trebuie să rezolve valorificarea producţiei pe care fermierii mici o realizează, a adăugat la rândul său ministrul de resort, Petre Daea.

„Este cel mai mare proiect pe care şi l-a propus MADR şi pe care l-a lansat, pur şi simplu. Trebuie să rezolve cea mai importantă şi cea mai grea situaţie: să valorifice producţia pe care fermierii mici o realizează printr-o muncă grea şi care nu are o valorificare, pentru că nu exista o asemenea verigă”, a spus Daea, în cadrul briefingului.

În cadrul evenimentului în care a prezentat detalii despre modul în care va funcţiona Casa de Comerţ, Izvoranu „s-a aplecat” foarte mult pe zona de valorificare a peştelui, care este unul dintre obiectivele acestei societăţi nou înfiinţate.

sursa: https://sursesiresurse.ro/

Publicat în Știri

newsletter rf

Publicitate

FERMIERULUI ROMANIA AGRIMAXFACTOR BANNER 300x250px

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

03 300px Andermat Mix 2

T7 S 300x250 PX

Banner Agroimpact Viballa 300x250 px

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

Revista