Afişez elemetele după tag: romovis

Sectorul ovin din România traversează una dintre cele mai grave crize din ultimele decenii. Evoluția pestei micilor rumegătoare (PMR), apariția focarelor de variolă ovină, restricțiile sanitare veterinare și blocarea exporturilor au creat o situație economică extrem de dificilă pentru crescători.

Dincolo însă de efectele epidemiologice ale bolilor, o problemă la fel de gravă este pierderea încrederii fermierilor în modul în care autoritățile gestionează criza.

Lipsa de transparență, comunicarea contradictorie, absența unui plan național clar și suspiciunile privind existența unor interese comerciale în jurul pieței ovinelor au alimentat nemulțumirea crescătorilor. În acest context, tot mai mulți fermieri cer nu doar sprijin financiar, ci mai ales răspunsuri, responsabilități și o strategie credibilă pentru reluarea exporturilor.

De la lider european la blocaj comercial

România nu este un actor marginal pe piața europeană a ovinelor. În ultimii ani, țara noastră a devenit principalul exportator de ovine vii din Uniunea Europeană și unul dintre cei mai importanți exportatori la nivel mondial. În anul 2024 au fost exportate aproximativ 1,77 milioane de ovine, majoritatea către piețele tradiționale din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Pentru majoritatea oierilor, vânzarea mieilor și a oilor reprezintă principala sursă de venit.

Lâna și-a pierdut aproape complet valoarea economică, ajungând uneori chiar să genereze costuri suplimentare prin tundere, colectare și eliminare. Nici producția de lapte nu constituie o alternativă pentru toate fermele, mai ales în condițiile deficitului de forță de muncă și ale lipsei unor capacități suficiente de procesare și valorificare.

În aceste condiții, blocarea comerțului cu animale vii lovește exact în centrul modelului economic al oieritului românesc. Estimările vehiculate privind pierderile pentru anul 2026 depășesc 300 de milioane de euro, fără a lua în calcul efectele indirecte asupra transportatorilor, comercianților, abatoarelor, procesatorilor și comunităților rurale dependente de creșterea ovinelor.

În numai doi ani, România a trecut de la o poziție dominantă pe piața europeană și pe piețele din Orientul Mijlociu la situația în care exporturile sunt sever restricționate, iar fermierii nu mai au o perspectivă clară asupra valorificării animalelor.

Cum s-a ajuns aici? ANSVSA trebuie să răspundă

Primul focar important de pestă a micilor rumegătoare a fost semnalat în România în urmă cu aproximativ doi ani, în județul Tulcea, într-o exploatație comercială și centru de colectare în care se aflau zeci de mii de ovine. Una dintre ipotezele vehiculate încă de atunci a fost introducerea virusului prin mișcări ilegale de animale provenite din zone din afara Uniunii Europene în care boala evolua deja. Ulterior, virusul s-a extins, iar focarele au apărut în valuri succesive.

Problema fundamentală este că, după doi ani, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) încă nu a reușit să demonstreze că sistemul de identificare, trasabilitate și control al mișcării animalelor poate limita eficient răspândirea bolii. Comerțul clandestin, animalele fără documente sanitare veterinare, crotaliile utilizate incorect și mișcările de animale care scapă controlului oficial sunt probleme cunoscute de ani de zile.

În iunie 2026, apariția unor noi focare în județul Mureș a arătat că problema nu mai poate fi considerată strict regională. Din acel moment, discuția nu a mai fost doar despre câteva focare, ci despre credibilitatea întregului sistem românesc de trasabilitate și control sanitar-veterinar.

Înainte de a cere fermierilor să accepte noi restricții, sacrificări de animale sau programe de vaccinare, ANSVSA are obligația să explice foarte clar cum s-a ajuns la o asemenea situație epidemiologică. Crescătorii și opinia publică au dreptul să știe. Aceasta reprezintă o condiție elementară pentru reconstruirea încrederii.

Există și o problemă de responsabilitate

În spațiul public au apărut acuzații extrem de grave privind modul în care a fost gestionată această criză. Unii crescători susțin că prăbușirea prețului ovinelor ar avantaja intermediari care cumpără animale foarte ieftin din România și încearcă ulterior să le valorifice prin circuite comerciale externe.

Dacă asemenea practici nu există, ANSVSA și celelalte instituții competente trebuie să prezinte datele care demonstrează acest lucru. Dacă există însă circuite comerciale care exploatează diferențele dintre restricțiile aplicate României și cele existente în alte state membre, ele trebuie investigate.

Într-o piață în care sute de milioane de euro sunt în joc, lipsa transparenței alimentează inevitabil suspiciunile.

Un sistem care trebuie reconstruit

Chiar declarațiile ministrului Agriculturii au indicat existența unor probleme sistemice. Comisia Europeană nu mai are încredere în autoritățile veterinare din România. Se solicită  un sistem credibil de identificare și trasabilitate, precum și garanții că mișcarea animalelor poate fi controlată. Nu mai este suficient un document redactat de câțiva funcționari și transmis ulterior fermierilor si medicilor veterinari spre aplicare.

Un plan național serios trebuie construit împreună cu cei care îl vor pune în practică: ANSVSA, Ministerul Agriculturii, Colegiul Medicilor Veterinari, medicii veterinari din teritoriu, organizațiile profesionale ale crescătorilor, operatorii economici și specialiștii în epidemiologie și boli infecțioase.

Colegiul Medicilor Veterinari a înaintat deja un Plan de acțiune pentru supravegherea, monitorizarea și eradicarea pestei micilor rumegătoare la ovine și caprine. Într-o situație epidemiologică atât de gravă, orice propunere profesională de acest tip trebuie analizată și discutată instituțional. Refuzul dialogului nu poate fi o soluție!

Fermierii nu mai cer promisiuni. Cer un plan

Pentru crescători, situația devine de la o lună la alta mai dificilă. Animalele nu pot fi exportate în condițiile obișnuite, cererea internă este insuficientă, iar costurile cu furajarea și întreținerea efectivelor continuă. Numeroase ferme riscă să intre în incapacitate de plată.

Asociațiile de crescători au solicitat măsuri de sprijin, inclusiv scheme temporare de compensare. Dar mesajul transmis de fermieri este mai important decât problema despăgubirilor: sectorul are nevoie de soluții, nu doar de bani.

România are nevoie urgent de un calendar concret pentru: controlul focarelor existente, restabilirea trasabilității, eliminarea comerțului clandestin, redeschiderea rutelor comerciale și negocierea reluării exporturilor.

Cine răspunde pentru pierderile de sute de milioane de euro?

Aceasta este întrebarea pe care autoritățile nu o mai pot evita. Dacă pierderile economice ale sectorului ajung la sute de milioane de euro, trebuie stabilit cât din această pierdere este rezultatul inevitabil al unei boli transfrontaliere și cât este consecința unor deficiențe de management, control și trasabilitate.

Au fost respectate toate procedurile?

Au fost luate măsurile la timp?

Au fost controlate efectiv mișcările ilegale de animale?

Au fost făcute anchete epidemiologice complete?

Au fost ascultați medicii veterinari și organizațiile profesionale?

A fost informat corect sectorul?

Aceste întrebări trebuie clarificate atât de autoritățile naționale, cât și în cadrul misiunilor și auditurilor europene care analizează modul în care România a gestionat PMR și variola ovină.

Miza depășește cu mult actualele focare

Nu discutăm doar despre câteva exploatații sau câteva județe. În joc este unul dintre puținele sectoare zootehnice în care România deține o poziție competitivă importantă la nivel european și internațional. Pierderea piețelor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord ar putea avea consecințe care să se resimtă ani întregi.

O piață externă pierdută nu se recâștigă automat după ridicarea unei restricții sanitare. Contractele pot fi preluate între timp de competitori. Lanțurile comerciale se reorganizează. Importatorii își caută furnizori alternativi. De aceea, fiecare lună de blocaj contează.

O criză care poate deveni o oportunitate de reformă

România are, paradoxal, și o oportunitate. Criza actuală poate obliga statul să reformeze un sistem de identificare și trasabilitate care de prea mult timp tolerează excepții, improvizații și circuite paralele.

Identificarea animalelor de la naștere, digitalizarea reală a mișcărilor, controlul centrelor de colectare, sancționarea comerțului clandestin și integrarea medicilor veterinari în sistemul de supraveghere trebuie să devină elemente centrale ale noii strategii.

Dar această reformă nu poate fi realizată împotriva fermierilor. Trebuie realizată împreună cu ei.

Sectorul ovin are nevoie de soluții, termene și responsabilități

Oieritul românesc nu își mai permite încă un an de incertitudine. Fermierii au nevoie să știe ce strategie aplică România, în cât timp pot fi controlate focarele, când există perspectiva reluării exporturilor și cine răspunde pentru implementarea fiecărei măsuri.

ANSVSA trebuie să prezinte public datele epidemiologice și să explice deciziile luate. Guvernul trebuie să negocieze rapid cu Comisia Europeană o strategie credibilă de control și eradicare. Iar organizațiile profesionale și crescătorii trebuie implicați real în elaborarea acestei strategii.

În această criză, problema fundamentală nu mai este doar existența virusului. Problema este dacă România mai poate demonstra propriilor fermieri, Comisiei Europene și partenerilor comerciali că are un sistem sanitar-veterinar capabil să controleze boala și să garanteze siguranța comerțului.

Sectorul ovin nu mai are nevoie de explicații vagi. Are nevoie de un plan, de termene și de responsabilități concrete. Și, mai ales, are nevoie de răspuns la întrebarea care devine tot mai greu de evitat: Cum a fost posibil ca România să ajungă, în numai doi ani, de la liderul exportului european de ovine la blocarea uneia dintre cele mai importante piețe ale zootehniei românești?

Autor: prof. dr. ADRIAN OROS, vicepreședinte Colegiul Medicilor Veterinari din România

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Crescătorii de oi și capre traversează cea mai gravă criză din ultimele decenii. Mii de exploatații sunt afectate de restricțiile impuse în urma gestionării crizei generate de pesta micilor rumegătoare, iar consecințele economice sunt devastatoare.

Exporturile de animale vii sunt blocate, fermele sunt în pragul falimentului, iar numeroși crescători riscă să renunțe definitiv la această activitate.

Organizațiile profesionale ale crescătorilor, încă de la începutul anului, au transmis numeroase adrese, propuneri și avertismente către autoritățile competente, fără ca problemele să fie soluționate. Practic, și ANSVSA, și MADR, și Parlamentul n-au văzut, n-au auzit, și-au văzut de treabă. Adică au făcut ce știu mai bine. Au mimat munca.

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor nici măcar nu s-a sinchisit să ia măsuri pentru ridicarea restricțiilor de export de ovine vii din România, impuse din cauza pestei rumegătoarelor mici sau pentru a ține boala sub control. Or, dacă „specialiștii” veterinari au făcut ceva în acest sens, nu se vede, nu au purtat discuții reale cu crescătorii, nu i-au informat în niciun fel.

În același timp, ca să-și mai demonstreze o dată indolența, ANSVSA a hotărât să nu mai susțină vaccinarea împotriva antraxului, o boală infecțioasă transmisibilă la om, cu consecințe dintre cele mai grave. Mai-marii autorității au preferat să facă economii la bugetul instituției, dar nu prin eliminarea angajaților la statul degeaba, ci prin tăierea bugetului alocat acțiunilor sanitar-veterinare obligatorii.

Consecința inacțiunilor ANSVSA, în principal, i-a scos în stradă pe crescătorii de ovine și caprine, mii dintre ei protestând în București, pe 30 iulie.

Principalele solicitări ale fermierilor sunt deblocarea exportului de ovine și compensarea integrală a pierderilor economice; vaccinarea împotriva antraxului pe cheltuiala statului; plata urgentă a despăgubirilor pentru pesta micilor rumegătoare; menținerea programelor de supraveghere sanitar-veterinară fundamentate științific; suportarea din fonduri publice a costurilor vaccinării obligatorii împotriva antraxului; protejarea fermelor de atacurile de urși și lupi cu despăgubiri acordate în maximum 30 de zile.

În urma protestului și a întâlnirii reprezentanților fermierilor cu cei ai Guvernului, personal îmi pare că oficialii au pus un pic de pauză nervilor crescătorilor, prin promisiuni despre care eu cred că nu se vor materializa prea curând. Deh, e vară, perioadă de concedii, șefii instituțiilor și parlamentarii au nevoie de odihnă, ce credeți că e ușor să stai opt ore într-un fotoliu?! Apar probleme pe coloana vertebrală. Dar… asta nu-i grav pentru cei care nu o au.

Revenind la protestul oierilor, acestora li s-a comunicat, la Guvern, că un plan de măsuri se află în lucru și a fost transmis către ANSVSA spre consultare, urmând să fie evaluat de un comitet de specialiști. Conținutul planului nu a fost prezentat organizațiilor profesionale la întâlnirea de la Palatul Victoriei, urmând ca acesta să le fie supus consultării într-o formă avansată, înainte de a fi propus Comisiei Europene.

Fermierii susțin că sectorul are nevoie de un plan cu termene asumate public și de un mecanism de compensare care să acopere pierderea reală a fiecărei exploatații, inclusiv a celor care nu au avut animale bolnave. De asemenea, se solicită ca organizațiile profesionale să fie consultate în timpul construirii măsurilor destinate crescătorilor de ovine și caprine. Altfel, cum s-a dovedit, soluțiile nu vor funcționa în teren.

Ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna, le-a comunicat reprezentanților crescătorilor de oi și capre că poartă discuții cu Comisia Europeană și cu Guvernul pentru identificarea sumelor necesare despăgubirii pierderilor de venit și a cheltuielilor suplimentare suportate de fermieri, pe baza unei formule de calcul raportate la media prețului din ultimii trei ani.

Având în vedere haosul din administrația publică, din viața politică dâmbovițeană, speranțele crescătorilor că autoritățile vor lua măsuri pentru salvarea lor scad cu fiecare zi. Câți fermieri vor mai fi în activitate la următorul protest?

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

Pe 14 august 2026, organizațiile profesionale ale crescătorilor de ovine și caprine sunt invitate la o întâlnire de lucru cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), organizată la Sibiu, unde va fi prezent ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna, pentru a discuta problemele sectorului.

Potrivit invitației transmisă de MADR către asociațiile și federațiile reprezentative ale crescătorilor de ovine și caprine din România, tematica întâlnirii vizează:

• Măsuri pentru evitarea răspândirii pestei micilor rumegătoare și a variolei ovinelor și caprinelor;

• Modalități de sprijin pentru sectorul de creștere a ovinelor/caprinelor în contextul actual.

Reamintim că, în urmă cu două săptămâni, pe 30 iulie, mii de crescători de ovine și caprine au protestat în București. Totodată, reprezentanții fermierilor, adică organizațiile care sunt chemate acum la dialogul de la Sibiu, au purtat discuții la Palatul Victoria, inclusiv cu Tánczos Barna. S-au dezbătut toate problemele sectorului, toate solicitările tuturor organizațiilor, urmând ca planul cu măsuri elaborat de MADR, deja existent la acel moment și trimis către ANSVSA, să le fie prezentat și fermierilor. Dacă aceștia vor fi de acord, planul cu măsuri de sprijin va fi trimis la Comisia Europeană.

În ultimele zile, crescătorii de oi și capre amenință din nou cu proteste, având în vedere că rezultatele întâlnirilor din 30 iulie încă nu se văd. Oare, convocarea fermierilor din 14 august de la Sibiu este o manevră a MADR de liniștire a spiritelor, sau Tánczos Barna le va prezenta și va discuta cu crescătorii acel plan cu măsuri de care a pomenit în timpul protestelor? Rămâne de văzut.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Asociația Crescătorilor de Ovine „Păstorul Crișana” - Arad a organizat în județul Alba, la Lancrăm, întâlnirea anuală de lucru a membrilor săi. 

Despre utilitatea unor astfel de întâlniri ne-a vorbit președintele Asociației „Păstorul Crișana”, Nicolae Cioranu: „O întâlnire de lucru e necesară ca să se perfecteze anumite schimbări, anumite noutăţi în programul de ameliorare şi mai ales în activitatea de bonitare în perioada de primăvară, când tineretul împlineşte 14-16 luni. Utilitatea acestor întâlniri se vede, pentru că nu trebuie să cunoşti prea mult la oi ca să-ţi dai seama dacă pe o turmă de animale s-a lucrat genetic sau nu. În situaţia asta trebuie să recunosc că acum 20 de ani tot ciobănia asta o făceam şi oile nu erau ca acum, după ce respectăm nişte reguli impuse de Registrul genealogic: schimbi berbecii, eşti obligat ca tineretul să aibă o anumită greutate la bonitare că altfel nu trece testul, deci eu cred că se vede. Obligatoriu. Nu neapărat să spună cartea, se vede chiar cu ochiul liber”.

Președintele Asociației Crescătorilor de Ovine din Sălaj, Dumitru Ardelean, completează: „Ne-am deplasat aici în număr mare, ca dovadă că oamenii încă mai fac activitatea asta, chiar şi cu bani mai puţini. Adică, cum s-ar spune, sunt îndrăgostiţi de meseria asta. Am văzut şi tineri mulţi şi am văzut şi probleme multe ridicate şi legate de performanţe şi de controlul oficial al producţiei, şi de modul de bonitare, dar şi probleme din afara Registrului, cum ar fi problemele legate de păşuni, de pesta micilor rumegătoare care ne-a pus probleme de ceva ani, astfel încât preţul mielului a fost unul foarte jos şi la mâna samsarilor, având un motiv ei zic întemeiat, noi zicem că neîntemeiat”.

Generația actuală de fermieri depune mult suflet în activitatea desfășurată, iar majoritatea celor implicați în creșterea ovinelor continuă această muncă din pasiune, fiind legați de animale încă din copilărie. Mulți dintre ei au realizat investiții semnificative, inclusiv în achiziția de terenuri, și se află în prezent într-o situație de așteptare, sperând la apariția unor măsuri de sprijin și facilități dedicate sectorului agricol.

„Fermierii nu pot fi robiţi chiar până la epuizare, că rămâne singura soluţie să-şi vândă animalele, şi atunci ce facem noi în perioada în care apare o criză alimentară? Şi nu punem bazele zootehniei româneşti, nu punem bazele produselor alimentare româneşti care să poată fi siguranţa fiecărui cetăţean. Ce facem noi, mai creştem animale sau ne oprim? Le valorificăm indiferent în ce formă? Să refaci şeptelul este foarte greu. Eu am atras atenţia de foarte multe ori în sensul acesta, să încercăm să găsim măsuri de sprijin să nu reducem şeptelul, că ajungem în aceeaşi zonă dramatică ca la specia bovină. Personal îmi doresc foarte mult un parteneriat între asociaţiile profesionale, staţiunile de cercetare din Românie pe sectorul ovin şi caprin şi ANSVSA, specialiştii toţi să contribuim la un progres în acest sector, din toate punctele de vedere. Vorbim şi de dezvoltarea sectorului, şi de cercetare, şi de activitatea economică, fiindcă toate astea la un loc, pe un lanţ, ele trebuie să aducă un progres. Iar beneficiarul principal din tot acest lanţ trebuie să fie crescătorul de ovine şi de caprine, în cazul nostru”, a arătat Ionică Nechifor, director executiv al Asociației „Păstorul Crișana”.

Din ce în ce mai multe probleme

Creșterea prețului motorinei creează probleme și crescătorilor de animale, care consumă cantități considerabile de combustibil la activități precum aratul, semănatul sau furajarea. Costul motorinei influențează direct prețurile tuturor produselor agricole și alimentare. În condițiile în care nivelul taxelor a crescut semnificativ, iar costurile generale s-au majorat, sectorul agricol se confruntă cu dificultăți majore, fiind necesare măsuri de susținere pentru menținerea activității.

„Vremuri grele au fost şi vor mai fi. Noi trebuie să găsim soluţii pentru a depăşi aceste momente. Sunt probleme financiare naţionale, ţara trece printr-o criză economică care se răsfrânge şi asupra fondurilor care erau alocate sectorului. Dar crescătorii serioşi, dedicaţi, cei care respectă profesia şi animalul, au găsit întotdeauna soluţii pentru a trece peste asemenea momente”, spune profesorul Constantin Pascal de la Universitatea Ştiinţele Vieţii din Iaşi.

Componenta de cofinanțare lipsește și ea, acțiunile sanitare veterinare nu mai beneficiază de bugetul necesar pentru a fi desfășurate ca până acum. Acest lucru reprezintă o problemă pentru crescători pentru că se încearcă transferarea responsabilității către ei, fără a fi consultați în prealabil, iar asta a generat numeroase suspiciuni și nemulțumiri.

Totodată, capacitatea fermierilor de a susține astfel de costuri suplimentare este limitată, existând riscul ca aceștia să fie nevoiți să renunțe la activitate și să își sacrifice animalele. O astfel de situație ar avea consecințe negative asupra dezvoltării zootehniei și asupra asigurării producției alimentare interne, afectând implicit securitatea alimentară. În plus, dependența de importuri poate deveni problematică în contextul unor eventuale blocaje comerciale.

O altă nemulțumire este legată de restricțiile existente pe piața intracomunitară, cum ar fi suspendarea exportului de animale către anumite piețe externe.

„Oamenii au venit şi şi-au spus problemele, au încercat să le expună factorilor de decizie, celor care au avut bunăvoinţa şi le-a permis agenda să fie prezenţi la întâlnirea de lucru a asociației, au venit şi răspunsuri, unele mai clare, altele mai lăsate la voia întâmplării, probabil că nu se ştie, nu sunt lucrurile încă definite, şi atunci e greu şi cei care au fost prezenţi din partea autorităţilor să ne dea nişte răspunsuri punctuale. Sperăm în zile mai bune şi să nu se piardă tradiţia aceasta a oieritului. Noi avem mai multe sincope în momentul de faţă: lipsa forţei de muncă, incertitudinea relaţiilor economice, şi mă refer aici la incertitudinea desfacerii, a pieţelor. Apoi, degringolada creată între crescători şi medicii veterinari. Crescătorii încearcă să evite, să nu depindă atât de mult de medicul veterinar, pentru că medicul veterinar vine cu nişte tarife, din cauza lipsei finanţării din partea ANSVSA. Apoi, lipsa păşunilor; lipsa actelor normative care să-ţi dea o siguranţă că pete zece ani tu, ca fermieri tânăr, ai asigurat viitorul. Şi la astea deocamdată nu se poate răspunde. Sperăm într-un viitor apropiat să se răspundă, dar nu evaziv, ci punctual. Sperăm, trăim cu speranţa, speranţa moare ultima”, spune Pavel Iovăneasa, preşedintele Asociaţiei zonale a crescătorilor de ovine Retezatu Haţeg.

Pasiunea nu mai poate susține activitatea

Consumul de carne de ovine la nivel național este redus, atât în perioada sărbătorilor pascale, cât și pe parcursul anului, ceea ce determină o dependență semnificativă de piețele externe, în special de cea arabă. În același timp, accesul pe piața europeană este restricționat de o perioadă îndelungată, de aproximativ doi ani, ceea ce limitează și mai mult opțiunile de valorificare.

În eventualitatea în care exporturile către piața arabă ar fi întrerupte, sectorul creșterii ovinelor ar putea fi grav afectat. Într-un asemenea scenariu, există riscul ca animalele să fie valorificate la prețuri scăzute, inclusiv cele destinate reproducției, iar capacitatea abatoarelor ar putea fi depășită de volumul mare de animale provenite de la crescători.

Deși activitatea este susținută în mare parte de pasiune și tradiție, aceasta nu poate compensa lipsa sustenabilității economice. În condițiile în care veniturile nu acoperă necesitățile de trai și responsabilitățile familiale, precum întreținerea gospodăriei sau susținerea educației copiilor, continuarea activității devine dificilă. În acest context, este evident că există limite ale rezistenței economice, dincolo de care pasiunea nu mai poate susține activitatea.

O altă problemă cu care se confruntă sectorul zootehniei are legătură cu învățământul superior, despre care profesorul Constantin Pascal spune: „Meseria de inginer zootehnist a devenit mai puţin atractivă, acest lucru se răsfrânge în cifra de şcolarizare care s-a redus uşor, însă ultimele semne arată o revenire, semn că cei care desfăşoară activităţi în domeniul creşterii animalelor au satisfacţia producţiei, a muncii, şi cu siguranţă, indiferent unde va ajunge tehnologia, omul va mânca carne şi va mânca lapte, şi inginerul zootehnist va avea întotdeauna rolul său foarte bun în acest peisaj, şi în prezent, şi în viitor. Mai sunt care şi pleacă, însă sunt care rămân, merg la programele de master, la studiile doctorale, urmează carieră în învăţământ, în cercetare”.

Țurcana are potențial valoros, încă insuficient exploatat

Pe lângă problemele cu care se confruntă, crescătorii au observat că în numeroase efective de ovine din rasa Țurcană, întâlnite în toate regiunile țării, tineretul ovin sau cârlanii ajung la greutăți de aproape o sută de kilograme încă de la vârste fragede. Acest lucru demonstrează că rasa Țurcană răspunde foarte bine atunci când beneficiază de selecție genetică, condiții corespunzătoare de întreținere și o alimentație adecvată.

Prin aplicarea măsurilor de ameliorare și prin îmbunătățirea structurii genetice, această rasă poate deveni tot mai performantă și mai eficientă din punct de vedere economic. În același timp, aceste transformări contribuie la creșterea satisfacției crescătorilor, care obțin rezultate mai bune și valorifică mai eficient munca depusă.

Ovinele din rasa Țurcană reprezintă un potențial valoros, încă insuficient exploatat. Această rasă oferă numeroase oportunități pentru dezvoltarea unor proiecte de cercetare și pentru implementarea unor programe care pot aduce beneficii importante crescătorilor de animale din România. Țurcana deține caractere excepționale, fiind răspândită pe întreg teritoriul țării și demonstrând o capacitate foarte bună de adaptare la diferite condiții climatice și de mediu.

De asemenea, rasa se pretează foarte bine la diverse programe de hibridare, ceea ce permite obținerea unor produși viguroși, cu o calitate superioară a carcasei și cu producții ridicate. Toate aceste aspecte pot genera avantaje economice semnificative pentru crescători și pot contribui la dezvoltarea sectorului ovin.

„Este o problemă complicată pentru că, până la urmă, presiunea de selecţie se face prin utilizarea masculilor valoroşi. Or, problema este criteriile şi cel care urmăreşte care sunt masculii valoroşi pentru că, la acest moment, doar fenotipic sunt evaluaţi, adică după conformaţia corporală şi constituţie şi unele caractere sau trăsături de producţie, neavând în spate şi o evaluare genetică a lor. Adică genetică prin determinarea structurii genomului, să vedem dacă se regăseşte în genomul său genele răspunzătoare de anumite caractere care ne interesează pe noi în creştere şi exploatare. Dar cu siguranţă, într-un viitor nu prea îndepărtat, şi aceste lucrări se vor practica în România, aşa cum se întâmplă în ţările din Europa de Vest, care au o zootehnie performantă, avansată. Spre exemplu în Franţa la ţapi selecţia se face după gena alfa-S1, răspunzătoare de proteina din lapte cu incidenţă asupra randamentului de transformare, iar la rasele de carne nu sunt consideraţi corespunzători berbecii care nu transmit ca jigoul să fie minim 35% din greutatea carcasei. Atunci discutăm de carne şi de carne de calitate, când partea care este cea mai căutată şi cea mai plătită se regăseşte într-o proporţie mai mare în carcasă”, explică profesorul Constantin Pascal.

Rasa Țurcană este considerată regina raselor de oi din România, fiind răspândită din zonele colinare până în regiunile montane. Aceasta s-a adaptat foarte bine condițiilor de mediu și se remarcă prin rezistență și capacitatea de a se dezvolta fără investiții materiale foarte mari, încă din primele etape ale vieții și până la maturitate.

În același timp, rasa are un rol esențial în valorificarea pășunilor montane și alpine, transformând resursele naturale disponibile în producții de carne și lapte. Prin modul specific de pășunat, Țurcana contribuie la menținerea echilibrului vegetației și la prevenirea degradării sau sălbăticirii pășunilor alpine. De asemenea, prin activitatea biologică naturală, aceasta contribuie la îmbunătățirea calității solului.

Importanța rasei Țurcană depășește astfel dimensiunea economică, având și un rol important în conservarea ecosistemelor montane și în menținerea activităților tradiționale din zonele de munte. Adaptabilitatea și rezistența sa o transformă într-o rasă definitorie pentru zootehnia românească și pentru valorificarea durabilă a resurselor naturale.

Articol de: ALEXANDRA GOGU

Comisia Europeană a extins interdicția privind exportul de ovine și caprine din România către țările terțe până la 31 decembrie 2026, menținând totodată interdicția deja existentă pentru livrările către statele membre ale Uniunii Europene.

Comisia și-a motivat decizia prin faptul că, în județul Mureș, a apărut un focar de pestă a micilor rumegătoare, astfel CE apreciind că există un risc ridicat de răspândire a bolii. „Este o măsură profund disproporționată în raport cu situația epidemiologică existentă și cu impactul economic major asupra sectorului ovin din România. Restricția se aplică întregului teritoriu național, deși focarul este localizat și se află sub control, în timp ce alte state membre aflate în situații similare nu se confruntă cu măsuri la fel de severe”, a declarat Tánczos Barna, ministrul interimar al Agriculturii.

România a devenit cel mai mare exportator de ovine din Uniunea Europeană, cu contracte și exporturi record în 2026 către piețele din afara UE. „Sectorul ovin are o contribuție esențială la economia rurală. Măsurile de control al bolii trebuie să fie eficiente, dar și proporționale, astfel încât să protejeze sănătatea animalelor fără a afecta inutil competitivitatea fermierilor români și poziția României pe piețele internaționale. ANSVSA trebuie să prezinte de urgență Guvernului și Comisiei Europene un plan de acțiune eficient, riguros și credibil, care să demonstreze capacitatea autorităților de a controla și stopa răspândirea bolii, astfel încât restricțiile să fie limitate la zonele afectate, iar exporturile să poată fi reluate în cel mai scurt timp posibil”, transmite Tánczos Barna.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print,AICI!

CITEȘTE ȘI: Ultimatum pentru președintele ANSVSA

Nici vorbă de demisii la ANSVSA

Uniunea Oierilor solicită regionalizarea în cazul pestei micilor rumegătoare și continuarea exporturilor

O piață pierdută se recuperează greu

Pe 15 iunie 2026, la Constanța, s-au desfășurat consultări între Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) și structurile asociative de operatori și exportatori din sectorul de ovine. Organizațiile profesionale ale fermierilor crescători de ovine și caprine nu au participat, deoarece nu au fost invitate la discuții.

Asociațiile de exportatori și operatorii centrelor de colectare au semnat în unanimitate un Acord Tehnic de susținere a strategiei instituționale a ANSVSA, document prin care mediul de afaceri validează măsurile propuse care urmează a fi prezentate Comisiei Europene. „Prin acest acord, semnatarii subliniază că protejarea contractelor internaționale și a recordului economic în acest sector depind în mod critic de menținerea stabilității administrative la nivelul conducerii autorității. Acest document strategic, alături de întregul mecanism tehnic și de siguranță agreat, va constitui baza de dialog pentru întâlnirea de lucru programată să aibă loc în scurt timp la sediul central al ANSVSA, unde au fost invitați să participe reprezentanții asociațiilor de crescători din sectorul ovin și caprin, în vederea analizării detaliate a cadrului propus, a armonizării soluțiilor și a implementării rapide a măsurilor la nivel național”, se arată într-un comunicat de presă al ANSVSA, care mai precizează că mandatul pe care președintele ANSVSA și-l asumă în dialogul cu partenerii de la Bruxelles este axat preponderent pe obținerea unei decizii proporționale din partea Comisiei Europene, care să nu aplice un embargo general pe exporturile României, ci să permită menținerea fluxurilor comerciale din zonele sigure. Dosarul tehnic de regionalizare prezentat Comisiei Europene servește ca instrument de negociere, documentația științifică demonstrând că riscul epidemiologic este localizat, iar focarul recent din județul Mureș este deja izolat în mod eficient.

„ANSVSA a deschis piețe noi de export ovine în afara Europei, tocmai pentru că potențialul României este enorm. Este incorect față de miile de ciobani, fermieri, crescători și exportatori corecți ca acest potențial să fie blocat prin restricții, pentru că în final costul îl plătesc tot ei. Misiunea noastră este să acționăm rapid și unitar, la toate nivelurile, pentru a întoarce această decizie”, a declarat Alexandru Bociu, președintele ANSVSA, punctând că „România trebuie să își protejeze poziția de cel mai puternic exportator din Europa, cu argumente clare și tehnice, pe baze științifice incontestabile”.

Piața de export, exclusiv în spațiile extracomunitare, a generat în primele 10 luni din 2025 peste 210 milioane de euro, iar anul acesta, cu exporturi deja realizate de un milion de capete, creșterea preconizată este cu minim 40%. Potrivit datelor INS, efectivele de ovine din România au crescut constant, depășind borna de 10 milioane de capete, fapt ce plasează țara noastră pe locul doi în Uniunea Europeană ca efective și pe locul unu la exportul de animale vii.

„Apreciem încrederea pe care am primit-o din partea mediului de afaceri, pentru o strategie unitară instituțională ANSVSA. Măsurile vor fi prezentate urgent Comisiei Europene”, a subliniat șeful ANSVSA.

Planul de acțiune și soluțiile imediate discutate la Constanța cuprind demersuri pe lângă Comisia Europeană pentru aplicarea rapidă a principiului regionalizării, astfel încât animalele provenite din zonele și județele neafectate de boală să poată fi exportate fără impedimente. Însă, președintele ANSVSA, Alexandru Bociu, avertizează că nerespectarea regulilor de biosecuritate de către operatorii ilegali prin comerțul clandestin subminează direct argumentele tehnice pe care instituția le folosește la Bruxelles pentru menținerea piețelor deschise.

În paralel, specialiștii analizează din punct de vedere tehnic oportunitatea introducerii vaccinării strategice împotriva variolei ovine și caprine, măsură ce va fi integrată în dosarul de negociere european ca o barieră imunitară suplimentară de securizare a efectivelor și de stopare a difuzării virusului.

„Pentru o transparență deplină, reprezentanții asociațiilor de exportatori și ai crescătorilor vor fi cooptați tehnic direct într-un grup de lucru dedicat al ANSVSA”, precizează Autoritatea, care a dispus, pe plan intern, accelerarea finalizării evaluărilor de teren pentru transmiterea documentației către Guvern, în vederea alocării despăgubirilor.  

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Federația Națională a Crescătorilor de Ovine „ROMOVIS” a transmis, sâmbătă – 13 iunie 2026, că ciobanii vor ieși în stradă dacă președintele ANSVSA nu demisionează până la data de 19 iunie. În ultimele luni, ROMOVIS a trimis numeroase adrese oficiale către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și alte instituții ale statului român, avertizând asupra riscurilor majore generate de gestionarea defectuoasă a crizei Pestei Micilor Rumegătoare (PMR), a blocajului exporturilor și a măsurilor care afectează grav sectorul zootehnic. Toate semnalale de alarmă ale fermierilor au rămas fără răspunsuri concrete și fără măsuri eficiente. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor răspunde printr-un comunicat de presă în care își reafirmă sprijinul pentru crescătorii de ovine din România și anunță că va prezenta Comisiei Europene un set complet de argumente tehnice și epidemiologice. „Scopul acestor demersuri este revizuirea măsurilor de restricționare a exporturilor, pentru ca noul cadru de reglementare să fie unul echilibrat și adaptat realității din teren”, precizează ANSVSA.

„Referitor la perspectivele de restricționare analizate la nivelul DG SANTE, ANSVSA precizează că demersurile actuale vizează menținerea performanței economice a sectorului zootehnic românesc. Performanța istorică a crescătorilor noștri de ovine, demonstrată prin parteneriate de anvergură precum cel cu Algeria, care prevede livrarea a peste un milion de animale, reprezintă un argument esențial în dialogul nostru cu Comisia Europeană pentru identificarea unor soluții proporționale, care să nu afecteze exporturile strategice. Suntem pe deplin angajați în sprijinirea crescătorilor noștri de ovine și în protejarea sectorului zootehnic românesc. Vom prezenta partenerilor de la Bruxelles toate datele științifice și epidemiologice necesare pentru a demonstra siguranța produselor noastre și pentru a obține o revizuire rapidă a restricțiilor actuale, facilitând astfel reluarea exporturilor”, declară Alexandru Bociu, președintele ANSVSA, a cărui demisie este cerută de organizațiile crescătorilor de animale.

ANSVSA susține că a transmis Comisiei Europene o serie de argumente tehnice fundamentate, care demonstrează controlul riguros asupra situației epidemiologice din țară:

• Absența legăturilor epidemiologice: Datele oficiale confirmă că România nu a efectuat exporturi de ovine către zonele în care au fost raportate focare regionale recente (cum ar fi Albania), eliminând astfel riscul de propagare externă din sursă românească;

• Gestionarea focarului intern: Focarul de Pestă a Micilor Rumegătoare (PMR) din județul Mureș, depistat pe 8 iunie 2026, a fost izolat imediat prin aplicarea strictă a măsurilor de carantină și stingere. Evoluția locală este monitorizată atent, argumentând astfel oportunitatea unor măsuri aplicate regionalizat, în locul unei restricții extinse la nivelul întregului teritoriu;

• Analiza deciziei comerciale: ANSVSA analizează fundamentarea tehnică a propunerii de restricționare, urmărind ca deciziile finale să fie bazate exclusiv pe criterii științifice și epidemiologice obiective, specifice pieței animalelor vii.

Întrucât marea majoritate a crescătorilor de ovine din România respectă cu strictețe normele sanitare, ANSVSA precizează că își intensifică eforturile pentru eliminarea oricăror disfuncționalități izolate care ar putea afecta credibilitatea sectorului:

• Prevenirea transporturilor neconforme: ANSVSA face un apel ferm la responsabilitate pentru eliminarea completă a mișcărilor nedeclarate de animale, asigurând astfel respectarea deplină a cerințelor stabilite la nivelul Comisiei Europene;

• Filtre și controale în teren: În colaborare cu Poliția Română, inspectorii veterinari vor intensifica controalele în trafic pe întreg teritoriul național. Transporturile ilegale vor fi sancționate conform legislației în vigoare, mergând până la suspendarea activității operatorilor neconformi.

De asemenea, în comunicatul de presă, ANSVSA menționează că are un plan de acțiune pentru continuitatea exporturilor. „Conducerea ANSVSA menține un dialog activ cu asociațiile de profil și cu autoritățile din țările terțe partenere, inclusiv Algeria. Scopul este furnizarea tuturor garanțiilor privind siguranța sanitar-veterinară a efectivelor românești și menținerea valabilității contractelor comerciale existente. Prin aceste demersuri oficiale, instituția urmărește optimizarea calendarului de restricții și deschiderea rapidă a coridoarelor comerciale sigure pentru exploatațiile românești libere de boală”, își încheie ANSVSA comunicatul adresat presei.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Ultimatum pentru președintele ANSVSA. Ciobanii amenință cu ieșirea în stradă

Uniunea Oierilor solicită regionalizarea în cazul pestei micilor rumegătoare și continuarea exporturilor

Creșterea ovinelor și caprinelor este într-o situație critică și din vina autorităților. ANSVSA - Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, pe de o parte nu a luat măsuri pentru ridicarea restricțiilor de export de ovine vii din România impuse din cauza pestei rumegătoarelor mici, iar pe de altă parte a luat hotărârea să nu mai susțină vaccinarea împotriva antraxului, o boală infecțioasă transmisibilă la om, cu consecințe dintre cele mai grave.

Încă din luna februarie a acestui an, Federația Națională a Crescătorilor de Ovine și Caprine ROMOVIS a transmis două adrese către ANSVSA în care solicită informații cu privire la măsurile concrete întreprinse pentru ridicarea restricțiilor de export de ovine vii din România. Răspunsul nu a venit nici până azi.

„Constatăm cu regret că ANSVSA nu a transmis niciun răspuns la solicitarea noastră, încălcând astfel legislația privind liberul acces la informațiile de interes public. Este o atitudine de dispreț nu doar față de crescătorii de ovine și caprine, ci și față de atribuțiile legale, de obligațiile specifice demnității publice, și o tratare cu iresponsabilitate a unei situații extrem de grave. Refuzul de a comunica măsurile luate denotă, în fapt, inexistența demersurilor specifice care ar fi trebuit inițiate de către președintele ANSVSA, în calitatea sa de conducător al instituției, pentru a răspunde solicitărilor Comisiei Europene de a transmite situația concretă epidemiologică și a acționa în vederea ridicării restricțiilor de export. Pasivitatea președintelui ANSVSA față de cerințele Comisiei Europene a condus la prelungirea nejustificată a restricțiilor la exportul ovinelor și caprinelor vii în Uniunea Europeană. Această situație generează pierderi majore în sarcina crescătorilor de animale, afectează grav siguranța lor financiară și, nu în ultimul rând, periclitează șeptelul național de ovine și caprine și siguranța alimentară a României”, arată Nicolae Cioranu, președintele Federației ROMOVIS.

ANSVSA nu a binevoit să le răspundă crescătorilor, însă a decis schimbarea politicii zootehnice și impunerea plății vaccinului împotriva antrax, care este o măsură de prevenție necesară în cazul acestei boli infecțioase. „De o gravitate extraordinară este propunerea de schimbare a politicii zootehnice a statului român, constantă de peste zece ani, prin impunerea crescătorilor de animale a plății vaccinului Antrax, fără niciun studiu de impact prealabil”, atrage atenția Nicolae Cioranu.

Decizia de a transfera la crescători costurile cu vaccinarea contra antraxului are riscuri majore pentru sănătatea publică și siguranța alimentară. „Transferul costurilor va duce inevitabil la o scădere a gradului de imunizare a efectivelor, deoarece mulți crescători, aflați la limita subzistenței, nu vor avea resursele financiare necesare. Consecința directă va fi reapariția focarelor de boală, punând în pericol nu doar animalele, ci și sănătatea publică, dat fiind caracterul transmisibil la om al Antraxului, precum și siguranța alimentară a populației. ANSVSA, în calitate de garant al siguranței alimentare, nu poate promova o măsură care, prin efectele sale economice, riscă să compromită statusul de sănătate al țării”, subliniază Nicolae Cioranu.

Obligarea fermierilor să suporte costuri acoperite istoric de stat, ca măsură de protecție a sănătății publice, adâncește decalajul economic și favorizează importurile. Măsura propusă creează un dezavantaj competitiv major și o discriminare evidentă a fermierilor din țara noastră, care deja se confruntă cu condiții economice dificile, secetă și costuri mari ale inputurilor. Spre deosebire de fermierii din celelalte țări UE, crescătorii de la noi nu beneficiază de pachete de sprijin financiar consistente, credite subvenționate cu dobânzi preferențiale sau scutiri/reduceri substanțiale de taxe pentru serviciile sanitar-veterinare obligatorii.

„Modificarea unei politici publice cu un asemenea impact bugetar asupra fermierilor nu poate fi realizată arbitrar, fără o fundamentare economică solidă și un studiu de impact care să evalueze costul total per animal, capacitatea de plată a fermelor mici și mijlocii și riscul epidemiologic rezultat din refuzul vaccinării. Absența unei analize care să demonstreze sustenabilitatea măsurii o transformă într-o eroare strategică gravă. Statul român și-a asumat, prin politici zootehnice constante din 2016, protecția șeptelului național prin suportarea costurilor pentru bolile cu impact major, precum Antraxul, o zoonoză gravă. Schimbarea bruscă a regulilor jocului afectează negativ și imprevizibil situația beneficiarilor, care și-au construit planurile de afaceri pe un cadru legislativ stabil, reprezentând o încălcare a încrederii legitime a cetățeanului”, punctează președintele ROMOVIS.

Având în vedere impactul direct al acestor decizii asupra fermierilor, asupra funcționării pieței zootehnice și asupra exporturilor de animale și produse de origine animală, Federația ROMOVIS consideră necesară prezentarea și analizarea Programului Strategic al ANSVSA în raport cu nevoile reale ale sectorului zootehnic și cu mecanismele de consultare instituțională cu organizațiile profesionale.

Federația Națională a Crescătorilor de Ovine și Caprine ROMOVIS are în componență peste 30 de asociații ale crescătorilor de ovine și caprine, în care sunt înscriși mai mult de 4.000 de crescători, cu un total de peste 1,5 milioane ovine și peste un milion de caprine.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Reprezentanții asociațiilor conducătoare de Registre Genealogice din sectorul de creștere a bovinelor de carne și de lapte au venit ieri, 13 iulie 2020, de urgență la București, la Ministerul Agriculturii, unde s-au întâlnit cu ministrul Adrian Oros și secretarul de stat George Scarlat. Proiectul de ordin pentru aprobarea normelor tehnice privind organizarea și desfășurarea montei naturale autorizate (Ordinul nr. 180 din 30 iunie 2020), publicat în vederea dezbaterii publice pe site-ul MADR în prima zi a lunii iulie, i-a pus pe jar pe crescătorii de animale, care susțin că, în forma actuală, acest ordin nu poate fi aplicat în ferme și că ar trebui rescris integral, în conformitate cu legislația europeană, cu programele de ameliorare aprobate și, totodată, cu interesele fermierilor.

„Taurii folosiți la montă naturală trebuie să fie autorizați de către societățile de ameliorare conform criteriilor și performanțelor stabilite în programele de ameliorare, deoarece aceștia sunt principalul instrument al ameliorării”, arată Ioan Gociman, director executiv al Asociației Aberdeen Angus România.

De asemenea, președintele Asociației Crescătorilor de Bovine pentru Carne din România (ACBCR), Dumitru Grigorean afirmă că în proiectul de ordin privind monta naturală autorizată sunt multe probleme tehnice, juridice care contravin legislației naționale, Legii Zootehniei, legislației europene, precum și intereselor fermierilor, fapt pentru care acest ordin nu trebuie aprobat și aplicat. „Nici măcar dacă se cosmetizează acum la minister nu poate fi ceea ce trebuie pentru crescători. Trebuie refăcut integral, împreună cu fermierii, cu organizațiile crescătorilor”, precizează președintele ACBCR.
Dumitru Grigorean ne spune „Povestea Ordinului 180”: „Ordinul a fost preluat după Ordinul 861/2003, care la rândul său a fost conceput după alt ordin mai vechi, de dinainte de ‘89. Deci, modelul acestui ordin, emis în anul de grație 2020, este un ordin valabil pe vremea IAS și CAP. Interesantă abordarea și a Autorității (in)competente din România... Între timp, țara noastră a devenit membru al Uniunii Europene, trebuie să respecte legislația UE și trebuie să țină cont de realitățile/necesitățile actuale ale zootehniei. Rugăm conducerea MADR, personal pe ministrul Adrian Oros, să ne comunice care au fost acei fermieri, cum ni s-a spus ieri la minister, care au solicitat/analizat/agreat acest ordin de ministru. Repetăm întrebarea/întrebările adresate de crescătorii de bovine și ovine referitoare la faptul că deși au existat cel puțin cinci adrese oficiale cu solicitări din partea asociațiilor conducătoare de registre genealogice, referitoare la acest ordin și la neconcordanțele pe care le cuprinde, de ce nu a existat nici un răspuns din partea ANZ (Agenția Națională pentru Zootehnie)/MADR?”.

Președintele ACBCR a punctat câteva probleme tehnice pe care le cuprinde ordinul disputat. Conform proiectului de act normativ, bonitarea se face de către reprezentanții Oficiului Județean pentru Zootehnie (OJZ), împreună cu medicul veterinar și cu reprezentantul Consiliului Local. „Bonitarea este o acțiune tehnică, efectuată de specialiști care dețin cunoștințe și au calificare în domeniu. În acest moment în România nu există bonitori calificați, care să fie recunoscuți oficial nici măcar în țară, cu atât mai puțin în stăinătate. Cum poate un consilier local sau din cadrul unei primării să-și pună semnătura pe o fișă de bonitare? Cum întocmesc în luna ianuarie OJZ-urile necesarul de tauri și programul de montă pentru toți crescătorii din județ, pe ce bază, cu ce informații și cum vor gestiona aceste date, în cazul în care ar reuși să le adune? Apoi, în art.19 se spune că lunar, până în data de 10, punctele de montă vor transmite la Oficiile Județene pentru Zootehnie tabele nominale cu femelele montate și produșii obținuți, pentru luna anterioară, în vederea constituirii bazei de date pentru ameliorare și reproducție în zootehnie. Care bază de date, SICASA, care este nefuncțională și pe care am așteptat/rugat/solicitat ani de zile ANZ/MADR să o pună la punct, pentru a putea fi utilizată de Societățile de Ameliorare, fapt care nu s-a întâmplat, fiind nevoiți să dezvoltăm pe cont propriu și cu banii fermierilor aplicația ACBCR, pentru a putea gestiona multitudinea de date pe care noi le colectăm, prelucrăm, gestionăm în încercarea de a ameliora rasele pentru care efectuăm servicii către fermieri”, explică o parte din nemulțumiri și probleme Dumitru Grigorean.
Ordinul 180/30 iunie 2020 nu este nici pe placul crescătorilor de ovine și caprine, care, prin vocea lui Ionică Nechifor – secretar general al Federației ROMOVIS, solicită ca proiectul de act normativ să fie modificat în interesul crescătorului. „Oricum vine prea târziu pentru acest sezon de montă. ANZ și MADR să pregătească mai întâi logistica, infrastructura pentru genotipare. Noi punem la dispoziție masculii ca să îi genotipeze pentru a elimina în timp animalele sensibile la scrapie. Îi rog pe cei din ANZ și MADR să nu mai confunde ameliorarea cu reproducția”, a spus Ionică Nechifor în cadrul emisiunii „Agricultura la Raport”, de la AGRO TV.

Reprezentanții crescătorilor de animale prezenți la întâlnirea din 13 iulie 2020 de la Ministerul Agriculturii speră că cei din MADR au înțeles dorințele crescătorilor și argumentele pentru care se solicită revizuirea proiectului de ordin privind monta naturală autorizată. „Nu există deocamdată o concluzie oficială a întâlnirii de ieri. Așteptăm ordinul modificat, după care vom lua o decizie. La cum arată lucrurile acum, ACBCR nu mai are cum să-și îndeplinească obligațiile/obiectivele. Este posibil chiar să renunțăm la activitate, este prea grav ce se întâmplă. Vom lua o decizie în zilele următoare”, a conchis Dumitru Grigorean.

Asociațiile crescătorilor români, încet-încet, s-au adaptat regulilor europene, mondiale și au fost primite chiar în rândul organizațiilor profesionale de prin toată lumea. S-au înființat societățile de ameliorare care furnizează servicii pentru fermieri, conduc registrele genealogice, toate făcându-se mai mult cu banii proprii, cu banii crescătorilor de animale.

Iată cum ani de muncă pot fi distruși cât ai clipi de lipsa unui dialog real între autoritățile statului și cel căruia i se adresează legislația, în speță, crescătorul de animale.

Foto: ACBCR

Piața fragilă a cărnii de oaie, aproape inexistentă pe plan intern, lipsa mâinii de lucru, lipsa pășunilor și profiturile tot mai mici obținute de crescătorii de oi conduc la regresul oieritului în România. Despre drumul pe care se află unul dintre cele mai importante sectoare zootehnice am stat de vorbă cu Nicolae Cioranu, președintele Federației ROMOVIS.

Reporter: Care sunt tendințele în oieritul românesc în 2019?

Nicolae Cioranu: Rămânem în continuare în topul european. Dacă efectivele au mai scăzut, ele au scăzut la toată lumea. Nu vreau să cred că e adevărat ce-mi spunea unul dintre cei mai mari exportatori din România, că efectivele au scăzut cu aproximativ 30%. Între timp m-am întâlnit și cu un producător de crotalii, care și el susține că anul acesta i-au scăzut vânzările de crotalii cu aproape 30 de procente.

Reporter: Deci se confirmă procentele.

Nicolae Cioranu: Păi, am legat informațiile între ele, pentru că producătorul de crotalii nu știa de informația pe care o aveam de la exportator. E clar, vedem noi între noi. Vedem cum ne împuținăm, fie ferme mai puține, fie oi mai puține.

Reporter: Cum se explică scăderea asta?

Nicolae Cioranu: Foarte simplu. Legea pășunilor, este dată și nerespectată. Personal cu cine să muncim nu avem, piața este vraiște, așa că despre ce vorbim?

Reporter: E greu de luat o decizie în momentul de față spre ce te îndrepți, spre oaia de carne sau spre oaia de lapte.

Nicolae Cioranu: Nu te îndrepți spre niciuna. Astăzi sunt foarte mulți crescători care iau în calcul reducerea efectivelor. Caută soluții prin care să ducă mai departe afacerea doar cu membrii familiei.

Reporter: Atâta timp cât mai există pasionați care și-au făcut un mod de viață din creșterea oilor, pentru că pe măsură ce se schimbă generațiile, interesul nu mai este același.

Nicolae Cioranu: Sigur. Mai ținem de ele noi, ăștia care avem microbul în sânge. Nu creștem oi pentru că ne aduc mulți bani. S-au dus vremurile când cu 200 – 300 de oi trăiai foarte bine. Acum alergi după o mie și dacă nu ești atent la mutările pe care le faci, te trezești cu un picior în groapă. Nu crescătorul este de vină. Când e obligat să crească de la 200 de oi la 1.000 ca sa trăiască bine, înseamnă că e o problemă în sistem. Dar în condițiile astea, volumul de muncă crește de două sau trei ori. Este anormal.

Oaia românească, pe placul arabilor

Reporter: Haideți să vorbim despre piață, pentru că piața dă ora exactă a profitului, și să începem discuția de la oaia de carne. Unde și la ce preț pleacă ea din fermele românești?

Nicolae Cioranu: Ați pus punctul pe i! Oaia de carne pleacă la același preț cu Țurcana sau cu oricare altă oaie. Oaia de carne, zice-se, este căutată de europeni, dar nu se vinde, în schimb Țurcana și toată oaia din România le place foarte mult arabilor.

Reporter: Piața arabă e o piață deschisă și profitabilă pentru crescătorii români?

Nicolae Cioranu: Anul acesta, este o piață deschisă și vorbim de Arabia Saudită, de Emiratele Arabe și de Iran. Crescătorii au vândut în aceste țări cu un leu, un leu cincizeci mai mult decât până acum. Plus că marfa s-a căutat la vremea ei. De la bluetongue încoace, că poate fi considerat un punct istoric pentru oieritul din România, întotdeauna fermierii n-au putut să-și vândă animalele când au ajuns la o greutate optimă. Mielul, în câteva luni, ajunge la greutatea de abatorizare. Țările arabe au nevoie de carcasă grea, ele caută exact ceea ce nu caută țările europene și vă dau exemplul Italiei, care caută mieii ăia de 10 – 12 kilograme în viu. Arabii, cu familii numeroase, au nevoie de carcase de 18 – 20 de kilograme. Or, acest lucru este un avantaj și pentru noi, ca țară. Vinzi animalul mic să-l îngrașe altul, cu furaje din altă țară, sau preferi să-l dai tu gata finisat? Toată lumea vorbește despre tandemul vegetal – zootehnie, care ar trebui sa funcționeze și la noi. Din păcate, încă este o discrepanță foarte mare între cele două sectoare.

Reporter: Ce înseamnă, concret, prețul pentru oaia de carne?

Nicolae Cioranu: Dacă facem o analiză, vom vedea că prețul primit în perioada Paștelui nu-l mai primim tot anul. E, să-i spunem așa, un preț de sărbătoare. Așa este și la arabi. Ei caută carne de oaie mai ales pe perioadele lor de sărbătoare și normal că plătesc un preț mai bun. Noi, crescătorii, trebuie obligatoriu să ținem cont de perioadele astea. Până când s-a deschis piața arabă, am vândut cu 9 lei kilogramul în viu, apoi a crescut la 10 și chiar 11 lei. Apoi prețul a scăzut din nou, ajungând la 7, maximum 8 lei pe kilogram. Dar ce te faci dacă ai pregătit miei de vânzare și nu-i vinzi la vremea lor? Începe să se schimbe raportul între furajare și sporul de îngrășare, încep să crească costurile și să scadă profitul și la urmă îți vine să deschizi poarta fermei și să le dai drumul. Barca oieritului se clatină de câțiva ani buni.

Reporter: Unde trebuia peticită, în așa fel încât să nu mai ia apă?

Nicolae Cioranu: Simplu. Trebuia semnate acorduri sanitar-veterinare cu toate țările arabe. Mi-au demonstrat de multe ori exportatori de-ai noștri că există cerere. „Uite, mă sună din Maroc, au nevoie de un vapor de miei”, îmi ziceau exportatorii. Dar pentru că n-am avut acord sanitar-veterinar cu ei, au luat mieii din altă parte și noi am rămas cu ei în fermă, deși erau numai buni de livrat.

Reporter: E o problemă din acest punct de vedere la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor?

Nicolae Cioranu: Eu cred că da. Noi am venit cu propuneri la Ministerul Agriculturii, la ANSVSA, dar noi am spus, noi am auzit.

Reporter: Sunt convins că așa cum a fost cerere din Maroc, a fost și din alte țări...

Nicolae Cioranu: Sigur că au fost și, pentru că noi nu am putut să livrăm, au încărcat din Spania. Când s-a rugat Iordania de noi să le livrăm miei, a durat trei luni până am semnat acordul.

Reporter: Presupun că, și calitativ, mieii din România sunt peste ce se produce la ora asta în Europa.

Nicolae Cioranu: Vreți să vă spun că un oficial iordanian, la una dintre întâlnirile noastre din Iordania, ne-a spus că, pentru țara sa, relația comercială pe sectorul ovine este vitală. Noi am întrebat de ce? Din două motive, ne-a răspuns. Unu, pentru că din punct de vedere economic vaporul ne costă foarte puțin de la Constanța până la Aqaba și face doar 5-6 zile, și, doi, calitativ oaia din România, după oaia din Iordania, pentru că nu putea să spună altfel, este pe primul loc pe glob. Mai mult decât să te duci să vinzi și cumpărătorul să-ți laude marfa la el acasă ce să mai spui?

Lâna nu-i căutată, laptele n-ai cu cine să-l mulgi

Reporter: Ce înseamnă la momentul acesta piața laptelui de oaie din România, în contextul în care zona de vest a dispus de ceva capacități de procesare, iar laptele a fost căutat și plătit?

Nicolae Cioranu: La noi, laptele s-a plătit întotdeauna. Plătindu-se, oamenii au făcut tot posibilul să-l mulgă. Problema este că nu vor mai avea cu cine să mulgă oile, în viitor, și ajungem cu discuția de unde am plecat la pășune...

Reporter: Oaia, în general, nu prea se pretează la mulsul mecanic, or, în condițiile astea, problema lipsei de personal devine una foarte greu de rezolvat...

Nicolae Cioranu: Da, dar nu imposibil, pentru că și alții au avut problema asta, înaintea noastră...

Reporter: ...și-au scăzut ca efective.

Nicolae Cioranu: Au scăzut, dar n-au renunțat la ele. Au găsit soluții. Le-au închis în garduri electrice. Statul i-a ajutat să-și facă garduri, să-și facă fântâni, fermierul lasă oile acolo și în timpul ăsta se ocupă de altceva, își face fânul, spre exemplu. Or, la noi, se închide o poartă și nu se deschide nimic în loc. Sper că nu se va întâmpla la fel și cu comerțul de oi. Vă amintiți că după ce s-au închis abatoarele în România s-a cam terminat și cu animalele. Din păcate, asta-i realitatea.

Reporter: Revenind la lapte, care este prețul lui la momentul acesta?

Nicolae Cioranu: Eu cred că fabricile de procesare nu vor să se trezească înainte de a fi prea târziu, pentru că 2,9 lei pe litru, cât s-a plătit la noi laptele, nu știu câtor le mai convine să-l mai mulgă la anul. Cantitatea este destul de mică, dar omul este nevoit să-l mulgă și să-l vândă, să mai facă niște bani, pentru că nu rezistă doar cu mielul.

Reporter: Și piața asta a laptelui se cam împarte în două. Pe de o parte, sunt cei care mulg și vând, și pe de alta, sunt cei care mulg, procesează și vând. Cum  este mai rentabil?

Nicolae Cioranu: După mine, cel mai rentabil este să-ți faci tu brânza și să o vinzi. Asta înseamnă să ai cu cine să mulgi, să ai permanent o masă în piață și să ai client la telemea și la caș.

Reporter: În aceste condiții, sprijinul la lână înseamnă ceva pentru crescători?

Nicolae Cioranu: Ajută extraordinar de mult, dar eu zic că n-a fost gândit bine ajutorul ăsta. Haideți să luăm povestea de alaltăieri, nu de ieri. Să zicem că alaltăieri vindeam lâna cu un leu cincizeci până la doi lei cincizeci. Anul trecut, am mai mers așa amestecat, am primit un preț mai mic, dar a fost și subvenția un leu și ne-am descurcat. Anul acesta însă, am ajuns mai spre fundul gropii. De ce? Am ajuns să plătim noi la un intermediar să vină, să încarce lâna și să ne dea documentele în baza cărora să putem încasa subvenția.

Reporter: Și-atunci, care este rolul subvenției?

Nicolae Cioranu: În situația în care nu caută nimeni lână, e mai mult decât nimic. Statul plătește niște bani pe care înainte îi plătea cumpărătorul. Dar, mă întreb eu, de ce să primești banii ăștia de la statul român, când înainte îi primeai de la cumpărător?

Reporter: Cam care ar fi efectivul de ovine care mai există în România la acest moment?

Nicolae Cioranu: Eu trăiesc cu impresia că nu am scăzut sub zece milioane, dar dacă se confirmă ce discutam mai devreme, că efectivul de ovine s-a redus cu circa 30 de procente, atunci avem o problemă.

Interviu publicat în Revista Fermierului, ediția 01-14 noiembrie 2019