Despre cercetarea agricolă din România se tot vorbește că-i în declin, că nu există real. Vrem să demonstrăm contrariul, iar subiectul interviului de față realizat cu dr. ing. Cătălin Oltenacu este unitatea pe care acesta o conduce din poziția de director, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, care funcţionează în subordinea Academiei de Ştiințe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișeşti” și în directa coordonare a Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești -Mărăcineni (Argeș).

„Acesta este rolul nostru, de a gândi, de a cerceta, de a găsi soluţii, tehnologii pe care să le diseminăm în faţa fermierilor.”

Reporter: Care este situaţia cercetării din pomicultură?

Cătălin Oltenacu: Există voci care afirmă că cercetarea românească nu se află într-o stare tocmai bună. Da, aşa a fost o perioadă destul de lungă. Motivul principal îl ştim cu toţii, cauzat de faptul că eram subfinanţaţi. Însă, odată cu reorganizarea anumitor unităţi de cercetare, vorbesc acum la nivel naţional, unităţile s-au reorganizat, s-au modernizat, au început să-şi achiziţioneze echipamente, aparatură nouă. Iată că uşor-uşor unitățile de cercetare au început să reintre pe făgaşul normal, de fapt acolo unde ne este locul, şi să încercăm cu cercetătorii pe care-i avem, şi aici o să fie un subiect pe care o să-l discutăm, să abordăm anumite proiecte, anumite teme de cercetare şi să încercăm să le transpunem în proiecte pe care ulterior să le diseminăm în faţa fermierilor. Că, de fapt, până la urmă acesta este rolul nostru, de a gândi, de a cerceta, de a găsi soluţii, tehnologii pe care să le diseminăm în faţa fermierilor.

„Robo-Fermier” și „Hortivoltaic”, în sprijinul pomicultorilor

Reporter: Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa este printre puținele din țară care a accesat ceva fonduri nerambursabile...

Cătălin Oltenacu: Încercăm să nu ratăm nimic. Am accesat o sumedenie de proiecte, de măsuri, de submăsuri, începând cu cele finanţate de AFIR şi nu mai vorbesc de cele finanţate direct de Ministerul Agriculturii prin programele ADER. Acolo avem trei proiecte, într-unul suntem lideri de proiect, în două suntem parteneri, şi dezvoltăm împreună cu colegii din reţeaua pomicolă proiecte de cercetare pe diferite domenii de interes.

În ceea ce priveşte accesarea proiectelor europene este o ţintă pe care mi-am propus-o încă de la început, nu vă ascund faptul că în momentul de faţă avem patru proiecte, deja l-am depus şi pe al cincilea, trei sunt în implementare, unul în evaluare şi unul l-am depus recent, de câteva luni. Sunt proiecte interesante, chiar am avut pe submăsura 16.1A un proiect foarte interesant în care am gândit, am creat şi am pus bazele primului robot care poate lucra în pomicultură, l-am şi denumit foarte frumos, Robo-Fermier. Un robot care lucrează, poate avea o grămadă de accesorii conectate la el şi poate desfăşura activitatea într-o plantaţie pomicolă fără probleme. De unde a pornit această nevoie? De la lipsa forţei de muncă...

„Dacă nu vii cu ceva inovativ, nu ai ce căuta pe piaţă.”

Reporter: Cea care trebuie să facă lucrările de bază.

Cătălin Oltenacu: Bineînţeles, lucrările de bază, nu să facă lucrări complicate. Dar lucrările de bază se pot face, fără doar şi poate. Este un proiect de suflet, este un proiect la care am muncit foarte mult şi iată că în momentul de faţă avem o satisfacţie, în sensul că acest robot a fost apreciat inclusiv de către evaluatorii OCDE, cei ai Organizaţiei de Cercetare-Dezvoltare Economică care au venit să facă raportul de ţară pentru România.

Un alt proiect foarte interesant, un proiect la care, de asemenea, ne implicăm foarte mult, este proiectul pe care noi l-am denumit sugestiv „Horti-Voltaic”. Ce înseamnă acest lucru? Încercăm, pe anumite specii, să venim cu nişte panouri fotovoltaice de o anumită transparenţă, acum suntem în faza de cercetare în care pe anumite sisteme de transparenţă încercăm să vedem impactul asupra culturilor. Ele vin şi efectiv acoperă cultura. Noi avem experienţă pe căpşuni şi primele rezultate sunt chiar foarte interesante, în sensul în care mare parte din plante au reacţionat extraordinar de bine sub aceste panouri, comparativ cu martorul care nu a fost protejat. Situaţia sub aceste panouri este foarte bună, începând de la înmagazinarea apei, de la reacţia plantei, de la senzoristica pe care noi am montat-o şi avem deja date furnizate care sunt foarte interesante şi încercăm acum, după o analiză, să le transformăm într-o statistică şi să vedem exact care este impactul asupra plantei respective pe fiecare fază de dezvoltare în parte. Și, da, se pare că va fi un viitor foarte interesant pe acest domeniu. L-am făcut cunoscut şi la Ministerul Agriculturii, fiind un proiect-pilot unic deocamdată în România şi sper ca să prindă şi la fermieri. Am ieşit cu el şi la anumite expoziţii, chiar anul trecut l-am prezentat, într-o formă incipientă, la ASAS şi la INDAGRA. Interesul a fost destul de mare.

Reporter: Până la urmă, rolul cercetării este acela de a studia şi a implementa în fermă ceea ce-şi doresc fermierii, producătorii.

Cătălin Oltenacu: Sigur, acesta este drumul, într-adevăr cu echipa tânără pe care o avem am reuşit, destul de greu, să coagulăm un grup de cercetători inimoşi care iată, îşi fac treaba şi uşor-uşor au început să înţeleagă că rolul nostru este foarte important şi trebuie să fim acolo şi să facem cinste celor trei litere CDI – cercetare, dezvoltare, inovare. Observăm că toate proiectele din momentul de faţă pe care le vedem în acest portofoliu de proiecte care apar atât din partea Ministerului Agriculturii, cât şi din partea altor ministere, au la bază cele trei legi CDI, cercetare, dezvoltare, inovare. Ori ăsta este rolul nostru. Dacă nu vii cu ceva inovativ, nu ai ce căuta pe piaţă. Cercetarea în alte state sunt convins că este mult mai avansată, însă avantajul nostru este că noi nu am pornit de la zero, avem oarece informaţii pe care le-am upgradat şi încercăm noi, uşor-uşor, să ajungem lângă colegii noştri din alte state cu care, de altfel, avem şi parteneriate. Un prim proiect pe care aş putea să vi-l dau chiar exemplu este un parteneriat cu Staţiunea de Sericicultură Băneasa, noi, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa plus colegii de la Institutul de Sericicultură din Vratsa, Bulgaria. Este un proiect care are ca principal studiu comportamentul anumitor soiuri de dud în ţara noastră şi am încercat să combinăm, pe de o parte să venim în sprijinul colegilor de la staţiunea de sericicultură pentru viermii de mătase cu dudul pentru frunze, iar noi pe partea noastră cu dudul pentru fructe. Din păcate, în România aveam o anumită preconcepţie despre cultura dudului, dar dacă ne uităm pe anumite studii făcute în alte state, dudul să ştiţi că este chiar o cultură foarte interesantă, cu nenumărate aplicaţii.

Reporter: Şi fructele cu preţ foarte mare pe kilogram.

Cătălin Oltenacu: Foarte mare, într-adevăr, nu mai vorbim de partea de procesare în care le poţi deshidrata, iar mai nou poate veni ca îndulcitor, deci iată sunt o grămadă de lucruri pe care noi nu le exploatăm. Trebuie să mergem şi pe această nişă care este foarte interesantă. Bulgarii chiar au dezvoltat un institut cu studiul anumitor soiuri de dud, nu contează că-s de la noi sau de la ei. Din păcate, baza noastră genetică nu ne permite să venim cu anumite studii.

Reporter: Există prea puţină promovare pentru ceea ce a însemnat cultura dudului şi ce a însemnat creşterea viermilor de mătase în România şi care sunt oportunităţile de astăzi. Pentru că într-adevăr sunt oportunități, unele remarcabile, iar fermierii pot avea o nişă, alături de alte culturi, de alte specii, astfel încât să-și completeze veniturile.

Cătălin Oltenacu: Aşa este. Eu am fost destul de vehement vizavi de această cultură, ca susţinător vorbesc. De ce? Pentru că România, la un moment dat, era singura ţară care avea un fond genetic, vorbesc şi de viermi de mătase, şi de soiuri de dud, foarte bun. Vă dau un exemplu: 84 de soiuri de dud, am avut la un moment dat vreo 72 de rase de viermi de mătase, eram unicat în Europa. Ne puteam bate la momentul respectiv cu ţări ca Franţa, chiar China, care e o super-putere. Deci aveam un fond genetic şi-l avem încă, datorită colegilor care insistă să-l păstreze. Dar foarte greu, foarte greu. În momentul de faţă am speranţe că avem un fond genetic stabil, la rândul nostru şi noi pe zona noastră de pomicultură putem stabiliza şi fondul genetic pe care-l avem şi este păcat să nu-l conservăm, şi evident că mă bucură şi faptul că Ministerul Agriculturii a înţeles într-un final că o ţară cu un fond genetic important este o ţară care are un cuvânt de spus în domeniul respectiv. Dacă nu ai un fond genetic cu care să te prezinţi, nu ai ce să arăţi.

Este de admirat şi iniţiativa ASAS, de fiecare dată primim solicitări să prezervăm fondul genetic, sub orice formă. Este bine că există această iniţiativă, este bine că și ai mei colegi sunt deschişi şi putem într-adevăr la momentul ăsta să ne lăudăm cu faptul că fondul genetic – pomicol, viticol, dar şi în alte domenii – a început uşor-uşor să se stabilizeze.

„Noi încercăm cu cercetările noastre să-i convingem pe fermieri că o anumită specie pomicolă poate fi sau nu rentabilă pe un anumit areal. Şi atunci  fermierul înţelege. Cu explicaţii şi cu demonstraţii.”

Creații și tehnologii pentru fermieri

Reporter: Care este aria de acțiune, să-i zicem așa, a SCDP Băneasa, în ceea ce priveşte soiurile de pomi fructiferi?

Cătălin Oltenacu: Noi avem o arie de influenţă pe zona de sud a ţării. La nivel naţional, sunt cinci unităţi de cercetare pomicolă, evident subordonate Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni. Fiecare staţiune este foarte bine amplasată, răspunzând de arealul respectiv. Înainte vreme se discuta despre Staţiunea Pomicolă Băneasa drept un creator de soiuri de cais și piersic. Nu mai este cazul. Chiar în discuţiile pe care le-am avut cu colegii mei, cred că se impunea ca fiecare staţiune să încerce şi alte specii pomicole. De ce? Deoarece au fost și sunt fermieri care solicită înfiinţarea unei plantaţii pomicole în Câmpia Română de măr, de exemplu. Ori, ştim cu toţii că mărul se duce spre zona colinară, submontană, acolo merge el foarte bine. Noi încercăm să-i convingem pe fermieri cu cercetările noastre că o anumită specie pomicolă poate fi sau nu rentabilă pe un anumit areal. Şi atunci  fermierul înţelege. Cu explicaţii şi cu demonstraţii, înţelege şi revine la sentimente mai bune şi se orientează către o altă cultură.

Am avut o altă solicitare pentru plantaţie pomicolă în zona județului Călăraşi, nuc. A vrut omul nuc. Am susţinut că nu este o zonă optimă pentru nuc, haideţi să încercăm altceva. A susţinut că face plantaţia pe banii lui, ok, a înfiinţat-o. Ce credeţi că s-a întâmplat în primul an? Toţi pomii s-au uscat! Pentru că el şi-a expus o plantaţie de șapte hectare de nuc fix în mijlocul unei câmpii unde vânturile sunt cum sunt în miez de iarnă, temperaturile scăzute, şi atunci s-a întors la noi și ne-a zis că-i pare rău că nu ne-a ascultat. Deşi noi i-am demonstrat faptul că nu este o zonă propice pentru această cultură. Deci iată că rolul nostru este mai mult decât important în zonă, convingem fermierii – ok, vă doriţi o anumită plantaţie, dar haideţi să alegem împreună specia ca să fiţi rentabili. Degeaba munciţi, investiţi, faceţi o plantaţie şi constataţi că în doi ani nu mai există.

Reporter: Ați spus de cais și piersic, specii care pot fi cultivate în zona de sud. Ce altceva se mai poate cultiva în zona de sud şi dvs. aveţi în cercetare la SCDP Băneasa?

Cătălin Oltenacu: Avem cireş, o specie care merge foarte bine pe zona de sud, am avizat câteva proiecte importante, cu suprafeţe însemnate.

Reporter: Am văzut şi cireș în solar...

Cătălin Oltenacu: Da, merge în spaţiu protejat, îi spunem noi macro-tunel, dar nu neapărat un solar. Vorbim despre un macro-tunel care asigură o protecţie bună a culturii, dar mai important este faptul că fermierul respectiv, având în vedere că are un spaţiu cât de cât protejat, îi asigură o timpurieritate a rodirii şi atunci interesul este că iese pe piaţă cu o trufanda, cu un preţ foarte bun cât mai repede. Eu sunt adeptul noutăţii, al inovării, deşi au existat voci care au susţinut că anumite culturi nu merg în sistemul ăsta de macro-tunel. Ba da, funcţionează foarte bine, dar trebuie să ştii cum să-l gestionezi. Dacă-l faci după ureche şi nu iei nişte informaţii minime, nu realizezi nimic.

Reporter: Daţi-ne câteva exemple de specii create la Staţiunea Pomicolă Băneasa şi care au prins la producători.

Cătălin Oltenacu: Au prins soiurile noastre de cais, piersic şi nectarin, mai ales că  cercetătorii din vechea gardă s-au axat foarte mult pe aceste specii termofile. Avem în momentul de faţă 14 creaţii, însă, din păcate, ca menţinători în catalogul oficial mai avem doar jumătate, șapte soiuri. Sperăm să obţinem şi alte soiuri pe care să le creăm şi să le promovăm la nivelul fermierilor. Este dureros că pe primele submăsuri, pe primele variante de proiecte cu bani europeni, foarte mulţi fermieri s-au orientat către soiuri aduse din exterior, din afara ţării, din nou cu probleme. Nu discutăm din punct de vedere fitosanitar, am văzut şi plantaţii cu destule boli aduse din pepinieră, însă au făcut achiziţia unor soiuri pe care noi nu le-am aclimatizat sau nu le-am verificat în condiţiile din ţara noastră. Toate ţările din Europa au o anumită specificitate. Deci, o dată caisul din Italia cultivat în zona de sud n-o să funcţioneze, n-o să meargă foarte bine pe zona noastră. Sunt lucruri total diferite. Însă, dacă aţi sesizat şi dvs., referitor la aceste specii termofile, în ultima perioadă au fost acele îngheţuri târzii de primăvară, cu efecte devastatoare asupra producţiei. Deşi noi am făcut vorbire despre faptul că mare parte din aceste specii pot fi duse pe zona Dobrogei, unde au condiţii foarte bune de dezvoltare şi nu sunt atât de frecvente aceste accidente climatice. La noi, pe zona de sud, constatăm că nu mai avem rezultate pe speciile termofile – cais, piersic, nectarin, pentru că ne lovim frecvent de aceste îngheţuri târzii de primăvară. Adevărat că am avut nenumărate cercetări privind combaterea acestora sau cum putem preveni, eventual cum putem ajuta fermierul să-şi protejeze plantele când are un astfel de eveniment. Avem câteva variante, nu ştiu cât sunt de eficiente pentru că nu te pui cu natura, au ieşit acum cu inovaţia asta o grămadă de tehnologii care spun: vii cu aer cald… Sunt lucruri relative. Te pregăteşti, ştii că-ţi vine un nor rece…Sunt tehnologii şi tehnologii. Trebuie să luăm şi din exterior, dar să aducem aici în țară lucrurile bune.

Reporter: Nu trebuie să inventăm noi roata, dacă ea e inventată deja.

Cătălin Oltenacu: Exact. Le aducem aici, vedem dacă se pretează pentru condiţiile din ţara noastră şi atunci da, dacă-şi dovedesc eficienţa sigur că da, le putem promova. Acum lucrurile sunt relative.

„Cercetarea nu este pentru oricine. Trebuie să citeşti, să te interesezi. Dacă lucrezi numai de dragul unui salariu, mai bine nu mai vii.”

Viitorul sună bine

Reporter: Aţi creat, aici la stațiune, un nucleu tânăr. Știm că este greu să convingi un absolvent de facultate că locul lui este la cercetare, că poate avea o dezvoltare foarte bună în cercetarea agricolă. Cum aţi reuşit să faceţi lucrul acesta şi care este media de vârstă la SCDP Băneasa?

Cătălin Oltenacu: Cu foarte mare greutate, ne ducem undeva la 26-28 de ani, directorul ştiinţific este mai în vârstă, în rest avem tineri absolvenţi inimoşi, care au venit alături de noi, deşi la început, la interviu, întrebarea principală era „dar eu cât câştig?”. Nu aveam ce să le oferim extraordinar, pentru că legea salarizării în cercetare este cum este, n-o critic eu, n-am inventat-o eu, aceasta este. Însă i-am convins prin faptul că pot avea aici o carieră de lungă durată. Eu merg pe un principiu, nu ştiu dacă este corect sau nu, dar şi dacă m-aş duce la o firmă de inputuri eu nu mă mai pot considera un inginer specialist pe domeniul respectiv. Sincer vă spun, m-aş considera un agent de vânzări care trebuie să-şi îndeplinească un target, să vândă, şi în momentul în care nu ţi-ai atins targetul, nu mai eşti bun pentru compania respectivă. Stând de vorbă cu ei i-am convins că pot avea o carieră interesantă în cercetare. Este adevărat că salariul nu este foarte mare, nu e vina noastră, însă am reuşit să-i cooptăm şi în grupurile de lucru pentru proiecte. De acolo mai iau 10%, 15%, 20% maximum peste salariu. Au înţeles lucrul ăsta, sunt alături de noi. Chiar dacă înainte aveam o dinamică de personal foarte mare, deci veneau, stăteau o lună-două, constatau că nu e de ei, plecau. Adevărat, cercetarea nu este pentru oricine. Trebuie să citeşti, să te interesezi. Dacă lucrezi numai de dragul unui salariu, mai bine nu mai vii. Iată că uşor-uşor am reuşit să angrenăm nişte tineri, sunt implicaţi, sunt motivaţi, surprinzător au început să scrie tot felul de articole, să participe la emisiuni, să-şi dorească să fie promovaţi, depun şi foarte multe lucrări, nu există sesiune ştiinţifică să nu depună lucrări, lucrul ăsta mă bucură foarte tare. Au o deschidere şi eu cred că, era o vorbă, viitorul sună bine!

Reporter: Cum ar trebui să arate cercetarea agricolă pentru ca să putem pe de o parte motiva tinerii să rămână în cercetare, iar pe de altă parte ca rezultatele cercetării să fie comparabile cu ce se întâmplă în afara României?

Cătălin Oltenacu: Este foarte simplu. Despre ce discutăm în ultima perioadă? Digitalizare. Discutăm despre inteligenţa artificială. Este exact elementul care poate influenţa un tânăr să rămână în cercetare. Tinerii sunt foarte deschişi la nou, foarte atenţi la zona de inteligenţă artificială. În momentul în care găsesc ceva nou ce nu s-a mai făcut, vin şi spun: domnule director, uitaţi, în China a apărut nu ştiu ce robot care face nu ştiu ce. Nu vreţi să încercăm să găsim şi noi o variantă, să creăm aşa ceva? Este foarte interesant. Cred că zona asta este foarte atractivă pentru ei. Repet, nu ştiu dacă salariul poate să compenseze munca pe care o face un tânăr, dar faptul că eu sunt deschis la lucruri noi pentru ei înseamnă foarte mare lucru, pentru că sunt alături de ei, îi susţin şi, ca de fiecare dată când vin cu câte o idee nu le spun „în niciun caz”, ci „hai să gândim, să vedem cum o facem, şi dacă lucrul este foarte interesant pentru noi ne apucăm de treabă şi găsim un proiect şi să-l ducem pe zona asta. Au venit acum cu o idee foarte interesantă, de combatere a graurilor în culturile de cireşi. Sunt probleme cu graurii, într-adevăr, când cireaşa este matură este dezastru în orice plantaţie. Şi au venit cu o idee, cred că am putea accesa un proiect astfel încât să găsim o variantă de combatere, cu o dronă care să se plimbe exact acolo unde este atacul, adică ei sunt captivaţi de lucrurile noi, inovative.

„Digitalizare. Discutăm despre inteligenţa artificială. Este exact elementul care poate influenţa un tânăr să rămână în cercetare.”

Cercetarea românească nu depune armele

Reporter: Haideți, domnule director, să ne spuneți câteva cuvinte despre dvs, să-l cunoască cititorii noștri și pe omul Cătălin Oltenacu. De unde sunteți de loc? Legătura cu domeniul agricol vine din familie?

Cătălin Oltenacu: M-am născut pe malul Borcei, la Călărași. Aţi deschis o Cutie a Pandorei, m-au năpădit amintirile… Am terminat Şcoala generală nr. 1 din Călăraşi, am continuat cu Liceul Agricol, cred că pe undeva destinul m-a dus acolo… Specializarea din liceu a fost industria alimentară, am luat bacalaureatul cu 10, dar am lucrat vreo doi-trei ani și apoi m-am dus la facultate. În 1993, am absolvit liceul. Tata era zugrav și m-am angajat cu el. Doi ani am muncit. M-am angajat la fabrica de confecţii Călăraşi, ţin minte – parcă ieri a fost – şi munceam acolo, Doamne… şi m-am ambiţionat şi am zis: „Nu-i de mine”. Am învăţat, din ce am câştigat mi-am plătit meditaţiile, nu eram foarte bun pe biologie, la chimie eram ok. Am ajuns la facultate la București, la USAMV, Facultatea de agricultură, era în 1996. Am terminat în 2001 şi aş vrea să vă spun, ca o picanterie, bătălia pentru locul I în fiecare an s-a dat între mine şi sora mea. Sora mea, cu șapte ani mai mare decât mine, tehnician veterinar, a vrut să fie medic veterinar, a dat de cinci ori la facultate, pica prima sau a doua sub linie. A devenit frustrant pentru ea, cu meditaţii cu tot, se intra foarte greu la Medicină Veterinară. Şi la un moment dat, când am dat eu la facultate, mi-a zis: nu vrei să merg cu tine? Şi dau şi eu, dacă intru, văd în continuare dacă merg, dar să am satisfacţia că am intrat la facultate. Ok, a mers cu mine, a luat, am intrat amândoi, şi tata, vă spuneam, zugrav, ne-a luat într-o zi pe amândoi şi ne-a zis: eu mănânc pământ de sub picioare, uitaţi-vă la mâinile mele, dar vreau să vă văd pe amândoi cu facultate. Şi a închis subiectul. Am înţeles ideea, ne-am dus la facultate şi ne-am pus pe învăţat. Ea, fată, învăţa, eu – Bucureşti, scăpat de sub control… a stat cu gura pe mine „hai la laboratoare, hai la cursuri”, că trebuia să merg, că mă întreba. A fost extraordinar. Şi vă spuneam că bătălia a fost între mine şi ea, locul I şi locul II. Ea, de trei ori. În anul I am ieşit eu, ea, în anul II pe locul I, în anul III, eu, în anii IV şi V, ea. Când am terminat, era rector domnul profesor Alecu, să-i dea Dumnezeu multă sănătate, s-a interesat: „Pe cine avem şef de promoţie?”. Şi i-au spus: avem o problemă. Sunt doi acolo. „Ia să-i văd. Sunt căsătoriţi?” – „Nu, sunt fraţi”. Şi ne-au trimis la Staţiunea Didactică Belciugatele, tot în județul Călăraşi. Vă daţi seama, m-am văzut la puţin peste 20 de ani la fermă, peste 1.470 de hectare, tractorişti, pe vremea aia se trăgea la măsea, U650, aveau–n-aveau chef de treabă, tragedie! Dar pentru noi a fost un ajutor, pentru că am fost împreună ca fraţi. Pentru că noi, în ultimul an de facultate, ne-am pierdut tatăl. S-a întâmplat, ne-a condus la gară, a făcut un accident vascular, a decedat. Foarte greu, mama pensionată pe caz de boală. Am trecut de evenimentul ăsta, la șase luni, când îi făceam parastas, a paralizat şi mama, a făcut un AVC în somn şi a fost o persoană care a depins de noi încă patru ani. Ca să vă faceţi o idee, tata a decedat la 56 de ani, mama, la 59 de ani, foarte tineri, nu s-au bucurat de noi, de ceea ce am realizat. Pentru ei ar fi fost extraordinar! Erau nişte oameni foarte, foarte simpli, de condiţie sub medie, au reuşit să ne aducă într-o etapă a vieţii extraordinară şi pe mine, şi pe sora mea. Sora mea în momentul de faţă este cadru universitar la USAMV filiala Călăraşi, la Facultatea de Inginerie Economică…

„Dacă ai o echipă bună, poţi aspira la anumite obiective.”

Reporter: Deci, sora dvs. s-a reîntors la Călăraşi.

Cătălin Oltenacu: Da, acolo ea se ocupă de toate cele. Eu am lucrat pentru agronomie din 2001 până în 2014, 14 ani, şef de fermă la Ferma Moara Domnească, principala bază de practică a USAMV. În 2015 am ajuns în Staţiunea Pomicolă Băneasa ca inginer-şef, șase luni, după care, director. Mă apropii de 10 ani. Deci, la anul fac un deceniu de păstorire a acestei unităţi de cercetare. A fost foarte greu, pentru că în 2015, când am venit eu la SCDP Băneasa, nu vreţi să ştiţi ce am găsit. Deja îmi puneam problema dacă nu cumva am stat cam mult o lună. Dar m-am ambiţionat şi am reuşit, au mai fost şi câţiva oameni loiali şi foarte aproape, şi s-au purtat bine cu mine.

Reporter: Fără o echipă, n-ai să poţi să faci niciodată nimic, oricâte intenţii bune ai avea.

Cătălin Oltenacu: Bineînţeles. Erau colegi care nu încasaseră salariul de doi ani. Efectiv, veneau din dragoste pentru această unitate. Şi au stat aici, repet, fără salariu, doar din dorinţa de a face ceva. Şi atunci am văzut calitatea lor şi am zis că trebuie să facem ceva. Şi am luptat, şi în 2018, cu ajutorul ministrului Daea, care era foarte implicat pe zona asta de cercetare şi este în continuare, am reuşit să obţinem o hotărâre de guvern de reorganizare. Din momentul obţinerii acestei HG de reorganizare, lucrurile s-au schimbat radical. Am avut finanţare, am început să accesăm proiecte, am început să redăm faţa plantaţiilor, pentru că într-adevăr se spunea despre Băneasa că este o staţiune de cercetare, dar nu se mai făcea cercetare. Activitatea principală era partea de administrare a domeniului public. Aici, în sediul în care ne aflăm, care este de altfel un sediu minunat prin istoria lui…

Reporter: Plus că este şi o zonă periculos de tentantă pentru imobiliare.

Cătălin Oltenacu: Categoric zona este tentantă pentru imobiliare. Aici, conform legii, avem 62 de hectare. Din aceste hectare am reuşit să intabulăm numai jumătate, pe restul sunt litigii. Ce să vă spun? Am avut nişte provocări pe care nu credeam că o să le întâlnesc în viaţa mea. Dar, repet, cu ambiţie, cu echipa pe care mi-am creat-o, am reuşit să răzbatem şi să ajungem în această fază. Astea au fost provocările mele, asta este povestea mea pe scurt. Toţi avem un destin și probabil că şi dacă m-aş naşte a doua oară tot meseria asta aş îmbrăţişa-o, pentru că este o meserie extraordinară, cu nenumărate satisfacţii. Suntem privilegiaţi, lucrăm în natură, în aer liber, nu stăm tot timpul la birou să lucrăm la nişte documente. Eu sunt adeptul naturii, eu sunt un copil crescut liber, crescut în iarbă, de acolo vin. Să ştiţi că experienţa mea ca director n-am căpătat-o, cred eu, din faptul că sunt director pe o anumită perioadă aici. Nu. Faptul că am venit din iarbă, am văzut cum e să lucrezi cu omul, am căpătat o experienţă bogată, lucru care mi-a permis să o transpun în activitatea de manager. Dar încă mai am apucăturile astea, stau ce stau la birou şi fug în câmp. Nu mă pot rupe.

Reporter: Care este cea mai mare bucurie?

Cătălin Oltenacu: Cea mai mare bucurie, bineînţeles, familia, pe primul loc, copiii, am doi băieţi, unul student la Medicină, unul în clasa a treia, are doar 10 ani, sper să vină pe zona noastră şi mă rog la bunul Dumnezeu să vină pe zona noastră, că şi eu, şi nevasta suntem agronomi. Iar pe plan profesional, cea mai mare bucurie este că am reuşit din Stațiunea Băneasa să fac ceea ce este astăzi. Era Cenuşăreasa cercetării pomicole româneşti. SCDP Băneasa a ajuns la un alt nivel acum. Evident, mai avem de lucru. Nu sunt mulţumit cu etapa în care suntem, dar mai lucrăm şi sunt convins că putem să mergem şi mai sus. Repet, dacă ai o echipă bună poţi aspira la anumite obiective.

Cu această ultimă parte a dialogului nostru mi-aţi atins şi o latură sensibilă cu plecarea mea din Călăraşi, nu discut foarte des despre copilăria și tinerețea mea... În fine, nu depunem armele, cercetarea românească în general n-are cum să depună armele, tinerii sunt implicaţi şi sunt convins că putem face lucruri frumoase. Sunt convins de lucrul ăsta şi o să vedeţi cât de curând proiecte interesante.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

CITEȘTE ȘI: „Fermierul robot” aduce tehnologia de ultimă oră în pomicultură

Protecția fungică a pomilor fructiferi în repaus vegetativ și în vegetație

Agricultura înseamnă viață

Deși am mai scris despre acest dăunător, consider că trebuie să revin deoarece sunt probleme în sectorul pomicol. Cariul scoarței a fost identificat de curând la materialul de plantat destinat înființării unei livezi de măr în sistem ecologic. În acest moment, micuții gândăcei ies din scoarța pomilor, se împerecheză și depun ouă. Apar eșalonat din aprilie și pe tot parcursul verii. Cum este posibil ca pomii de plantat să vină infestați din pepinieră? Pomii în cauză sunt plantați acum, în luna iunie, conform tehnologiilor moderne (????). Din fericire nu toți au fost plantați. De asemenea, pe lângă Scolytus, sunt prezenți și patogeni care produc cancere. Despre ei într-un alt material.

Atrag atenția că o livadă ecologică trebuie să aibă un start foarte bun. Ce înseamnă asta? Pomii trebui să fie perfect sănătoși, fără boli și fără dăunători. Soiurile cultivate trebuie să fie rezistente la principalii patogeni ai speciei care se plantează. Se pare că în spațiul intracomunitar plantele sunt controlate doar pentru patogenii și dăunătorii de carantină. Restul patogenilor și dăunătorilor nu mai sunt luați în seamă. Tinerii pomi sunt infectați cu patogeni care produc cancere. Acești patogeni se instalează de regulă în livezile bătrâne. Cariul scoarței la fel, se intalează la pomii în declin, nu la cei tineri. Prezența cariului la pomii tineri este periculoasă. Pomii pot intra în declin rapid.

Mă întreb și eu, livezile ecologice sunt sortite pierii din start? Este posibil să fie înființate livezi ecologice în sistem intensiv și superintensiv, cunoscut fiind că speciile pomicole au o serie de dăunători și patogeni extrem de periculoși care cu ușurință trec de la un pom la altul și nu pot fi ținuți sub control prin metode biologice? Tehnologiile moderne și proiectele aprobate se pare că permit asta.

Ce știu eu despre aceste livezi? Știu că sunt sortite eșecului. Mai mult nu pot spune deoarece trebuie să păstrez confidențialitatea.

Când l-am deranjat a ieșit cu viteză. Foto realizată la 10 iunie 2024

Recomandarea mea este să verificați cu atenție materialul săditor înainte de a-l pune în pământ. Pomii trebuie să aibă scoarța fără răni sau umflături, fără modificări de culoare, fără dăunători de scoarță. Rădăcinile trebuie să fie sănătoase, fără brunificări, fără tumori și micelii.

Vă atrag atenția că, în această perioadă adulții de Scolytus ies masiv din scoarța pomilor. Este momentul să verificați livezile (indiferent de vârstă). Dacă observați orificii pe scoarță și gândăcei mici, negri, treceți la efectuarea unui tratament.

În cele ce urmează, readuc în atenție informații despre acest dăunător periculos al pomilor fructiferi.

Scolytus rugulosus – Cariul scoarței este un dăunător polifag ce poate fi întâlnit la măr, păr, prun, cais, cireș, păducel, cătină, nuc, mur, alun, carpen, fag, ulm etc. Este răspândit în Europa, Africa de Nord, Asia Mică, Rusia, Iran, America de Nord și de Sud etc.

Recunoașterea și biologia dăunătorului

Adultul are lungimea corpului cuprinsă între 1,4 - 3,2 mm. Corpul insectei este alungit și are culoare neagră mat. Culoarea elitrelor este brun - roșcată sau castanie. Corpul insectei este convex și spre vârf descrește. Antenele și picioarele au culoare brună. Larvele au culoare albă și sunt apode. Capul este de culoare brună, iar lungimea corpului variază între 2 - 3 mm [Roșca et al., 2011].

Dăunătorul poate avea o generație în zonele nordice și două în zonele mai calde. În România are două generații pe an. Iernează în stadiul de larvă matură în galeriile săpate în lemn. Studiile asupra biologiei acestui dăunător arată că stadiile de prepupă și pupă se formează la începutul primăverii (martie - aprilie). Primii adulți încep să apară la începutul lunii aprilie - mai. Ei pătrund sub scoarță mai ales prin zona mugurilor [Tezcan & Civelek, 1996].

Gândăcei de Scolytus rugulosus la puieți de măr. Foto din data de 10 iunie 2024

Femela sapă galerii mamă (maternale) longitudinale sub scoarță, de 1 - 2 cm, mai rar 3 cm și mici cavități în părțile laterale ale galeriei unde își depune ouăle. O femelă depune între 10 - 100 ouă. Ramurile lungi de 25 cm pot avea uneori până la 15 galerii mamă. Galeriile produse de larve sunt lungi, sinuoase și uneori se intersectează sau se suprapun. La capătul galeriilor, larvele sapă o celulă adâncită unde se vor retrage pentru împupare. Noii adulți vor ieși la suprafața scoarței prin mici orificii [Alford, 2016].

În livadă, adulții pot fi observați din mai și până în noiembrie, cu un maxim în lunile mai - iunie. Unii cercetători au raportat o apariție intensă a adulților în lunile iulie și septembrie [Özgen et al., 2012]. Aceste aspecte legate de biologia dăunătorului sunt mult influențate de condițiile climatice.

Daune produse

Dăunătorul atacă mai ales livezile abandonate și pomii bolnavi. Pomii devitalizați, bolnavi sunt predispuși atacului unor dăunători secundari așa cum este și Scolytus rugulosus. În 2 - 3 ani copacii infestați puternic se pot usca. În general sunt mai atacate livezile de sâmburoase.

În ultimul timp, Scolytus rugulosus își face simțită prezența și în livezile din România, mai ales la cais, cireș, măr. De obicei, dăunătorul este prezent în livezile mai vechi sau în care tratamentele nu se fac corect sau la momentele optime de combatere. Frunzele pomilor atacați se îngălbenesc, iar fructele rămân mici, pipernicite.

Larvă de Scolytus fotografiată în octombrie 2020

Acest gândac de scoarță (cariu) atacă scoarța interioară, minând zona floem - cambială a ramurilor, lăstarilor și trunchiurilor copacilor și arbuștilor fructiferi. În fisurile din scoarță se poate observa rumegușul rezultat în urma săpării galeriilor. Uneori rumegușul poate fi observat și pe pământ sau în pânzele de păianjen. Pe lângă rumeguș, prezența dăunătorului poate fi semnalată și după micile orificii din scoarță. Dacă detașăm scoarța cu orificii, vom observa scoarța interioară moartă, degradată, gândăcei noi, larve, galeriile săpate de larve și mult rumeguș. În lemn, după îndepărtarea rumegușului se pot vedea și celulele adâncite unde larvele se pregătesc de împupare. În caz de atacuri puternice, dăunătorul poate pătrunde și în fructe, în zona sâmburelui, unde sapă galerii [Özgen et al., 2012].

Scolytus rugulosus atacă frecvent pomii bolnavi, răniți, stresați din cauza secetei sau alte cauze. Acest dăunător poate contribui la declinul și moartea pomilor fructiferi.

Managementul integrat

În cadrul sistemului de combatere integrată trebuie să ținem cont de cele trei tipuri de măsuri: profilactice, chimice și biologice. Din păcate, cariul scoarței este destul de greu de controlat odată ce infestarea s-a produs.

Măsuri profilactice

Bhagwandin (1992) susține că igiena culturală este singura care poate da bune rezultate în managementul acestui dăunător. Se recomandă tăierea ramurilor și lăstarilor care prezintă atac și scoaterea lor rapid din plantație. Tot materialul lemnos scos din plantație trebuie distrus prin ardere. În cazurile în care trunchiul principal este infestat masiv, copacul trebuie eliminat din plantație și ars. În nici un caz ramurile rezultate în urma tăierilor nu trebuie lăsate în apropierea pomilor sănătoși.

Pentru a preîntâmpina atacul se recomandă menținerea stării de sănătate a pomilor din livadă, eliminarea factorilor de stres, executarea tratamentelor împotriva patogenilor și dăunătorilor la avertizare (momentele optime).

Prevenirea este cea mai eficientă metodă de control a gândacilor de scoarță. Așadar, evitați rănirea rădăcinilor și trunchiurilor în timpul executării lucrărilor de îngrijire în livadă. Irigați pomii în perioadele secetoase din vară (măcar de două ori pe lună).

Este foarte important momentul în care efectuăm tăierile la pomi. Trebuie evitată crearea rănilor proaspete în timpul zborului adulților. Se recomandă să nu se execute tăieri de eliminare a ramurilor infestate în perioada martie - septembrie.

După cum am menționat mai sus, materialul lemnos (ramuri, pomi) infestat trebuie scos rapid din livadă și distrus. Distrugerea se poate face prin ardere sau prin solarizare. Pentru protejarea mediului, este indicată solarizarea. Peste grămada de lemne se pune o folie de plastic mai groasă și se etanșează bine pentru ca gândacii să nu poată ieși. Este bine ca solarizarea să se facă într-o zonă însorită timp de câteva luni. Folia de plastic trebuie să fie transparentă, rezistentă la razele UV și de foarte bună calitate [Sanborn, 1996].

Măsuri chimice. Eficiente sau nu?

Deoarece gândăceii de Scolytus rugulosus sunt protejați de scoarță este destul de greu să îi combatem cu ajutorul insecticidelor. Tratamentele chimice pot avea succes doar atunci când livada este foarte bine monitorizată, pentru ca gândacii să poată fi omorâți din timp. Soluția trebuie pulverizată pe scoarță în așa fel încât gândacii să fie uciși înainte de a pătrunde dedesubtul ei. Odată intrați sub scoarță, cu greu mai pot fi omorâți.

De asemenea, tratamentele aplicate pomilor deja infestați nu sunt eficiente, deși ele mai pot reduce din populații dacă se fac în timpul zborului adulților. Apariția eșalonată a gândacilor pe toată perioada verii îngreunează foarte mult combaterea.

Studiile arată că nici insecticidele sistemice aplicate prin injectare sub scoarță sau la solul de sub pomi nu sunt eficiente în combatere. De altfel, multe insecticide sistemice, în prezent nu sunt recomandate pentru combaterea gândacilor de scoarță [Donaldson & Seybold, 1998].

Există studii care arată că și-au dovedit eficiența insecticide pe bază de acetamiprid, esfenvalerat, spinosad. În general, orice insecticid utilizat în combaterea dăunătorilor din pomicultură poate fi utilizat dacă este omologat și dacă este aplicat în timpul zborului maxim al adulților. Cele mai „eficiente” sunt insecticidele cu o perioadă mai lungă de persistență.

În Aplicația PESTICIDE din 2024 nu am găsit vreun insecticid omologat pentru acest dăunător, deși el există și produce daune.

Măsuri biologice

Gândacul de scoarță are dăunători naturali atât prădători, cât și paraziți. În reglarea populațiilor de gandaci sunt mai eficienți prădătorii decât paraziții. Totuși, lansările de prădători sau paraziți în livezile cu infestări majore nu au fost eficiente în combatere. Mortalitatea prin parazitism a acestei specii poate ajunge la aproximativ 16%.

Pentru detectarea timpurie a gândacilor pot fi utilizate capcane cu feromoni.

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Aducem în atenția pomicultorilor informații importante despre patogenul Cytospora sp. care atacă pomii fructiferi și nu numai. Aceste informații vă pot ajuta să preveniți instalarea patogenului în livezi, evitând astfel pierderile de producție.

Citosporioza a început să creeze probleme în multe livezi din România. Livezi tinere de cinci și opt ani sunt bolnave, unele chiar fiind în situația gravă în care nu se mai poate face nimic pentru salvarea plantelor, mai ales acolo unde sunt cultivate soiuri sensibile. Suspiciunea este că în aceste plantații nu se execută corect tratamentele chimice și nici măsurile de prevenție nu sunt respectate. Din cauza lipsei specialiștilor, boala nu este identificată la timp.

Lăstar de măr acoperit de fructificațiile fungului Cytospora sp. Se observă exudatele gelatinoase de culoarea chihlimbarului, care în contact cu aerul au luat diferite forme asemănătoare cu niște cârlionți. Aceste formațiuni sunt pline de sporii fungului care sunt eliberați în prezența apei

Pe fondul climatic actual (cu veri călduroase), deosebit de favorabil infecțiilor, citosporioza omoară pomii tineri. Cancerul citosporian poate fi produs de mai multe specii ale genului Cytospora, care este frecvent întâlnit în livezile neîngrijite sau îmbătrânite unde produce pagube importante prin uscarea ramurilor și chiar a pomilor în urma infecțiilor prin rănile produse de grindină, ger, insecte sau de utilaje. De regulă, cei mai expuși infecțiilor sunt pomii debilitați. Analizele făcute de mine la măr, cireș și cais arată că forma și culoarea picnidiilor de sub scoarță este specifică speciei Cytospora leucostoma, specie raportată și de alți cercetători ca fiind prezentă în livezile din România. Forma perfectă a fungului (Valsa) nu a fost observată (Cotuna et al., 2020).

Deoarece patogenul este tot mai prezent în livezile din România (tinere și bătrâne) readuc în atenția dumneavoastră informații cu privire la recunoașterea, biologia și combaterea acestuia. Informațiile din acest material reprezintă un extras dintr-o lucrare științifică scrisă de mine și colaboratorii mei, publicată într-un jurnal științific în anul 2020.

Cârcei plini de conidii. Pot fi observați în perioadele ploioase cu ochiul liber sau cu o lupă. Aici s-au dezvoltat la camera umedă. Ajută mult în diagnosticarea corectă a patogenului

Cine produce citosporioza?

Cancerul ramurilor sau uscarea micotică a ramurilor (citosporioza) poate fi cauzată de mai multe specii ale ciupercii Cytospora. Această boală este considerată gravă în livezile aflate în declin sau în cele neîngrijite, unde pomii și-au pierdut vigoarea. Din cauza citosporiozei, pomii se pot usca, iar pierderile economice sunt majore. În livezile viguroase, unde pomii sunt sănătoși, de obicei acest patogen nu se instalează [Minoiu și Lefter, 1987].

Infecțiile produse de speciile de Cytospora pot fi devastatoare pentru pomii fructiferi (Prunus persica, P. armeniaca, P. avium, Malus spp., Juglans spp., etc), dar și pentru multe alte specii de plante lemnoase [Biggs & Grove 2005; Wang et al. 2011; Fan et al., 2015a]. De-a lungul timpului, cercetătorii au arătat că mai mult de 85 de specii de plante lemnoase pot fi infectate [Sinclair et al., 1987, Adams et al., 2005, 2006; Spielman, 1983; Bills, 1996; Christensen, 1940].

Picnidiile fungului Cytospora sp. (după cum arată par a fi ale fungului Cytospora leucostoma) care pot fi observate imediat sub scoarța bolnavă care se desprinde cu ușurință

Conform Index Fungorum, aproximativ 612 specii de Cytospora au fost descrise până în prezent. Kirk et al. (2008) au enumerat aproximativ 110 specii de Cytospora acceptate, în timp ce toate celelalte nume de specii erau considerate sinonime de taxoni descriși anterior sau tratați ca specii non-Cytospora înainte de intrarea în vigoare a regulei o ciupercă = un singur nume, în iulie 2011 [Hawksworth, 2011].

Dintre fungii care provoacă citosporioză la pomii fructiferi, frecvent întâlniți în livezi sunt Leucostoma cinctum și L. persoonii (ascomicete din ordinul Diaporthales, familia Valsaceae). Formele anamorfe ale fungilor amintiți sunt Cytospora cincta (Leucocytospora cinctum) și, respectiv, C. leucostoma (L. persoonii).

Diferențele morfologice dintre cele două specii sunt adesea greu de realizat. Structurile asexuate (picnidiile) ale fungilor se formează în leziunile canceroase de pe ramuri și trunchi, sub scoarța moartă. La început, picnidiile sunt evidente ca mici umflături, al căror vârf se rupe pentru a expune discul stromei. Discul de L. persoonii are aspect alb, în timp ce, cel al L. cinctum este de culoare gri sau cenușie. Picnidia ajunsă la maturitate, în condiții umede, produce un exudat gumos sau gelatinos de culoare portocalie sau roșie care conține mii de conidii. Conidiile sunt eliberate sub forma unor cordoane gelatinoase la câteva minute după umectare. Structurile telomorfe de reproducere (peritecia cu ascospori) se formează mult mai târziu, adesea după doi sau trei ani de la formarea inițială a picnidiilor [Biggs and Grove, 2005].

Scoarță denivelată, lenticele mărite, leziuni canceroase mici. În fundal se observă cârceii roșietici. Foto la cireș

Recunoașterea citosporiozei

În livezile infectate de Cytospora sp., primele semne de boală ce pot fi observate destul de ușor sunt cloroza frunzelor, uscarea vârfurilor lăstarilor, ofilirea și uscarea unor ramuri. Ramurile uscate devin evidente în timpul verii. La examinarea atentă a suprafaței ramurilor pot fi observate cancere de scoarță, de culoare închisă, cu centrul distrus. De obicei, acest patogen atacă pomii slăbiți de atacul patogenilor și dăunătorilor, de condițiile climatice nefavorabile și de aplicarea greșită a unor tehnologii [Minoiu și Lefter, 1987]. Este cunoscut că, fungii din genul Cytospora produc cancere grave la pomi și arbuști, care duc în final la uscarea ramurilor și chiar moartea copacilor. Cancerele de pe tulpini și ramuri apar ca zone scufundate ușor în scoarță, alungite și decolorate. Scoarța afectată are aspect denivelat (prezintă umflături), lenticele exagerat de mari, scurgeri gomoase etc. De cele mai multe ori decolorarea nu este evidentă deoarece ciuperca ucide rapid scoarța. Uneori, fungul se dezvoltă atât de repede pe pomii stresați, încât leziunile nu sunt evidente și uneori chiar nu se formează. Scoarța de deasupra cambiului infectat apare ca fiind scufundată. Zona bolnavă poate avea diferite culori, de la galbenă, maronie, brună - roșietică, gri până la neagră, funcție de specia de Cytospora care s-a instalat. Scoarța interioară infectată și cambiul capătă culoare brună - roșietică chiar neagră uneori. Din cauza infecției, țesuturile devin apoase, spongioase și mirositoare, având aspect macerat. Lemnul de sub cambiu se colorează în maroniu [Spielman, 1983].

Leziuni canceroase

La cireș dar și la alte specii pomicole, culoarea lemnului bolnav este maronie - deschis, cafenie, uneori cenușie. Pe lângă aceste simptome apar scurgeri mucilaginoase, la suprafața scoarței, ce pot avea și ele culori diferite. De asemenea, sub scoarță pot fi observate corpurile fructifere asexuate ale ciupercii (picnidiile). Aceste corpuri fructifere au consistență tare, formă conică, culoare negricioasă. Pe parcursul formării lor, se poate vedea un punct albicios în vârf, iar de jur împrejur o zonă neregulată de culoare albă (disc stromatic). Această colorație dispare mai târziu, ele rămânând negre. De la o specie la alta de Cytospora, culorile pot fi diferite. Picnidiile se observă foarte ușor cu ochiul liber atunci când detașăm scoarța. Scoarța bolnavă se detașează cu ușurință de lemn, fiind distrusă de patogen. În condiții de umiditate (dar nu excesive), sporii din aceste structuri trec în exudatele gelatinoase de culoare chihlimbarie (la măr de exemplu) sau portocalii - roșietice (la cireș). Picăturile gelatinoase, în condiții de uscăciune pot lua forme diferite, dar cel mai adesea au aspectul unor fire subțiri care se înfășoară unul după celălalt sau nu. Uneori formează cârlionți sau bucle. De regulă, sunt localizate la marginea cancerelor. Scoarța moartă poate să rămână atașată de copac chiar și câțiva ani, apoi cade, desprinzându-se de trunchi în bucăți mari. În secțiune, lemnul ramurilor bolnave dar și al trunchiului, este brunificat. Zona brunificată poate fi mai mare sau mai mică funcție de evoluția infecției. Marginile zonei brunificate sunt de obicei abrupte [Sinclair et al., 1987; Bertrand, 1976].

Fructificații și scoarță brunificată

Condiții preferate de patogen

După cum se cunoaște, citosporioza este o boală a sezonului de vară. Creșterile maxime ale fungului Cytospora sp. se realizează chiar și la temperaturi de 32⁰C. Cancerul se dezvoltă cel mai bine la temperaturi ridicate (iulie - septembrie), perioadă în care creșterile pomilor sunt scăzute. Dacă în trecut, citosporioza era o boală a pomilor în declin, în prezent, tot mai des, boala este raportată și identificată la pomii tineri. Dintre speciile de Cytospora, în România cel mai frecvent a fost raportată Cytospora leucostoma (Pers.) Sacc. Prezența ei era raportată în trecut în special în livezile bătrâne și neîngrijite [Minoiu et Lefter, 1987]. Cytospora leucostoma era și este considerat un patogen relativ slab din punct de vedere al capacității de realizare a infecțiilor, deoarece nu poate infecta țesuturile sănătoase, ci doar pe cele lezate. Sporii acestui fung sunt răspândiți de picăturile de ploaie și de vânt, putând infecta orice tip de rană prezentă pe scoarța pomilor. Rănile de pe scoarță se pot datora arsurilor solare, cancerelor bacteriene mai vechi, orificiilor produse de insectele de scoarță și trunchi etc. Trebuie reținut faptul că acest patogen nu infectează scoarța sănătoasă și nedeteriorată, iar insectele care atacă scoarța sunt considerate vectori [Bertrand et English, 1976; Schulz et Schmidle, 1983]. Miceliul ciupercii crește în floem și în xilem, pe care le obturează. Scoarța pomilor poate fi atacată în timpul primăverii, toamnei și chiar al iernii (iernile blânde când pomii sunt în perioada de repaus vegetativ și nu se pot apăra). Sunt predispuși la infecție pomii afectați de secetă, arsuri solare, erbicide, vătămări mecanice. În mod special pot fi infectați pomii cu sistemul radicular lezat sau cei care sunt transplantați.

Fructificații care au erupt prin scoarță. Foto la măr

Managementul integrat al bolii

Când cancerul citosporian s-a instalat într-o livadă este foarte greu de controlat. De aceea, livezile trebuie monitorizate cu foarte mare atenție pentru a depista din timp patogenul. Pentru evitarea infecțiilor pomii trebuie menținuți sănătoși. Vectori importanți ai fungului Cytospora sp. sunt insectele care atacă scoarța. Am constatat și eu (la fel ca alți specialiști) că în livezile unde citosporioza s-a instalat este prezent și cariul scoarței Scolytus sp.. Acest dăunător trebuie monitorizat și combătut la timp. Din păcate, materialul de plantat vine uneori cu larve de Scolytus sub scoarță din pepiniere. Este valabil și pentru patogenii care produc cancere.

Cancere deschise

Metode profilactice

Deoarece Cytospora sp. infectează pomii slăbiți, stresați din diferite cauze, cea mai bună metodă de control este prevenirea stresului. Principalii factori de stres sunt seceta și lipsa oxigenării rădăcinilor prin inundarea solului cu apă. De asemenea, se pare că temperaturile ridicate sunt favorabile dezvoltării ciupercii. Alți factori de stres ce trebuie evitați: deficiența de potasiu, arsurile solare, nematozii Criconemella xenoplax, insectele de scoarță și trunchi, umiditatea excesivă a solului.

Infecția și răspândirea pot fi controlate prin evitarea stresului pomilor și prin eliminarea și distrugerea materialului lemnos infectat din livadă.

Lemn bolnav la cireș

Prevenirea infecțiilor cu Cytospora sp. în livezi se face prin respectarea câtorva măsuri:

• Solul trebuie pregătit înainte de plantare, fertilizat și udat în mod corespunzător;

• Plantarea unor soiuri și specii adaptate zonei unde se face plantarea;

• Materialul de plantat trebuie să fie sănătos și achiziționat din pepiniere recunoscute;

• Evitarea plantării pomilor pe solurile argiloase, compacte;

• Evitarea rănirii trunchiului, ramurilor. Rănile cauzate de mașinile care taie iarba, de insectele care atacă scoarța și trunchiul predispun la infecție. Livada trebuie îngrijită cu atenție, conform tehnologiilor;

• Evitarea stresului hidric. În acest sens se pot face udări și după recoltat pentru ca pomii să nu sufere;

• Combaterea patogenilor și dăunătorilor ce pot duce la defolierea prematură a pomilor. Defolierea prematură predispune pomii la arsurile solare;

• Îndepărtarea ramurilor cu cancere în timpul perioadei de vegetație. După tăiere ele trebuie imediat distruse. Este greșit ca materialul lemnos bolnav să fie lăsat în grămezi la marginea livezii, cum am văzut în unele ferme pomicole. Fungul își continuă dezvoltarea pe lemnul mort asigurând o sursă de inocul permanentă pentru pomii sănătoși. Efectuarea tăierilor în timpul vegetației pomilor permite o identificare mai bună a ramurilor atacate. Tăierea unei ramuri bolnave se face cu câțiva centrimetri mai jos de zona bolnavă, acolo unde lemnul este sănătos. Dacă nu se face așa, patogenul își va continua dezvoltarea nestingherit;

• Tăierile trebuie efectuate doar pe vreme uscată iar instrumentele utilizate trebuie șterse după fiecare tăiere cu soluție dezinfectantă (ex. hipoclorit de sodiu, alcool etilic sau alți dezinfectanți);

• În cazul rănilor proaspete (o lună sau mai puțin), se va tăia cu un cuțit ascuțit bine porțiunea rănită pe când la rănilor vechi se va îndepărta doar scoarța desfăcută. Nu trebuie îndepărtat calusul care se formează la marginea cancerelor (arată ca o scoarță umflată care crește în zona moartă).

Dacă aceste reguli sunt respectate, pomii vor rezista mai bine la un eventual atac.

În livezile stresate, bolnave, acolo unde ramurile cu cancere nu sunt îndepărtate, boala se va dezvolta continuu, iar pomii vor muri. Lăstarii tineri pot muri chiar în primul an de infecție. Ramurile mai bătrâne au nevoie de câțiva ani până când daunele devin vizibile. În situațiile grave, fermierii trebuie să defrișeze suprafețele infectate puternic. Materialul lemnos rezultat trebuie scos din livadă și distrus ulterior. În caz contrar, va servi ca sursă de inocul pentru pomii sănătoși din livadă.

Picnidii sub scoarța de prun

În concluzie, dacă infecția apare, cea mai bună metodă de control este creșterea vigorii pomilor și o igienă culturală riguroasă. Pe măsură ce patogenul se instalează, productivitatea pomilor scade, putând apărea pagube în producție cuprinse între 25 - 50% (Biggs & Grove, 2005).

Metode chimice

Combaterea chimică nu aduce rezultatele scontate. În prezent, numeroase studii se fac cu privire la eficacitatea tratamentelor chimice împotriva citosporiozei. Rezultatele acestor studii arată că totuși există diferențe între tratat și netratat. Cu toate acestea, patogenul nu poate fi ținut sub control. Chiar dacă eficacitatea unor fungicide nu a fost confirmată, ea nu este nici refuzată (Biggs et al., 1994).

Motivele pentru care controlul chimic preventiv este ineficient sunt multe. Dintre ele, motivul principal ar putea fi producția mare de spori a ciupercii care se întinde pe o perioadă lungă de timp. De asemenea, substanțele fungicide nu pot pătrunde în zona lemnului, neputându-se transloca în interiorul scoarței. Condițiile climatice sunt cele care pot favoriza sau defavoriza producția de spori, știut fiind că, în perioadele cu temperaturi și precipitații ridicate aceasta crește foarte mult și scade în cele cu temperaturi și precipitații scăzute (Biggs & Grove, 2005) .

Tratamentele preventive chimice constau în badijonarea leziunilor canceroase cu substanțe chimice. Este o muncă care necesită mult timp iar rezultatele nu sunt cele așteptate. De-a lungul timpului au fost testate produse fungicide ca: difenoconazol, captan, tiofanat - metil (retras) pentru plantațiile convenționale; polisulfură de calciu (retrasă din decembrie 2022), hidroxid de cupru, pentru plantațiile organice (Biggs & Grove, 2005). În cazul difenoconazolului, testele efectuate de Pokharel (2011) arată că acesta a controlat patogenul aproximativ un an de la efectuarea tratamentelor, dar nu a stopat infecțiile.

Cârcei roșietici plini de conidii. Pozați pe cireș

Tratamentele din perioada de repaus vegetativ executate cu hidroxid de cupru 50% pot preveni infecțiile cu Cytospora sp. Ele pot fi executate de la căderea frunzelor și până la apariția mugurilor florali. În România este omologat pentru combaterea citosporiozei doar un singur produs pe bază de hidroxid de cupru 50% pentru cireș, cais, prun, piersic, nectarin (după Aplicația PESTICIDE 2.24.1.1/2024). Cuprul are doar acțiune de contact, preventivă. Substanța trebuie să fie prezentă pe suprafața organelor plantelor înainte ca sporii să germineze. Nu are acțiune curativă.

La măr, păr, gutui sunt omologări doar pentru Nectria sp., un patogen care produce tot cancer. Dintre substanțele omologate pentru patogenul Nectria sp., amintesc aici câteva: cupru, oxiclorura de cupru, hidroxidul de cupru 50%, cupru metalic sub formă de hidroxid de cupru, sulfat de cupru tribazic, zeama bordeleză, difenoconazol + fluxapyroxad, fluopiram + fosetil de aluminiu, captan, pirimetanil, ciprodinil + fludioxonil. Aceste substanțe sunt utilizate frecvent în livezi pentru combaterea patogenilor. Deși în schemele de tratament din alte țări observ că sunt fungicide și pentru ținerea sub control a citosporiozei și în perioada de vegetație, în România patogenul parcă nu ar exista, iar fermierii nu îl cunosc. Totuși, Cytospora sp. este prezentă în livezi, ucide pomii, dar în schemele de tratament nu apare. Alături de Cytospora sp., fungii Phomopsis sp. și Botryosphaeria sp. sunt și ei prezenți. Toți produc cancere grave, dar nu sunt în schemele de tratament (cel puțin eu nu am văzut, posibil să fie).

Picnidii de Cytospora la cireș

În livezile unde pomii sunt infectați se recomandă efectuarea a 5 - 6 tratamente cu fungicide, după cum urmează:

• Tratamentul 1 - imediat după efectuarea tăierilor;

• Tratamentul 2 - la începutul verii;

• Tratamentul 3 - mijlocul verii;

• Tratamentul 4 - sfârșitul verii;

• Tratamentul 5 - toamna;

• Tratamentul 6 - începutul iernii.

Fungicidele utilizate trebuie amestecate cu un adjuvant. Rolul adjuvantului este de a îmbunătăți pătrunderea soluției prin scoarță. De asemenea, favorizează deschiderea lenticelelor, permițând astfel fungicidelor să pătrundă în sistemul vascular al pomilor (Pokharel & Laesen, 2009b).

În plantațiile unde se execută corect tratamentele de combatere a bolilor și dăunătorilor acest patogen nu ar trebui să existe.

Bibliografie

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor

Foto: Otilia Cotuna

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Gelu Bogdan este inginer de profesie, iar pasiunea pentru horticultură l-a făcut să depună două proiecte cu finanțare europeană, pe Submăsura 4.1a - Investiții în exploatații pomicole, și să dezvolte o plantație de cireși în comuna Izvoarele, județul Giurgiu. Munca a fost grea, dar spune că în sfârșit se bucură că totul s-a conturat și vede pomii plantați.

Fost programator la IBM, apoi angajat tot în domeniul IT, a urmat cursurile Facultății de Inginerie în Limbi Străine, specializarea Génie Électrique et Informatique, de la Universitatea Politehnică din București, Gelu Bogdan este un tânăr în vârstă de 37 de ani care s-a îndrăgostit în ultimii ani de horticultură. De altfel, încă din copilărie „a stat pe lângă agricultură”, bunicii și părinții săi cultivând pământ. Spune despre sine că e „țăran de București”, deoarece locuiește în Capitală.

Birocrație, muncă, 7.172 de pomi, satisfacții

Aventura „cireșilor” își are începuturile în 2015, când a pornit munca legată de avize și acte, pentru un proiect făcut pe fonduri europene, Submăsura 4.1a, în valoare de 330.000 de euro. Alături i-a fost soția, care l-a susținut atât financiar, cât și moral, însă greul s-a dus cu birocrația și cu vremea. „Practic, proiectul a fost depus în mai 2016 și am reușit să fac plantarea în 10 și 11 mai anul acesta. Imediat după, au venit ploile. Inițial, ne-am bucurat foarte mult, fiindcă nu a fost nevoie să irigăm, însă cantitatea mare de ploaie care a venit ne-a cam speriat. În cazul cireșilor, dacă umezeala în sol este foarte mare, apare riscul de înecare. Solul este foarte bine lucrat, dar în condițiile în care a plouat 60-100 l/mp în două, trei ore, nu reușește să-și facă drenarea singur și a trebuit să intervenim: cu canale de drenat la marginea plantației, cu motopompe… o adevărată aventură”, ne-a povestit Gelu Bogdan.

Plantația este bio și este compusă din patru soiuri: Burlat, Merchant, Regina și Kordia, toate, pe portaltoi Gisela 5. În total, pe cele aproape cinci hectare sunt 7.172 de pomi, în cantități egale pe soi.

În prezent, livada arată foarte bine, pomii s-au prins în proporție de aproape 100%. Sunt câțiva, de ordinul zecilor, din zona în care nu a reușit să scoată apa, care vor fi înlocuiți la toamnă.

Provocări la găsirea unui teren compact bio

Ca peste tot în România, i-a fost foarte greu să găsească o suprafață compactă, conformă cu necesitățile sale. „Am reușit să obțin suprafața de cinci hectare prin alipirea a trei cadastre: de la tata, de la mama și de la bunicul meu. Mai mult, terenul este certificat bio și nu în conversie, motiv pentru care subvenția nu este de 620 de euro, ci în jur de 400 de euro. Sunt bani frumoși, dar puțini față de costurile pe care le presupune o livadă”, arată tânărul pomicultor.

Proiect complex, soiuri olandeze

Dintre stațiunile de cercetare pentru pomicultură românești, a ales să lucreze cu cea de la Băneasa, județul Giurgiu, deoarece e cea mai apropiată de el. „Acolo am făcut proiectul, iar soiurile sunt luate de la Pepiniera Fleuren din Olanda. Pomii au venit refrigerați, imediat după ce i-am luat în primire, i-am mutat în alt camion frigorific închiriat de mine – altă muncă, alte costuri, dar am făcut tot ce era necesar ca să asigur o plantare optimă. Foarte multă muncă și stres, însă acum mă bucur de ceea ce mi-am dorit să fac, abia acum, când sunt copacii plantați, am cu adevărat satisfacția înființării unei livezi”, povestește Gelu Bogdan, care, deși locuiește în București, din 11 mai a.c. a ajuns acasă doar în weekenduri.

Proiectul prin care a realizat plantația a început în 2016, implementarea s-a încheiat în iunie anul acesta și timp de cinci ani va fi monitorizat.

Proiectul, cât se poate de complex, are în componența lui susținere pentru plasă antigrindină și irigare prin picurare. „Am săpat un puț de mare adâncime pentru a asigura necesarul de apă, care alimentează o lagună. Din lagună, cu ajutorul pompei de suprafață, apa este împinsă în sistemul de irigare prin picurare. Avem utilaje specifice activităților de livadă: un tractor, o tocătoare, o freză cu palpator, un atomizor și încărcător pentru tractor, foarte util lucrului în livadă. Bineînțeles că a trebuit să asigurăm și partea de energie electrică: o centrală fotovoltaică, pentru a avea curent la plantație. Inițial, aveam trei angajați permanenți. Acum, am mai depus un proiect tot pe Submăsura 4.1a și, conform legislației care s-a modificat între timp, a trebuit să mai angajez un inginer horticol, însă fiind specialist, ne este de mare ajutor”, ne-a spus tânărul fermier.

Astfel, are acum în total patru angajați la cinci hectare și crede că îi va fi destul de greu până când livada va intra pe rod. „Anul viitor, ar trebui în mod normal să avem o producție de 2 t/ha. Dar vom vedea ce va vrea Dumnezeu, pentru că vremea ne face surprize din ce în ce mai mari”, a adăugat Gelu Bogdan.

Exportul, vizat pentru valorificare

Gelu Bogdan este foarte preocupat de tot ceea ce înseamnă informație. Astfel, este reprezentant al uneia dintre cele 40 de firme din România care beneficiază de un program european realizat de Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, în colaborare cu Ambasada Elveției. „Suntem instruiți cum să ne desfacem marfa, cum să gestionăm promovarea produselor pentru a reuși să facem export. După plantare, trebuia să plec în China prin acest program. Aveam viza și biletele luate, dar am renunțat la vizita în Shanghai deoarece am avut peripeții în livadă cauzate de ploi. Era un târg cu participare la nivel internațional, unde se întâlnea cererea cu oferta – târg de profil pentru producătorii bio”, a menționat pomicultorul de la Izvoarele, Giurgiu.

Inițial, în primii ani, nu va avea marfă pentru exporturi, însă speră că lucrurile vor evolua, treptat. „Olandezii ne-au spus că vom produce undeva la 15 t/ha, începând cu anul 5. Ar fi foarte bine, însă la anul așteptăm doar 2 t/ha. Așa că ne vom orienta spre piața internă. Și supermarketurile din România au program prin care să achiziționeze marfă bio de la producătorii locali. Totul va depinde însă de preț și de cantitățile solicitate”, ne-a spus în încheiere Gelu Bogdan.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2019

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești - Mărăcineni, prin rețeaua de stațiuni formată din SCDP Băneasa, SCDP Constanța, SCDP Iași - Fălticeni și SCDP Voinești, a analizat efectul temperaturilor scăzute – înghețuri târzii, din zilele de 16-17 martie 2020, și a ajuns la concluzia că acestea au avut efecte asupra unor specii pomicole aflate în faza de început și de înflorire deplină, efecte semnificativ nefavorabile, care vor influența negativ producția de fructe la speciile afectate de îngheț.

Academia de Științe Agricole și Silvice (ASAS) informează că, în urma analizei efectuate de specialiștii ICDP Pitești - Mărăcineni și ai stațiunilor pomicole Băneasa, Constanța, Fălticeni, Iași și Voinești, s-au semnalat pagube însemnate în livezile pe rod, mai ales la cais și piersic, din cauza primului val de înghețuri târzii din această primăvară. Toate aceste pagube au fost accentuate de avansul fenologic (10 – 14 zile) al majorității speciilor pomicole, provocat de temperaturile foarte ridicate înregistrate la nivelul întregii țări în lunile ianuarie (2-3ºC peste normală), februarie (3-4ºC mai cald decât media multianuală) și în prima jumătatea a lunii martie.

În zona de sud și de est a României, în zilele de 16 și 17 martie (mai ales în localitățile Vaslui - minus10ºC, Negrești – minus 9,1ºC, Băneasa-București -minus 8,4ºC, Grivița – minus 8,2ºC, Ploiești și Brăila – minus 7,9ºC, Târgoviște – minus 7,5ºC, Ianca – minus 7,4ºC, Oltenița – minus 7,3ºC și Mărăcineni-Argeș – minus 7,1ºC), s-au înregistrat înghețuri târzii cu temperaturi sub pragurile minime critice (10% dăunări) ale fenofazelor curente, la aproape toate speciile pomicole.

„Pagubele provocate au fost cu atât mai însemnate, cu cât specia pomicolă s-a aflat într-un stadiu fenologic mai avansat, iar temperaturile aerului au fost mai coborâte. De asemenea, la nivelul fiecărei specii mai afectate au fost soiurile cu cel mai mare avans fenologic (cu pornire mai timpurie în vegetație), iar la nivelul fiecărui pom au fost mai afectate organele generative (muguri, flori) cele mai evoluate din punct de vedere stadial”, se arată într-un raport ASAS, dat publicității azi, 20 martie 2020.

Caisul, aflat la fenofaza de început de înflorire sau chiar înflorire deplină, a fost total afectat la SCDP Constanța (minus 5ºC, minus 6,5ºC), ca de altfel în toată Dobrogea și în procent de 95% la SCDP Băneasa (minus 8,4ºC) și Voinești (minus 7,4ºC) la soiurile aflate la înflorirea deplină și de 75% la cele aflate la începutul înfloririi. Pagube mari de 91-95% s-au semnalat și la Iași (minus 5,9ºC) la soiurile aflate la înflorirea deplină și de 19-37% la cele aflate în fenofaza de buton alb.

Piersicul din sudul României, de la SCDP Constanța și Băneasa, aflat în fenofaza de început de înflorire la soiurile timpurii și buton roz la cele tardive, a fost afectat în procent de 75-80%. Pagube mai reduse s-au semnalat la SCDP Iași (8-40%), Voinești (25%) și ICDP Pitești (2-3%), zone în care pomii s-au aflat în fenofaza de buton roz.

Cireșul, mai puțin avansat fenologic, aflat la dezmugurire numai la ICDP Pitești-Mărăcineni, în restul țării mugurii fiind doar umflați, a fost relativ puțin afectat, în procent de 27-67% la Mărăcineni, de 18-57% la SCDP Iași și de 10-20% la SCDP Fălticeni și Voinești.

Mărul, specie aflată în majoritatea zonelor țării la umflarea mugurilor a fost puțin afectat, 10% la SCDP Fălticeni. Doar la ICDP Pitești-Mărăcineni avansul fenologic al soiului Idared aflat la dezmugurire a determinat înregistrarea unor pagube mai mari, de 67%.

Părul, aflat în fenofaza de început de dezmugurire, a înregistrat pagube reduse, de doar 31% la soiul Santa Maria de la ICDP Pitești.

La vișin s-au semnalat pagube mai reduse decât la cireș, de doar 20-35% la SCDP Iași (umflare muguri), și de 13-16% la ICDP Pitești (dezmugurire).

Prunul, aflat în fenofaza de umflare a mugurilor sau de dezmugurire în sud, nu a fost afectat.

Nucul, la care mugurii erau doar umflați, a fost puțin afectat (10-20% la Iași și Fălticeni și 40% la Mărăcineni-Argeș).

Afinul, din cauza avansului fenologic considerabil (10 zile) semnalat la ICDP Pitești-Mărăcineni la majoritatea soiurilor, un procent mare de muguri, cuprins între 50 și 89%, au avut între 2 și 4 butoni florali (cei mai evoluați din inflorescență), fiind afectați de înghețurile târzii din zilele de 16 și 17 martie (minus 7,1ºC). 

„Ca o regulă generală, în literatura de specialitate s-a stabilit că cireșul și vișinul au nevoie de cel puțin 50% din mugurii de rod produși în anul anterior pentru a rodi normal, pe când la celelalte specii pomicole cu fructe mai mari (mărul, părul, caisul, piersicul, nectarinul și prunul) sunt necesari doar 10% muguri viabili. Este, de asemenea, importantă și distribuția uniformă a mugurilor de rod viabili în coroană, pentru a realiza întregul potențial de producție”, precizează documentul ASAS.

Au lucrat o viață de om în cercetarea pomicolă, au urcat treaptă cu treaptă în ierarhia Stațiunii de Cercetări Pomicole de la Caransebeș, județul Caraș-Severin. Momentul în care stațiunea și-a închis porțile, prin anul 2006, a fost, poate, cel mai dificil din viața familiei Băncilă, aproape de pensie, fără prea multe perspective și doar cu știința de a face pomi roditori.

Măriuța Băncilă: „Aș minți dacă aș spune că fac munca asta doar din pasiune. Totuși, dacă n-ar fi pasiune, n-ar fi nici profit.”

Mai degrabă de nevoie decât de voie, soții Băncilă au închiriat o bucată de teren în lunca Timișului, în cartierul Teiuș al orașului Caransebeș, și au pus pe picioare o  mică pepinieră. „Sunt pomicultoare, vreau să propag pomicultura pe care am făcut-o o viață, vreau ca omul să aibă fructele pe masă, să aibă mere, pere, prune, cireșe”, motivează cu emoție doamna dr. ing. Măriuța Băncilă decizia luată în urmă cu 12 ani.

Drumul succesului a fost unul presărat cu multe obstacole. Efortul fizic și financiar a fost consistent, însă piața i-a răsplătit pe măsură. Așa se face că, în această primăvară, tot materialul săditor produs a fost vândut, ba chiar ar mai fi fost nevoie. „Anul acesta, am altoit cam 16.000 de puieți, s-au prins în jur de 14.000 și apți pentru vânzare au fost circa 10.000 de pomișori. Am vândut tot, pentru că suntem o pepinieră de familie, nu producem în șarje mari, producem puțin și bun. Pomii care sunt sub STAS se selectează și nu se vând. Încercăm să producem mai mult ce se cere în zona noastră, iar cel mai căutat este prunul. Soiul Anna Spath are cea mai mare căutare, iar soiul de prun Stanley, mai puțin, dar îl recomandăm și pe el, pentru că este un bun polenizator. Acestea ar fi cele două soiuri, devenite cumva clasice. Pe lângă ele, am introdus și soiuri mai noi. Am început să producem puieți din soiul Centenar, precum și un soi de la vecinii sârbi - Cacanska Lepotica, un soi asemănător cu Bistrița noastră. Ei bine, toate soiurile astea au nevoie de polenizare și justifică nevoia de a introduce și soiul Stanley printre materialul săditor vândut”, arată doamna dr. ing. Măriuța Băncilă.

Pomii, îngrijiți cu dragoste, te răsplătesc

La pepiniera Băncilă, se produc pomi din categoria CAC, în conformitate cu standardele comunitare. „Pomii sunt sănătoși, sunt liberi de principalele boli virotice. La început, am procurat portaltoi și ramuri certificate din Ungaria, pentru că la noi nu se produc. Cu alte cuvinte, plantațiile nou-înființate din fonduri europene nu pot folosi decât material săditor certificat, care, din păcate, trebuie adus din import, și asta nu pentru că ai noștri cercetători români nu o pot face, ci pentru că e nevoie de investiții, consideră Măriuța Băncilă. Nu cred că la Institutul de la Mărăcineni nu ar exista capacitatea intelectuală și chiar materială să se producă material săditor din această categorie biologică, dar lipsesc banii. Trebuie făcută investiție în sâmburi, se fac anumite tratamente, chimioterapie, termoterapie, devirozări, se păstrează în izolatoare ani întregi, pentru ca pomul să fie liber total de orice boală. Este o întreagă tehnologie care, din păcate, lipsește”.

Chiar dacă nu produce puieți în cantități mari, familia Băncilă face profit din micuța afacere, atât cât să aibă satisfacția succesului. „Aș minți dacă aș spune că fac munca asta doar din pasiune. Totuși, dacă n-ar fi pasiune, n-ar fi nici profit. Totul merge până la o limită. Să stai aici în câmp, să transpiri și să te schimbi de nu știu câte ori și să stai cu nasu-n jos de când începe să mijească primul mugure și să plivești până când pomul ajunge la dimensiunile de plantare chiar nu este ușor. Am numărat, anul trecut: de 12 ori m-am aplecat la fiecare pomișor. Deci, aș minți dacă aș spune că nu e important profitul”, arată pomicultoarea din Caransebeș.

Tenacitatea cu care familia Băncilă a luptat să-și pună afacerea pe picioare este remarcabilă și demonstrează că niciodată nu este prea târziu să-ți iei destinul în propriile mâini. În plus, când pui, laolaltă, pasiunea și priceperea, calitatea este garantată, mai cu seamă că vorbim despre pomi fructiferi, despre care se zice că simt atunci când sunt îngrijiți cu dragoste și te răsplătesc.

Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2018

Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html                                                   

În condițiile în care stația meteo din SCDP Constanța a înregistrat temperaturi negative de minus 2,1 grade Celsius până la minus 5,1 grade Celsius în intervalul 3-4 aprilie 2019, fapt care a dus la pierderea parțială a producției la unele soiuri pomicole și la pierderea totală la alte soiuri, șefia instituției a sesizat Primăria Valu lui Traian, respectiv comisia locală pentru situații de urgență, în vederea întocmirii procesului-verbal de constatare a pagubelor produse.

„În cadrul stațiunii, a fost întocmită o comisie de evaluare a pagubelor care s-a deplasat în teren, a recoltat ramuri și a analizat situația”, a precizat directorul SCDP Constanța, dr. ing. Ion Caplan, într-un raport înaintat Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS).

Potrivit documentului semnat de șeful SCDP Constanța, în urma temperaturilor pozitive, înregistrate în luna februarie și prima jumătate a lunii martie, au urmat la sfârșitul lui martie a.c., începutul lui aprilie 2019, cinci zile consecutive cu amplitudini foarte mari de temperatură (10 - 15 grade Celsius în timpul zilei, noaptea înregistrându-se temperaturi minime de minus 4 grade Celsius – minus 6 grade Celsius, timp de mai multe ore, dar și brume).

„Înghețurile de revenire au afectat semnificativ speciile din stațiune, pierderile mai mari fiind la soiurile timpurii”, precizează Caplan. „Cele mai mari pierderi de muguri de rod s-au înregistrat la ramurile poziționate mai aproape de sol, în condițiile în care umiditatea a fost ridicată, apa din flori a înghețat și pistilul a fost găsit necrozat. Ramurile amplasate mai sus în coroana pomilor au înregistrat pierderi de muguri de rod mai mici”.

Viabilitatea mugurilor de rod la SCDP Constanța

Declanșarea și parcurgerea fenofazelor de vegetație și de fructificare este condiționată în primul rând de însușirile genetice ale soiurilor, urmată de evoluția factorilor climatici din anul respectiv, mai precizează șeful instituției citate.

Dacă în timpul iernii, piersicul rezistă la temperaturi de minus 23 grade Celsius, minus 25 grade Celsius, perioada critică este primăvara după pornirea în vegetație, când pragul de rezistență al piersicului este de numai minus 4,9 grade Celsius în fenofaza de buton roz, minus 3,8 grade Celsius la înflorire, respectiv minus 2,1 grade Celsius în fenofaza de fruct legat.

La cais, fenofazele cele mai sensibile sunt înflorirea în masă, când temperatura de minus 2 grade Celsius – minus 3 grade Celsius poate distruge total sau parțial recolta de fructe și după legare când temperatura de minus 1 grade Celsius – minus 1,5 grade Celsius poate anula producția de fructe a anului respectiv.

În cazul cireșului, mugurii floriferi în fenofaza de buton rezistă până la minus 5,5 grade Celsius, iar la deschiderea florilor, până la minus 2,2 grade Celsius.

„Pentru determinarea viabilității au fost recoltate ramuri din soiuri de piersic, nectarin, cais și cireș pe data de 08.04.2019”, a continuat cercetătorul în raportul său.

Ramurile au fost recoltate pe soiuri, din parcele de diferite vârste. Au fost recoltate ramuri situate la diferite înălțimi ale coroanei (40-70 cm; 70-110 cm și 110-160 cm) la cireș 40-80 cm; 80-150 cm și 150-220 cm.

Evoluție

La data de 11 aprilie 2019, temperatura în zonele pomicole (minimele zilei, înregistrate în adăpostul meteorologic la 2 m de la nivelul solului/maximele zilei anterioare) au fost următoarele: Pitești 9,9 grade Celsius – 19,9 grade Celsius; SCDP Băneasa 7,7 grade Celsius – 17,5 grade Celsius; Bistrița 12,0 grade Celsius – 21,2 grade Celsius; SCDP Constanța 9,6 grade Celsius – 15,2 grade Celsius; SCDCPN Dăbuleni 10,2 grade Celsius – 22,0 grade Celsius; SCDP Geoagiu 7,8 grade Celsius – 23,1 grade Celsius; SCDP Iași 10,8 grade Celsius – 23,8 grade Celsius; SCDH Târgu Jiu 6,7 grade Celsius – 23,3 grade Celsius, respectiv SCDP Voinești 9,0 grade Celsius – 18,7 grade Celsius.

De asemenea, se înregistrează un avans fenologic la înflorirea pomilor la ICDP Pitești de 8 până la 12 zile față de media multianuală.

În ceea ce privește pornirea în vegetație, se constată o dezmugurire la măr și păr, precum și la speciile de arbuști fructiferi trandafir de dulceață, coacăz roșu, afin, soc (Sambucus nigra L.), scoruș negru (Aronia melanocarpa) și mur cu ghimpi de la ICDP Pitești, Mărăcineni. În plus, la piersicul de la SCDP Constanța și la coacăzul negru, agriș, prun, cireș, vișin, precum și la soiurile de piersic Filip și Redhaven de la ICDP Pitești se desfășoară fenofaza de înflorire. Nu în ultimul rând, caisul la SCDP Constanța se află în faza de sfârșit al înfloririi.

Datele Jurnalului Agricol din data de 8 mai 2018 relevă un fapt îngrijorător: SCDP Iași și Constanța, SCDCPN Dăbuleni și ICDP Pitești-Mărăcineni au raportat procentaje de muguri de rod afectați de gerul din iarnă și de la începutul acestei primăveri, cele mai mari fiind înregistrate la soiul de cais Tudor (33%), Dacia – 85 la sută, la piersic (soiul 59% la soiul Filip), iar la cireș soiul Sweetheart 42%.

Concret, în cazul SCDP Iași, la cais, procentul de muguri de rod afectați de gerul din timpul iernii a fost repartizat după cum urmează: la soiul Mamaia 5%, Fortuna 70%, Goldrich 80%, Traian 75%, Dacia 85%, în timp ce la piersic, în cazul soiului Raluca, procentul de muguri de rod afectați a fost 11%, iar la Filip de 20 la sută.

În ceea ce privește SCDP Constanța, pagubele produse de gerul din data de 1 martie 2018, atunci când s-a înregistrat o temperatură care a variat în intervalul de minus 3,3ºC și minus 5,7ºC și de poleiul din zilele de 19-20 martie 2018, acestea se prezintă în felul următor: la specia migdal, soiul Sandi, 50% pierderi. La piersic, în cazul soiurilor Cardinal (25%), Springcrest (23%), Redhaven (30%), Southland (12%), iar la specia cais, la soiurile Tudor (33%), Goldrich (49%), Mamaia (38%), Harcot (52%), Dacia (33%), Amiral (27%), respectiv Auraș (26%).

„La aceste specii, pentru o recoltă normală, sunt suficienți doar 10-15% din mugurii de rod, care trebuie să fie viabili și uniform distribuiți în coroană”, explică specialiștii în pomicultură.

În privința situației înregistrată la SCDCPN Dăbuleni, la specia cais, procentul de muguri de rod afectați de gerurile din intervalul 27 februarie – 2 martie 2018 - perioadă în care s-a înregistrat chiar și minus 17,6 grade Celsius - a fost 80%, iar la piersic de 10%.

Nu în ultimul rând, ICDP Pitești - Mărăcineni a raportat în cazul speciei piersic un procent de muguri de rod afectați de 59% la soiul Filip și de 58% la soiul Redhaven, în timp ce la specia cireș soiul Sweetheart, gradul de dăunare a fost de 42%, din cauza gerului din dimineața zilei de 01 martie 2018 (minus 20,4 grade Cesius în afara adăpostului meteo, la doi metri de nivelul solului).

Pe lângă o serie de probleme cauzate sectoarelor pomicol și viticol de gerurile din intervalul 27 februarie – 2 martie 2018, conform Jurnalului Agricol întocmit de Academia de Științe Agricole și Silvice (ASAS) luni, 19 martie 2018 și intrat în exclusivitate în posesia noastră, în ultimele zile, din cauza includerii în gheață („ice encasement”) pot apărea pagube la culturile de grâu, de orz și de rapiță înființate pe terenurile în care exista un exces de umiditate în momentul sosirii noului val de temperaturi scăzute, cât și ca urmare a efectelor negative ale bolilor plantelor cauzate de microorganisme facultativ parazite.

La capitolul probleme înregistrate în pomicultură, cel mai mare grad de dăunare pare să fie înregistrat la ICDP Pitești – Mărăcineni acolo unde, la specia piersic, procentul de muguri de rod afectați este de 81% la soiul Filip.

În plus, în ceea ce privește pomicultura, în podgoria Iași s-au înregistrat pierderi de ochi de 66 la sută la soiul Chasellas Dor (struguri de masă) și de 70% la soiul Fetească Albă (struguri de vin).

Nu în ultimul rând, la capitolul culturi de câmp, frigul ar putea genera reduceri de producție în unele zone din sud-estul și estul țării.

Pomicultură

Potrivit datelor meteo furnizate de ANM București, respectiv informărilor fenologice provenite de la ICDP Pitești, SCDP Băneasa, Bistrița, Constanța, Geoagiu, Iași, Voinești, SCDCPN Dăbuleni și SCDH Tg. Jiu, temperatura în zonele pomicole (minimele zilei, înregistrate în adăpostul meteorologic la 2 m de la nivelul solului/maximele zilei anterioare) a variat, după cum urmează: la ICDP Pitești Mărăcineni, intervalul a fost de minus 5,6 grade Celsius – 3,8 grade Celsius; la SCDP Băneasa acesta a fost de minus 5,5 grade Celsius – 0,6 grade Celsius; la Bistrița, intervalul a fost de minus 4,1 grade Celsius – minus 1,2 grade Celsius; la SCDP Constanța intervalul a variat între minus 7 grade Celsius și minus 3 grade Celsius; la SCDCPN Dăbuleni temperatura a variat între minus 3,1 grade Celsius și 3,8 grade Celsius; la SCDP Geoagiu - 0,9 grade Celsius – 7,6 grade Celsius; la SCDP Iași - minus 11,5 grade Celsius – minus 5,7 grade Celsius; la SCDH Târgu Jiu - minus 2,2 grade Celsius – 7,4 grade Celsius, în timp ce la SCDP Voinești, intervalul a variat între minus 5,7 grade Celsius și 2,2 grade Celsius.

Pomii nu au pornit în vegetație, afirmă totodată cei de la ASAS, cu excepția SCDP Constanța. Acolo, soiul de migdal Sandi se află la începutul înfloririi, iar soiurile de piersic sunt în stadiul de buton roz și cele de cais în cel de buton alb. De asemenea, la ICDP Pitești – Mărăcineni, pomii se află la începutul umflării mugurilor la unele soiuri de măr și cireș și de dezmugurire la soiul de piersic – Filip și Redhaven, respectiv la speciile de arbuști fructiferi afin (Vaccinium corymbossum, soiurile Aurora, Liberty, Huron, Eliot, Duke, Safir, Simultan și Lax), coacăz negru (Ribes nigrum L., soiurile Ronix și Abanos), lonicera (Lonicera caerulea var. edulis – kamchiatika, dezmugurit), cornul (Cornus mass L., dezmugurit) și socul (Sambucus nigra L.).

În ceea ce privește capitolul pierderi înregistrate de sectorul pomicol, la SCDP Iași, procentul mugurilor de rod afectați la cais (soiul Amiral) este de 15 la sută, iar la VT 950349 de 5%. În cazul piersicului (soiul Filip) vorbim de pierderi care însumează 10%, în timp ce la cireș (hibridul HC 930209 - extratimpuriu) pierderile sunt de 5 la sută.

La SCDP Constanța, la specia piersic, procentul de muguri de rod afectați înainte de gerurile din intervalul 27 februarie – 2 martie la soiul Cardinal era de 21%, la Springcrest de 17%, la Redhaven de 11%, iar la Southland de 17,5%. La specia cais, procentul mugurilor de rod afectați în cazul soiului Neptun este de 4%, la Goldrich de 5 la sută, respectiv Mamaia - 6%. La aceste specii, pentru o recoltă normală, sunt suficienți doar 10% din mugurii de rod, care trebuie să fie viabili și uniform distribuiți în coroană.

Pentru SCDCPN Dăbuleni, la specia cais, procentul de muguri de rod afectați de gerurile din intervalul 27 februarie – 2 martie 2018 (minus 17,6 grade Celsius) este de 70%, în timp ce la piersic este de 10 la sută.

În cazul ICDP Pitești – Mărăcineni, la specia piersic, procentul de muguri de rod afectați este de 81% la soiul Filip și de 72 la sută la soiul Redhaven, în timp ce la specia cireș, soiul Sweetheart, procentajul este de 42% din cauza gerului din dimineața zilei de 1 martie 2018 (minus 20,4 grade Celsius în afara adăpostului meteo la 2 m de la nivelul solului).

Potrivit specialiștilor, în ceea ce privește temperaturile critice, la speciile pomicole la care mugurii de rod s-au umflat, pagube de 10 la sută pot apărea la temperaturi care variază în intervalul minus 8 grade Celsius - minus 9 grade Celsius pentru ca, la minus 16 grade Celsius - minus 17 grade Celsius, pagubele provocate mugurilor de rod să ajungă până la 90 de procente. La speciile piersic și cais în faza de buton roz sau alb, limita de rezistență este de minus 4 grade Celsius pentru 10 la sută pierderi, respectiv minus 10 grade Celsius pentru 90% pagube.

Viticultură

Temperaturile înregistrate de specialiști în zonele viticole (minima absolută) au variat, astfel că în cazul Podișului Transilvaniei (podgoria Târnave) temperatura a fost de 4 grade Celsius. În plus, în ceea ce privește Dealurile Moldovei (podgoria Iași) temperatura a fost de minus 8,9 grade Celsius, în podgoria Odobești temperatura măsurată a fost de minus 6,4 grade Celsius, iar în podgoria Dealul Bujorului (ambele tot în zona Dealurilor Moldovei), termometrul a indicat minus 6,2 grade Celsius. În ceea ce privește Dealurile Munteniei și Olteniei, temperatura înregistrată a fost de minus 4 grade Celsius în podgoria Dealu Mare - centrul viticol Pietroasa, de minus 4,4 grade Celsius în centrul viticol Valea Călugărească, iar la podgoria Ștefănești temperatura măsurată a fost de minus 3,9 grade Celsius. Pentru V. Crișana și Maramureș (podgoria Miniș-Maderat) temperatura a fost de minus 2 grade Celsius. Nu în ultimul rând, în cazul Colinelor Dobrogei (podgoria Murfatlar) temperatura din termometru a indicat minus 2,0 grade Celsius.

Deocamdată, conform specialiștilor ASAS, plantațiile viticole nu au pornit în vegetație.

Chiar și așa, în podgoria Iași s-au înregistrat pierderi de ochi cuprinse între 26 la sută la soiul Gelu și 66% la soiul Chasellas Dor (struguri de masă) și între 30 de procente la soiul Fetească Regală și 70% la soiul Fetească Albă (struguri de vin).

„În plantațiile cu pierderi peste 20% se recomandă efectuarea tăierilor de compensare”, menționează specialiștii ASAS.

Culturi de câmp

În ziua de luni, 19 martie 2018, în estul și în sudul țării s-a înregistrat un episod de iarnă târzie. Potrivit măsurătorilor raportate către ASAS, temperaturile maxime din zonele cu culturi de toamnă au variat de la minus 8,4 grade Celsius (la Rădăuți) la 9,5 grade Celsius (Sibiu). În Moldova, temperaturile minime au coborât sub minus 10 grade Celsius (minus 11,6 grade Celsius la Roman), dar stratul de zăpadă a ajuns până la 20 de cm.

În Bărăgan, temperaturile minime au coborât până la minus 6,4 grade Celsius la Slobozia, dar stratul de zăpadă a fost foarte subțire. În restul regiunilor de interes temperaturile minime nu au scăzut sub minus 5 grade Celsius.

La Fundulea, temperatura maximă a aerului (la ora 01:00) a fost de 3,8 grade Celsius, valoarea minimă (la ora 20:00) a fost de minus 5,2 grade Celsius, iar valoarea medie a fost de minus 1,7 grade Celsius. Stratul de zăpadă a fost de 1 cm, în timp ce temperatura medie a solului la 5 cm adâncime a fost de 6,8 grade Celsius.

Bazându-se pe datele din teren cu privire la starea culturilor de grâu, de orz și de rapiță, cercetătorii ASAS au constatat că starea de vegetație a acestora este una staționară (creșterea vegetativă a fost oprită de temperaturile mai scăzute). În zonele sudice și parțial în Transilvania plantele sunt decălite și pot fi afectate sever de temperaturi mai scăzute de minus 6 grade Celsius la nivelul nodului de înfrățire.

Tot ei au precizat că activitatea dăunătorilor (inclusiv Tanymecus, a cărei prezență a fost semnalată în urmă cu două zile în câmpurile laboratorului de protecția plantelor de la INCDA Fundulea) a fost stopată de către temperaturile scăzute și umiditatea ridicată.

„Vor fi avantajate insectele care și-au întârziat reluarea activității, iar primul val de atac va avea, probabil, o intensitate mult mai scăzută sau mai tardivă decât ar fi avut fără acest episod de iarnă târzie. Bolile plantelor cauzate de microorganisme facultativ parazite vor fi favorizate de cantitatea mare de frunze moarte”, precizează acesta în Jurnalul Agricol din 19 martie 2018.

În ceea ce privește pierderile care au fost înregistrate la aceste culturi, cercetătorii au constatat reduceri ale aparatului foliar, precum și pierderi probabile pentru genotipurile sensibile. Cu toate acestea, ei spun că sunt încă perspective bune de refacere pentru genotipurile rezistente cultivate cu tehnologia optimă, deși sunt de așteptat reduceri de producție în unele zone din sud-est și est. Mai mult decât pierderile directe cauzate de ger, pot apărea pagube suplimentare, din cauza includerii în gheață („ice encasement”) pe terenurile în care exista un exces de umiditate în momentul sosirii noului val de temperaturi scăzute.

Ca urmare a apariției bruște și a manifestării în forță a fenomenelor meteo din ultima perioadă (temperaturile scăzute înregistrate în zona colinară a României), s-au înregistrat pierderi în sectorul pomi-viticol chiar și de 100% (la nuc, în zona colinară), iar în podgoriile din nordul Moldovei, mersul vremii a cuprins ninsori şi temperaturi minime absolute în aer şi sol (-1,4 grade Celsius) sub pragul de îngheţ al lăstarilor, care au condus la pierderi mari de 70–90%, se precizează într-un comunicat de presă al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” (ASAS).

În plus, potrivit Agerpres, în perioada următoare este necesară determinarea pagubelor înregistrate, cât şi constatarea şi transmiterea daunelor către comisiile locale.

„Temperaturile scăzute înregistrate în zona colinară a României (-4 grade Celsius, până la -6 grade Celsius), în perioada 20 - 24 aprilie 2017, reprezintă un fenomen rar, care nu a mai fost înregistrat de staţiile meteorologice ale staţiunilor noastre niciodată. Aceste temperaturi survin după o perioadă de temperaturi foarte ridicate din luna martie şi prima jumătate a lunii aprilie, ceea ce a dus la un avans fenologic de 7 - 10 zile în perioada de temperaturi negative. Temperaturile minime au fost înregistrate de către senzorii din staţiile meteorologice ale unităţilor de C-D amplasate în livadă”, spun specialiștii ASAS, toate acestea în contextul în care speciile pomicole seminţoase (măr, păr, gutui), nucifere (nuc) şi arbuştii fructiferi (căpşun, afin, zmeur, coacăz) se aflau în plină fază de înflorire. Mai mult, speciile pomicole sâmburoase (prun, cireş, vişin, cais, piersic) se aflau în faza de sfârşitul înfloritului până la fruct tânăr, în funcţie de soi şi zona climatică.

În cazul prunului, au adăugat cei de la ASAS, plantațiile aparținând Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti - Mărăcineni, cele de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Pomicolă (SCDP) din Râmnicu Vâlcea, de la SCDP Tg. Jiu și de la SCDP Voineşti au înregistrat pierderi de până la 95%. Și asta, în timp ce în zonele Iaşi şi Bistriţa nu au fost înregistrate pierderi mai mari de 35%. Printre soiurile cele mai afectate sunt Stanley şi Anna Spath.

La cireş au fost puternic afectate plantații în aceleaşi zone ca şi prunul, soiuri ca Regina, Kordia, în proporţie de 95%. În zona Iaşi, cireşul a fost afectat într-o pondere de 35%.

La piersic şi cais: zona principală Dobrogea nu a fost afectată.

Nucul a fost afectat însă 100% în zona colinară.

Cu privire la plantațiile de măr, în acest caz au fost înregistrate pagube în special în zonele Piteşti, Voineşti, Tg. Jiu, prin afectarea florilor în proporţie de la 36% la soiul Golden până la 80% la soiul Idared.

Cultura de căpşun a fost afectată 90% în zona colinară.

Ca soluții de management al situației, cercetătorii ASAS propun determinarea cu rigoare a pagubelor înregistrate (prin secţionarea organelor de rod), constatarea şi transmiterea daunelor către comisiile locale. Totodată, lipsa/diminuarea rodului din acest an nu trebuie să ducă la abandonarea plantaţiilor, recomandându-se tratamente fitosanitare pentru menţinerea unui frunziş normal, care să susţină diferenţierea rodului pentru următorul an (trebuie aplicată o tehnologie de criză prin diminuarea cantităţilor de îngrăşăminte şi aplicarea unor tratamente numai pentru sănătatea frunzişului).

Instituţia susţine că este necesară plata cât mai rapidă a primelor de asigurare la producătorii asiguraţi. În eventualitatea susţinerii de către MADR a pierderilor, contravaloarea lucrărilor tehnologice deja efectuate în livezi până la înregistrarea pagubelor este de circa 2.500 lei/ha.

În domeniul viticulturii, îngheţurile târzii au afectat lăstarii principali şi implicit producţia, diferenţiat în funcţie de amplasarea plantaţiilor viticole şi de pornirea în vegetaţie a soiurilor vinifere.

„Pierderi mari de 70-90% în podgoriile din nordul Moldovei”

Mersul vremii a cuprins ninsori şi temperaturi minime absolute în aer şi sol ( -1,4 grade Celsius) sub pragul de îngheţ al lăstarilor, fapt care a condus la pierderi mari de 70-90% în podgoriile din nordul Moldovei. În cazul de față, refacerea butucilor este posibilă numai din mugurii dorminzi.

În zona centrală (Odobeşti), temperaturile scăzute au afectat lăstarii principali mai ales la şes şi la plantaţiile tinere cu forme de conducere semiînaltă şi înaltă.

În partea de sud ;i de sud-est a Moldovei (Dealu Bujorului), temperaturile de -3,4 grade Celsius au afectat lăstarii principali şi producţia în proporţie de 15 - 90%. În Dobrogea (Murfatlar) nu s-au înregistrat pierderi datorită dezmuguritului întârziat al majorităţii soiurilor. În podgoriile din Transilvania (Blaj) se estimează pierderi între 20% și 80%, în cazul amplasării plantaţiilor pe şes.

În podgoria Dealu Mare, temperaturi de -1,2 grade Celsius au afectat parţial producţia (15-50%), iar în vestul ţării, pierderi mai mari se înregistrează la şes şi mai puţin pe versanţi şi pe platouri.

De asemenea, pe şes s-au înregistrat pagube la plantaţiile de portaltoi, unde au îngheţat lăstarii porniţi în proporție de 50%, ceea ce va determina o întârziere a vegetaţiei cu aproximativ două-trei săptămâni, care se va repercuta asupra numărului de butaşi maturaţi, într-o pierdere de 15%.

O situaţie aparte o prezintă plantaţiile din centrele viticole Bujoru şi Pietroasa, unde se estimează pierderi şi în plantaţiile viticole amplasate pe versanţi, de până la 60%.

„În concluzie, starea de vegetaţie a plantaţiilor viticole la acest moment este bună, cu excepţia plantaţiilor viticole amplasate la şes şi la baza pantei din majoritatea arealelor viticole, unde se estimează pierderi de producţie cauzate de brume şi îngheţuri târzii, cuprinse între 15% și 100%. Gradul de afectare a rodirii plantaţiilor de vie va putea fi stabilit mai precis ulterior, când plantele intră în vegetaţie normală”, se precizează în comunicatul dat publicității de Agerpres.

Ca urmare, ASAS recomandă refacerea viţelor afectate de brume târzii de primăvară în perioada dezmuguritului. Refacerea se bazează pe capacitatea de lăstărire a ochilor secundari încă neporniţi în vegetaţie la survenirea brumei şi a celor dorminzi de pe cordoane. Lăstarii fără rod se ciupesc când aceştia ajung la 5-7 frunze, pentru a provoca emiterea copililor purtători de inflorescenţe.

De asemenea, instituţia propune refacerea butucilor afectaţi de brumele târzii de primăvară, după emiterea lăstarilor.

În funcţie de momentul apariţiei brumelor şi de intensitatea acestora, este necesară aplicarea următoarelor soluţii de refacere: tăieri de refacere a butucilor cu vârfurile lăstarilor afectaţi de brumele târzii de primăvară. Tăierea constă în suprimarea porţiunilor de lăstari afectate ireversibil (veştejite), refacerea vegetaţiei, fiind asigurată de copilii care pornesc de la subsuoara frunzelor în curs de formare, care prelungesc vârfurile de creştere a lăstarilor. Vegetaţia se reface rapid, fără a fi afectată producţia de struguri.

ASAS indică tăieri de refacere a butucilor afectaţi de brumele târzii pe 1/3 - 2/3 din lungimea lăstarilor. Se îndepărtează prin tăiere porţiunile de lăstari cu frunze şi inflorescenţe afectate. Refacerea vegetaţiei are loc pe baza copililor emişi. Inflorescenţele rămase neafectate, plus cele noi care se formează pe copili, pot asigura realizarea parţială a producţiei.

În plus, agronomii ASAS recomandă tăieri de refacere a butucilor cu lăstari afectaţi integral de brumele târzii. Se suprimă prin tăiere lăstarii afectaţi de brumă de la punctul de inserţie pe lemnul anual. Refacerea vegetaţiei se bazează pe pornirea în vegetaţie a lăstarilor din ochii dorminzi de pe lemnul multianual. Lăstarii se ciupesc când ajung la 5-7 frunze, pentru a provoca emiterea copililor care sunt purtători de inflorescenţe. Se asigură astfel elementele de rod pentru anul următor şi chiar realizarea unei mici producţii în anul în curs.