Înscrierea pentru cea de-a IV-a ediție a competiției „Farming by Satellite” (Agricultură controlată prin satelit) a fost deschisă oficial de către directorul general-adjunct al DG Grow din cadrul Comisiei Europene, Pierre Delsaux, care a luat cuvântul la Bruxelles, la Parlamentul European, în cadrul Conferinței „Agriculture: a new frontier for the European space policy” („Agricultură: o nouă frontieră pentru politica spațială europeană”), organizată de deputatul european Eric Andrieu.

Organizatorii competiției „Farming by Satellite" oferă un premiu în valoare de 5.000 de euro pentru locul I și lansează, cu acest prilej, următoarea provocare: „Cum putem utiliza tehnologiile prin satelit pentru îmbunătățirea agriculturii și reducerea impactului asupra mediului?”

Dr. Andrew Speedy, președintele juriului, a afirmat: „Suntem în căutare de noi idei și inovații, în special cele care se bazează pe serviciile europene de navigare prin satelit EGNOS și Galileo și pe Programul European de Observare a Pământului, Copernicus. Spre deosebire de competițiile trecute, în acest an, studenții și tinerii profesioniști sunt invitați să își finalizeze proiectele în vacanța de vară. Anticipăm propuneri cu subiecte de actualitate precum Big Data, realitatea augmentată, agricultura 4.0, inteligența artificială și multe altele!".

Finaliștii vor fi participa în cadrul unui eveniment important pentru ceremonia de jurizare și acordarea premiilor, toate cheltuielile fiind acoperite de către organizatori. În ultimii ani, expoziția agricolă SIMA de la Paris, conferința Space Solutions din Praga și, cel mai recent eveniment, Târgul Internațional Săptămâna Verde din Berlin, au găzduit finala competiției. Un loc similar este pregătit pentru sfârșitul anului 2018.

Competiția este o inițiativă a Agenției GNSS European și a Agenției Europene de Mediu, fiind sponsorizată de CLAAS, companie de echipamente și inginerie agricolă. Scopul acestui premiu este de a promova Serviciile Europene de Navigare prin Satelit (GNSS) și de Observare a Pământului (EO) în domeniul agriculturii.

Premiul a fost acordat pentru prima dată în anul 2012, iar finaliștii anteriori sunt tineri din Belgia, Cehia, Franța, Italia, Germania, România, Portugalia, Spania și Regatul Unit al Marii Britanii. Subiectele au variat de la platforme de date on-line georeferențiate, tehnologii swarm, roboți de plantare a semințelor de înaltă precizie, sisteme de detectare și evaluare a culturilor și un nou sistem de prognoză pentru producția de orez.

Câștigătorii celei mai recente ediții au fost membrii unei echipe de la ISA Lille din Franța, cu propunerea lor de a optimiza proprietățile de acoperire a plantelor folosind imagini din satelit. Comentând impactul mai larg al propunerii câștigătoare, membrul echipei, Louise Vernier, a declarat: „Acest premium m-a ajutat să urmez un stagiu. De fapt, sunt un student debutant (70% din timp la locul de muncă și 30% la universitate) într-o companie de comerț cu cereale, în departamentul de inovare. În timpul interviului, managerul meu mi-a pus o mulțime de întrebări referitoare la acest premiu! Cred că asta l-a făcut să mă aleagă pe mine în locul altcuiva“.

Membru al echipei, Marie Rolloy recomandă oamenilor să aibă încredere și să participe: „Trebuie doar să analizați nevoile unei piețe și să faceți o sesiune de brainstorming cu privire la toate soluțiile pe care vi le puteți imagina. Câștigarea premiului a reprezentant o șansă reală pentru mine. În primul rând, mi-a oferit o experiență profesională minunată și, mai presus de toate, încredere în capacitatea mea de a veni cu inovații. Premiul ne-a permis să cunoaștem multe companii și să ne extindem contactele, și, cel mai important, ne-a oferit încredere în ideea noastră”.

Detalii complete despre competiție sunt disponibile la adresa www.farmingbysatellite.eu. Înscrierea este simplă și trebuie finalizată înainte de termenul-limită 30 iunie 2018; înregistrările timpurii vor putea beneficia de facilități pentru evenimente secundare. Propunerile finale trebuie trimise până la data de 7 septembrie 2018.

„Estimările arată că până în 2050, planeta va avea nouă miliarde de locuitori. Viitorul resurselor de hrană depinde de viitorul agriculturii”. Acesta este mesajul transmis de Bayer cu ocazia primului Media Fair, eveniment organizat chiar la sediul companiei din București. Cinci subiecte de actualitate pentru specialiști și consumatori au fost explicate de experți din cadrul Bayer, într-un format interactiv.

Toți cei prezenți, reprezentanți ai presei agricole, am fost invitați la un fel de târg cu standuri, în fapt, ateliere de lucru, cinci la număr. Aveam să constat la fața locului că toate cele cinci standuri erau aranjate special, în cerc, în așa fel încât echipe de câte patru jurnaliști să treacă, prin rotație, pe rând, prin toate subiectele propuse de specialiștii companiei.

Că această întâlnire era altceva față de formatele obișnuite de media lunch, însăși Ruxandra Pirojoc, Head of Communications România și Bulgaria al Bayer, a ținut să precizeze de la început: „Este un format nou, destinat dialogului și transparenței între compania Bayer și presă. Transparență și dialog nu sunt doar niște cuvinte aruncate”.

Fiecare echipă a avut la dispoziție 15 minute pentru a obține informațiile necesare de la specialiștii de la standuri și astfel a fost dat startul evenimentului Bayer „Media Fair”.

Utilizarea durabilă a produselor de protecția plantelor

Primul atelier la care am participat a fost cel cu informații despre utilizarea durabilă a produselor de protecția plantelor (PPP), amfitrioană fiind Maria Niculiu, specialist omologări. Fără prea multe prezentări, domnia sa a început prin a ne explica faptul că această industrie de protecția plantelor este una dintre cele mai reglementate din domeniul industriilor chimice. „Există foarte multe regulamente. Costurile privind omologarea produselor au crescut în ultimii zece ani până la, spre exemplu, un nivel de 200%, atunci când vorbim despre investiția necesară omologării unui produs de protecția plantelor. Totodată, vorbim de o creștere de 118%, dacă ne referim la siguranța mediului”, a specificat Maria Niculiu.

Când s-a discutat despre interzicerea aplicărilor aviochimice de produse pentru protecția plantelor, inevitabil am întrebat de ce aplicările aeriene sunt interzise în România. „Se interzic din cauză că pulverizările aeriene determină așa-numitul fenomen de drift. Adică, nori masivi de produse care nu ajung pe cultura cărora le este destinată, ci ajung pe culturi învecinate sau pe păsări și alte animale care suferă din acest motiv. Cu excepția a cinci produse care sunt acceptate, restul aplicărilor aeriene sunt interzise. Noi avem două produse cu aplicabilitate aeriană: Zantara 216 EC și Nominee 400 SC”, a specificat Maria Niculiu.

Discuția a fost apoi mutată pe gradul de utilizare a echipamentelor de protecție de către fermieri, atunci când manevrează PPP-uri. Am aflat la acest atelier din Media Fair-ul Bayer că mai bine de 60% din totalul fermierilor intervievați de companie spun că folosesc echipament de protecție în manevrarea produselor de protecția plantelor (măcar de bază, adică minimum mănuși). Specialistul Bayer în omologări a recunoscut că numărul celor care se protejează este în creștere, dar și că fermierii găsesc mereu soluții de protecție, să le spunem, mai neortodoxe, cum ar fi măștile de gaze de tip militar.

În cadrul acestui atelier, am aflat informații despre soluțiile profesionale Bayer de protecție a operatorilor care lucrează constant cu produse de protecția plantelor. „Riscul este reprezentat de toxicitatea multiplicată de expunere. Dacă noi nu putem modifica toxicitatea unui produs, putem influența expunerea la el. Protecția feței, a corpului și a picioarelor sunt cele mai importante”, a atras atenția Maria Niculiu.

Deflectorul, o inițiativă a companiei Bayer în colaborare cu Syngenta, este un echipament care redirecționează particulele de praf și pesticid antrenate de vânt de la mașina de însămânțat pneumatică de porumb și floarea-soarelui, către sol. Prin abraziune și antrenarea pneumatică, oricât de mult s-ar încerca lăcuirea seminței tratate, apare praful prin abrazare. Deflectorul îl redirecționează către sol, acolo unde este necesară substanța activă. Costul unui astfel de dispozitiv este în jur de 360 de euro. „Avem 50 de echipamente Deflector deja în România, distribuite fermierilor sau distribuitorilor”, a menționat specialistul Bayer. De asemenea, Maria Niculiu a prezentat sistemul de degradare a influenților fitosanitari, denumit sugestiv Phytobac. Sistemul este format dintr-un recipient impermeabil la mediul exterior, cu versiunea mai scumpă din beton și cea mai ieftină compusă din ambalaje din plastic destinate industriei alimentare și care sunt rezistente și la produse chimice, la care se adaugă diverse materiale filtrante (paie, pământ) și zone de evaporare. „Avem în jur de 20 de echipamente Phytobac deja instalate la ferme. Costul este de aproximativ 560 de euro”, a adăugat Maria Niculiu. Ea a continuat să vorbească despre „Easy Flow M”, un echipament de transfer închis de ultimă generație (și care se va implementa în 2018 și în România), unul care duce la diminuarea până la zero a riscului operatorului în manevrarea pesticidelor. „În afară de mănuși, când este ridicat bidonul și apoi vărsat în echipamentul de stropit pentru prepararea soluției, nu mai este nevoie de protecție. Echipamentul are un sistem etanș prin care o piesă se atașează de gura bidonului, se întoarce recipientul, acesta are un sistem închis de tăiere a sigiliului și un sistem închis de clătire. Totul se scurge prin sucțiune în vasul de preamestec al echipamentului”, a arătat specialistul Bayer în omologări.

Viitorul agriculturii este despre cunoștințe, despre calitatea deciziilor

În cadrul celui de-al doilea atelier - „Viitorul Agriculturii”, directorul Bayer România și șeful diviziei Crop Science pentru România, Bulgaria și Republica Moldova, Pascal Cassecuelle, a explicat că motivul „întâlnirii altfel” cu presa de specialitate este și acela de a disemina viziunea Bayer cu privire la agricultura modernă și sustenabilă.

Pascal Cassecuelle este de părere că agricultura modernă și sustenabilă nu înseamnă mai multă tehnologie – mașini, utilaje și implemente mai mari și mai complexe, ferme de dimensiuni extinse, utilizarea unei palete mai mari de pesticide –, ci trecerea de la paradigma creșterii cantității de tehnologie utilizată la cea de majorare a nivelului de cunoaștere. „Credem că fermierii de succes din viitor vor fi aceia care dețin competențele necesare, astfel încât să integreze tehnologia corespunzătoare, în timp util, pe suprafețele care au nevoie de aceasta. Viziunea noastră este bazată pe trei piloni: semințe, protecția plantelor (incluzând aici și produsele biologice), precum și digitalizarea, a afirmat Pascal Cassecuelle. Cred că viitorul nu înseamnă mai multe, ci, poate, mai puține pesticide. Am putea recomanda fermierilor să utilizeze o combinație diferită de semințe și varietăți, dar credem că trebuie să dezvoltăm mai multe servicii. Viitorul agriculturii este despre cunoștințe, despre calitatea deciziilor.”

Șeful Bayer România a ținut să menționeze că a venit în România în urmă cu un an, timp în care s-a întâlnit cu „fermieri incredibili”, cu viziune și deschidere la nou. „Chiar dacă aceștia sunt puțini la număr, întotdeauna este nevoie de o minoritate profetică. Agricultura acestei țări are nevoie de lideri care să accepte să se implice mai mult în actul managerial comun, să fie modele, să educe, să-i inspire și pe alții. Este nevoie de asociații profesionale mult mai puternice”, a punctat Pascal Cassecuelle.

Siguranță alimentară

Directorul de dezvoltare și omologare, Ion Mutafa, coordonatorul atelierului Siguranță Alimentară, ne-a întâmpinat cu un test rapid. Într-o cutie similară celei pentru stocarea pălăriilor, reprezentantul Bayer a plasat trei produse – un recipient închis cu un pesticid, un produs pentru combaterea țânțarilor utilizat în orice gospodărie și o pungă cu cafea. Am fost întrebați, ca la o demonstrație a unui magician, care produs credem noi că este mai periculos. Răspunsurile au fost care mai de care. Explicația a venit din partea lui Ion Mutafa: „Dacă produsele de protecția plantelor sunt utilizate în conformitate cu reglementările de pe etichetă, număr de tratamente, intervalul de la ultimul tratament la recoltare, fructele și legumele pentru care ele sunt destinate conțin mai puține substanțe carcinogene decât o ceașcă de cafea. Limitele Maxime de Reziduuri (LMR) sunt acele urme măsurabile care rămân în fructe și legume sau pe ele. Aceste reziduuri sunt strict reglementate. Ca exemplu, repelentul pentru combaterea țânțarilor poate fi uneori mult mai periculos dacă recipientul în care este plasat este compromis; să citim cu toții eticheta”.

Merită insistat asupra unei informații importante pentru fermieri și în legătură cu posibila sistare a utilizării cloronicotinilelor. „Din păcate, pe termen lung cred că nu le mai vedem (n.r. cloronicotinilele). Cred că CE (n.r. - Comisia Europeană) le va interzice și în culturile de cereale sau în celelalte culturi. Comisia s-a îndreptat acum și spre cerealele de toamnă și a luat în discuție interzicerea cloronicotinilelor și la acestea”, a spus directorul de dezvoltare și omologare de la Bayer România.

Agricultura digitală, deschizătoare de drumuri

Penultimul atelier la care am participat a fost cel de Agricultură Digitală, coordonat de Sorin Dărăban, director de marketing. Potrivit spuselor sale, în viitorul apropiat va conta foarte mult calitatea informației deținute, prin deciziile care urmează să fie luate de fermier. „Cu cât informația aceasta va fi de o acuratețe mai mare, cu atât deciziile luate vor fi mai bune, a explicat reprezentantul Bayer. În continuare, fermierul va lua deciziile. Mulți spun că agricultura digitală mută decizia de la fermier la calculator. Nu. Calculatorul analizează și oferă variante de lucru și decizionale. Ca urmare, cunoscând solele și situația la fața locului, fermierul va lua cea mai bună decizie pentru suprafețele în cauză. Secretul este viziunea integrată. Pe viitor, producătorii agricoli nu vor mai gândi punctiform, oarecum îngust, în sensul real al cuvântului, nu în sensul negativ. Trebuie gândit totul în sistem integrat: rotații, hibrizi, protecție a solului, resurse de apă, lucrări agricole. Nu se mai poate gândi îngust.”

L-am întrebat pe Sorin Dărăban care sunt soluțiile ca producătorii agricoli din țara noastră să fie din ce în ce mai competitivi pe piața din regiune și nu numai. Răspunsul a venit imediat: „Aplicația mobilă”. „Poate că, la această oră, aplicația mobilă nu este un reprezentant al agriculturii digitale stricto senso, dar este deschizătoare de drumuri. Aplicația Bayer Agro Sollution este deschizătoare de drumuri către agricultura digitală în Bayer. La un târg de agricultură de la sfârșitul anului trecut, s-a lansat o aplicație care se numește Weed Scout. Această aplicație va face și mai ușoară identificarea ierburilor dăunătoare. Cu ajutorul telefonului, se realizează o fotografie a buruienii respective, programul accesează baza de date și se oferă operatorului o soluție cu un anumit grad de acuratețe. Bayer va lansa aplicația mobilă astfel încât să fie funcțională și credibilă de la bun început, dar ea va gândi ca și un principiu Waze. Mai exact, pe măsură ce fermierii vor introduce mai multe poze, nu numai că-și vor construi un profil de fermă: acuratețea programului va tinde către sută la sută. În România, cel mai devreme la sfârșitul anului acestuia, începutul anului viitor, programul va fi disponibil. Programul este creația Bayer și în prezent se află în testare”, a precizat directorul de marketing, adăugând că pe măsură ce furnizorii de astfel de servicii vor fi suficient de abili să prezinte beneficiile acestora într-un mod accesibil, fermierii se vor muta către ele atât organic, cât și forțați de concurență. „Nu va fi loc de reticență, va trebui să accelerăm rata de adopție și de implementare astfel încât să rămânem competitivi pe piața liberă. Probabil, aceste servicii vor fi structurate în funcție de ce vor oferi, iar cele de bază vor fi gratuite. Vor fi incluse, probabil, într-o ofertă, într-un program de fidelizare, vom vedea cum se va construi. Serviciile complexe vor fi, categoric, contra cost. Am auzit prețuri variind de la câțiva euro la hectar, undeva 3-5 euro/ha, până undeva la 10-20 euro/ha, în funcție de cât de sus, ca tehnicitate, merge serviciul respectiv”, a afirmat Sorin Dărăban.

Oficialul Bayer a mai arătat că agricultura digitală va veni la pachet cu servicii localizate, iar sistemul se va construi organic. În viziunea sa, acesta va fi unul ascendent și se va construi o etapă peste cealaltă. Totodată, el consideră că toți jucătorii din industria de protecția plantelor vor dezvolta soluții in-house, dar vor apărea și parteneriate.

Sorin Dărăban îndeamnă fermierii români să țină foarte aproape de aplicația mobilă Bayer Agro Sollution, care este deja lansată, urmând să apară în perioada imediat următoare prognoza și avertizarea, ca module separate. „Vom implementa acel serviciu de identificare a buruienilor – Weed Scout, vom veni cu asigurări agricole la capitolul servicii, cu parteneri agreați și specializați”, a conchis directorul de marketing.

Semințele certificate asigură succesul

Ultimul atelier la care am participat a fost cel de ameliorare a semințelor. Marius Stanciu, reprezentantul Departamentului semințe și culturi de câmp al Bayer, a povestit despre îmbunătățirea caracteristicilor plantelor, astfel încât acestea să satisfacă nevoile omului. El ne-a vorbit despre viața seminței de la ameliorare la comercializare, un drum anevoios de 8-12 ani. A mai vorbit despre introgresia caracterelor (n.r. - pătrunderea genelor unei specii în zestrea genetică a altei specii prin hibridare interspecifică), care se întinde pe relativ aceeași perioadă, precum și despre testarea produselor rezultate și decizia de lansare.

Ulterior ameliorării, spune Marius Stanciu, intră în acțiune conceptul de agronomic services, în fapt partea de dezvoltare, mai exact testarea soiurilor în câmp, astfel încât să se vadă că, într-adevăr, dau rezultatele așteptate. Nu în ultimul rând, am aflat despre multiplicarea semințelor, care durează și ea doi-trei ani, lansarea pe piață, precum și despre durata de viață a unui soi, a unui hibrid, care este de patru ani, în medie. „Se face un efort substanțial pentru o perioadă lungă, astfel încât să avem varietăți pe placul fermierilor și al consumatorilor, timp de patru ani, în medie. Sunt și varietăți care stau pe piață mai mult, altele, mai puțin, ca urmare a apariției unor soiuri îmbunătățite. În tot acest timp, producătorul se gândește la market acceptance, la aspecte legale etc. Ameliorarea tradițională durează între 8 și 10 ani, începe cu un plan, cu o misiune, și anume cu așa-zisa «viziune a amelioratorului». Astăzi, ca exemplu, el trebuie să gândească ceea ce va trebui creat, dar care iese în piață peste 12 ani. După stabilirea planului, au loc încrucișarea, crearea de linii cosangvinizate, testarea, lansarea ș.a.m.d. În ultima parte a ameliorării, avem așa-numitele nurseries, cinci locuri în România unde facem sute de hibrizi, dar avem și în Bulgaria. Testăm în România tot ceea ce iese din breeding. Este singura soluție ca să avem succes în piață”, a explicat specialistul de la Bayer.

L-am întrebat pe reprezentantul Departamentului semințe și culturi de câmp ce noutăți a pregătit compania Bayer în acest an pentru fermierii români. „În fiecare an, venim cu hibrizi noi. În 2018, pentru România, vorbim de intrarea pe piață a brandului InVigor. Anul acesta, fermierii vor avea acces la hibridul de rapiță InVigor 1022, lansat anul trecut, iar anul viitor vor putea beneficia de performanțele hibridului InVigor 1165”.

Agricultura modernă, la răscruce de drumuri

Atât la începutul Media Fair, cât și la final, Pascal Cassecuelle, director Bayer România și șef al diviziei Crop Science pentru România, Bulgaria și Republica Moldova, a ținut să ne împărtășească viziunea companiei asupra agriculturii moderne, durabile. „Intenția noastră este să împărtășim viziunea noastră asupra agriculturii moderne, durabile, o viziune bazată pe știință și tehnologie și, în același timp, o viziune care pune accentul pe agricultura durabilă și pe producția alimentară. Înțelegem că, într-o societate în care încrederea în noile companii și instituții este scăzută, este nevoie de o mai mare transparență și de un dialog mai intens. Bayer a făcut deja primul pas în acest sens, prin lansarea inițiativei de transparență – Transparency Initiative”.

Anul 2017 a fost unul dinamic și pozitiv pentru Bayer în România, în condițiile în care vânzările companiei pe plan local s-au apropiat de 200 de milioane de euro, iar echipa de la noi din țară s-a extins la aproape 230 de persoane. „Succesul companiei se bazează pe inovație, iar clienții noștri beneficiază în fiecare zi de cele 4,4 miliarde de euro pe care compania le investește anual în cercetare și dezvoltare”, a concluzionat Pascal Cassecuelle.

De reținut rămâne faptul că agricultura modernă se află la răscruce de drumuri. Societatea și autoritățile așteaptă de la agricultori să se confrunte cu provocarea formidabilă a creșterii producției de alimente cu 50% în următorii 30 de ani. Însă, în același timp, cele două entități pun sub semnul întrebării practicile producătorilor agricoli și unele dintre tehnologiile de care au nevoie pentru a îndeplini această ambiție. Personal, consider că este nevoie și în perioada următoare de astfel de interacțiuni cu marile companii, astfel încât retransmiterea informațiilor primite să fie eficientă, iar beneficiarii ei, la curent cu tot ceea ce este nou în sector.

BusinessMark anunță organizarea evenimentului „Romanian Food&Agribusiness Conference 2017”, ce va avea loc în 23 noiembrie la Hotel Radisson Blu, București.

„Ne propunem să discutăm despre oportunități, perspective și soluții pentru creșterea agriculturii românești, alături de cei mai importanți jucători din domeniu, în cadrul celei de-a cincea ediții a evenimentului”, anunță organizatorii.

Tematica acestei ediții cuprinde aspecte ce țin de bilanțul agricol în 2017 - prioritățile și strategia de dezvoltare pentru creșterea potențialului agricol al României în anul 2018, PNDR 2014-2020 - nivelul absorbției efective a fondurilor nerambursabile la finalul anului 2017 și perspectivele pentru anul următor, subvenții în agricultură, stimularea asocierilor dintre agricultori și facilitățile fiscale oferite cooperativelor agricole, creșterea productivității în agricultură, SMART Agriculture, strategii de marketing în agribusiness, aspecte privind distribuția, logistica și supply chain-ul în agribusiness, industria agroalimentară, siguranța și securitatea alimentară, agricultură BIO, utilizarea energiilor regenerabile în agricultură și eficientizarea costurilor, aspecte fiscale și legislative specifice domeniului.

Participanții au ocazia să interacționeze cu următorii speakeri: Adrian Pintea, director general Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Carmina Paraschiv, CEO Ana și Cornel,
Sorin Minea, președinte Angst și președinte Romalimenta, Laurențiu Baciu, președinte LAPAR,
Marius Bîcu, managing Partner Unilact Transilvania – De la Ferma, Dorin Cojocaru, președinte APRIL, Florin Căpățână, vicepreședinte al Asociației Marilor Rețele Comerciale din România,
Cornel Cărămizaru, director general FrieslandCampina, Alina Constantinescu, administrator Ferma vegetală Nasul Roșu, reprezentanți CEC Bank și Wise Finance Solutions.

Conferința se adresează companiilor din FMCG, producătorilor, procesatorilor, asociațiilor și agențiilor din industria agricolă, agricultori–sectorul vegetal, zootehnie, distribuitori și retaileri, investitori, furnizori de input-uri agricole, soluții, echipamente și servicii specifice industriei, experți în domeniu.

Înscrierea la eveniment se va face prin completarea formularului de înregistrare, disponibil pe site-ul BusinessMark, și trimiterea acestuia la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Fără a-l nominaliza aici pe fermierul care l-a deranjat pe producătorul agricol băcăuan, Laurențiu Baciu, cu afirmația sa potrivit căreia, cităm: „Fermierii mari și foarte mari pot traversa foarte bine o eventuală plafonare a subvențiilor, ba chiar eliminarea lor (...)”, șeful LAPAR a ținut să-i transmită acestuia, dar și altora care gândesc la fel, următoarele: „(...) Să dea ei tonul, să facă business în agricultură fără subvenții!”.

„Eu le-aș recomanda tuturor celor care gândesc așa să dea ei tonul, să facă business în agricultură fără subvenții. În cazul unei asemenea reacții, mă așteptam ca individul respectiv să fi predat deja banii la APIA, înapoi. Dacă are atâtea mustrări de conștiință, ar fi trebuit să predea banii statului. (...) Să vină pe Dealurile Tutovei să facă agricultură fără subvenții”, a menționat Laurențiu Baciu într-o intervenție telefonică.

În altă ordine de idei, șeful LAPAR spune că nu sunt diferențe esențiale între susținerea costurilor de înființare a unui hectar de cultură agricolă, respectiv asumarea riscurilor aferente ulterioare de către un fermier mare și un producător agricol mic, motiv pentru care nu înțelege demersul din presă al celui în cauză.

Mai mult, liderul Ligii crede că astfel de mesaje reprezintă lovituri directe la adresa românilor care fac performanță în agricultură și care au ajuns la un nivel ridicat de profesionalism. În plus, susținerea fermă a sectorului de producție 5-30 ha nu face altceva decât să-i plafoneze pe cei aflați în acea zonă de confort, deloc interesați să se dezvolte în majoritatea lor.

„Nu există fermier mare sau fermier mic. Toate cheltuielile și toate veniturile se raportează la unitatea de măsură la hectar. Ori că-l face Nea Ghiță, ori că fac eu hectarul, tot atâta mă costă aratul, dar și riscurile, în contrapartidă. Și el face cinci tone de grâu, și eu fac cinci tone de grâu”, a punctat Baciu într-o intervenție telefonică. „A da-n fermierul mare, nu faci nimic altceva decât să-l distrugi. A-i da bani mulți celui mic, acela nu va progresa niciodată; riscă să-și piardă subvenția. Și, atunci, el va sta acolo. Ăla nu va fi niciodată mare, indiferent câți bani îi dai. Este exact ceea ce se întâmplă acum: între 5 și 30 de hectare se dau în plus circa patruzeci și ceva de euro. Datorită acestei măsuri, nimeni nu a depășit 30 ha. Intenția celor care au gândit-o atunci asta a fost: - să le dăm în plus ca să nu se mărească”.

Întrebat fiind care sunt randamentele obținute la cultura porumbului în ferma sa, Baciu a menționat că a reușit deja să atingă o medie de circa 10 tone de boabe la hectar. Coroborată cu datele venite de la colegii săi din LAPAR, informația nu face altceva decât să-i întărească încrederea liderului Ligii că anul acesta, România se va bucura de o producție „bună” la porumb.

„Veștile sunt bunișoare la cultura porumbului. Media la hectar obținută în ferma mea este de aproximativ 10 tone de porumb-boabe la hectar. Noi suntem profesioniști. Am avut circa 1.000 ha însămânțate cu acest tip de cultură și am recoltat vreo 9.000 și ceva de tone; mai am puțin. Deja, peste 90 la sută din suprafața semănată a fost deja recoltată. (...) Și colegii mei au producții bunișoare la porumb, anul acesta. Față de anii trecuți... (...) Da, pot spune că anul acesta vom avea o producție bună la porumb la nivel de țară”, a conchis Baciu.

48,3251 euro, nivelul 2 (peste 5 și până la 5 ha, inclusiv), plată redistributivă

În data de 28 septembrie 2017, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 771 Hotărârea de Guvern nr. 701 privind stabilirea pentru anul 2017 a cuantumului plăţii unice pe suprafaţă, al plăţii redistributive şi a intervalelor de suprafaţă pentru care se acordă aceasta, al plăţii pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu, al plăţii pentru tinerii fermieri, precum şi a plafoanelor aferente ajutoarelor naţionale tranzitorii în sectorul zootehnic, pentru speciile bovine şi ovine/caprine şi a plafonului aferent schemei de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine.

Schema de plată unică pe suprafață (SAPS) va avea un cuantum minim de 97,2452 euro. Schema de plată redistributivă la nivelul 1 (1- 5 ha, inclusiv) va fi de 5 euro, iar Nivelul 2 (peste 5 și până la 30 ha, inclusiv) va fi de 48,3251 euro. În cazul schemei de plată pentru înverzire, aceasta va fi de 57,1745, iar schema de plată pentru tinerii fermieri, de 24,3113. De menționat aici este că acel cuantum minim se majorează până la atingerea plafonului alocat, în baza suprafețelor determinate.

Conform datelor APIA, în ceea ce privește plafoanele aferente plăților pentru ajutoarele naționale tranzitorii în sectorul zootehnic pentru anul de plată 2017, acestea au fost stabilite astfel: - 24.081,014 mii euro pentru schema decuplată de producție, specia bovine, în sectorul lapte; - 101.200,897 mii euro pentru schema decuplată de producție, specia bovine, în sectorul carne; - 50.783,642 mii euro pentru schema decuplată de producție, speciile ovine/caprine.

Cuantumul ajutoarelor naționale tranzitorii în sectorul zootehnic prezentate mai sus se calculează prin raportarea sumelor prevăzute la cantitățile de lapte livrate și/sau vândute direct eligibile, respectiv la efectivele de bovine sau femele ovine/caprine eligibile.

Pentru plata directă la schema de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine, s-a aprobat plafonul de 48.500 de mii de euro, iar cuantumul se calculează prin raportarea plafonului la efectivul de animale eligibile.

„Menționăm că începând cu data de 16 octombrie 2017, Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură va acorda plăți în avans în cadrul tuturor schemelor de plăți, iar începând cu data de 1 decembrie 2017, va efectua plățile corespunzătoare diferenței între cuantumul calculat și acordat în avans și plafonul financiar ar fiecărei scheme, în condițiile îndeplinirii de către beneficiari a tuturor criteriilor de eligibilitate”, precizau reprezentanții APIA la finele lunii septembrie, a.c.

Plățile se acordă în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale în anii 2017 și 2018 și se fac în lei, utilizând ultimul curs de schimb valutar stabilit de Banca Centrală Europeană anterior datei de 1 octombrie 2017.

Reducerea plăților directe, la mâna statelor membre?

Datele buletinului informativ LAPAR nr. 166 din data de 30 octombrie 2017 spun că, în ceea ce privește acordul încheiat în săptămâna 23-29 octombrie 2017 între cele trei instituții ale UE (Comisie, Consiliu și Parlament) cu privire la așa-numitul regulament Omnibus, cel care va modifica regulamentul financiar care reglementează punerea în aplicare a bugetului UE, precum și a altor 15 acte legislative sectoriale, inclusiv în domeniul agriculturii, în cazul plăților directe, acesta prevede printre altele și posibilitatea ca statele membre să-și revizuiască anual deciziile privind reducerea plăților directe.

Mai mult, plățile destinate tinerilor agricultori vor fi acordate timp de cinci ani de la data depunerii, atâta timp cât depunerea a fost făcută în termen de cinci ani de la înființarea fermei. În plus, statele membre pot majora plățile tinerilor agricultori în primul pilon până la 50% în cadrul plafoanelor existente.

În plus, în buletinul LAPAR 170 din 3 noiembrie 2017 se menționează că DG AGRI nu este în favoarea cofinanțării (egalarea nivelului subvențiilor directe cu propriii bani ai statelor membre pentru a compensa neajunsurile), conform unui proiect de comunicare privind viitorul PAC, deoarece acest demers ar însemna că unele țări își subvenționează fermierii mai mult decât alții.

A trecut de pragul de 10.000 de ore de zbor, mare parte petrecute în operațiuni aviochimice (fertilizări, tratamente fitosanitare etc.), este de baștină din Șeica Mare, județul Sibiu, adică e ardelean și e „mândru de asta” și, la BIAS 2017, a fost din nou la manșa lui „Ivan”, un elicopter Kamov Ka-26 (YR-DOR) de producție rusească specializat pe împrăștierea substanțelor, vorbim de Valer Novac, unul dintre așii aviației românești, actualmente instructor de pilotaj în cadrul Autorității Aeronautice Civile Române (AACR).

Am trăit această bucurie de a discuta cu o legendă în viață pentru a doua oară, în condițiile în care cu mai bine de patru ani în urmă am realizat un interviu cu Valeriu Păun, pilot de AN-2, un „tractorist” al aerului, așa cum îi plăcea să se autodescrie. De menționat este că AN-2 și Ka-26 sunt aparatele de zbor cu care România a susținut agricultura decenii la rând prin operațiuni aviochimice de succes.

Revenind la sintagma de „tractorist” al aerului, aceasta nu este tocmai pe placul pilotului de elicopter Valer Novac. În schimb, asul de la manșa Kamov-ului îi denumește pe aviatorii din zona protecției culturilor agricole „masteranzi”, în viziunea sa piloții de aviație utilitară pentru operațiuni aviochimice fiind printre cei mai buni din categoria a IV-a, îmbinând chiar și cinci meserii.

„Ești mai tot timpul legat și conectat cu apartul de zbor, tot timpul trebuie să fii și stație meteo, și bun inginer, și bun fermier, să știi dacă mașina te poate trece sau nu muntele, adică să îmbini vreo cinci meserii. Pentru mine, chestia cu tractoristul aerian ar putea însemna masterand. Cei care lucrează în partea de aviație utilitară pentru operațiuni aviochimice, unde totul este foarte greu, nu se compară cu nimic, de aceea eu îi consider masteranzi. După părerea mea, ei sunt unii dintre cei mai buni piloți de aviație categoria a IV-a”, a declarat Novac pentru Revista Fermierului.

Novac a mărturisit că, în prezent, se duce o luptă surdă între Asociația Națională a Aviatorilor Privați din România și Ministerul Mediului, în ceea ce privește interdicția de pulverizare aeriană a pesticidelor. El a recunoscut că s-au transmis diverse scrisori prin care s-au justificat intervențiile, la care însă statul nu a răspuns deloc.

Mai multe, în cele ce urmează.

Revista Fermierului: Domnule Valer Novac, ați evoluat la BIAS2017 cu elicopterul Kamov Ka-26, aeronavă destinată zborurilor aviochimice. Chiar dacă sunteți inspector de pilotaj în cadrul AAR, cele peste 10.000 de ore de zbor și-au spus cuvântul. Ne puteți da mai multe detalii despre această mașină specializată?

Valer Novac: Acest tip de elicopter îl avem în exploatare de 40 de ani. Este o aeronavă cu destinație specială – agricultura –, mai exact pentru fertilizări, stropiri aeriene, împreună cu AN2, care sunt din aceeași clasă; acum sunt încadrate ca aeronave istorice. Ele sunt aparate de zbor cu o viață destul de lungă, (...) îndeplinesc și în ziua de astăzi condițiile și cerințele care sunt impuse de ceea ce înseamnă securitatea și siguranța aeriană. Asta înseamnă totuși costuri, bani destul de mulți care se investesc în tehnică, astfel încât ele să aibă la sfârșitul perioadelor de lucrări un CRS, un document care atestă că lucrările au fost făcute corect și că aeronava corespunde din punct de vedere tehnic cerințelor.

Ce înseamnă mașinăriile acestea – de la cap la coadă, pe scurt, foarte exact și fără multă vorbă – ele sunt aeronave menite a-i ajuta pe fermieri. În țara noastră, producătorii agricoli cu experiență mai mare cu siguranță știu foarte bine și tipul de avion AN2 - biplanul acesta rusesc, precum și elicopterul K-26. În toată cariera lor, fiecare aparat de zbor făcea pe an în jur de 20.000 ha.

R.F.: Ce dispersie a substanțelor fitosanitare are această aeronavă Ka-26?

V.N.: Noi lucrăm cu 32 de metri bandă de lucru la doze de 50, în timp ce la doze de 100 lucrăm bandă de 25 de metri. Cu alte cuvinte, în funcție de doze se lucrează și pe benzi. Benzile pot fi îngustate sau lărgite în funcție de doza pe care trebuie s-o aplici. Kamov este capabil să dea de la 20 de litri la hectar până la 200 de litri la hectar, la fel ca avioanele AN2.

R.F.: În ceea ce privește costurile, care este diferența de preț între operațiunile aviochimice prestate de un AN2, respectiv de un Kamov Ka-26?

V.N.: Vorbim de aproximativ cinci lei diferență la hectar costuri de operare; o sumă infimă. Diferența dintre un elicopter și un avion este aceea că elicopterul lucrează pe terenuri mai apropiate de parcele. Altfel spus, la costurile pe ora de zbor și anduranță, motoare și uzură este coeficientul 1/24 față de AN2. Cam acesta este raportul. Dacă în cazul avionului, ora sau hectarul costă 50 de lei, cu Ka-26 îl faci cu 55 de lei sau cu 57 de lei.

Avantajul constă însă în faptul că elicopterul zboară mai aproape de sol, cu viteze diferite. Cu un elicopter poți zbura de la 40 km/h până la 90-110 km/h, iar avionul zboară de la 110 km/h până pe la 140 km/h. Avionul se pretează pentru lucrul la viteze mai mari și cu volume ultrareduse, cu doze, ca și la elicopter, însă cu doze mai mari. Instalațiile sunt personalizate atât pe fiecare elicopter, cât și pe fiecare avion și sunt autorizate.

R.F.: Ce a însemnat această activitate aviochimică a aviației utilitare românești înainte de Revoluție și ce înseamnă ea în momentul de față, în condițiile în care este vizibilă o scădere semnificativă?

V.N.: Vorbind despre mașinăriile acestea, în anii comunismului, aviația utilitară, care avea 10 puncte în țară, desfășura o activitate de 65.000 de ore de zbor. Este un volum enorm. Puțină lume poate înțelege dimensiunea activității din acea perioadă. Din 10 puncte în țară, în prezent au mai rămas cam șase. Mai toate sunt private, iar nivelul de abordare este cu totul altul. Activitatea este mult mai redusă din cauza faptului că fostele IAS-uri, CAP-uri s-au transformat în societăți private, societăți comerciale care au ca obiect de activitate agricultura și partea vegetală.

R.F.: Care era zona în care aceste aeronave operau frecvent?

V.N.: În mare parte, vorbim de sudul României. Ele operau în general pe suprafețele mari din Craiova, Drobeta Turnu-Severin, dar pe cele din partea de vest a României, și anume Timișoara, Oradea, respectiv centrul Transilvaniei. Culturile vizate de operațiunile aviochimice erau grâul, orzul, floarea-soarelui și soia (mai nou, și rapița). Pe aceste suprafețe s-au efectuat tratamente nenumărate, se lucrează și acum foarte mult, dar a apărut o problemă legată de mediu și care a limitat partea de aviație, de pulverizare aeriană, în baza unui regulament european transpus în legislația națională de Ministerul Mediului. Practic, normativele existente în prezent interzic pulverizarea aeriană în România.

R.F.: Care a fost explicația impunerii acestei decizii?

V.N.: Explicația a fost aceea de limitare a aplicării substanțelor.

R.F.: Dar cu un sprayer obișnuit (autopropulsată) sau cu un ansamblu tractor-implement, tratamentele acestea fitosanitare nu sunt la fel de periculoase? Principul este asemănător. Să ne gândim la beneficii. Utilajele grele tasează solul, nu pot intra în arii cu băltiri etc.

V.N.: Se duce o luptă surdă între Asociația Națională a Aviatorilor Privați din România și Ministerul Mediului. S-au transmis diverse scrisori prin care s-au justificat intervențiile, la care însă statul nu a răspuns deloc. S-a spus însă mereu că trebuie să ne aliniem normelor europene și că am chimizat foarte mult agricultura românească. Mai mult, ni s-a explicat că pulverizarea aeriană este periculoasă, însă de cealaltă parte s-a intrat puternic pe piață cu utilaje moderne venite din comunitatea europeană. Astfel, s-a încercat distrugerea acestei părți de aviație utilitară privată. Suntem puțini – în toată România au mai rămas doar 16 elicoptere Kamov și în jur de 40 de AN2. A trecut sub jumătate parcul de aeronave, iar pe de altă parte cerințele sunt din ce în ce mai mari: toată lumea vrea elicopter, dar l-ar fi vrut ieri.

R.F.: Ne referim la beneficiari, atunci când vă referiți la graba cu care doresc lucrările, la fermieri adică...

V.N.: Da. În momentul în care au depistat în cultură o boală și au nevoie de o aeronavă, procedurile pentru a aduce una la fața locului atât de repede sunt aproape imposibile. Spun asta pentru că operațiunile implică alimentarea cu combustibil, un contract, detașarea unei aeronave în zona de atac (de insecte, de larve etc). Din cauza limitării substanțelor, de aceea și aeronavele sunt mai slab cerute în piață, pentru că producătorilor agricoli le este teamă de amenzile care urmează să li se aplice dacă cumva Garda de Mediu găsește o aeronavă care lucrează și care nu respectă cele patru substanțe aprobate.

R.F.: Nu înțelegem de ce se vorbește atât de mult de chimizare masivă în România prin operațiuni aviochimice, în condițiile în care nu ne aflăm la un nivel alarmant. Se practică o chimizare a agriculturii prin mecanizare și nu sunt atât de multe probleme ridicate.

V.N.: În ceea ce privește substanțele pentru uz fitosanitar și chimizarea masivă despre care se tot discută, multă lume spune că am folosit și continuăm să facem asta într-un volum prea mare. Este și nu este adevărat. Să explicăm puțin altfel: sunt încă foarte multe boli și foarte mulți dăunători care își fac de cap în agricultura din România și de care mulți agronomi știu foarte bine. Să luăm ca exemplu mana. Vorbim practic de o ciupercă, boală căreia noi, prin operațiuni aviochimice, îi aplicăm un antidot. Plastic vorbind, vorbim de o „seringă”, o „injecție” pe care o aplicăm culturilor verzi și asta se face prin pulverizare aeriană cu substanțe care sunt (de acum încolo și dintotdeauna) încadrate în grupele III și IV de toxicitate. Substanțele sunt în doze foarte mici, se folosesc sute de grame la 6-10 ha.

Totodată, se lucrează cu volum redus de apă. Un aparat de zbor folosește un nivel al apei situat la jumătate sub cel al tractorului și lucrează suprafețe mult mai mari. Important este ca substanța activă care intră în cazanul aparatului de zbor să fie dozată corect de către inginer. Pilotul este cel care aplică pe suprafețe, cu ajutorul GPS-ului, a benzilor și a tehnicii de lucru, uniformitate, iar coeficientul de siguranță și de randament este de 97 la sută; există o scăpare de doar trei procente. Și asta, doar în cazurile de vânt lateral, de o cultură vecină care trebuie ferită și trebuie lăsate benzi de protecție, timp în care acest coeficient de calitate de 97 la sută este atins cu brio de către aeronave. Suprafețele mari înseamnă rentabilitate. Cu cât lucrezi pe suprafețe mai mici, nu mai poți face operațiuni aviochimice decât cu elicopterul.

Vrem să împărtășim cu fermierii tot ceea ce am realizat în ultimii 40 de ani

Revista Fermierului: Domnule Novac, nu v-am văzut la marile conferințe ale fermierilor. De ce aviația utilitară pentru operațiuni aviochimice nu este prezentă la aceste întruniri, măcar cu o prezentare?

Valer Novac: Ar trebui să existe o comunicare în acest sens, să putem împărtăși cu fermierii din tot ceea am realizat în ultimii 40 de ani. Am lucrat și în regimul trecut, și în cel actual. Este nevoie de sprijinirea agriculturii de către aviația civilă, pentru că fermierii noștri nu-și permit (noi știm asta) să cheltuiască foarte mult, dar vor foarte repede să-și aplice tratamentele, în lipsa cărora bolile și dăunătorii pot genera o diminuare substanțială de cultură. Bolile foliare la grâu, din câte îmi aduc aminte, generează undeva la 15% diminuare a producției. Tratamentul cu pesticide sistemice este mai delicat din punctul de vedere al perioadei de remanență (una mult mai lungă), iar substanța de contact care face din grupa IV are remanență cam șapte zile. La tratamentele la cartof, pe care le-am efectuat într-un număr destul de mare în zona Ardealului, fermierul, la fiecare șapte zile, are nevoie de un elicopter, dar să aibă și suprafețe, pentru că nu mă pot duce pentru 10 ha; nu merită.

R.F.: V-ați întâlnit de-a lungul carierei cu situații delicate?

V.N.: Am avut parte și de situații-limită, dar le-am rezolvat datorită antrenamentelor, faptului că suntem calmi. În general, pilotul de la agricultură trebuie să-și păstreze calmul. El nu poate fi niciodată nervos, nu poate fi niciodată agitat, iar în relația cu beneficiarul, chiar dacă acesta încearcă să-și impună voința atunci când normele în vigoare nu permit, pilotul trebuie să fie suveran. Fermierul trebuie să transmită exact ceea ce este de făcut, iar pilotul își va face treaba cât se poate de bine. Ideea este că fiecare pilot trebuie să conștientizeze că atunci când este chemat undeva, beneficiarul acela este „tatăl lui”. Când merge să lucreze pentru beneficiar, pilotul trebuie să se gândească la faptul că ar lucra pentru tatăl său. Nu trebuie făcut rabat la calitate: benzi, nu diagonale, mereu spun asta.

R.F.: Într-un interviu acordat unei publicații online, un fost pilot de AN2 care realiza și el operații aviochimice a vorbit de această breaslă a aviatorilor din agricultură ca fiind „tractoriști ai aerului”. Dumneavoastră cum v-ați descrie?

V.N.: Precum tractorul de pe vremuri, fără aer condiționat și joystick-uri, zborul pe AN2 și pe Ka-26 era și continuă să fie o meserie grea, riscantă, făcută în condiții speciale. Ești mai tot timpul legat și conectat cu aparatul de zbor, tot timpul trebuie să fii și stație meteo, și bun inginer, și bun fermier, să știi dacă mașina te poate trece sau nu muntele, adică să îmbini vreo cinci meserii. Pentru mine chestia cu tractoristul aerian ar putea însemna masterand. Cei care lucrează în partea de aviație utilitară pentru operațiuni aviochimice, unde totul este foarte greu, nu se compară cu nimic, de aceea eu îi consider masteranzi. După părerea mea, ei sunt unii dintre cei mai buni piloți de aviație categoria a IV-a.

R.F.: Câte brevete de zbor mai avem pe acest domeniu, în prezent?

V.N.: Ca personal navigant, din câte cunosc, mai avem doar 26 de piloți de Ka-26, inclusiv comerciali și privați, iar la AN2, în jur de 45 de piloți. Ne-am împuținat pentru că și noi îmbătrânim, nu suntem veșnici.

R.F.: Știm că ministrul Agriculturii în funcție, Petre Daea, este unul cu experiență și în perioada comunismului, și după Revoluție. Ce mesaj ați avea către el, în vederea susținerii acestei activități de care fermierii au nevoie... la nevoie și urgent?

V.N.: Cred că este omul care ar putea să apese pe clape, adică să cheme la discuții fermieri pricepuți, piloți pricepuți, unele din care să reiasă că este necesară în România și aviația utilitară, în sprijinul producătorilor agricoli. Ne dorim și noi ca aceștia să aibă randamente mari la hectar. Noi nu chimizăm cum o fac, spre exemplu, olandezii. Ei fac 14 tratamente la cartof, iar noi facem șapte. Asta o știu din experiență. Pe mine nu mă poate nimeni convinge că nu este adevărat. Ei folosesc substanțe de elită, iar fermierii români produc sămânță de cartof în straturi de ceapă. Avem Desiree, Ostara, Condor, dar producția este de cam... un sac. Cu un sac nu facem agricultură.

R.F.: În loc de cuvânt de final, ce le-ați spune celor care citesc publicația Revista Fermierului? Ei sunt și fermieri, și chiar piloți, și cu decizia politică...

V.N.: Aveți nevoie de aviatori. Aviatorii României sunt scumpi, în sensul că sunt rari la vedere. (...) Eu întotdeauna ridic mâna și salut locul unde s-a prăbușit Aurel Vlaicu și îmi doresc atât: să fim sănătoși și să putem duce gloria aviației românești mai departe în agricultură, în transporturi, în Aeroclubul României, în mitinguri aviatice, să arătăm că suntem români. Nu așa cum ne vorbește lumea că am fi. Nu toată țara asta este la nivel mediu. Sunt și oameni de elită aici. Sunt și fermieri care se încăpățânează să continue agricultura așa cum vor ei s-o facă, în ciuda directivelor de tot felul care impun restricții. Ei sunt aceia care se ambiționează să producă ceea ce doresc și care aplică tratamentele pe care le consideră de cuviință, în baza cunoștințelor acumulate în ani de experiență.

Pentru intervalul iulie - septembrie 2017, intențiile de angajare a forței de muncă în sectorul agricultură, vânătoare, silvicultură și pescuit sunt cu patru puncte procentuale mai slabe decât în trimestrul al II-lea al anului în curs și cu doi la sută mai slabe decât în trim. al III-lea 2016, conform celei mai noi ediții a studiului de specialitate ManpowerGroup privind perspectivele necesarului de forță de muncă.

Potrivit documentului citat, piața forței de muncă din sector va fi cel mai probabil „liniștită” în trim. al III-lea, angajatorii raportând o previziune netă de angajare de +1%.

Ca viziune generală, în raport se precizează că 28 la sută dintre angajatorii din România plănuiesc să-și sporească numărul de angajați în următorul trimestru.

Pe de altă parte, doar 7% dintre angajatori au de gând să facă reduceri de personal și 64% nu intenționează nicio schimbare, ceea ce duce la o previziune netă de angajare ajustată sezonier de +14%, cu 2 puncte procentuale mai slabă decât cea raportată în trim. II/2017, dar relativ stabilă comparativ cu trimestrul III/2016.

„Șapte ani de intenții de angajare pozitive, din care mai mult de opt trimestre consecutive de previziuni cu două cifre, corespunzând creșterii numărului de angajați, au impact puternic asupra disponibilității talentelor pe piața din România, așa cum o arată rata scăzută a șomajului, care în aprilie și-a atins minimul istoric, dar și gradul de răspândire a deficitului de talente care, potrivit ultimelor noastre cercetări, afectează 73% dintre angajatorii români. Dat fiind că angajatorii prognozează creșteri ale angajărilor și în următoarele trei luni, este evident că pentru companii a sosit momentul să-și regândească serios practicile de personal și să se transforme în constructori de talente, pentru că găsirea lor gata formate pe piață este o opțiune din ce în ce mai puțin viabilă”, a spus Igor Hahn, Country Manager, ManpowerGroup România.

Perspectivele de angajare din trimestrul III/2017, deși ferm pozitive, au per ansamblu o tendință de slăbire, fiind mai puțin robuste decât în trimestrul II/2017 în șapte din cele zece sectoare de activitate analizate și în șase din cele opt regiuni alte țării, și slăbind față de trimestrul al III-lea al anului trecut în șase sectoare de activitate și în patru regiuni.

„Declinul cel mai abrupt, atât de la trimestru la trimestru, cât și de la an la an, este raportat în regiunea Centru, unde previziunea netă de angajare de +10% este cu 19 puncte procentuale mai slabă decât în trim. II/2017 și cu 15 puncte procentuale mai slabă decât în trim. III/2016. Scăderi de la trimestru la trimestru, de 14 puncte procentuale, și de la an la an, de 12 puncte procentuale, sunt raportate și în regiunea Vest”, se mai arată în document.

În schimb, se mai precizează în raportul Manpower, prognoza din regiunea Nord-Est, situată la +16%, se înseninează considerabil, fiind cu 17 puncte procentuale mai puternică decât anul trecut și îmbunătățindu-se față de trim. II/2017 cu 11 puncte procentuale.

Cele mai optimiste previziuni din trimestrul al III-lea, la nivel de regiuni, sunt cele din regiunile București și Ilfov, Nord-Vest și Sud, toate trei de +20%, în timp ce piața cea mai slabă este prognozată în regiunea Sud-Est, unde previziunea este de +4%.

În 2016, românii au alocat 36,1% din cheltuielile totale achiziției de produse alimentare şi de băuturi nealcoolice, în timp ce 17,6% din cheltuieli au fost direcţionate către întreţinerea locuinţei şi plata utilităţilor şi 8 la sută pentru băuturi alcoolice şi tutun, în timp ce veniturile din agricultură au totalizat numai 2,8%, conform datelor Institutului Naţional de Statistică publicate marţi.

În totalul cheltuielilor populaţiei de anul trecut, 71,7% sunt cheltuieli de consum, 20,3% impozite şi contribuţii, 3,7% cheltuieli pentru producţie şi numai 0,5% cheltuieli pentru investiţii.

Veniturile băneşti au fost, în medie, de 2.632 lei lunar pe gospodărie (994 lei pe persoană), iar veniturile în natură de 313 lei lunar pe gospodărie (118 lei pe persoană).

Salariile şi celelalte venituri asociate lor au format cea mai importantă sursă de venituri (58,7% din veniturile totale ale gospodăriilor).

La formarea veniturilor totale ale gospodăriilor au contribuit și veniturile din prestaţii sociale (22,6%), veniturile din agricultură (2,8%), veniturile din activităţi neagricole independente (2,5%) şi cele din proprietate şi din vânzări de active din patrimoniul gospodăriei (1,3%).

O pondere importantă o deţin şi veniturile în natură (10,6%), în principal, contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii (9,3%).

Potrivit INS, mediul de rezidenţă influenţează diferenţele de nivel şi, mai ales, de structură între veniturile gospodăriilor dintre mediul urban şi mediul rural.

Comunitatea How to Web organizează un eveniment dedicat tehnologiilor agricole în care profesioniști care au dezvoltat afaceri în domeniul agrotech vor vorbi despre ce tehnologii agricole există în România, în prezent, care sunt tehnologiile care schimbă modul în care se practică agricultura în regiune și la nivel global și cât de mult interes există din partea investitorilor în ceea ce privește startup-urile agrotech și tehnologiile agricole, se arată într-un comunicat de presă transmis la redacție.

Potrivit documentului, Octavian Chihaia, Regional Business Director CEE Monsanto, Stefan Stanescu, cofondator AgriSo Romania și Cezar Nourescu, cofondator & CEO SiloMeter vor vorbi despre industrie, ce înseamnă să construiești tehnologii agricole și ce obstacole au întâlnit.

Octavian Chihaia este Regional Business Director Monsanto în regiunea Europei Centrale și de Est și va vorbi despre poziționarea României la nivel de regiune din perspectiva tehnologiilor agricole, cât de mult potențial avem pentru a deveni un jucător important în acest domeniu și ce tehnologii sunt folosite în fermele din România. În plus, acesta va vorbi despre interesul marilor companii agricole de a inova industria agriculturii prin colaborarea cu startup-uri care dezvoltă produse si servicii agrotech.

Ștefan Stănescu este cofondatorul AgriSo Romania și va detalia experiența construirii unei tehnologii agricole, precum și oportunitățile pe care domeniul agricol le oferă antreprenorilor care vor să inoveze în această industrie. AgriSo, compania fondată de Ștefan, este o aplicație mobilă prin care fermierii pot accesa în timp real informații despre mașinile pe care le au în câmp, localizarea, alimentare și productivitate. În plus, aplicația se conectează și la sistemul APIA (Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură) și oferă un raport anual.

Cel de-al treilea invitat al evenimentului este Cezar Nourescu, fondatorul și CEO-ul SiloMeter, companie ce produce un dispozitiv hardware  care, cu ajutorul unor senzori instalați în silozuri, ajută proprietarii acestora să monitorizeze online recolta printr-un sistem automatizat. Cezar va vorbi despre cum a reușit să dezvolte produsul, cât de dificil a fost să îl vândă fermierilor și care sunt nevoile antreprenorilor care construiesc afaceri în agricultură folosind tehnologia.

Alături de ceilalți invitați va mai fi prezent și Președintele Federației Naționale Pro Agro, Emil Dumitru care, împreună cu Alexandru Spinciu din partea Spicons Impex, va discuta despre avantajele și beneficiile agriculturii de înaltă precizie, care sunt costurile și limitările acestor practici și ce oportunități de dezvoltare există în sectorul tehnologiilor agricole.

Evenimentul este deschis tuturor profesioniștilor și antreprenorilor care vor să afle mai mult despre tehnologiile care au impact asupra agriculturii și care sunt oportunitățile din acest domeniu.

Evenimentul va avea loc miercuri, 26 aprilie, la TechHub Bucharest, iar participarea este gratuită, în baza completării formularului de înregistrare disponibil online.

UTILAJUL DE ERBICIDAT JOHN DEERE R4050I ȘI-A DEMONSTRAT PERFORMANȚELE

Compania IPSO Agricultură a mai marcat o premieră mondială în demonstrațiile cu utilajele John Deere. După ce, în anul 2011, de la Brăila a pornit turneul de prezentare a combinelor John Deere din seria S, pe 23 martie 2017, în premieră mondială, a fost pus la lucru utilajul de erbicidat John Deere R4050i, care și-a demonstrat performanțele în fața fermierilor pe pista de pilotaj a Academiei Titi Aur, aflată în localitatea Crevedia, aproape de sediul central al IPSO din Mogoșoaia. Modernul echipament autopropulsat al constructorului american, după prezentarea în fața agricultorilor români, ia drumul Europei într-un tur prin Slovacia, Cehia, Lituania, Letonia, Estonia, Suedia, Danemarca, Belgia, Olanda.

La începutul campaniei de primăvară, IPSO Agricultură a organizat un real show cu utilaje pe pista de pilotaj a Academiei Titi Aur. Vedeta evenimentului de joi, 23 martie a.c., a fost utilajul de erbicidat John Deere R4050i, echipat cu o serie de opțiuni noi lansate de John Deere în 2016 și premiate cu două medalii de aur la târgurile internaționale de agricultură Agritechnica 2016 (Hanovra – Germania) și SIMA 2017 (Paris – Franța).

În prima parte a Demo PowrSpray, cum a fost denumit evenimentul, specialiștii de produs au prezentat caracteristicile tehnice și avantajele utilajelor expuse, iar în a doua parte fermierii au avut ocazia să testeze performanțele acestora prin test drive.

Productivitate crescută și costuri reduse

Mașina de erbicidat autopropulsată John Deere R4050i are un rezervor de 5.000 de litri (timpul de alimentare este de sub patru minute) și a fost reproiectată cu tehnologie nouă avansată. Rampa, din fibră de carbon, are lățimi cuprinse între 36 de metri și 52 de metri, permițând operatorului să acopere câmpul în mai puține treceri. Secțiunile individuale ale rampei sunt mai multe și mai mici, pentru a ajuta la îmbunătățirea rezoluției de pulverizare cu peste 33%. Suspensia cu conexiune oscilantă oferă o stabilitate mai mare, asigurând în același timp o înălțime constantă deasupra culturii. Suspensia pneumatică independentă pe fiecare roată asigură amortizarea șocurilor pe soluri denivelate, rezultând viteze mai mari de lucru. Echipamentul poate rula cu viteze de până la 30 km/h. Motorul de 6,8 l al modelului R4050i asigură 240 CP, cu o creștere de putere de 255 CP.

Printre inovațiile pregătite de John Deere pentru utilajele de erbicidat autopropulsate, care au fost instalate pe modelul R4050i, se numără o nouă pompă, sisteme de agitare, de umplere și de amestec mai performante, precum și o mai bună distribuție a produsului numit PowrSpray. Utilajul este dotat, de asemenea, cu opțiuni incluse în pachetul FarmSight: AutoTrac - ghidare prin satelit cu precizie de 2 cm, cinci senzori de înălțime BoomTrac, SectionControl controlul pulverizării pe secție, documentație instantanee, aplicare cu rată variabilă prin Monitorul GS3 2630, suport la distanță Remote Display Access (RDA), transfer de date wireless în timp real Wireless Data Transfer (WDT) și suspensie XtraFlex hidropneumatică controlată de calculator.

Cele mai mari site de pe piață sunt pe noua combină John Deere W650i

Combina John Deere W650i prezentă la show-ul Demo PowrSpray are o putere maximă de 348 CP, 6 căişori şi un buncăr de cereale de 9.000 de litri. Suprafața pe site este de 6,3 metri pătrați. Este dotată cu pachetul de inteligență “i”, care cuprinde: sistem de ghidare automată prin satelit (GPS, GLONASS), Autotrac cu activare SF1 și antena Star Fire 3.000, precum și sistemul de curățire Dyna-Flo Plus. Combina a fost însoțită de hederul de porumb Geringhoff model RD800B. Acest heder beneficiază de tehnologia specială de tocare longitudinală a plantei, tip RotaDisc.

Participanților la evenimentul organizat de IPSO Agricultură, companie care este importator unic autorizat în România pentru John Deere, le-au mai fost prezentate combina John Deere pentru ferme mici și medii – W440 (253 CP, putere maximă), tractoarele din gamele 6R și 7R, precum și echipamentele John Deere din gama pentru gazon.

Mai multe detalii și fotografii de la Demo PowrSpray veți găsi în Revista Fermierului nr. 135 (1-14 aprilie 2017)

Un număr de 1801 Societăți pe Acțiuni (SA), Societăți cu Răspundere Limitată (SRL), Cooperative Agricole, Societăți Cooperative, Societăți în Comandită Simplă (SCS), Societăți în Nume Colectiv (SNC), Întreprinderi Familiale (IF), Întreprinderi Individuale (II) și Persoane Fizice Autorizate (PFA) au intrat în faliment în perioada 2012-2017, se arată într-un document transmis în exclusivitate publicației noastre de către Registrul Comerțului.

Din acest total înregistrat în ultimii cinci ani, 512 firme care au deschis procedura de faliment erau specializate pe cultivarea cerealelor (cod CAEN 512),  232 de exploatații specializate pe creșterea bovinelor de lapte (cod CAEN 232) și 125 de ferme cu cod CAEN 150 – Activități în ferme mixte (cultură vegetală combinată cu creșterea animalelor).

Același raport sintetizat pentru publicația noastră relevă că, în 2012, ca an de deschidere a procedurii de faliment, 422 de societăți au demarat această acțiune. Un an mai târziu, demersurile de deschidere a falimentului atingeau apogeul, astfel că nu mai puțin de 459 de companii se aflau în această situație pentru ca, în 2014, acestea să fie în număr de 344. Numărul de falimente a mai scăzut în 2015, astfel că doar 256 de societăți se aflau în această situație. Numărul falimentelor a crescut însă în anul următor (2016), astfel că acestea s-au cifrat la 283. Nici în 2017 nu am scăpat de falimente. Până la data de 7 martie 2017, data interogării bazei de date, numărul de societăți falimentare atingea deja 37.

Surprinzător, nu mai puțin de 54 de Agromec-uri din țară au intrat în faliment în perioada interogată în baza de date a statului, însă explicația este simplă: activele societăților de acest tip au fost „împărțite” către alte societăți, finalul fiind invariabil același.

Sunt și nume sonore prezente pe lista falimentarilor. Amintim aici Agroli Group SRL (și societățile conexe), Avicola Codlea și partenerii, Avicola Iași, Avicola Mihăilești, Agrana Cereal Holding SRL, Zorile SA, Agroindustriala Nufărul SA, Holdagromex, Pajiști SA, Semina SA, Vilsem SA ș.a. Bineînțeles, sunt și firme mai mici, însă asociate unor grupuri mai mari de interese, subiect asupra căruia vom reveni într-o investigație de mai mare amploare.

Detaliind însă, pe lângă cele 512 firme falimentare înregistrate în bazele ONRC și care au avut codul CAEN 512 cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase, alte 45 ferme de producție a orezului (cod CAEN 112) au avut parte de același final neplăcut, 144 de exploatații dedicate cultivării legumelor și a pepenilor , a rădăcinoaselor și tuberculilor (cod CAEN 113), nouă ferme de cultivare a tutunului (cod CAEN 115), șase exploatații dedicate cultivării plantelor pentru fibre textile (cod CAEN 116), respectiv 18 societăți producătoare de plante din culturi nepermanente (cod CAEN 119).

Totodată, s-au înregistrat 67 de falimente în sectorul viticol (cod CAEN 121), 13 în sectorul cultivării fructelor tropicale și subtropicale (cod CAEN 122), 21 de exploatații cu codul CAEN „Cultivarea fructelor citrice” (123), respectiv 32 de societăți cu codul CAEN „Cultivarea fructelor semințoase și sâmburoase” (124).

În plus, 48 de firme cu codul CAEN 125 „Cultivarea fructelor arbuștilor fructiferi, căpșunilor, nuciferilor și a altor pomi fructiferi” au cerut deschiderea procedurilor de faliment, iar 63 de ferme dedicate cultivării plantelor pentru înmulțire (cod CAEN 130) au înaintat cereri în acest sens.

Falimentul, drum către a deveni „o țară cu adevărat piață”

Nici zona de creștere animală nu a scăpat. Chiar dacă este un vestit crescător de ovine, ing. Ionică Nechifor, secretar general al Romovis, vorbea în 2016 de problemele generale din agricultura românească și preciza că, prin demararea procedurilor de faliment, se poate vorbi de atingerea siguranței cetățeanului agricultor și, în mod colateral, a consumatorului.

„Prin astfel de metode devenim o țară cu adevărat piață pentru statele europene eficiente și dezvoltate”, afirma el.

Și lucrul acesta este vizibil. Poate și din cauza celor 232 de exploatații specializate pe creșterea bovinelor de lapte care au solicitat intrarea în faliment, respectiv 76 cereri de insolvență înregistrate în perioada 2012-2017 (cod CAEN 141), importurile de lapte au crescut.

Concret, zilele trecute, în comparaţie cu aceeaşi lună a anului anterior, în ianuarie 2017, unităţile procesatoare au majorat importurile de lapte de vacă cu 2.321 tone peste cantitatea de referință (18,9 procente în plus), în condițiile în care colectarea din producția internă nu s-a majorat decât cu 1,3 la sută, până la un total de 72.819 de tone, conform datelor agregate de Institutul Naţional de Statistică (INS) și date publicității joi, 9 martie 2017.

Potrivit ONRC, din totalul firmelor intrate în faliment (232 la număr), una era cooperativă (faliment în 2013), două întreprinderi familiale (2013 și 2015), opt întreprinderi individuale (2012, 2013, 2014 și 2016), șase PFA-uri, cât și 203 SRL-uri și 11 societăți pe acțiuni, în alți ani. Cele mai noi cereri de faliment ale societăților pe acțiuni au fost înregistrate în 2017 (patru la număr).

„Într-adevăr, piața cărnii de porc și cea a laptelui au fost printre cele mai afectate de evoluțiile la nivelul UE”, Sorin Ignat, BT

Într-un interviu acordat publicației noastre în 2016, Sorin Ignat, director agribusiness BT, preciza că piața cărnii de porc și cea a laptelui au fost printre cele mai afectate de evoluțiile la nivelul UE, în ultimii ani.

Finanțistul a avut o imagine pozitivistă asupra agriculturii românești și a menționat că, deși cu probleme în sector, în condițiile unei bune gestionări a resurselor, problemele pot fi rezolvate, astfel încât să nu se ajungă la falimente.

„Într-adevăr, piața cărnii de porc și cea a laptelui au fost printre cele mai afectate de evoluțiile la nivelul UE, creșterea producțiilor și eliminarea cotelor, dar și din cauza contextului mondial, scăderea cererii mai ales în urma embargoului impus Rusiei. În ultima vreme se observă însă o așezare a pieței, chiar o ușoară revenire, susținută și de politicile UE de sprijin a acestor sectoare, cum ar fi ultimul comunicat privind acordarea de compensații pentru reducerea cantității de lapte livrat. Observăm în acest domeniu o mai bună colaborare între jucătorii din piață, dar și o dezvoltare a gradului de integrare, fie prin creșterea capacității de producție proprie de furaje, pentru reducerea costurilor, fie prin găsirea de soluții de prelucrare a producției, inclusiv în forme asociative, cooperative. Deși cu probleme în sector, în condițiile unei bune gestionări a resurselor, problemele pot fi rezolvate, astfel încât să nu se ajungă la falimente. Fermierii mici au cel mai mult de suferit din cauza accesului mai greu la piața de desfacere. Pe lângă măsurile legislative, cum e Legea 321, trebuie până la urmă ca fiecare dintre noi să contribuie la dezvoltarea agriculturii românești, consumând cu prioritate produsele provenite din fermele noastre”, afirma Ignat în 2016.

Că realitatea este puțin alta o arată cifrele. Concret, fermele specializate pe creșterea porcinelor (Cod CAEN 146) care au solicitat intrarea în faliment au fost 98 la număr în perioada mai sus amintită. Din acest total, trei SRL-uri au solicitat deja falimentul în 2017.

Pe de altă parte, exploatațiile din România al căror cod CAEN 150 – Activități în ferme mixte (cultură vegetală combinată cu creșterea animalelor) – au solicitat intrarea în faliment în perioada 2012-2017 sunt 125 la număr. Cele mai noi cereri vin din Arad (două la număr), au fost înregistrate în 2017 și provin de la Agri Dallas SRL, respectiv Agriberom Agricola SRL.

În ceea ce privește exploatațiile cu cod CAEN 147 – creșterea păsărilor – acestea totalizează 100 ca număr. Cea mai răsunătoare cerere de faliment a fost cea din 2016 a celor de la Avicola Crevedia SA. În 2017, sunt deja două SRL-uri care au solicitat falimentul.

Pe de altă parte, numărul cooperativelor care au deschis procedura de faliment în perioada 2012-2017 a fost de opt. Două dintre ele au demarat procedurile în 2012, patru în 2013, una în 2014 și una în 2016. IF-urile au avut parte de trei falimente în 2012, patru în 2013, cinci în 2014, două în 2015 și șase în 2016. Intreprinderile Individuale (II) pe de altă parte au avut parte de două falimente în 2012, șase în 2013, 10 în 2014, 11 în 2015, 27 în 2016 și unul în 2017. Nici la PFA-uri nu stăm prea bine. În 2012 s-au înregistrat două falimente, unul în 2013, 11 în 2014, 15 în 2015, opt în 2016 și două în 2017.

Societățile cooperative nu au fost decât două care și-au deschis procedura de faliment, una în 2012 și alta anul acesta.

Societățile cu Răspundere Limitată (SRL-uri) au avut cele mai mari probleme (1.556 de SRL-uri falimentare). Practic, în 2012, acestea înregistrau 382 de falimente, 403 de falimente în 2013, 297 de falimente în 2014, 216 falimente în 2015, 225 de falimente în 2016, respectiv 33 de falimente în 2017.

Societățile în comandită simplă nu prea au avut probleme cu falimentele, de vreme ce doar una singură a deschis această procedură în 2013.

Societățile în nume colectiv intrate în faliment în perioada 2012-2017 au fost opt la număr. Din acest total, două au intrat în faliment în 2012, patru în 2013, una în 2014 și una în 2016.

Ultimele din listă – societățile pe acțiuni – au înregistrat în aceeași perioadă nu mai puțin de 110 falimente. În 2012, 28 de SA-uri intrau în faliment, respectiv 36 de falimente în 2013. În 2014, numărul SA-urilor care au deschis procedura de faliment a fost de 19, în 2015, 12, iar anul următor, 15.

„Sunt multe falimente”

Într-o intervenție telefonică pe acest subiect, Emil Dumitru, șeful Pro Agro, a afirmat: „Sunt multe falimente și insolvențe (n.r. - referindu-se la cele peste 1.800 de companii românești falimentare din 2012 încoace). (...) O mare parte din ele sunt cele impactate de birocrația de pe fondurile europene. Practic, trebuie să vedem care este cauza. Efectul este intrarea în insolvență sau în faliment. Practic, marea problemă este că avem în momentul de față proceduri birocratice foarte mari. Și de aici vin problemele companiilor. Desigur, avem drept cauze și volatilitatea prețurilor, lipsa forței de negociere, politici fiscale incoerente”.

În plus, după părerea sa, nu eludarea legii de către administratorii și/sau acționarii firmelor falimentare a reprezintat cauza majoră a insolvențelor și falimentelor, ci mai degrabă sarcina birocratică prea mare aruncată asupra companiilor, care n-au reușit să își atingă niște parametri.

„Dacă AFIR cere, spre exemplu, banii înapoi, o companie care a făcut investiții timp de doi ani într-o fermă de creștere a vacilor se prăbușește efectiv”, a adăugat el.

Emil Dumitru a mai adăugat că imaginea este corectă, la fel și numărul falimentelor.

„Statul trebuie să înțeleagă că de la cei care au intrat în faliment, din păcate, în loc să strângă taxe și impozite și să aibă locuri de muncă, pierde; e un net perdant. Foarte multe dintre deciziile de imputație pe fonduri europene direcționează banii înapoi către Comisia Europeană, în loc să se dezvolte sectorul agroalimentar românesc”, a conchis el.

Conform acelorași date ONRC, tot pe codul CAEN 141, de data aceasta însă dintre cei care au cerut insolvența în calitate de societăți pe acțiuni, trei SA-uri au solicitat acest lucru în 2012. La celălalt capăt, în 2017, trei întreprinderi individuale au cerut intrarea în insolvență în acest an.

De asemenea, în aceeași perioadă, numărul firmelor care au solicitat intrarea în insolvență este de 962. Numai în 2017, 27 de societăți solicitau intrarea în insolvență, majoritatea, întreprinderi individuale și familiale. Dintre ele trei sunt cooperative.

Decizia falimentului este a judecătorului sindic

Demararea procedurilor de intrare în faliment intră în atribuţiile judecătorului sindic. Acesta este în măsură să decidă acest lucru prin sentinţă sau prin încheiere, în condiţiile Legii nr. 85/2014. Sentinţa sau încheierea judecătorului sindic poate avea ca premise mai multe situaţii practice.

Într-o primă astfel de situaţie, debitorul fie şi-a declarat intenţia de a intra în procedura simplificată, fie nu şi-a declarat intenţia de reorganizare, niciunul dintre celelalte subiecte de drept îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare sau niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat.

Totodată, este posibil ca debitorul să îşi fi declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat.

Într-o altă situaţie posibilă, obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale.

Legiuitorul a reglementat şi situaţia în care a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea debitorului în faliment. Aceasta presupune procedura prin care administratorul judiciar întocmeşte şi supune judecătorului sindic, în termenul stabilit de acesta, care nu va putea depăşi 20 de zile de la desemnarea sa, un raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie din procedura generală. În cazul aprobării raportului, judecătorul sindic decide, prin aceeaşi sentinţă, intrarea în faliment a debitorului.

În cazul în care raportul administratorului judiciar face propunerea de intrare în faliment, acesta va publica un anunţ referitor la raport în Buletinul procedurilor de insolvenţă, cu indicarea datei primei adunări a creditorilor, sau va convoca adunarea creditorilor, dacă raportul va fi depus după data primei adunări. La această adunare va supune votului adunării creditorilor propunerea de intrare în faliment.

În funcţie de situaţia debitelor reale, titularul unei creanţe curente, certe, lichide şi exigibile ce a fost recunoscută de către administratorul judiciar sau de către judecătorul sindic şi al cărei cuantum depăşeşte valoarea-prag poate solicita pe parcursul duratei perioadei de observaţie deschiderea procedurii de faliment al debitorului dacă aceste creanţe nu sunt achitate în termen de 60 de zile de la data luării măsurii de către administratorul judiciar sau a hotărârii instanţei de judecată. Să reamintim că valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă.

Valoarea-prag este de 40.000 de lei atât pentru creditori, cât şi pentru debitor, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariaţi este de șase salarii medii brute pe economie/salariat.

În sfârşit, poate apărea situaţia în care, în cadrul procedurii de reorganizare, titularul unei creanţe curente, certă, lichidă şi exigibilă mai veche de 60 de zile şi un cuantum peste valoarea-prag poate solicita, oricând în timpul planului de reorganizare sau după îndeplinirea obligaţiilor de plată asumate în plan, trecerea la faliment.

Cu toate acestea, trebuie reținut faptul că cererea titularului creanţei va fi respinsă de către judecătorul sindic în situaţia în care creanţa nu este datorată, este achitată sau debitoarea încheie o convenţie de plată cu acest creditor.