Având în vedere provocările agriculturii și nevoia găsirii unui echilibru între obligațiile de mediu ce decurg din politiciile agricole și interesul maximizării profitului fermierilor printr-un management bun al culturilor, toți agricultorii caută soluții, noi alternative, care să le aducă beneficii, dar cu costuri mai scăzute.

Eficiența utilizării azotului de către planta de cultură (sau în limbă engleză, Nitrogen Use Efficiency) este un concept asupra căruia ne concentrăm atenția din ce în ce mai mult, acest lucru și datorită faptului că azotul este unul din principalele elemente necesare dezvoltării plantelor.

La prima vedere eficiența utilizării azotului pare a fi un concept simplu, dar în realitate este unul complex datorită unui număr mare de factori:

• variatelor surse de azot care contribuie la producția finală - fertilizanții organici și chimici, materia organică din sol, fixarea biologică, azotul disponibil în atmosferă;

• mișcarea, mobilitatea lui în mediul înconjurător (disponibilitate, transformare, stocare, mișcare și pierdere);

• condițiile edafice, asociate caracteristicilor solului;

• genetica hibridului;

• impactul lucrărilor solului.

Compania Syngenta aduce această experiență și studiează acești factori și în câmpurile de testare, deoarece este cea mai simplă modalitate de a afla cât azot este extras de plantă până la recoltat, din totalul de azot pe care planta îl are la dispoziție, atât cel aplicat, cât și cel disponibil în sol.

Ce urmărim prin aceaste experiențe în câmpurile de testare?

• Cum diferă răspunsul hibrizilor de rapița Syngenta la diferite tipuri de fertilizare cu azot;

• Ce se întâmplă în sol cu activitatea microbiană și cu rădăcina în raport cu azotul disponibil;

• Cum influențează anumiți factori precum tipul seminței, adâncimea de semănat, tipul de fertilizant, timpul aplicării, etc, eficiența utilizării azotului.

Rolul azotului în dezvoltarea și creșterea plantei

Azotul este cel mai limitativ nutrient pentru producția de rapiță. De aceea, o bună înțelegere a ciclului acestuia, a rolului acestuia în dezvoltarea și creșterea plantei este necesar pentru a maximiza producția obținută și a reduce riscurile.

Rapița, ca multe alte culturi, are nevoie de o cantitate mare de azot, fiindcă acesta joacă un rol important în multe componente ale plantei, inclusiv în producția de aminoacizi și proteină (pentru a forma enzime), la nivelul materialului genetic (nucleotide și acidul nucleic), în anumite componente ale mebranelor celulare, ajutând la formarea coenzimelor. Majoritatea azotului existent în plantă se regăsește ca proteină enzimatică în cloroplaste, unde ajută la formarea clorofilei, iar până la recoltat acesta se va transfera în proteina din semințe. Proporția relativă de azot din plantă se va schimba de-a lungul stadiului de vegetație.

Nivelul de azot din planta de rapiță este mai ridicat în prima parte a perioadei de vegetație datorită înmagazinării materiei uscate în frunze, scăzând odată cu ajungerea ei la perioada de înflorit, datorită pierderii frunzelor. La maturitate, tulpina plantei va conține 0,5-1,5% N, pe când semințele vor conține 3,4-4% N, raportat la masa uscată a plantei.

Cel mai evident impact al azotului este reprezentat de creșterea vegetativă (creșterea în înălțime și dezvoltarea frunzelor). Această stimulare a plantei apare în primele stadii de vegetație și continuă până la stadiul reproductiv.

Extragerea azotului de către planta de rapiță este direct proporțional și cu apa pe care aceasta o are disponibilă, deoarece apa este principalul conductor al fertilizantului în plantă. Deficitul apei în fazele critice ale creșterii plantei poate limita extragerea și utilizarea acestuia de catre plantă, ducând la o reducere a răspunsului ei față de fertilizant. Faza cea mai critică este începutul înfloritului, atunci când planta își determină numărul de semințe.

Potrivit estimărilor, consumul specific al plantei de rapiță este de 80 kg substanță activă N pentru fiecare tonă de semințe. De aceea, pentru a obține 2-3 tone, ceea ce este un nivel normal de producție pentru zonele cu precipitații medii, planta are nevoie de 160-240 kg N din rezerva solului și fertilizarea aplicată. Chiar dacă deseori este sugerat că aplicarea azotului trebuie făcută ținând cont de analizele solului, de aprovizionarea cu apă și de cerințele fenofazelor ale plantei, de obicei fermierii aplică azotul în funcție de considerente logistice.

Totuși trebuie ținut cont în primul rând și de cerințele plantei, asta pentru că planta de rapiță este o plantă cu o creștere nedeterminată, iar dezvoltarea silicvelor și dezvoltarea semințelor se suprapun. Aceste procese se desfașoară simultan, sincronizate, și ambele necesită azot, iar aplicarea azotului cât mai aproape de această fenofază poate avea un efect diferențial asupra numărului de silicve și a numărului de semințe.

Producția finală a rapiței poate fi afectată atât de limitări în partea de creștere activă, cât și de limitări în partea de dezvoltare a semințelor, toate acestea fiind influențate de momentul aplicării fertilizantului.

Fertilizarea cu azotului poate crește suprafața foliară, durata în care frunza rămâne verde, înălțimea plantei, rata de creștere, numărul de ramificații, numărul și dimensiunea silicvelor și producția finală. De aceea, o bună fertilizare cu azot în prima perioadă de vegetație este necesară pentru ca planta să poată dezvolta o frunză cu o suprafață foliară mare, cu o activitate fotosintetică eficientă, care va putea ajuta planta să dezvolte un număr mai mare de inflorescențe, silicve, rezultând o producție mai ridicată.

De asemenea, aplicarea azotului în cantitate foarte mare, concomitent cu semănatul, poate duce la o elongare a tijei mai devreme față de normal, ceea ce poate provoca o sensibilitate crescută față de deformarea tulpinii și față de fenomenul de cădere.

Aplicarea unei doze foarte mari în primăvară, poate duce la o dezvoltare mult prea rapidă a plantei, la crăpări ale tulpinii, fapt ce va deschide porți de intrare în plantă pentru unii agenți patogeni.

Aplicarea unei doze de azot în stadiul de rozetă-buton floral influențează pozitiv numărul de semințe, deoarece stimulează dezvoltarea zonelor de creștere activă înainte de înflorit, rapița fiind sensibilă la cantitatea de azot în stadiul de formare a silicvelor.

Glorietta, hibridul care utilzează eficient resursele de azot

Din cadrul portofoliului de rapiță Syngenta, SY Glorietta este hibridul care gestionează cel mai eficient utilizarea azotului disponibil.

SY Glorietta este un hibrid semitimpuriu ce a confirmat deja producții excelente în toate zonele de cultură a rapiței. Utilizează foarte eficient resursele de azot din îngrășămintele din sol, având cel mai bun randament pe cantitatea de fertilizant aplicat. Acest hibrid este tolerant la Phoma lingam și Sclerotinia, și este adaptat tuturor condițiilor de tehnologie, oferind producții record, dar și un conținut foarte bun de ulei. În toamnă, SY Glorietta are o creștere vegetativă medie, ceea ce face să avem un risc scăzut de emitere a tijei florale.

Material semnat de: NELIANA ARCUȘ, expert tehnic Semințe Syngenta România, în colaborare cu ALEXANDRU LAVU, manager de Produs semințe porumb și rapiță Syngenta România și Republica Moldova

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Presele de baloți cilindrici ale producătorului italian Mascar au fost create pentru a permite transformarea în hrană pentru animale a oricărui material aflat în brazdă, de pe orice tip de sol, asigurând întotdeauna o calitate ridicată a lucrării.

Rapidă, compactă și fiabilă, Multiwrap este o presă concepută pentru a răspunde nevoilor celor care lucrează cu o mare varietate de material recoltat, acordând o atenție deosebită furajelor de cea mai bună calitate, ne-au precizat specialiștii Mewi, companie care reprezintă în țara noastră marca Mascar.

Există două modele de prese de balotat cu cameră fixă Mascar Multiwrap. La ambele, dimensiunea balotului este de 130 x 120 cm, necesarul de putere de la tractor fiind de 120 CP. Diferențele sunt la sistemul de tăiere: Multiwrap 130 CUT are 15 cuțite, iar Multiwrap 130 CUT.25 are 25 de cuțite.

Ridicarea materialului din brazdă, presarea acestuia, adică formarea baloților și legarea lor, sunt operații pe care echipamentul le realizează într-o singură trecere. Totodată, posibila contaminare a furajelor, prin contactul cu solul, poate fi evitată. Sistemul de înfoliere cu brațul dublu satelit completează ciclul de mai sus, distribuind folie uniform și rapid pe toată suprafața balotului, pentru a se obține un produs perfect sigilat.

Presa Mascar Multiwrap este gândită chiar și pentru lucrări în pantă, sistemul presă + înfoliator fiind o combinație perfectă ce face posibilă utilizarea a mai puține resurse și creșterea productivității la oră.

Principalele avantaje:

• baloți uniformi;

• productivitate ridicată;

• viteză mare de ridicare a materialului din brazdă;

• facilitate în exploatare;

• costuri reduse.

Înfolierea baloților, recomandată

Se recomandă înfolierea baloților deoarece, prin uscare, proteinele prezente în plantă se reduc. Furajele înfoliate păstrează un conținut mai mare de proteine și, totodată, acestea au un gust mai bun și sunt mai ușor de digerat. În plus, este asigurat un aport nutrițional consistent pe tot parcursul anului și se reduce riscul de deteriorare legat de condițiile climatice.

Pe de altă parte, un balot înfoliat este mai puțin manipulat, reducându-se astfel riscul contaminării bacteriene și cel al pierderii frunzelor, atunci când se lucrează cu material recoltat delicat. Toate cele de mai sus înseamnă animale mai bine hrănite, care vor putea asigura un produs final de calitate superioară.

Un alt aspect important este faptul că alegerea unui echipament presă plus înfoliator face posibilă reducerea timpului petrecut în câmp, precum și a numărului de persoane implicate în îndeplinirea tuturor acestor sarcini.

Sistemul de tăiere, camera de balotat, operarea, legarea și înfoliatorul

Roțile pick-up-ului sunt fixe sau rabatabile (opțional) și sunt echipate cu sistem de reglare rapidă a înălțimii, ceea ce permite urmarea perfectă a brazdei.

Alimentatorul rotativ este format din „stele cu trei vârfuri” dispuse elicoidal. Acest lucru permite o alimentare constantă în orice condiții, evitând vârfuri de absorbție.

Rotația balotului este asigurată de 18 role, 17 dintre ele având o nouă suprafață cu profile care asigură o bună rotire și o bună stabilitate, iar prima rolă de la bază este alcătuită din opt plăcuțe sudate care forțează pornirea rapidă a rotației balotului.

Toate rolele și cadrele sunt proiectate și optimizate conform FEA (finite element analysis) pentru a atinge nivelul maxim de rezistență și totodată o greutate redusă.

Presa Mascar Multiwrap este prevăzută cu una dintre cele mai intuitive interfețe electronice disponibile pe piață, terminalul M 700, responsabil atât pentru monitorizarea presei, cât și a înfoliatorului. Acesta este unul dintre punctele forte ale utilajului, creat special pentru a combina performanța ridicată și confortul în utilizare.

Sistemul de legare al presei poate avea două role de plasă, unul aflat în lucru și unul de rezervă. Ambele role au o tijă de susținere, nefiind nevoie de o placă-suport în interior. Legarea cu plasă face parte din dotarea standard. Opțional, se poate alege legarea cu sfoară a baloților.

În ceea ce privește înfoliatorul presei Mascar Multiwrap, geometria și poziția dispozitivului de întindere a foliei au fost astfel proiectate încât să minimizeze dimensiunile utilajului. De asemenea, a fost îmbunătățit modul de întindere a foliei pentru a se obține o foarte bună acoperire a balotului și a se reduce pierderile. Dacă se dorește, se poate lucra cu un singur cartuș de folie.

Mascar Multiwrap, de reținut:

• Programarea reviziilor: reamintire

• Curățarea automată a cuțitelor: se setează după câți baloți formați să aibă loc curățarea automată a lăcașurilor cu cuțite.

• Gresarea automată (opțional): se setează durata în minute dintre fiecare gresare.

• Sistem antiblocare cu indentare automată: în caz de blocare/înfundare, un simplu buton activează baza și o funcție automată o închide atunci când rotorul începe să se rotească din nou.

• De la ridicarea din brazdă a materialului recoltat până la descărcarea balotului este doar un click: un ciclu complet automat!

• Un singur monitor supraveghează atât operațiile presei, cât și pe cele ale dispozitivului de înfoliere.

Începând cu 17 iunie și până pe 13 septembrie 2024, inclusiv, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) primește cereri de finanțare pentru accesarea schemei de ajutor de stat „Silvo-mediu și climă”, sesiunea 1/2024, aferentă Intervenției DR-07 din cadrul Planului Strategic PAC 2023 – 2020. Alocarea financiară pentru sesiunea 1/2024 este de 75.850.112 euro.

Pentru a beneficia de sprijinul financiar în cadrul schemei de ajutor de stat „Silvo-mediu și climă”, solicitantul trebuie să depună cerere de finanțare la APIA. Cererea se depune online pe site-ul www.apia.org.ro, în aplicația electronică DR-07, se tipărește, se semnează și se depune/transmite împreună cu documentele aferente. În cazuri excepționale, cererea de finanțare se poate depune/transmite  doar pe suport de hârtie împreună cu documentele aferente. Cererile semnate, scanate și transmise la APIA prin email/alt mijloc de telecomunicații trebuie semnate și în original de către solicitant până la finalizarea etapei de evaluare a cererilor de finanțare.

Înainte de completarea și depunerea cererilor de finanțare, beneficiarii trebuie să întocmească dosarele tehnice aferente angajamentelor. După întocmirea dosarelor tehnice, acestea sunt depuse la Gărzile Forestiere în vederea verificării și emiterii avizelor prin care se constată îndeplinirea condițiilor de accesare a Intervenției DR-07.

Sprijinul financiar prin schema de ajutor de stat „Silvo-mediu și climă” se acordă anual, ca sumă fixă pe unitatea de suprafaţă (hectar), proprietarilor (inclusiv Unităților Administrativ Teritoriale) de păduri din Fondul Forestier Național, în baza unui angajament încheiat pentru o perioadă de cinci ani și vizează compensarea pierderilor de venit şi a costurilor suplimentare suportate de beneficiar ca urmare a implementării unuia sau a celor două pachete ale schemei de ajutor de stat. Anume:

• Pachetul 1 – Asigurarea de zone de liniște, pentru care valoarea plăților compensatorii acordate este 38 euro/an/ha pentru întreaga suprafață inclusă în angajament;

• Pachetul 2 – Utilizarea atelajelor la colectarea lemnului din rărituri, pentru care valoarea plății compensatorii acordate este 137 euro/an/ha pentru suprafaţa anuală pentru care se solicită sprijin în cadrul Pachetului 2 (Acest pachet poate fi accesat numai împreună cu Pachetul 1).

Intensitatea sprijinului public nerambursabil acordat în baza schemei de ajutor de stat este de 100%.

Pentru suprafețe mai mari de 500 ha se aplică degresivitatea sprijinului financiar, astfel că nivelul plăților va fi ajustat.

Suprafaţa minimă pentru care se încheie un angajament pentru pachetul 1 este de 100 ha.

Proprietarii de terenuri forestiere care dețin suprafețe mai mici și/sau care nu îndeplinesc condițiile de accesare se pot asocia pentru a aplica în cadrul schemei de ajutor de stat.

Pentru a fi eligibili în cadrul schemei de ajutor de stat beneficiarii trebuie să îndeplinească mai multe cerințe, printre care:

• Să dețină amenajament silvic în vigoare pe toată suprafața din angajament;

• Să deţină contract de administrare sau prestări servicii silvice cu un ocol silvic autorizat pentru întreaga suprafață din angajament;

• Să participe în cadrul angajamentului cu toată suprafața de teren forestier deținută într-o unitate de producție și/sau protecție (conform amenajamentului silvic);

• Să delimiteze o zonă de liniște compactă de cel puțin 20% din totalul suprafeței pentru care se încheie un angajament, în cadrul căreia nu se vor efectua tăieri de masă lemnoasă pe întreaga perioadă a angajamentului, cu excepția situațiilor prevăzute în Ghidul solicitantului (pe suprafața din afara zonei de liniște, beneficiarul are dreptul să efectueze lucrările prevăzute de amenajamentul silvic, avându-se în vedere ca pe perioada angajamentului să nu se intervină cu lucrări mai mult de o dată pe aceeaşi unitate amenajistică, cu excepția situațiilor prevăzute în Ghidul solicitantului);

• Să contracteze şi să efectueze lucrări de colectare a materialului lemnos folosind exclusiv atelaje la operațiile de adunat, scos și apropiat, până la platforma primară, pe suprafața parcursă cu rărituri care face obiectul angajamentului pentru pachetul 2;

• Să respecte normele privind condiționalitatea pe toate terenurile agricole aparținând exploatației agricole și pe toată perioada angajamentului, în cazul în care dețin și suprafețe agricole.

Pădurile încadrate în tipul I funcțional (TI – conform prevederilor amenajamentului silvic) nu sunt eligibile în cadrul schemei de ajutor de stat „Silvo-mediu și climă”, iar terenurile destinate împăduririi sau reîmpăduririi trebuie să nu reprezinte mai mult de 15% din suprafața angajată.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În Dobrogea, agricultura avea un an mai prost o dată la 8-9 ani. Astăzi, anii grei s-au înmulțit, un an e secetă extremă, un an moderat și iar un an secetă. Din 2019, agricultorilor dobrogeni le este tot mai dificil să facă față schimbărilor climatice, secetei, arșiței, vânturilor, prețurilor în creștere la input-uri și în cădere liberă la produsele agricole. La Agigea, inginerul Gheorghe Lămureanu face agricultură de jumătate de secol. Lucrează o mie de hectare împreună cu familia. Și cu toate greutățile din ultimii ani, agricultura continuă să fie privită ca afacere de către familia Lămureanu.

Gheorghe Lămureanu: Dacă nu ne vom schimba şi dacă nu ne vom adapta şi dacă nu vom crea condiţii noi faţă de lucrurile pe care le-am învăţat în şcoala generală, în licee, în facultăţi, n-o să avem succes. Se spune că rata de succes a unei culturi e atunci când pregăteşti patul germinativ. Când ari, spre exemplu. Şi chiar anul acesta am întâmpinat această problemă, că am fost obligaţi, de nu ştiu ce norme europene, să nu arăm decât cu două săptămâni înainte de semănatul culturilor de toamnă, astfel că am arat cu un consum de motorină exact ca şi cu U650, adică undeva la 32-33 litri/ha şi am dat de câte două-trei ori cu discul ca să pregătim un pat germinativ pentru viitoarea cultură. Bineînţeles că tot din cauza unor condiţii impuse de agromediu am semănat şi aproape jumătate din culturile de toamnă în lucrări de minimis, adică foarte puţine lucrări, dar după mine n-am făcut o treabă excelentă şi vom vedea doar atunci când vom băga combina. Deocamdată lucrurile stau satisfăcător datorită unei ploi de 100 litri pe care am avut-o în decembrie anul trecut, când de fapt atunci ne-a răsărit şi orzul, şi grâul. În sola unde suntem am dat două irigări de câte 300 metri cubi, o dată pentru răsărire şi o dată pentru dezvoltare, pentru că primii 300 n-au ajuns, nevenind ploaia decât pe 1 decembrie, şi gândiţi-vă că grâul a fost semănat undeva la 20-25 octombrie 2023.

Ce vreau să vă spun este că am avut o vizită a unui grup de academicieni în zonă, care o săptămână au studiat condiţiile agro-climatice din judeţele Constanţa şi Tulcea. Am făcut şi câteva cadre pedologice şi le-am arătat şi lor că anul trecut, deci în vara anului trecut, am semănat 580 de hectare de culturi complementare, adică am aruncat în jur de 600 milioane de lei într-un an în care n-am făcut 600 de milioane după 600 de hectare. De pe cele 580 de hectare n-am reuşit să recoltăm un fir de mazăre sau de muştar sau de rapiţă sau de grâu semănat după recoltatul culturilor de grâu şi de orz din anul precedent.

„Câțiva fermieri ne-am hotărât, pentru anul 2024, dacă se va continua politica aceasta neprietenoasă cu agricultorii, să renunţăm la subvenţia europeană.”

Reporter: Aşadar, partea asta cu înverzirea n-are cum să acopere, să spunem, surplusul pe care l‑ar da la hectar Comisia Europeană faţă de pierderile pe care le are un fermier, în condiţiile în care respectă aceste condiţii impuse, care, cred, n-au în spate nici un calcul.

Gheorghe Lămureanu: Nu sunt „Ghiţă Contra” şi sunt de acord, dar atunci când e posibil! Dar când noi n-am avut nici o ploaie din aprilie, de la semănatul florii-soarelui şi a porumbului noi n-am avut nici un aport de ploaie până în decembrie. Deci, în condiţiile acestea am recoltat. Toată floarea-soarelui neirigată a fost întoarsă când ajunsese la 30 cm, porumbul s-a întors sub brazda plugului sau sub disc, deci oamenii n-au recoltat nimic, absolut nimic. Noi venim în luna iulie să semănăm culturi complementare când nu am reuşit să le realizăm nici pe cele din cultura iniţială, în cultura pură? Şi am aruncat sămânţă pe 580 de hectare. Adică, după ce că am lucrat în pierdere, că din o mie de hectare am irigat 400, dar 600 la neirigat, am făcut două tone de grâu la hectar printr-un noroc, credeţi-mă; am făcut 1,5 tone de mazăre, o tonă de muştar, trei tone de orz care a scăpat un pic de stresul secetei, deci cu toate culturile la neirigat am fost în pierdere. Poţi să spui, nu chiar ca în 2020 când n-am recoltat deloc de pe o mie de hectare. Anul trecut le-am recoltat, însă cu producţie care nu ne-a aranjat deloc să putem să reluăm activitatea. După 30 de ani, credeţi-mă că am luat din nou credite pentru producţie, pentru că n-am reuşit să recuperăm banii pe sămânţa pe care am produs-o la irigat decât în noiembrie-decembrie, şi atunci ne-am mai revenit puţin din coşmarul de vară.

Prin urmare, sunt de acord cu măsuri de agromediu, dar noi care oricum cultivăm o sută de hectare pe an de mazăre, oricum cultivăm lucernă, cultivăm culturi proteice, de ce să mai fim obligaţi? Anul trecut am avut 70 de hectare de cultură dublă, aţi văzut silozul pe care l-am produs, şi am şi recoltat 25 de hectare pentru porumb boabe. Deci noi, care totuşi putem iriga o suprafaţă cât de cât, să mai fim obligaţi să mai semănăm? Să aruncăm de fapt de pomană sămânţă pe 580 de hectare? Credeţi-mă, că după un disc greu am distrus o semănătoare de 150.000 de euro, am consumat încă vreo 30 de tone de motorină, credeţi-mă că inclusiv discul acela, am discuit cu fier într-un pământ care se transformase într-un fier-beton. Noaptea când discuiam ieşeau scântei în urma discului. De ce să fim obligaţi atunci când nu e posibil? Când avem condiţii, cu toată dragostea suntem şi noi fermierii alături de măsurile acestea europene, dar când nu sunt condiţii, când la noi n-a plouat deloc din aprilie până în decembrie, de ce să lucrăm să facem nişte lucrări care sunt ca un robinet fără gură? E un nonsens. Foarte mulţi fermieri nu înţeleg asta. Ca dovadă, ne-am strâns câţiva fermieri în decembrie, ne-am hotărât pentru anul 2024, dacă se va continua politica aceasta neprietenoasă cu fermierii, să renunţăm la subvenţia europeană care, să mă ierte Dumnezeu, nu face prea mulţi bani şi foarte multă lume spune: aţi primit ajutoare! Din 130 de euro vreo 16 plătim impozit, ne rămân vreo sută de euro, nici măcar diferenţele la preţuri n-au fost acoperite, pentru că am cumpărat pentru producţia de anul trecut îngrăşământ complex cu 7 lei şi azot cu 5 lei, vă pot arăta facturile, şi noi le-am cumpărat mai prietenos prin cooperativă, dar foarte mulţi le-au luat cu preţ integral şi nu şi-au scos nici sămânţa şi nici îngrăşămintele, d-apoi să mai facă şi profit, să mai semene şi culturi complementare, să mai facă şi cheltuieli în plus, să-şi distrugă şi utilajele agricole.

„Comuna Agigea are în jur de 2.000 de hectare suprafaţă de teren arabil. Cel puţin 200 hectare sunt deja pârloagă. De ce mai vrem altă pârloagă?”

Reporter: Așadar, ce veți face în continuare, cum v-ați gândit să procedați referitor la toate aceste strategii europene neprietenoase cu agricultura și fermierii? 

Gheorghe Lămureanu: Continuăm activitățile în câmp. Am fertilizat, culturile au pornit în vegetație, dar au nevoie de puțin ajutor. Am redus dozele de îngrășăminte, din sărăcie, dar şi din economie. Pentru că nu mai putem să mai dăm 200-250 kg, pentru că îngrăşământul pe bază de azot costă în jur de 2 lei, complexul în jur de 3 lei. Gândiţi-vă ce ar însemna să dai 300 kg de îngrăşământ complex la semănatul porumbului şi al florii-soarelui. Şi toţi profesorii noştri ne-au învăţat şi ne învaţă şi acum încă, pe generaţia pe care o reprezint, să dăm pământului ce-i luăm. Dacă facem 7-8 tone de grâu la hectar, trebuie să-i dăm mâncare pentru cele 7-8 tone de grâu pe care le-am făcut, adică tot ce am luat pământului, ca să putem reveni la o nouă producţie de 7-8 tone. Referitor la GAEC-uri, 6, 7, 8, comuna Agigea are în jur de 2.000 de hectare suprafaţă de teren arabil. Eu zic că cel puţin 200 hectare sunt deja pârloagă. De ce mai vrem altă pârloagă? O să vă duc să filmaţi să vedeţi câtă pârloagă avem. De ce ne obligă cineva să mai facem şi altă pârloagă? Pentru că, vă spun, măsurile care se iau acum şi Politica Agricolă care se face împotriva marilor ferme şi vă amintesc că şi străinii au ferme mari, şi francezii au ferme de 500-1000 de hectare, sunt şi ferme de 50, 70, 90 de hectare, însă ei fac 8 tone/ha pentru că au peste o mie de litri de apă pe metru pătrat tot timpul anului, şi le au distribuite pe tot timpul anului, nu ca noi în aprilie şi decembrie. Şi asta se întâmplă de vreo 5-6 ani încoace. Generația mea şi generaţia tânără şi cei care fac politică agricolă trebuie să înţeleagă că agrotehnica este o ştiinţă care trebuie aplicată, adică mai popular: trebuie semănat când ai temperatura, trebuie pregătit patul germinativ, trebuie tratat când au crescut buruienile, nu pe teren negru, toate lucrările trebuie făcute în timp optim, cum ziceam noi altădată. Uitaţi că marea majoritate a semănat culturile de mazăre, de fapt absolut toată lumea, pentru că sămânţă de mazăre nu se mai găseşte să tragi cu tunul. Dar nu înțeleg de ce sunt eu obligat la înverzire, că oricum semăn an de an o sută de hectare de mazăre. Nu înţeleg condiţiile acestea.

„99% din fermieri sunt convinşi că irigatul este indispensabil, este absolut necesar, iar la ora asta este indisponibil.”

Apa, absolut necesară, dar lipsește cu desăvârșire

Reporter: Să vorbim un pic de irigații, mai ales că aveți suprafețe de teren la irigat.

Gheorghe Lămureanu: Dacă acum câţiva ani mai erau sceptici care susțineau că irigatul este aşa şi aşa necesar, că se poate trăi şi cu 3-4 tone de grâu la hectar, astăzi, 99% din fermieri sunt convinşi că irigatul este indispensabil, este absolut necesar, iar la ora asta este indisponibil. De ce? Irigaţiile nu le poate face fermierul mic. Noi încercăm, ne luptăm, ne zbatem, unul ca mine sau un fermier simplu se duce şi vrea să facă un proiect şi alţi cinci oameni care n-au irigat în viaţa lor şi n-au lucrat un hectar de pământ trebuie să-i dea aprobarea. Bineînţeles că la început sunt sceptici şi ei. De ce nu avem o politică națională, o strategie pe irigații? Acum fermierii vor să irige, dar nu sunt ajutaţi în niciun fel. Bani sunt, există miliardul ăla şi jumătate pentru infrastructura generală, există destule proiecte europene pe măsurile de cumpărare de aripi, s-a dat voie acum să cumperi şi aripi din bani europeni. A crescut şi suma la 1,5 milioane euro, s-au dat acum şi nişte fonduri suplimentare că s-au modificat preţurile. Sunt bani pentru irigații, însă, în opinia mea, nu există voinţă politică. Oamenii sunt încă încurcaţi. Să cumperi o aripă de ploaie pe fonduri europene şi să iei acordul nu ştiu câtor instituţii ale statului, care neapărat trebuie să stea două-trei luni, nu cumva vreo zi să fie mai devreme termenul, neapărat trebuie să stea acolo…Şi nu poţi să iei acordul de la Mediu, dacă n-ai şi acordul de bune practici şi de bună utilizare a apei de la Apele Române. Cu aprobările acestea noi am mers şi la DSP, şi la DSV, şi la Ministerul Transporturilor. Fraţilor, faceţi voi politica, că sunteţi şcoliţi şi specializaţi pe treaba asta şi ştiţi s-o faceţi. Lăsaţi-ne pe noi să producem, să instalăm echipamentele şi să le exploatăm. Noi vrem, dar dacă  ne opriţi? Am pornit un proiect pe irigații în 2000, atunci am prima finanţare, şi a doua finanţare este din 2019, suntem în 2024 şi încă nu l-am implementat! Mai am un an şi se anulează şi finanţarea.

În judeţul Constanţa mai sunt la ora asta cel puţin 10-15 fermieri cu câte o mie de hectare care nu pot să le modernizeze, să le irige. Şi vă mai spun o dată: nu-i păcat? Facem lucrări de bună calitate la pregătirea terenului, folosim cea mai scumpă şi cea mai bună sămânţă care există în ţara românească, cele mai bune îngrăşăminte, cele mai bune insecticide, cele mai performante fungicide şi să nu-i dai ultima treaptă tehnologică în Dobrogea, la noi, apa!?! Apa este absolut necesară.

Arătură, dar superficială

Reporter: Un subiect mult disputat la ora actuală este legat de lucrările solului. Mai facem arătură ori mergem doar pe no-till, minimum-till?

Gheorghe Lămureanu: Noi am lucrat cu minimum-tillage din 1990. Am semănat culturi în disc în 1990, pentru că aveam toate condiţiile. După recoltat ne-a dat o ploaie, pământul afânat, am dat un disc mai greu sau mai uşor – cum aveam în 1990 – cu tractoarele mici, şi am semănat în felul acesta. Atunci când este posibil, da. Dar când pământul nostru anul trecut, plugurile noastre au între 5-6 tone, erau aruncate din brazdă, discul nici măcar nu zgâria terenul. După ce am dat o irigare am putut să dăm cu discul şi am semănat. Grâul în care suntem acum, este după arătură, după o altă cultură premergătoare, după porumb. Sunt adeptul unei arături neapărat, chiar dacă mai superficiale, nu trebuie neapărat să arăm la 35-40 cm cum ni se cerea odată, dar o arătură de 20-22 cm ca să acopere resturile vegetale, mai ales c-am avut porumb de sămânţă şi a avut o dezvoltare vegetativă puternică. Păi noi n-am făcut încercările astea? Le-am făcut şi au fost ani când am semănat jumătate de culturi într-un disc mai greu, sau în scarificator. Probabil că în judeţ am luat primul scarificator, şi pot să vă confirme colegi de-ai mei că au venit să vadă cum lucram cu scarificatorul care nu exista – asta prin 1996. Deci, sunt adeptul, dar atunci când se poate. Dar când laşi pământul să se facă beton-armat, apoi să încerci să dai cu discul greu, să nu-ţi dea voie nici măcar dezmiriştire să faci – nu înţeleg, credeţi-mă! Şi nu înţeleg cum ne-au putut obliga să aruncăm 60-70 tone de sămânţă pe câmp, şi am făcut o încercare şi le-am arătat distinşilor academicieni: a răsărit doar acolo unde am pus un tambur de irigat, 3.000 metri. Doar acolo a răsărit mazărea şi muştarul pe care le-am pus. În rest, pe 580 de hectare nici un fir! Nu mai vorbesc de tocat şi încorporat din nou în pământ. Dacă vă uitaţi la grâul de alături, el este semănat după ce am avut grâu, după ce am semănat mazăre, după ce am semănat muştar şi n-a răsărit. Am semănat încă o dată cu grâu după un alt disc.