În fermele agricole, în luna februarie deja încep pregătirile pentru campania de primăvară. De cele mai multe ori, luna februarie coincide şi cu începerea campaniei de semănat la culturile din prima urgenţă. Totul depinde de condiţiile meteorologice din această lună dar şi de prognozele climatice elaborate de Institutul de Meteorologie.

În linii mari, în luna februarie se pot face lucrările menţionate mai jos.

Continuarea lucrărilor de arăt. În fermele unde această lucrare nu s-a încheiat este bine că fermierul, în ferestrele iernii, acolo unde condiţiile o permit, să continue desfăşurarea acestei lucrări, chiar dacă aceasta nu se realizează în conditile cele mai optime. Este ştiut faptul că în comparaţie cu arătura desfăşurată în primăvară, o arătură făcută în ferestrele iernii, peste care este posibil să mai treacă un îngheţ, este de preferat şi este mai bună din punct de vedere calitativ. Sigur nu se compară cu arătura făcută în toamna, dar totuşi se poate obţine o pregătire a terenului cât de cât corespunzătoare.

Pregătirea utilajelor pentru campania de primăvară. De cele mai multe ori, luna februarie corespunde şi cu verificarea utilajelor ce se vor folosi în prima urgenţă. Se verifică în primul rând discurile, combinatoarele, maşinile de împrăştiat îngrăşăminte chimice, maşinile de erbicidat şi semănătorile. Se schimbă pinioanele uzate, cuţitele, talerele discului, tuburile, curelele, angrenajele cu mai mult de 60 – 70% uzura. O piesă neschimbată la timp în această perioadă de verificare poate duce la o defecţiune a utilajului în plină campanie agricolă, la întârzieri de cel puţin o zi sau două care decalează efectuarea celorlalte lucrări.

Aprovizionarea cu îngrăşăminte chimice. În această perioadă cei mai mulţi fermieri îşi asigură şi stocul de îngrăşăminte chimice necesare pentru campania de fertilizare din primăvară. În special se face aprovizionarea cu îngrăşăminte chimice pa baza de azot, iar pentru porumb şi floarea-soarelui se face aprovizionarea cu îngrăşăminte chimice complexe.

Aprovizonarea cu seminţele necesare pentru urgenţă inti. În mod normal , în cadrul unui asolament corespunzător orice fermier are în vedere şi utilizarea unor plante care se seamănă în prima urgenţă. Pentru aceste plante, cum ar fi: mazăre, muştar, răpită de primăvară, orzoica de primăvară, aprovizionarea cu seminţe se realizează de cele mai multe ori în februarie.

Primele lucrări în câmp

Pe lângă măsurile de mai sus, în funcţie de evoluţia factorilor climatici din zona respectivă, se pot realiza şi primele lucrări în câmp.

Fertilizarea culturilor de grâu, orz, orzoica şi răpită de toamnă. În lucrările mai vechi de specialitate se recomandă ca fertilizarea pe bază de azot să se efectueze în ferestrele iernii (în mustul zăpezii), cât mai devreme posibil. Se recomandă ca fertilizarea în primăvara devreme să se efectueze numai după ce plantele au pornit în vegetaţie (în primele zile de la reluarea ciclului vegetativ). Raţionamentul recomandării vine din faptul că în felul acesta tot îngrăşământul rămâne în stratul zonei active al rădăcinilor şi este utilizat de plantă. Practic prin aplicarea azotului după reluarea vegetaţiei şi chiar aplicarea lui în doze fracţionate duce la utilizarea în totalitate a acestuia de către plante. În condiţiile aplicării îngrăşămintelor pe bază de azot în timpul iernii, datorită precipitaţiilor fie sub formă de zăpadă, fie sub formă de ploaie, o parte din cantitatea de azot era levigata sub nivelul rădăcinilor şi practic se pierdea în pânza de apă freatică. Aşa se explică de ce în unele zone unde s-a utilizat în trecut o fertilizare intensă, se găseşte un conţinut mai mare de nitraţi şi nitriţi în pânza de apă freatică.

Dacă ne referim strict numai la cultura de răpită, recomandările noastre sunt în felul următor: când doza de azot care se aplică în vegetaţie este mai mare de 100 kg substanţa activa/ha se recomandă aplicarea fracţionată a acesteia. Primăvara devreme, la pornirea în vegetaţie, se  aplică o doză de 50 kg de substanţă activa de azot /ha iar la sfârşit de Martie sau început de Aprilie ( înainte de butonizare ) se recomandă aplicarea fracţiei rămasă. În felul acesta plantele de răpită utilizează întreg conţinutul de azot aplicat.

Aplicarea fracţionată a azotului se poate face la fel de bine şi la celelalte culturi agricole semănate din toamnă.

Dacă ne referim la cultura griului, îngrăşămintele cu azot vor fi aplicate, în principal , în două faze, astfel: 40 – 60 kg N/ ha primăvara devreme când plantele de grâu îşi reiau ciclul de vegetaţie, iar restul dozei de aproximativ 30 – 60 kg N/ha  se poate aplica la apariţia primului nod al tulpinii.

Sigur dozele de îngrăşăminte variază de la o cultură la alta dar, obiectivul nostru principal trebuie  să fie asigurat de o fertilizare raţională, fără pierderi de produs în sol şi cu efecte maxime în producţia obţinută.  Doza variază în funcţie de tipul de sol, de conţinutul în azot al solului, de îngrăşămintele aplicate în toamna la înfiinţarea culturii, de producţia planificată şi nu în ultimul rând de potenţialul financiat al fermierului.

Începutul semănatului la unele culturile din prima urgenţă. În anumite zone, în funcţie de condiţiile climatice şi în special în funcţie de temperaturile din a treia decadă a lunii februarie se pot demara lucrările de înfiinţare a primelor culturi agricole. În aceste condiţii este bine ca înainte de semănat să verificăm şi prognoza meteo locală pentru următoarele două sau trei săptămâni. În prima urgenţă se pot semăna fără probleme culturile de mazăre, orzoica de primăvară, muştar, răpită de primăvară etc, culturi care pot suporta uşor în faza de plantula temperaturi de zero grade pentru o perioadă scurtă de timp. Pentru aceste plante, încă din toamnă, terenul a fost bine pregătit prin discuiri repetate în aşa fel încât în primăvara doar se mai face o singură lucrare cu combinatorul sau cu discul ( dacă este cazul) şi se trece direct la semănat. În funcţie de specie şi de soi, cantitatea de sămânţă variază foarte mult şi pentru a se obţine rezultate bune este necesar a se  urmări instrucţiunile tehnice elaborate de fiecare companie distribuitoare de saminte.

Pregătirea seminţelor de porumb şi floarea soarelui. În staţiile companiilor producătoare de sămânţă, în această perioadă se lucrează pe ultima sută de metri la terminarea pregătirii seminţelor de porumb şi floarea-soarelui pentru expediere pe piaţă. În acest sens, se fac determinările de calitate aferente speciei respective, se insacuieste sămânţa, se tratează, se lotizează, se etichetează şi este gata de livrare.

Cu siguranţă în materialul de mai sus nu am atins toate activităţile care se vor desfăşura în luna februarie la cultura mare, dar sperăm să reprezinte un punct de plecare în activitatea fermierilor.

Mihai M.

Compania de consultanţă agricolă AgroAdvice a adus la noi în ţară o tehnologie de ultimă generaţie prin care se realizează cartarea agrochimică. “Specialiştii noştri colectează probe de sol, le analizeză şi realizează cartarea agrochimică. Bineînţeles, oferim consultanţă în interpretarea rezultatelor”, spune Alex Frusina, consultant în cadrul AgroAdvice.

Probele de sol sunt recoltate cu ajutorul unui ATV prevăzut cu un sistem special de colectare a mostrelor de sol. Poziţia probelor în cadrul solelor este înregistrată cu exactitate cu ajutorul sistemului GPS.

Specialiştii recomandă ca pe suprafeţe întinse să se ia o probă pentru analiză la fiecare 4 hectare. O probă reprezintă un amestec de 16 probe individuale colectate în cele 4 hectare. Probele se analizează într-un laborator autorizat din Danemarca sau Germania. Rezultatele sunt livrate sub forma unui raport, care va fi discutat şi analizat împreună cu fermierul.

O analiză standard a solului, ne explică Alex Frusina, constă în pH, P, K şi Mg. Însă, se pot face şi analize extra, respectiv: - Standard 1 + Cu;

- Standard 1 + Cu, Zn, B, Mo;
- pH – singur; 
- Na;
- B;
- Mo;
- S;
- Textura, dacă este de slabă calitate şi găsire de nisip, argilă, aluviuni şi humus;
- Humus;
- N total;
- Conductibilitate electrică.

AgroAdvice este un centru de informare şi consultanţă destinat fermierilor, investitorilor în agricultură, distribuitorilor de inputuri şi procesatorilor de produse agricole. Se adresează, de asemenea, investitorilor străini interesaţi de sectorul agricol din România, oferindu-le consultanţă tehnică, juridică şi financiară.

AgroAdvice este o companie mixtă româno - daneză înfiinţată în anul 2009 de gupul Agricover şi DAAS (Danish Agricultural Advisory Service), unul dintre liderii pieţei europene de consultanţă pentru agricultură.

Mihaela Prevenda

Anul care s-a încheiat a fost, pentru anumite sectoare ale agriculturii, un an profitabil, în care profesionalismul şi respectarea tehnologiilor şi-a spus cuvântul. 2010 a mai reprezentat, însă, şi un an cu multe surprize, în care unii agricultori au avut multe de învăţat. Despre toate acestea, dar şi despre planurile de viitor sau ce ar trebui făcut în agricultură, am discutat cu cei direct implicaţi în acest domeniu de viitor.

Nicolae Sitaru, preşedintele Ligii Asociaţiei Producătorilor Agricoli din România

2010 – un an cu multe surprize

2010 a fost un an tulbure, foarte bun pentru unii, mediu pentru alţii şi prost pentru cei care s-au nimerit să fie în zone mai agitate din punct de vedere meteorologic. Şi din punctul de vedere al pieţei a fost foarte tulbure, preţurile variind foarte mult. De exemplu, cei care au vândut grâul sau orzul în prima parte a recoltatului nu au câştigat practic nimic după producţia de anul acesta. Astfel că anul acesta a fost cu multe surprize pentru toată lumea şi nimeni nu a putut anticipa evoluţia preţurilor care într-o perioadă scurtă au luat-o razna – fapt ce nu s-a întâmplat niciodată în ultimii 20 de ani.

Seceriş cu emoţii

La secerişul din 2010 am avut poate cele mai mari emoţii de când recoltez pentru că trecuseră 11 zile de recoltat şi nu apucasem să recoltez 100 ha de rapiţă din cauza ploilor – aproape că rupeam combinele pe câmp. Dar mai apoi lucrurile s-au mai liniştit şi am putut aduna toată rapiţa. Apoi am intrat în grâu, dar au început ploile şi în perioada recoltatului de grâu. Astfel că am avut emoţii mari că riscam să-l pierdem că începuse să încolţească în spic.

Anul acesta a făcut să se vadă cât de important e să poţi recolta grâul şi cu o umiditate de 20% şi să-l poţi aduce în curte, să ţi-l usuci şi să-l depozitezi fără a risca să crească şi să nu-l mai poţi vinde nicicum.

Investiţiile în agricultură, de real folos

Anul acesta a demonstrat că cei care au investit în infrastructura agricolă – depozite sau utilaje agricole – au fost cei care au câştigat. Acest lucru ne face să realizăm că investiţiile în silozuri şi în agricultură ar putea constitui o prioritate în anul care vine. Depozitarea trebuie mai bine punctată în proiectele cu finanţare europeană aşa încât să devină prioritară în investiţiile din agricultură pentru că ar putea să fie o soluţie pentru temperarea preţurilor şi pentru o piaţă mai stabilă, dar şi pentru a oferi garanţia stabilităţii unei ferme..

Noi ne dorim să aibă punctaj bun şi să fie prioritară şi avem un cuvânt de spus, dar foarte mic. Asociaţiile reprezintă o parte foarte mică în comitetele de monitorizare, noi fiind 7 din 37 astfel că orice dorim noi să votăm nu ne iese. Atunci când MADR vrea să ia o decizie, o ia fără niciun fel de probleme. Asta nu înseamnă că ministerul nu reprezintă interesele agricultorilor, ci că uneori ar trebui să ţină mai mult cont şi de ce spunem noi, pentru că noi venim de la coarnele plugului.

În ultima vreme lucrurile s-au mai dezmorţit. Venirea dlui Tabără şi faptul că Adrian Rădulescu e de un an la Ministerul Agriculturii au făcut ca agricultorii să aibă o comunicare mai bună cu instituţiile statului.

Putem risca securitatea alimentară în lipsa irigaţiilor

Trecând peste acest fapt avem în faţă nişte provocări foarte importante în zona producţiei vegetale. În ultimii ani nu s-a mai vorbit aproape deloc despre irigaţii, iar în 2010 s-au irigat vreo 70.000 ha în România. Astfel că putem risca în anumite situaţii securitatea alimentară dacă nu se face ceva în acest domeniu. Ar trebui stabilit câte din hectarele României ar trebui irigate astfel încât securitatea alimentară să nu fie pusă în pericol. S-a lucrat un timp la Cotroceni la o strategie, dar nu s-a mai auzit nimic despre ea. Ar trebui să lucrăm pe anumite domenii pentru că, din nefericire, investiţiile mari în infrastructura agricolă nu s-au prea făcut în ultimii ani.

În 2011, toţi agricultorii ar trebui să fie mai atenţi cu tot ce se întâmplă la ei în fermă şi să vadă ce trebuie să facă astfel încât să câştige şi să se dezvolte. Pentru viitor, la nivelul investiţiilor, e foarte important să începem din 2011 să facem ceva pentru a asigura stabilitatea alimentară a României. În ultimii 10 ani, am avut 3 ani cu secetă foarte puternică, fapt pe care nu ar trebui să-l uităm atunci când plouă.

Mi-aş dori ca agricultorii români să se apropie de agricultura europeană. La o parte din ferme acest lucru se întâmplă deja, se simte aerul european – şi când spun asta mă refer la investiţii, producţie, rentabilitate. Şi mi-aş mai dori să ajungem cu produsele agricole la nivelul optim şi să nu mai depindem de importuri.

Gheorghe Nica, director general Intercereal Feteşti

2010 – producţii bune pe o piaţă haotică

Anul a început la noi deja, cu noua cultură. În cadrul societăţii noastre care face parte din grupul Interagro am cultivat suprafeţe însemnate în această toamnă: 1.300 ha de rapiţă, 4.800 ha grâu, 1.050 ha orz. Probleme am avut în primă fază la cultura de rapiţă, la răsărire, dar cu venirea ploilor şi căldura care a urmat, lucrurile s-au aşezat şi cultura arată acum bine – şi vorbesc aici şi de grâu, şi de orz, care au intrat bine în iarnă. Iar acum că avem şi zăpadă lucrurile vor merge bine pentru culturile înfiinţate de noi în această toamnă.

Preţuri bune

Că tot suntem la final de an, pot face un scurt bilanţ. În 2010 au existat suprafeţe ce au fost afectate de excesul de umiditate, după o perioadă de secetă. Astfel că, deşi per total producţiile au fost bune, am avut suprafeţe pe care nu le-am putut recolta din cauza excesului amintit.

Dar preţurile au aşezat bine lucrurile din punct de  vedere financiar. Conjunctura de pe piaţa cerealelor şi a oleaginoaselor corelat cu ce a fost în zona Mării Negre – referindu-mă la ce s-a întâmplat în Rusia, Ucraina, Kazakstan, unde producţiile au fost foarte mici şi au existat şi există interdicţii de export la produsele agricole –  a fost favorabilă pentru producătorii agricoli.

Asigurarea culturilor agricole

Printre problemele cu care ne confruntăm sunt cele legate de preţ, de o piaţă haotică, de evaziunea fiscală ce a ajuns la proporţii destul de mari şi care ia amploare an de an. Din păcate, intervenţiile oamenilor legii în acest sector îi apasă tot pe cei care sunt corecţi.

În plus, anul agricol 2010 ne-a găsit şi fără Legea 150, privind siguranţa alimentară, şi fără Legea 381, privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură, cu condiţia să ai culturile asigurate – legi care şi-au încetat aplicabilitatea începând cu 1 ianuarie 2010. Ni s-a promis că va fi o lege a asigurărilor culturilor agricole unde prima de asigurare să fie subvenţionată până la 50%. Dar până la această dată nu a apărut nimic în sensul acesta şi prin urmare suntem pe un teren gol şi jucăm în condiţii inegale pe piaţa europeană.

Subvenţii inegale în UE

Tot o problemă o reprezintă şi faptul că fermierii din România sunt puşi într-o situaţie delicată faţă de cei din UE care au subvenţii mai mari. Susţinerea la hectar este acum la noi de 130 de euro – jumătate din ce au marea majoritate a fermierilor din UE. Dacă admitem că avem costuri şi producţii egale cu fermierii europeni şi aşezăm subvenţiile lângă venituri, suntem clar dezavantajaţi. Astfel că profitul unui fermier din Uniune e net superior faţă de ce am obţine noi în condiţii egale.

Un alt of e că UE doreşte ca România şi Bulgaria să vândă terenul şi străinilor, nu doar celor care au cetăţenie română. De altfel persoane străine au cumpărat deja suprafeţe importante în diverse zone din România. De ce nu am lua exemplul Ungariei care a obţinut o derogare pentru a nu mai vinde pământul? În ultima perioadă şi Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România face demersuri în acest sens şi noi subscriem în totalitate. Este important să ne facem ordine, să punem în valoare terenurile, să ajutăm tinerii care vor să se aşeze la sate să poată să îşi ia teren.

Anul care vine îl privim cu încredere, dar şi cu teamă deoarece, pe măsură ce trece timpul, nu vom mai putea ţine pasul cu fermierii din uniune. Atâta vreme cât au dispărut legi importante care veneau ca sprijin şi mai compensau ceva din diferenţa de subvenţie, şi nu s-a pus nimic în loc, nu putem să nu fim temători cu ce se va întâmpla cu fermierii din România.

Petre Călin Mocanu, director executiv al ONIV

“Am avut multe de învăţat în viticultură”

Ca o scurtă concluzie a anului care trecut, pot să spun că am avut de învăţat multe în sectorul nostru. În 2010, în sectorul viti-vinicol, am avut o producţie scăzută, mult sub nivelul de producţie din acest sector. Cantitatea de struguri obţinută a fost cu peste 250 tone de struguri mai mică faţă de producţia anului trecut, fapt ce se reflectă şi în vin. Putem aprecia că ne situăm la un nivel de 4 milioane 300 de hectolitri de vin faţă de o producţie de 6 milioane anul trecut – cam cu 30% mai puţin. La această stare au concurat trei factori: primul factor a fost timpul deosebit de rece cu îngheţul din timpul iernii trecute care a afectat butucul, al doilea e reprezentat de un atac de boli şi dăunători generat de condiţiile climatice din timpul verii (atacul de mană, făinare) şi al treilea factor e cel de capitalizare a micului producător.

Absorbţie de 100% a fondurilor europene

Vinul produs în România e în proporţie de 30%  pentru autoconsum. 45% din plantaţii încă sunt tributare programului de promovare a unei calităţi competitive, cu toate că viticultura e singurul sector al economiei şi agriculturii României care a absorbit 100% fonduri europene şi care solicită în continuare sprijin de la UE. Prin programul de restructurare, reconversie am îmbunătăţit oferta, am adus-o mai aproape de cerere, iar anul ce vine se va continua acest proces.

Calitatea vinului a fost dată şi de investiţiile ce s-au realizat în sectorul de procesarea strugurilor şi de producerea vinului. Acest lucru e evident mai ales la marile societăţi viti-vinicole din România care au atins performanţe notabile şi mai ales au perfecţionat managementul integrând sectorul de la producere, până la îmbuteliere şi desfacere. Iar acest lucru, în opinia noastră, a reprezentanţilor producătorilor, ţine viticultura românească în competiţia europeană.

Piaţa vinului românesc e perturbată însă de câţiva alţi factori cum ar fi substituirile de vinuri, infracţiuni legate de falsificare sau elemente ce duc la nerespectarea unor prevederi legale.  Dar viticultura în România are o organizare comună de piaţă care nu permite decât respectarea cu stricteţe a regulilor europene.

Sperăm ca în 2011 să ţinem o legătură mai bună cu piaţa, să promovăm mai bine vinul producătorilor deoarece vinul este un aliment consumat într-o cantitate moderată.

Constantin Chiurciu, director general Romvac

Profit şi dezvoltare pentru Romvac

Pentru compania Romvac, anul 2010 – un an aniversar pentru noi deoarece am împlinit 15 ani de la privatizare – a fost bun, cifra de afaceri a companiei noastre şi profitul net crescând fără să mărim preţurile. Noi am ţinut preţurile constante încă din 2008. Cu toate acestea, 2010 este anul în care toate cele 33 de depozite judeţene pe care le avem au fost conectate online prin internet cu depozitul central. Astfel, putem verifica în orice moment toate stocurile din depozite şi să facem o aprovizionare ritmică fără a aproviziona depozitul în exces, iar toate facturile care se fac se transmit la depozitul central.

Mobilizarea, cheia succesului

Noi ca producători de vaccinuri şi de medicamente de uz veterinar am pornit cu un handicap în 2010 deoarece prin interzicerea vaccinării antipestă am pierdu o piaţă de peste 2 milioane de lei. Dar printr-o mobilizare foarte bună am reuşit să umplem acest gol –  am scos alte produse şi am deschis noi pieţe externe. În 2010, pe lângă ţările în care am exportat şi în anii precedenţi – Republica Moldova, Albania, Nigeria, Ungaria, Polonia –, am realizat primele exporturi în Georgia, Malta, Portugalia, Cosovo, iar în curând vom începe exportul în Ucraina, Macedonia, Pakistan, Egipt şi sperăm ca lista ţărilor în care exportăm să crească. Cererea la export a fost şi de vaccinuri, şi de medicamente din toată gama pentru că noi avem peste 300 de produse… Tot din 2010, Romvac figurează printre companiile acreditate de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice ca unitate de cercetare.

Dialog cu fermierii

Privind piaţa externă, nu am neglijat-o nici pe cea internă. Astfel că am început un dialog direct cu fermierii şi cu medicii veterinari concesionari deoarece am constatat că sunt destule probleme pe care noi le putem rezolva, astfel de întâlniri fiind profitabile pentru toate părţile. Am avut o primă întâlnire la Suceava în luna noiembrie, iar în ianuarie avem o alta la Bran cu fermierii din zonă, apoi la Alexandria.

În ceea ce priveşte anul care vine, sunt optimist pentru că încet, încet, fermierii sau micul producător tot spre creşterea animalelor se orientează deoarece e cea mai ieftină sursă de hrană, iar zootehnia va progresa.

Ioan Oprea, preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor din Dâmboviţa

Speranţe pentru pomicultori

 Anul care tocmai s-a în încheiat a fost un an bun pentru pomicultori, şi mă refer la cei care au reuşit să aplice tratamentele între ploi. Pentru zona Dâmboviţa pot să afirm că se întrezăreşte soarele: la Văleni Dâmboviţa a apărut o fabrică de procesare a sucurilor naturale, la Voineşti s-au semnat documentele pentru o fabrică de suc concentrat şi un depozit, iar eu cu alţi câţiva producători oferim suc de mere de o calitate deosebită. Astfel că lucrurile se mişcă.

Reconversia

Singura dezamăgire e ca la jumătatea verii s-au întrerupt discuţiile cu cei din Ministerul Agriculturii privind reconversia la plantaţiile pomicole – aşa cum s-a făcut la cele viticole –, dar sper să se reia la anul şi încet, încet, lucrurile să intre şi pentru pomicultură în normalitate.

Mai sper ca la anul ce vine să putem discuta cu cineva din Minister la Direcţia Horticolă deoarece nici nu mai ştiu mai există cineva sau dacă mai există această direcţie.

Ioan Benea, preşedintele Federaţiei Cultivatorilor de Cartofi din România

“An capricios, în care profesionalismul şi-a spus cuvântul”

 Noi cultivăm pe lângă cartofi şi cereale, grâu, porumb, rapiţă, sfeclă pentru a face asolamentul – şi ne bucurăm acum, mai ales pentru culturile înfiinţate în toamnă de grâu şi de rapiţă, că avem o păturică de zăpadă. Astfel că zăpada care a căzut în ultima vreme ne face să privim cu optimism spre 2011.

Vorbind de anul care tocmai a trecut pot să spun că pentru toţi agricultorii a fost un an capricios, în care profesionalismul şi-a spus cuvântul. Cei care au aplicat şi respectat tehnologia au reuşit să obţină nişte producţii competitive, rentabile economic. La cartof de exemplu, am avut producători din cadrul federaţiei cu 35-40 de tone la hectar. Dar au exista şi producători care, din nefericire, au pierdut această cultură din cauza manei provocate de ploile de pe parcursul anului, dar mai ales de cele din perioada de început de vegetaţie a cartofului.

Bilanţ bun pentru agricultori

Preţul de valorificare care în această toamnă a fost bun – şi aici mă refer la toate produsele, nu doar la cartof, ci şi la rapiţă sau porumb, dar mai puţin la sfecla de zahăr –a făcut ca bilanţul financiar de la finele anului să fie destul de bun. Mulţumim şi Bunului Dumnezeu care ne-a ferit de calamităţi şi mai mari, deşi am avut şi inundaţii, şi grindină, şi secetă în unele zone. Una peste alta a fost un an destul de bun pentru zona noastră de activitate.

Pâinea românului ar putea dispărea

Cartoful este şi va rămâne pâinea românului. Dar dacă pe viitor nu vom acorda importanţa ce se cuvine acestei culturi vom suferi foarte mult, cartoful fiind pe cale de dispariţie în România. Stocurile de sămânţă de cartof sunt la nivel de 7-8% sau chiar mai mici. În acest an, datorită preţului ispititor de pe piaţă, şi fracţia mai mare de sămânţă s-a dat deja la consum. Cea ce a rămas în stoc la fermieri este fracţia mai mică (45-35) care nu va ajunge nici pe departe pentru însămânţarea suprafeţei teoretice a acestei culturi.

În mare parte însă, marii producători, fermierii din federaţie şi-au asigurat sămânţa necesară pentru suprafaţa planificată, care din păcate scade de la an la an.

La nivelul ţării, noi avem în stoc 10.000-12.000 tone de sămânţă de cartof certificată. Mai importăm vreo 7.000 de tone şi împărţit la 3 tone cât intră la hectar vă puteţi daţi seama singuri ce suprafaţă mică putem planta cu sămânţă certificată.

Chiar dacă aducem sămânţa din import, o aducem la preţuri destul de mari pentru că fenomene meteorologice nefavorabile au fost şi la alţii, nu doar la noi. Polonia, cel mai mare producător, a suferit inundaţii în acest an, calitatea şi cantitatea cartofului fiind mult mai proaste. Şi Belgia, Olanda, Franţa, Danemarca, ţări renumite ca producătoare şi furnizoare de sămânţă pentru zona noastră – Ungaria, Ucraina, nu doar România – au avut de suferit.

Unii ţăranii sau cultivatori folosesc şi sămânţă necertificată pentru autoconsum. Dar în acest an capricios în care mana şi-a făcut de cap, cei care nu au ştiut să o stăpânească au pierdut şi această rezervă de cartofi pe care o puneau în pământ de la an la an. Astfel că vom avea o mare surpriză anul viitor când vom descoperi că nu avem ce pune în pământ. De export nici nu se pune problema

Preţuri occidentale în iarnă

La capitolul preţ, aşa cum am prognozat, cartoful va fi de 2,5–3 lei, iar în februarie ne vom apropia de preţul din Occident, care e de 1 euro. Ca să mai scădem, ar trebui să eliminăm acei intermediari care pun un adaos dublu sau triplu la preţul de plecare. Dar nici cartofii de afară nu sunt prea ieftini.

Lunile următoare mai putem ieşi cu ceva pe piaţă, în ţară mai existând la fermieri stocuri de consum, deşi nu mari.

Dan Bartolomeu, reprezentantul Asociaţiei Crescătorilor de Ovine din Braşov şi produse tradiţionale

An dificil pentru oieri

2010 a fost un an agitat pentru majoritatea ţărilor de pe mapamond. În ţară, în prima parte a anului am avut din partea Ministerului, din punctul de vedere al crescătorilor, mai puţină înţelegere. În a doua parte, se pare că lucrurile s-au reglementat puţin şi există promisiuni. Deja se dau subvenţiile către crescătorii de animale şi sperăm ca anul care vine să fie unul de stabilitate

Ion Popa, 54 ani, cioban din comuna Poienari, judeţul Argeş

Eu sunt cioban de când mă ştiu şi am în turmă numai ţurcane că sunt mai rezistente la frig, la ger. Pentru mine a fost tare greu anul care a trecut că nu s-a vândut lâna şi o am acasă în pod. De altfel, o tot strâng de vreo 3-4 ani. Înainte erai obligat să dai lâna şi aveai bani să ieşi din iarnă. Acum nu, şi nutreţurile sunt scumpe dar a trebuit să le cumpărăm ca să le dăm la primăvară când vindem mieii, că nu poţi să ţii animalele altfel. Nu se caută nici brânza şi la sfârşit de an nu ne alegem cu mare lucru.

Sperăm să primim şi noi aia 10 euro pe cap de oaie că a anunţat dl ministru că încep plăţile din ianuarie. Şi să de Dumnezeu ca în 2011 să se mai schimbe câte ceva, să se mai gândească cineva şi la noi, crescătorii de animale.

Delia Ciohodaru

O ofertă mai scăzută decât aşteptările în 2010/2011 

F.N.P.S.M.S.*, organizaţia interprofesională franceză a producătorilor de seminţe de porumb şi de sorg îşi revizuieşte la nivelul Uniunii Europene bilanţul de piaţă, exprimat în saci de seminţe de porumb.

Din primăvara trecută, se ştie faptul că programele de producţie de seminţe de porumb ale Uniunii Europene pentru anul 2010 au fost reduse cu 29 la sută fată de 2009, fapt ce a condus, efectiv, la o reducere a stocurilor. Pe măsură ce recolta anului 2010 se apropie de sfârşit, billantul de piaţă, care indica un stoc suficient pentru 2009 şi 2010, ar trebui să reflecte în 2011 o diminuare mai accentuată a ofertei fată de ceea ce se prevăzuse iniţial.

Doi factori convergenţi explică această tendinţă: 

• producţii medii globale foarte decepţionante în Europa Centrală şi de Est, determinate de probleme meteorologice importante (inundaţii în Ungaria, caniculă şi secetă în ţările situate în zonele mai estice);
• preturi ale porumbului-boabe care au redevenit atractive şi o îmbunătăţire a situaţiei economice şi fluxului de trezorerie al exploataţiilor agricole, având drept consecinţă creşterea cererii pentru genetica de calitate în România, Ucraina şi Rusia. Şi în ultimele două ţări este prevăzută o creştere a suprafeţelor de porumb, care ar putea fi accentuată de reducerea însămânţărilor cu răpită şi cu cereale de iarnă din cauza unor noi condiţii meteorologice dificile.

*F.N.P.S.M.S., Federaţia Naţională a Producătorilor de Seminţe de Porumb şi de Sorg este o organizaţie franceză interprofesională, care reuneşte, pe de o parte, sindicatele de agricultori-multiplicatori de seminţe de porumb şi de sorg şi, pe de altă parte, societăţi care obţin şi produc seminţe, în Franţa. Franta produce o medie anuanlă de 50.000 ha de seminţe de porumb, respectiv 48 la sută din producţia Uniunii Europene a celor 27, celelalte două mari producătoare fiind Ungaria şi România. Aceste trei ţări – Franţa, Ungaria şi România – totalizează aproape 80 la sută din suprafeţele de seminţe de porumb produse în Uniunea Europeană a celor 27.