Citatul ediţei - REVISTA FERMIERULUI
Căutare - Categorii
Căutare - Contacte
Căutare - Conținut
Căutare - Fluxuri știri
Căutare - Etichete
Căutare - articole

Pe 10 august 2021 a fost publicat în Monitorul Oficial Partea I, Ordinul nr. 178/2021 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condițiile de punere în aplicare a măsurii de distilare a vinului în situații de criză, eligibilă pentru finanțare în cadrul Programului Național de Sprijin în Sectorul Vitivinicol 2019-2023. Măsura de acordare a sprijinului financiar va fi aplicată la nivel național de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA).

Până la data de 1 septembrie 2021, solicitanții trebuie să depună cererile de solicitare a sprijinului financiar aferent măsurii de distilare a vinului în situații de criză, la sediul APIA – Aparat Central. Cererea însoțită de documentele prevăzute în OMADR 178/2021 poate fi transmisă și prin mijloace electronice și/sau poștă/curierat. Documentele transmise prin mijloace electronice trebuie să fie semnate și datate, iar copiile trebuie să fie certificate „conform cu originalul” de către solicitant.

Valoarea sprijinului este stabilită la 4,52 lei/litrul de vin cu DOC, IG și 2,66 lei/litrul de vin varietal care va fi distilat. Costurile eligibile pentru sprijin cuprind costul vinului, costul transportului vinului către distilerie și costul distilării vinului în cauză. Din valoarea sprijinului menționat, distilatorul plătește producătorului care a furnizat vinul către distilerie 3,88 lei/litrul de vin cu DOC, IG și 2,02 lei/litrul de vin varietal.

În situația în care sumele aferente cererilor de plată selectate depășesc resursele financiare alocate măsurii de distilare a vinului în situații de criză, valoarea sprijinului se reduce proporțional conform prevederilor OMADR 178/2021.

Volumul minim de vin ce poate face obiectul cererii de plată este de 10 hl.

Sprijinul financiar pentru măsura de distilare a vinului în situații de criză se acordă:

  • în avans (valoarea avansului este de maximum 100% din valoarea corespunzătoare volumului estimat conform art. 5 alin. (2) lit. d), în condițiile constituirii unei garanții bancare de 110% din valoarea avansului solicitat);

sau

  • după finalizarea operațiunilor de distilare și denaturare.

Produsul rezultat în urma distilării vinului pentru care se acordă sprijinul financiar va fi supus procedurii de denaturare pentru a se asigura utilizarea acestuia exclusiv în scopuri industriale, inclusiv în scopuri de dezinfectare sau farmaceutice, sau în scopuri energetice, astfel încât să se evite denaturarea concurenței, precizează APIA.

Plata sprijinului se face până la data de 15 octombrie 2021, integral din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Condiții de eligibilitate pentru aprobarea sprijinului financiar

  • Distileria să fie localizată pe teritoriul României;

  • Să dețină autorizație valabilă la data începerii procesului de distilare a vinului și să obțină în urma acestuia un produs cu o concentrație alcoolică de minimum 92% din volum;

  • Cantitatea de vin pentru care se solicită ajutor pentru distilare în situații de criză să fie certificată de către Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole (ONVPV) cu privire la dreptul de comercializare a vinurilor cu denumire de origine controlată (DOC), vinurilor cu indicație geografică (IG) și vinurilor varietale.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

La data de 10 august 2021, la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin s-a înregistrat zbor maxim al dăunătorului Ostrinia nubilalis (generația a II-a) la capcanele Csalomon Bisex.

2

SCDA Lovrin monitorizează acest dăunător în parteneriat cu compania FMC Agro Operational România. La cele trei capcane pentru O. nubilalis au fost capturați marți, 10 august 2021, 188 de fluturi. Considerăm că în această săptămână insecta va atinge maximul de zbor în mai multe zone din țară.

Controlul fitosanitar efectuat în culturi de porumb de pe teritoriul SCDA Lovrin arată prezența pupelor, adulților, pontelor și a primelor larve din generația a doua de Ostrinia.

3

În următoarele zile recomand fermierilor să treacă la verificarea culturilor. A doua generație de O. nubilalis este mult mai greu de gestionat. Cercetările din domeniu arată că pentru generația a doua de Ostrinia momentul optim de combatere este foarte greu de stabilit.

Metoda cea mai bună este controlul culturilor de porumb pentru stabilirea numărului de ponte prezente pe plante. Această verificare trebuie să înceapă în momentul în care fluturașii de Ostrinia sunt captați cu ajutorul capcanelor feromonale. Hibrizii de porumb tardivi sunt predispuși la atac. Acele culturi care la sfârșitul lunii iulie - începutul lunii august sunt verzi, unde polenizarea este în toi sau unde mătasea este încă verde sunt preferate de dăunător pentru depunerea pontelor.

4

În consecință, este momentul să începeți controalele în vederea găsirii pontelor și stabilirii momentului de aplicare a tratamentului (dacă este cazul). Pontele trebuie căutate în zona frunzelor de deasupra știuletelui și dedesubt. Eu le-am găsit, în general, pe frunzele de deasupra știuletelui. Trebuie să știți că depunerea pontelor de către femelele generației a doua poate dura 3 - 4 săptămâni. Este dificil de controlat această insectă din cauza mobilității și eșalonării stadiilor.

Momentul optim de combatere trebuie stabilit cu mare grijă, în urma verificării pontelor. Dacă se impune un tratament, el ar trebui efectuat atunci când marea majoritate a pontelor ar fi în pragul eclozării sau în stadiul de „cap negru”.

5

Accesați aplicația ArcTM farm intelligence gratuit. În următoarele zile va fi emisă avertizarea cu privire la efectuarea tratamentelor fitosanitare.

Fotografiile care însoțesc acest material sunt realizate de: Klaudia Kincel și Florina Iovanov

În condițiile accentuării lipsei forței de muncă manuale și din motive de costuri și de logistică, inclusiv ținând cont de restricțiile legate de pandemie, se impune din ce în ce mai mult găsirea unor soluții alternative pentru recoltarea strugurilor la momentul optim. Recoltarea mecanizată a strugurilor este o soluție viabilă, însă aceasta se poate aplica cu rezultate bune doar în plantațiile modernizate și preferabil care nu au butuc lângă spalier, pentru a avea eficiență maximă. Sunt preferați spalierii de lemn, compozit sau metal celor de beton. Spalierii din beton sunt mai agresivi față de scuturători și de elementele benzilor colectoare „cu solzi”, care se uzează mult mai rapid. Totodată, spalierii din beton prezintă un risc crescut de deterioare, ceea ce poate influența buna funcționare a mașinii de recoltat. Totuși, cu mai multă grijă, mașinile pot lucra și în podgorii cu spalieri de beton.

2

Sunt voci care consideră că la recoltarea mecanizată nu se poate obține aceeași calitate a strugurilor, ceea ce este departe de realitate, deoarece cu mașina se poate recolta atât ziua, cât și noaptea, eliminând nevoia desciorchinării la cramă și timpul pierdut pentru aceasta, se face sortarea boabelor de struguri recoltând prin reglarea corectă a frecvenței și amplitudinii scuturării doar boabele coapte și sănătoase, ajunse la maturitate, iar cele verzi sau bolnave rămânând pe ciorchine pe butucii din vie. De asemenea, pierderile sunt foarte mici.

Gregoire vine în ajutorul viticultorilor cu o ofertă largă de combine de recoltat struguri

După demonstrațiile efectuate cu combinele Gregoire pentru recoltat struguri, concretizate prin achiziția de combine Gregoire de către unii dintre cei mai mari și mai exigenți viticultori din România, în ultimii ani am extins oferta, introducând, pe lângă mașinile existente autopropulsate și tractate, încă trei modele noi de combine autopropulsate pentru recoltat struguri Gregoire, GL6.4, GL7.4 și GL8.6, care se bucură de recunoaștere internațională, materializată printr-o serie de premii obținute la târgurile de specialitate.

Mașinile păstrează elementele cunoscute și care deja și-au arătat eficiența și fiabilitatea la celelalte combine autopropulsate realizate de Gregoire în cei aproape 50 de ani de experiență, însă vin cu îmbunătățiri: un nou motor Deutz cu poluare redusă (TIER V) și cu putere mărită, bene din inox cu capacitate mărită la 2.000 litri fiecare (la GL6.4 standard 1.800 litri și opțional 2.000 litri), gresare centralizată, platformă și sistem pentru spălare, reglare automată a distanței între scuturători în funcție de grosimea stratului vegetal, orizontalizarea automată pe teren înclinat, sistem de ghidare și monitorizare, sistem de cartare a recoltei, noul echipament pentru curățarea suplimentară a recoltei, EasyClean, mai simplu și cu eficiență de peste 99,8% boabe curate etc.

Avantajele față de alte mărci de combine de struguri fac din mașinile Gregoire preferatele celor mai mulți viticultori.

Principalele avantaje sunt:

  • cabina montată central deasupra rândului de viță-de-vie, care dă posibilitatea urmăririi perfecte a rândului;

  • cabina presurizată, spațioasă, confortabilă, cu suprafața vitrată mare, aer condiționat, computer de bord, joystick, cameră de monitorizare etc;

  • capul de recoltare cu pendul dublu, cu silentblocuri și cu așezare automată pe verticală;

  • senzori pentru menținerea corectă pe rând a mașinii;

  • sistemul de montare/demontare rapidă a scuturătorilor și forma specială a acestora, care asigură o scuturare perfectă a boabelor, chiar și în zona spalierilor;

  • sistemul cu reglare pneumatică a rigidității benzii „cu solzi” de colectare a boabelor, care permite reglarea forței cu care aceștia ating butucii de viță, aceasta fiind cel mai puțin agresivă față de butucii de viță-de-vie din industrie;

  • două benzi transportoare pentru boabele de struguri, cu posibilitatea reglării turației în funcție de viteza de lucru și de recoltă;

  • două extractoare verticale de coarde în partea de jos a benzilor colectoare (cu solzi), în apropierea celor două ventilatoare inferioare;

  • traseul în formă de „O” al benzilor transportoare ale boabelor de struguri, care asigură respect față de struguri, fără mișcare relativă între boabe și benzi (care ar favoriza producerea unei cantități de suc) și forma paletelor benzii care permite trecerea aerului pe sub struguri și curățarea foarte bună a boabelor de struguri de resturi vegetale;

  • antrenarea benzilor transportoare cu curea, care, în comparație cu acționarea cu lanț, permite o anumită alunecare în caz de blocare a benzii, evitând ruperea acesteia. Este prevăzută o alarmă pentru turație redusă și posibilitatea de reversare a sensului de rotație;

  • sistemul simplu de curățare suplimentară Easy Clean (brevet Gregoire), cu foarte puține organe în mișcare, eficient, fiabil și ușor de întreținut;

  • platforma pentru curățare, spălare și întreținere;

  • sistemul de monitorizare și reglare a parametrilor de lucru, camera video pentru urmărirea proceselor în capul de recoltare și în bene;

  • sistemul flex speed, de reducere a frecvenței și amplitudinii scuturătorilor în dreptul spalierilor;

  • opțional, magneți pentru extragerea resturilor metalice care ar putea ajunge în bene;

  • sistemul automat de urmărire a configurației terenului;

  • gresare centralizată.

3

Motorul Deutz, prietenos cu mediul, turbo cu intercooler și cu catalizator SCR,  respectă norma de poluare Stage V, este răcit cu lichid, beneficiază de adaptarea automată a regimului de lucru în funcție de sarcină. În modul ECO, mai puțin gurmand cu combustibilul, motorul rulează în regim optim în funcție de sarcină, mașina beneficiind de un regulator de viteză de lucru și de o transmisie hidrostatică pe toate cele patru roți motrice, cu motoreductoare. Viteza maximă de transport de 25 km/h se obține la numai 1650 rpm. Rezervorul de motorină are capacitatea de 260 l, iar cel de AdBlue, de 20 l.

Mașina de recoltat struguri Gregoire GL8.6 este dotată cu un motor în 6 cilindri de 190 CP, modelele GL8.4 și GL7.4 în 4 cilindri de 156 CP și modelul GL6.4 cu un motor în 4 cilindri de 143 CP, care și-au arătat eficiența și în podgoriile din România. Acestea au benele cu descărcare în spate.

Aceleași motoare sunt folosite și pe cele două modele cu benă centrală cu descărcare laterală, GX8.4 și GX 8.6, cu capacitatea benei de 3200 l la versiunea cu Easyclean și 3500 l la versiunea cu ventilatoare superioare și pe un model mai mare GX9.6 cu două bene laterale de 2200 l, cu distanța între benzi de 750 mm, lungimea benzilor de colectare (a tunelului) 3300 mm, cu 10 perechi de scuturători standard și cu tub cu înălțimea de descărcare 3100 mm.

Distanța minimă între rânduri este de 1,6 m la GL6.4 și 1,7 m la celelalte.

Important este că raza de întoarcere este foarte redusă, sub 4 m (la GL6.4 chiar sub 3,8 m), asigurând o manevrabilitate foarte bună și în podgoriile cu spații reduse la capăt de rând.

Pentru plantații mai mici, rămân în continuare disponibile modelele tractate G320 și G Prima. În acest fel, Gregoire poate oferi mașina potrivită pentru orice tip și dimensiune de fermă viticolă. 

Recoltarea mecanizată este nu doar o soluție de moment, ci este una necesară și de viitor, putând asigura un flux continuu de struguri la cramă, productivitate mare, înlocuind 100-150 de oameni.

Cabina

Cabina, montată central ca și la celelalte mașini Gregoire, are dimensiunea și caracteristicile identice la întreaga gamă GL, asigurând o vizibilitate excelentă asupra rândului de recoltat, a fiecărui butuc de viță-de-vie și pentru urmărirea întregului proces de recoltare.

Comenzile și reglajele mașinii se fac din cabină prin intermediul unui computer de bord foarte prietenos. Acesta, ca și un monitor pentru camerele de supraveghere a funcționării montate în capul de recoltare și în benele de colectare a strugurilor, face parte din dotările standard. Cu ajutorul calculatorului se pot regla și urmări înclinarea mașinii, viteza de croazieră și parametrii de lucru: distanța între scuturători, frecvența și amplitudinea scuturătorilor, viteza benzilor de transport a boabelor de struguri în bene, regimurile de funcționare a motorului etc. Funcțiile de deplasare în trei moduri, manual, semiautomat și automat, se gestionează cu ajutorul unui joystick.

4

Capul de recoltare

În ceea ce privește funcționarea în modul de recoltare, Gregoire a aplicat tehnologiile deja verificate, cum ar fi capul de recoltare pendular care se așază automat după verticala locului și este suspendat pe 8 silentblocuri, prevăzut standard cu 7 perechi de scuturători tip ARC 2 cu fixare rapidă și reglare pe înălțime. Mașina are posibilitatea de a recolta și strugurii aflați la mai puțin de 15 cm deasupra solului, dar și în vii înalte, garda la sol ajungând până la 2,55 m.

Lățimea tunelului de recoltare de 650 mm permite intrarea operatorului la nevoie și asigură un flux optim al boabelor de struguri către cele două benzi de 320 mm care transportă boabele în bene. Acestea sunt montate pe niște fulii de 35 cm diametru, cu turație redusă, care asigură protecția benzilor și respect față de boabele de struguri. Colectarea și dirijarea boabelor spre benzile transportoare se face cu ajutorul a două benzi înclinate, „cu solzi”, care creează un tunel cu lungimea de 2,4 m la GL6 si 2,6 m la celelalte modele. Ele sunt prevăzute cu un sistem pneumatic de reglare a agresivității, asigurând o protecție deosebită a butucilor de viță-de-vie, fiind soluția tehnică cea mai puțin agresivă față de plante dintre toate mașinile existente pe piață. Curățarea preliminară a boabelor de frunze și resturi de coarde se face cu două ventilatoare montate în partea de jos a mașinii (opțional se pot folosi și două în partea superioară) și cu două extractoare verticale de coarde. Pentru o curățare perfectă a boabelor, mașina are, ca și la celelalte modele, opțiunea Easy Clean, cu mișcare de oscilație, obținându-se un grad de curățare de 99,8% a boabelor de struguri.

Doi senzori montați la intrarea în sistemul de recoltare propriu-zis dau informații operatorului dacă mașina este bine centrată pe rând în raport cu vegetația, prin afișare pe o bară cu LED-uri.

Corecția poziției mașinii pe pantă se face semiautomat (opțional, complet automat) și este, ca și la celelalte mașini autopropulsate Gregoire, de 600 mm (28%) pe direcția stânga/dreapta.

Întreținerea mașinii

Curățarea mașinii și spălarea zilnică se fac cu ușurință de pe o platformă funcțională, iar punctele de gresare sunt grupate în locuri ușor accesibile. La fel, accesul la toate punctele de verificare zilnică și pentru schimburile de ulei și filtre este foarte ușor.

Lumini

Combina este adaptată și pentru lucrul noaptea. Luminile cu LED de 18000 lumeni asigură vizibilitate excelentă. Astfel, se pot recolta în condiții optime și soiurile sensibile la temperatură.

5

Extinderea perioadei de utilizare

Pentru a mări perioada de utilizare a combinelor pentru recoltat struguri Gregoire sunt disponibile trei echipamente de stropit: Multiflow Progress și Multiflow Quatro pe 4 rânduri și Ecoprotect L3 pe 3 rânduri.

Ecoprotect este o mașină de stropit cu recuperarea surplusului de soluție, care asigură o lucrare de calitate, chiar când bate vântul, cu evitarea derivei, protejând mediul și realizând o economie substanțială de chimicale și de lichid. Două panouri montate de o parte și de alta a fiecărui rând de viță-de-vie asigură o incintă etanșă în care se pulverizează soluția, acoperind foarte bine vița-de-vie, iar surplusul de soluție se prelinge pe pereții panourilor și se transferă în rezervor. Economia de lichid și chimicale este substanțială, pentru că toată soluția este pulverizată acolo unde trebuie, iar restul se recuperează.

Principalele avantaje ale acestui echipament sunt:

  • realizarea unui tratament de foarte bună calitate și la momentul optim, fără a ține cont de condițiile de vreme;
  • eliminarea derivei prin crearea unei incinte etanșe (lateral, în spate, în partea de jos și de sus a panourilor), care nu permite pierderea soluției în atmosferă;
  • economii importante de substanța activă în raport cu tratamentul convențional, în funcție de faza vegetativă în care se află cultura în momentul tratamentului, aplicarea unei cantități optime de substanță activă și recuperarea excesului de soluție și reducerea impactului pesticidelor asupra mediului, creșterea autonomiei mașinii de stropit prin reducerea cantității de lichid aplicat la hectar etc.;
  • suplețea panourilor de pulverizare, de doar 20 kg pe rând și flexibilitatea lor, elimină riscul de deteriorare la lovirea cu un corp solid, dur, oferind siguranță atât în transport, cât și în lucru;
  • reglarea automată a poziției de lucru prin setare pe computer a distanței între rânduri și a grosimii stratului vegetal al viței-de-vie; prin apăsarea unui singur buton de pe maneta multifuncțională panourile se așază singure în poziția de lucru corespunzătoare;
  • urmărirea topografiei terenului și păstrarea poziției față de sol, prin utilizarea unor senzori cu ultrasunete care măsoară distanța de la rampă până la sol;
  • ușurința exploatării: pregătirea soluției se face de la sol datorită unei cuve speciale prevăzute și cu posibilitatea de spălare a recipientelor cu soluție; gresare centralizată pentru ușurința întreținerilor; acces ușor la filtre;
  • posibilitatea de reglare a debitului de aer pe fiecare rând;
  • protecția tijelor cilindrilor hidraulici pentru creșterea duratei de viață a acestora etc.

Pe lângă alte modele, combinele de recoltare struguri Gregoire GL7 și GL8, care lucrează deja și în ferme din România, sunt apreciate pentru cabina centrală, grija față de butucii de viță-de-vie, fiabilitate, calitatea boabelor, gradul de curățare, productivitate, consum de combustibil, ușurința în exploatare, costurile totale ale lucrării și fac din combinele de recoltat struguri Gregoire utilaje indispensabile, cu avantaje incomparabile cu recoltarea manuală.

Pentru a asigura funcționarea sigură, reducerea timpilor morți, service și piese de schimb originale, consultanță și vânzări, NHR Agropartners, importatorul oficial Gregoire în România, are specialiști pregătiți și piese de schimb în toate filialele sale din țară si vă poate oferi toate detaliile de care aveți nevoie.

Articol scris de: DR. ING. FLORIN NEACȘU, DIRECTOR GENERAL ADJUNCT NHR AGROPARTNERS

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

La sfârșitul lunii iulie, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a lansat primele sesiuni din acest an disponibile prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 (PNDR 2020). Mai jos, calendarul estimativ publicat de AFIR pentru lansarea sesiunilor de depunere a proiectelor aferente anului 2021.

Până în prezent, sunt lansate două măsuri, respectiv cea pentru asigurarea producției agricole și cea destinată grupurilor de producători.

Submăsura 17.1 „Prime de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor” este funcționlă în perioada 28 iulie – 31 octombrie 2021, având o alocare financiară disponibilă de 31,2 milioane euro, cu sprijin nerambursabil de 70%.

Depunerea cererilor de finanțare pentru sectorul vegetal – cultura de toamnă 2020, cultura de primăvară 2021 și sectorul zootehnic (pentru polițele de asigurare încheiate în anul 2021) se realizează continuu, până la epuizarea fondurilor.

Submăsura 9.1 „Înființarea grupurilor de producători în sectorul agricol” este funcțională în perioada 29 iulie – 29 octombrie 2021, având o alocare financiară disponibilă de 6,7 milioane euro.

Pot obține finanțare grupurile de producători din sectorul agricol care sunt recunoscute oficial de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) înainte de solicitarea sprijinului, conform prevederilor legislaţiei naţionale în vigoare. De asemenea, sunt eligibile și grupurile de producători care au obținut recunoaștere atât pentru produse și/sau grupe de produse sprijinite prin submăsura 9.1, cât și pentru produse și/sau grupe de produse sprijinite prin submăsura 9.1a. În acest caz, sprijinul se va acorda pe baza valorii producției comercializate (VPC) aferente produselor/grupelor de produse sprijinite prin submăsura 9.1.

Cheltuielile eligibile sunt cele rezultate din înființarea și funcționarea grupurilor de producători din sectorul agricol, prevăzute în planul de afaceri, necesare pentru atingerea obiectivelor propuse.

Sprijinul public nerambursabil acordat este de 100% și nu poate să depășească 10% din valoarea producției comercializate (VPC) în primii 5 ani de la recunoaștere. Suma maximă acordată este de 100.000/an.

Sprijinul se va plăti sub forma unui ajutor forfetar degresiv, în tranșe anuale, pe o perioadă care nu poate depăși cinci ani de la data la care grupul de producători a fost recunoscut, astfel: Anul I - 10%, Anul II - 8%,·Anul III - 6%, Anul IV - 5%, Anul V - 4%.

afir

Abonamente Revista Femierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Pe 4 august 2021 are loc, la Symphony by the lake din Șelimbăr – Sibiu, „Romanian Beef Master by Radu Zărnescu”, competiție care va stabili titlul de cea mai bună echipă de bucătari români specializați în prepararea cărnii de vită.

8

2

Evenimentul reunește bucătari cu experiență în gătirea cărnii de vită, iar jurații vor evalua prestația culinară unică: gătirea cărnii de vită produsă în România.

Într-o atmosferă de sărbătoare, iubitorii de carne de vită, gurmanzii și iubitorii de experiențe culinare sunt invitați la degustări în cadrul unor show-uri incendiare în care bucătarii chefi vor arăta diferite tehnici de gătire a cărnii de vită românești. Rețete inedite din bucătăria modernă, piese diferite din carcasa de vită vor fi gătite, folosindu-se grill-uri moderne (GreenEgg, asado), afumătoare, cuptoare și plite, dar și tehnici sous vide, în tandoor, gulaș etc.

6

„Asistăm la un eveniment dedicat în exclusivitate cărnii de vită și vă provocăm să savurați carne de vită gătită în toate felurile, delicatese din toate colțurile lumii, o explozie de arome și culori un adevărat spectacol gastronomic, unic în România, cum nu ați mai văzut”, transmit organizatorii, Eurotoques și Asociația ACEEA (partener al evenimentului).

3

Personalități din sectorul agroalimentar, specialiști și furnizori vor participa la eveniment în calitate de speakeri și vor pune la dispoziția participanților experiența și know-how-ul lor pentru a dezvolta piața autohtonă.

„Vreme frumoasă, iarbă verde, locație de vis și multe delicii culinare, aceasta este rețeta perfectă pentru o zi de vară reușită. Haideți să vă răsfățați la un festin gastronomic cu preparate delicioase pregătite de maeștri bucătari ce vor încinge grătarele de la primele ore ale zilei. Intrarea este liberă”, ne îmbie organizatorii primului eveniment gastronomic în care se gătește exclusiv carne de vită produsă în România.

4

7

5

Programul evenimentului

Competiție culinară profesională pentru Chefi avansați

18 concurenți, 18 jurați, 1 categorie de concurs, 1 farfurie, 1 trofeu! Întrecerea culinară va fi împărțită pe mai multe etape și categorii de concurs, iar concurenții gătesc aceeași grupă musculară de la o carcasă de vită.

Program pentru publicul spectator:

  • Degustări de carne de vită produsă în România, gătită în diferite moduri

  • Teste practice pe diverse instrumente și utilaje de gătit

  • Asocierea cărnii de vită cu diverse ingrediente, sosuri și băuturi

  • Pregătirea coastelor de vită în mai multe moduri tehnice

  • Live Cooking Show cu Chefi specializați în carnea de vită, sesiuni practice de plate-ing

  • Prezentări de echipamente profesionale: Smoker american, Mibrasa (cuptor și grill pe bază de cărbuni), Green Egg, Tandoor, Aparate Sous Vide

  • Discuții despre: creșterea vitelor în fermele din România, gătirea corectă a cărnii de vită, procese de măcelărie

vita

Odată cu comunicarea oficială a Comisiei Europene către Parlamentul European din data de 20 mai 2020, prin care se făcea publică strategia dorită a se implementa și cunoscută sub numele de ,,Farm to Fork”, s-au lansat și câteva obiective ambițioase privind modularea tehnologiilor agricole, iar unul dintre acestea este reducerea consumului de pesticide cu 50% până în anul 2030.

În altă ordine de idei, a apărut și opinia, din ce în ce mai puternic și mai larg manifestată în rândul fermierilor și organizațiilor profesionale ale acestora, că această dorință (cel puțin în prezent) va afecta în mod fundamental competitivitatea și durabilitatea fermelor europene în raport cu cele din alte țări, mai ales cele din America.

Toată această formulare se regăsește, mai exact, într-o mică alocare de spațiu din cadrul comunicării, unde se arată: ,,Comisia va lua măsuri suplimentare pentru a reduce cu 50 % nivelul general de utilizare și de risc al pesticidelor chimice, precum și pentru a reduce cu 50 % utilizarea de pesticide mai periculoase, până în 2030. Pentru a deschide calea către alternative și pentru a menține veniturile fermierilor, Comisia va lua o serie de măsuri.” (Comunicarea Comisiei către Parlamentul European din 20.05.2020).

Dar, din păcate, așa cum este obiceiul birocratic al funcționarilor europeni, atunci când nu este foarte clar cum se dorește a se face un lucru sau nu se cunoaște exact tipul de răspuns, sau intensitatea acestuia din partea celor care vor trebui să implementeze măsura, se merge pe un sistem de a ,,se arunca năvodul” pentru a se vedea ce se întâmplă ulterior, modalitate aplicată și în acest caz. Spun acest lucru deoarece în mod oficial nu există încă nicio comunicare publică cum se va implementa măsura și care vor fi procedurile, dar voi reveni mai jos la aceste aspecte.

Am arătat, cu altă ocazie, că la fel cred că se întâmplă și în cazul dorinței Comisiei de a se ajunge ca 25% din suprafața agricolă europeană să fie cultivată ecologic sau nivelul de folosire a îngrășămintelor chimice să scadă cu 40%, obiective de apreciat și de dorit a fi implementate în condițiile schimbărilor climatice globale, dar care cred că vor fi fără finalitate, dacă nu se vor implementa la nivel global, nu doar european, aspect care nu este chiar simplu de realizat.

Dar astăzi mi-am propus să discutăm niște cifre simple, referitoare la consumul de pesticide raportate la terenul agricol (include teren arabil, teren cultivat cu vii, legume, livezi, etc. și pășunile, și fânețele), cifre care sunt prelucrate după informațiile oficiale din FAOSTAT și au în vedere perioada 1990-2018, deci aproape 30 de ani.

Pentru a putea face niște comparații cât mai sugestive, am făcut 4 grupe de țări, una a celor cu tehnologii ,,libere”, adică unde se folosesc pe scară largă inclusiv tehnologiile OMG (modificate genetic), și am în vedere Argentina, Brazilia și SUA.

A doua grupă este reprezentată de forțele agricole din vestul Europei și mă refer la Franța, Germania și Belgia, apoi, a treia grupă, un număr de țări din centrul și estul Europei comunitare, și am avut în vedere Austria, Ungaria, Bulgaria și România, și ultimul grup este cel al țărilor care sunt deja forțe agricole din punctul de vedere al producțiilor totale de produse agricole, nu și al tehnologiilor (încă), sau mai exact al randamentelor la hectar, și aici am avut în vedere Rusia și Ucraina.

Cifrele prezentate se referă la kilograme de substanță activă, așa cum este clasificarea FAO, fără a se preciza alte date sau forme de comparație, deci pot apărea aici anumite nuanțe, cum ar fi folosirea pesticidelor sulfonilureice, caracterizate prin aplicarea de doze foarte mici, de până în 100 gr de produs comercial/ha, ceea ce în mod normal influențează consumul raportat la hectar, dar acestea sunt datele.

Tabel nr. 1

tabel 1

Analizând datele din tabelul nr. 1, vom observa în cazul Argentinei și al Braziliei o creștere a consumului de pesticide între anii 1990-2010, cu peste 750%, adică asta arată că aceste țări au parcurs o fază de dezvoltare puternică a agriculturii și având un vârf al consumului în anul 2010, după care a urmat o relativă plafonare a consumului de pesticide.

Această creștere a consumului s-a înregistrat inclusiv între anii 2000 și 2005, perioadă de introducere și dezvoltare a culturilor modificate genetic, în special la soia și porumb, care, contrar multor opinii, nu au adus o reducere a consumului de pesticide, în condițiile în care de exemplu cultura de soia modificată genetic a ajuns să reprezinte peste 20% din suprafețele totale de cultură din Argentina sau Brazilia.

În comparație, se poate vedea maturitatea agriculturii americane, care între 1990 și 2018 are variații extrem de mici ale consumului total de pesticide, chiar și în perioada ulterioară dezvoltării culturilor modificate genetic, aspect care pentru mulți poate constitui o surpriză, în sensul că o agricultură destul de ,,hulită” din punctul de vedere al protecției mediului are alte realități în raport cu percepțiile noastre.

Dacă trecem Atlanticul, vom constata în vestul Europei că în cazul țărilor precum Franța, Germania și Belgia, realitățile se schimbă, iar consumul de pesticide apare mult mai ridicat, cu vârful de consum în cazul Belgiei, unde consumul este în jurul a 5 kg substanță activă/ha teren agricol.

În plus, în ultimii ani tendințele în cazul acestor țări (Franța, Germania și Belgia) nu sunt clar manifestate și nu se poate afirma că are loc cu adevărat o reducere a acestui consum în vreuna din cele 3 țări menționate, cu toate presiunile de mediu existente în societate.

Dacă comparăm țările din vestul Europei cu cele din America, am considera la prima vedere cum consumul de pesticide este clar mai mare în cazul țărilor europene, dar vom vedea mai jos că realitatea trebuie analizată luând în calcul și un alt factor extrem de important, respectiv ponderea suprafeței arabile din total suprafață agricolă.

Analizând țările din centrul și estul Europei, vom constata în cazul Austriei că în ultimii doi-trei ani a înregistrat o creștere accelerată a consumului de pesticide, cu peste 35%, fapt dat de suprafețele însemnate de rapiță, unde consumul de pesticide este ridicat, iar interzicerea neonicotinoidelor pare a influența în mod semnificativ creșterea consumului de insecticide (vom reveni cu un articol pe această temă).

Nu trebuie să uităm că asistăm la această creștere în condițiile în care Austria este și campioana europeană a suprafețelor lucrate ecologic și care reprezintă 25% din suprafața agricolă, dar impactul este neglijabil asupra consumului de pesticide, fiindcă suprafețele ecologice sunt reprezentate de pășuni alpine care oricum aveau un consum mic de pesticide și în agricultura convențională.

Apoi, dacă mergem mai departe, vom constata în cazul Ungariei că a existat o tranziție  de la agricultura de stat a anilor `90 la noua agricultură privată pe baze capitaliste, care s-a manifestat ca principiu în cazul tuturor țărilor foste comuniste și, normal, a influențat și consumul de pesticide în agricultură.

Diferența este dată de faptul că în cazul Ungariei s-a atins cel mai scăzut consum de pesticide în jurul anului 2000, după care a avut loc o creștere accelerată a acestuia, urmată de o stabilizare relativă în cazul ultimilor 20 de ani, ceea ce se coroborează cu nivelul atins de agricultura ungară, unde tehnologia se aplică mult mai uniform între exploatațiile mici și mari.

Surprinzător, Bulgaria se aseamănă din acest punct de vedere destul de mult cu Ungaria, cu mențiunea că acum consumul de pesticide este mult mai mare decât cel moștenit din perioada comunistă, iar vecinii de la sud de Dunăre au turat motoarele de dezvoltare a sectorului agricol cu mult mai mult decât în cazul României.

Amintind de România, este de menționat că nu am reușit la acest moment, la 30 de ani de la Revoluție, să atingem măcar 40% din consumul de pesticide de atunci și asta nu datorită aplicării unor tehnologii de top, ci doar datorită incompetenței politice de a gestiona acest sector și unde tot felul de neaveniți au ocupat scaunele de demnitari, nereușind să pună bazele agriculturii pe fundații serioase, astfel încât pe mai mult de jumătate din suprafața agricolă a țării tehnologiile aplicate sunt de-a dreptul rudimentare.

Totuși, putem fi ,,mândri” că nu suntem singura țară incapabilă de evoluție în domeniul agricol și o situație asemănătoare este și în Ucraina, unde, la fel ca și la noi, abia au atins 50% din consumul de pesticide din anii ‘90. La acest tandem de țări se adaugă Rusia, care prost a lucrat și lucrează în continuare terenul agricol, dar, timid, se manifestă o tendință de creștere a acestui consum de pesticide. În cazul Rusiei și în cel al Ucrainei, doar volumul producțiilor este impresionant, nicidecum gradul de intensivizare a producției, situație cu care ne mândrim și noi că suntem mari și tari, dar doar ca volum al producțiilor de porumb, grâu sau floarea-soarelui, nu și ca randamente la hectar, adică, cum era o vorbă, mușchi are, cap ce-i mai trebuie.

Un alt aspect de care s-a ținut seama în analiză (așa cum am menționat și mai sus) este ponderea terenului arabil din total teren agricol, indicator care va permite o analiză mai obiectivă a comparațiilor între consumurile țărilor din America cu cele din Europa, de exemplu.

Importanța acestui indicator apare din faptul că în cazul țărilor din America, ponderea terenului arabil din total teren agricol  este mică, cum ar fi în Argentina, de circa 23%, în Brazilia, de 26%, iar în cazul SUA ponderea este medie, adică de circa 44%. Adică, mai simplu spus, acest indicator arată că în principal restul terenului agricol este folosit pentru creșterea animalelor prin pășunat, unde consumul de pesticide este foarte redus și apoi mai poate fi folosit într-o mai mică măsură pentru alt fel de culturi, cum sunt livezile, viile sau terenurile pentru legumicultură.

O altă observație contrară miturilor frecvente este reprezentată de faptul că suprafața agricolă totală în Argentina și Brazilia a crescut în ultimii 30 de ani cu cifre între 3 și 6%, adică foarte mici la orizontul de timp, cu toate că defrișările din Amazonia sunt puse în cârca agriculturii (repet, cifrele sunt de la FAOSTAT), dar nu cred că pe drept, după aceste date.

Dacă ne întoarcem în Europa, prin comparație, ponderea terenului arabil din total teren agricol în cazul unor țări cum sunt Franța, Germania sau Belgia oscilează între 62 și 70%, la care se adaugă suprafețe intensiv lucrate, cum sunt plantațiile de pomi, vii, sau legume și unde consumul de pesticide este accentuat datorită numărului mare de tratamente și care influențează semnificativ consumul total de pesticide.

Tabel nr. 2

tabel 2

În cazul în care consumurile de pesticide le-am raporta doar la terenurile arabile (cum se vede în tabelul nr. 2), constatăm că diferențele între consumurile totale de pesticide la țările din America de Sud și Nord comparativ cu Europa de Vest se schimbă, în sensul că în Argentina și Brazilia consumul de pesticide pe hectarul de teren arabil este mai mare decât în Franța sau Germania, cu toate că în cazul primelor țări culturile modificate genetic ocupă ponderi foarte importante.

Campionii consumului de pesticide în situația noastră rămân fermierii belgieni, în timp ce chiar și cu acest indicator luat în calcul,  consumul agriculturii americane este la nivelul agriculturii din Ungaria sau Austria, asta pentru că intensivizarea culturilor de cereale păioase (de exemplu) nu este stimulată, iar producțiile sunt la nivelul a 3.500 kg/ha, comparativ cu medii de peste 7.000 kg/ha în țări ca Franța, Germania sau Belgia, aspect care se întâlnește și la alte culturi.

Fără a avea pretenția adevărului absolut, cred că aceste prime cifre merită atenție măcar prin faptul că ridică niște semne de întrebare în raport cu eficiența culturilor modificate genetic asupra reducerii consumului de pesticide, fără a se discuta de sistemele tehnologice globale. Nu vorbim aici de eficiența economică și nici de ușurința aplicării acestor tehnologii, unde realitatea poate și este alta, dar din punctul de vedere al dorinței de mediu a Comisiei europene lucrurile sunt discutabile și cred că trebuie făcută o analiză mai profundă a implicațiilor.

Un alt aspect este că la acest moment agricultura americană pare a fi cea mai echilibrată  din punctul de vedere al acestui consum și cred că au găsit un echilibru între tehnologiile convenționale, sistemele de cultură a plantelor OMG și au început și dezvoltarea suprafețelor ecologice. Statul a înțeles că anumite culturi mai bine le subvenționează decât să le dezvolte productivitatea în dauna unor costuri de mediu și am arătat mai devreme situația culturii de grâu.

Fără a continua dezvoltarea subiectului în acest material care este limitat ca spațiu, îmi pun totuși întrebarea cum se va reduce consumul de pesticide în Europa comunitară? Doar prin simpla reducere cu 50% atât la cei care aplică peste 8 kg substanță activă la hectar, cât și la cei care abia aplică un kg la hectar, cum este cazul României? Care vor fi criteriile de raportare și comparație între agriculturile mature din vestul Europei cu cele în curs de formare din est? Sau cum vom rezista în fața competiției unor țări ca Brazilia și Argentina, care au și consumuri ridicate de pesticide, dar utilizează și culturi modificate genetic? Își va permite Europa să reducă productivitatea la culturi de genul cerealelor păioase, al rapiței sau al sfeclei de zahăr, care au un consum foarte ridicat de pesticide, doar pentru a-și îndeplini ambițiile de mediu, care nu sunt foarte clar și hotărât asumate de alte țări mari producătoare în agricultură?

România ca să își atingă potențialul agricol se estimează că ar trebui să aibă un nivel de consum ca Franța sau Germania, ceea ce ar însemna să înregistrăm o creștere de peste patru ori față de consumul actual, dar oare când ar fi posibil acest lucru, în condițiile în care mai adunăm lucerna cu furca sau săpăm manual porumbul?

Deocamdată, noi, cei mulți care activăm în domeniul agriculturii, nu știm nici ce se dorește și nici cum se dorește, dar, din păcate, nici nu are cine să întrebe aceste lucruri. Poate se va înțelege odată că nu fermierul mic sau mare este problema, ci cine îi ajută și pe unii, și pe alții. În cazul nostru, toți se ajută singuri, cum pot, fiindcă nu are cine altcineva.

Articol scris de: DR. ING. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ

Publicat în Revista Fermierului, ediția print – iulie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Cercetarea agricolă românească încă dă roade. Fie că-i de stat ori privată, cercetarea nu stă pe loc și aduce în ferme produse și tehnologii adecvate și adaptate la condițiile zilelor noastre. Un astfel de produs vă prezentăm în rândurile ce urmează, un soi de grâu românesc – PG 102, mândria fostului ministru al Agriculturii Stelian Fuia.

site prelucrat

Omologat în 2015, PG 102 este astăzi recunoscut ca unul dintre cele mai productive soiuri românești de grâu, cu producții constante de 9 - 10,5 tone la hectar. Sunt, însă, țări în care producția a depășit 11 tone/ha. De pildă, în Polonia, unde perioada de vegetație este mai lungă, fermierii polonezi recoltând grâul între 20 iulie și 1 august, soiul PG 102 a dat o producție de 11,2 tone/ha. Anii trecuți, în țara noastră, fermele care au semănat PG 102 au obținut peste zece tone la hectar, iar în condiții dificile producția tot a depășit opt tone.

0020500 00 00.6000001

PG 102 este un soi de grâu semitimpuriu, aristat, cu o foarte bună capacitate de înfrățire atât toamna, cât și primăvara și cu o foarte bună rezistență la complexul de boli foliare și ale spicului, având o rezistență foarte bună la rugina galbenă.

Acest soi performant al companiei Peteka este produs în categoria biologică prebază. „Avem o rețea de parteneri în țară unde vindem prebază și uneori bază și mai departe partenerii noștri multiplică sămânța și vând fermelor categoriile bază și C1”, explică dr. ing. Stelian Fuia, care adaugă că Peteka la fel lucrează cu parteneri din Ungaria și Polonia, țări în care soiul românesc de grâu PG 102 are performanțe deosebite.

0020600 00 00.8600001

Distanță mai mare între rânduri și normă mai mică de semănat

Pe cercetătorul și fermierul Stelian Fuia l-am găsit recent la Fundulea (Călărași), într-unul din câmpurile semănate toamna trecută cu prebază din soiul PG 102, unde abia începuse recoltatul și în care producția de sămânță la hectar depășește nouă tone. Aici, a fost adoptată o tehnologie diferită de cea uzuală. Grâul a fost semănat la o distanță mai mare între rânduri și cu o normă mai mică de semănat. „Am semănat la 30 cm între rânduri și la 25 cm și cu o normă de 250 kg sămânță la hectar. Ne-am dorit să avem în jur de 350 de plante pe metrul pătrat, deoarece PG este un soi cu o foarte bună capacitate de înfrățire, ca să avem în jur de 800 de spice la recoltat, care asigură peste opt tone la hectar, în funcție de an, de condițiile anului agricol. Cu toate ploile și furtunile pe care le-am avut în zonă, grâul nu este căzut, pentru că fiind mai rar între rânduri și mai puține plante, ele au înfrățit mai bine, iar paiul este mult mai bine dezvoltat. Am aplicat și un stabilizator de creștere. Astfel, cultura arată foarte bine. Am aplicat azot lichid în trei faze, ultima aplicare fiind după înspicat, foarte important pentru a obține grâu de calitate, cu proteină și amidon”, arată dr. ing. Stelian Fuia.

DJI 011400 01 26.5870001

Prin urmare, tehnologia de semănat cu densitate mai mică și în rânduri rare a permis o înfrățire mai bună și o aerare mai bună a culturii, ceea ce a redus presiunea bolilor pe cultură și a îmbunătățit starea fitosanitară a culturii de grâu.

0021200 00 00.8600001

În încheiere, Stelian Fuia ne-a punctat că Peteka propune agricultorilor soluții inovatoare care conduc la optimizarea performanțelor în agribusiness.

DJI 011500 00 03.4700001

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html 

Pe 20 iulie 2021 s-a încheiat perioada de depunere a cererilor de înscriere în Programul pentru susținerea producției de legume în spații protejate. Potrivit Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), au fost depuse 14.239 de cereri pentru o suprafață solicitată de 1.532,28 hectare.

Cele mai multe cereri pentru ajutorul de minimis destinat legumelor în spații protejate au fost depuse de legumicultorii din județul Olt, respectiv 4.500 de cereri pentru 465,96 de hectare. Urmează județele Galați (3.153 de cereri pentru 342,93 ha), Dolj (1.485 cereri pentru 149,38 ha), Giurgiu (1.012 cereri pentru 111,34 hectare), Prahova (663 de cereri pentru 67,07 ha) și Buzău (660 de cereri pentru 87,11 ha). Județele cu cele mai puține cereri sunt: municipiul București, în care s-a înregistrat o cerere pentru 0,98 ha; Sibiu, cu 2 cereri pentru 0,2 ha, și Brașov, cu 3 cereri pentru 0,51 ha.

După etapa de primire a cererilor, APIA realizează controale administrative pentru toate cererile depuse.

Conform HG nr. 651/2021, pentru verificarea schemei de ajutor de minimis, după depunerea notificării cu 10 zile calendaristice înainte de începerea valorificării producției, APIA face verificări pe teren privind existența suprafețelor și a culturilor declarate, iar reprezentanții Direcțiilor Agricole Județene realizează evaluarea producției de legume înainte de recoltare.

Valorificarea producției se realizează în perioada 2 noiembrie – 2 decembrie 2021, iar documentele care atestă valorificarea producției și registrul de evidență a tratamentelor vizat de către autoritatea fitosanitară vor fi depuse până la data de 3 decembrie 2021, inclusiv.

În urma controalelor pe teren realizate, datele se introduc în sistemul informatic al APIA și în funcție de datele operate și verificate în aplicația informatică, sistemul calculează automat pentru fiecare beneficiar:

  • suma la care are dreptul solicitantul având în vedere ajutoarele de minimis încasate;

  • suma cuvenită, cu respectarea principalelor condiții prevăzute de legislația în vigoare privind acordarea ajutoarelor de minimis.

Valoarea maximă în euro a sprijinului financiar de ajutor de minimis/cultură/1.000 mp/beneficiar este de 2.000 de euro și se acordă în lei, la cursul de schimb de 4,8725 lei, stabilit de către Banca Centrală Europeană, la data de 30 septembrie 2020.

Pentru că răspunsul e mai simplu, încep cu ce nu lipsește. Agricultura și satul românesc au, în mare parte, oameni harnici, care muncesc și-și investesc banii  pentru a dezvolta afacerile agricole și spațiul rural. Implicit, acești oameni contribuie la bunul mers al economiei naționale. Totuși, agricultura și satul românesc sunt invizibile pentru conducătorii țării, de mai bine de 30 de ani!

Și... ajung la lipsuri. Atât pentru agricultură, cât și pentru satul românesc, n-a existat și nu există o strategie. Nici pe termen scurt și nici pe termen mediu ori pe termen lung. Însă ca să faci strategii trebuie să-ți propui niște obiective. Tot caut în memorie și-mi amintesc doar obiectivele pe care și le propun politicienii în fiecare campanie electorală. Trec alegerile, obiectivele sunt uitate, la fel agricultura, la fel satul, nu mai există nici fermierul, nici țăranul, după ce ei, politicienii, se văd cu frâiele țării în mâini.

Haos. Ăsta nu lipsește. Circulă de mult timp acest banc: „- Ce este haosul?, întreabă un ascultător la Radio Erevan. – Nu dăm răspunsuri la întrebări din agricultură.”

Întregul sector agroalimentar românesc este caracterizat de haos. De ce? Pentru că îi lipsește legislația adecvată, pentru că legile sunt făcute pe genunchi, ceea ce duce la schimbarea lor de la o lună la alta. Or, se fac legi pentru care nu se mai dau norme de aplicare în veci, se fac așa, pentru a închide „gurile rele”. În aceeași situație este și spațiul rural, care, să nu uităm, înseamnă vreo 70% din teritoriul României. Și-mi vin acum în cap legile care vizează terenurile agricole, produsele românești în supermarketuri, camerele agricole, fondul mutual.

Oare, clasa politică are o imagine reală a agriculturii și a satului românesc? Nu, că dacă avea ochi pentru aceste bogății ale țării altfel ar fi arătat ele în 2021.

Finanțarea lipsește cu desăvârșire. Unii poate veți râde și-mi veți zice că agricultura și satul primesc bani. Așa e, de la statul român primesc, firimituri, nu bani. Că banii adevărați vin de la Bruxelles, iar la ăștia nu ajunge chiar toată lumea și nu sunt pentru toate nevoile. De unele necesități statul nostru ar trebui să aibă grijă, nu Europa, cea care se ocupă și de obiectivele noastre, că noi n-avem la conducerea țării oameni cu viziune, ci doar cu interese proprii.

Revin la strategie. Dacă o ai, atunci ajungi și la finanțare. Ar trebui să fie simplu, dar la noi e complicat pentru că există, din păcate asta nu lipsește, nepăsare. În „România lucrului bine făcut” e foarte multă nepăsare, „merge și așa”, „lasă-mă să te las”.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, o formă fără fond. Iar pe actualul șef al acestui minister nici nu știu cum să-l caracterizez. O fac zilnic agricultorii. Și nu-i face cinste, din păcate...

Adrian Oros s-a lăudat anul trecut, 2020 – un an de care nimeni nu vrea să-și mai amintească, cum ziceam, s-a lăudat cu miliardele de euro pe care le va da agricultorilor, satului, prin PNRR, planul acela național de redresare și reziliență făcut și el pe genunchi, că dacă era gândit nu ne-ar fi fost refuzat de mai-marii Comunității Europene. Atunci, ministrul era în campanie electorală. A trecut, au câștigat ai lui, s-au dus și banii.

Șeful Agriculturii și Dezvoltării Rurale ar trebui să se bată pentru fiecare bănuț pe care să-l aducă în domeniul de care răspunde în guvern, pentru fiecare act normativ de care sectorul pe care-l dirijează are nevoie, pentru tot ce ține de agricultură și dezvoltarea rurală. Ar trebui, așa arată normalitatea. Adrian Oros, în schimb, are grijă de partid și de propria imagine. Se îmbracă-n ie și se plimbă prin ferme. Lasă impresia, inclusiv la întâlnirile cu organizațiile profesionale, că a înțeles problemele, care continuă să rămână probleme. Între timp mai apar altele. Despăgubirile, irigațiile și multe altele au rămas la stadiul de promisiuni. Ca exemplu, nu a fost în stare să-și convingă colegii de guvern să aprobe în timp util ajutorul de minimis pentru legume în spații protejate, astfel încât să intre la subvenție mai multe legume. Asemenea exemple pot continua. Părerea mea e că îi place fotoliul de ministru și atât. Și nu e singurul căruia-i place un fotoliu de demnitar.

Am rămas fără banii din PNRR, ce se întâmplă cu Planul Național Strategic? Și pe la Bruxelles se plimbă Oros. Ați văzut creionat de dumnealui ceva privind noua Politică Agricolă Comună?

Planul Național Strategic pentru implementarea Politicii Agricole Comune 2021-2027 este prioritatea numărul unu pentru sectorul agroalimentar din România. Ministrul Adrian Oros trebuie să se așeze cu adevărat la masa discuțiilor cu organizațiile profesionale, să asculte, să învețe, să-și pună oamenii la treabă și țină seama de propunerile, nevoile, de tot ce au de zis cei care vin din teren, de la firul ierbii și coada vacii, că și datorită lor este unde este.

Dacă nu se poate concentra pe Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, atunci poate ar trebui să lase locul altcuiva. Ceea ce le recomand tuturor politicienilor care nu pricep că este în joc securitatea alimentară a românilor și lumea satului românesc.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, publicat în Revista Fermierului, ediția print - iulie 2021

Abonamente, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Vineri, 9 iulie 2021, inspectorii Agenției de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură (APIA) și cei ai instituțiilor de specialitate delegate demarează controlul la fața locului pentru cererile extrase în eșantionul de control aferent Campaniei 2021.

Eșantionul de control extras din baza de date APIA, aferent schemelor de plată pe suprafață, măsurilor de dezvoltare rurală, schemelor de ajutor din sectorul zootehnic și ecocondiționalitate din cererea unică de plată, conține un număr total de 55.844 de fermieri, pentru care se vor verifica respectarea normelor de ecocondiţionalitate, a cerințelor minime și specifice aferente schemelor de plată în sectorul vegetal şi în sectorul zootehnic.

La controlul pe teren prin metoda clasică intră 13.035 fermieri, alți 39.016 de fermieri vor fi controlați pe teren prin metoda teledetecţie și la controlul schemelor de ajutor din sectorul zootehnic intră 3.793 fermieri.

Suprafaţa totală controlată este de 1.319.383,3 ha, respectiv: pentru controlul pe teren prin metoda clasică – 748.797,54 ha și pentru controlul pe teren prin metoda teledetecţie – 570.585,76 ha.

APIA precizează că eșantionul de control aferent Campaniei 2021 este mai mic cu un număr de 649 de fermieri față de Campania 2020.

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură are obligația ca până la data de 15 octombrie 2021 să efectueze controlul la fața locului pentru cererile unice de plată eșantionate în acest scop, iar controlul aferent al unor obligații/cerințe specifice se va efectua, după caz, în iarna sau primăvara anului următor.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, aici: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html

Publicitate

ROMANIA AGRIMAX TERIS BENNER 2026

Banner_Revista_ferm_250x300

Banner Andermatt Insecticide 04 300x2050px

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

Banner_Profesional_agromedia_RF_300x250_px 

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

newsletter rf

Revista