Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM) a transmis un comunicat de presă în care își spune punctul de vedere referitor la adoptarea de către Parlamentul European a poziției sale referitoare la cadrul de politici de mediu pentru următorii cinci ani propus de către Comisia Europeană (Green Deal). „Membrii noștri înțeleg pe deplin responsabilitățile ce le revin în calitate de reprezentanți ai industriei. Industria de protecția plantelor va continua cercetările în domeniu pentru a se asigura că fermierii vor produce suficientă hrană, de calitate și sustenabilă”, se precizează în comunicatul AIPROM.
Industria de protecția plantelor a susținut întotdeauna o agricultură durabilă, dar productivă. „Suntem receptivi la apelurile pentru reducerea pesticidelor și suntem pregătiți pentru o dezbatere deschisă și constructivă asupra a ceea ce înseamnă aceasta cu adevărat. Realitatea este că fermierii au nevoie de soluții pentru a-și proteja culturile și pentru a hrăni o populație în creștere. Trebuie să ne amintim că 26%-40% din randamentul culturilor la nivel global anual se pierde din cauza bolilor și a dăunătorilor. Industria de protecția plantelor din România va continua să promoveze bune practici agricole, asigurându-se că pesticidele de origine chimică sau naturală sunt utilizate de fermieri într-un mod sigur și responsabil, în conformitate cu Directiva de Utilizare Durabilă.
De asemenea, vom continua să organizăm instruiri pentru fermieri la nivel național prin care îi încurajăm să poarte echipamente individuale de protecție adecvate, utilizarea celui mai recent standard de duze cu derivă scăzută și colectarea ambalajelor goale de pesticide pentru a spori și mai mult nivelul de protecție pentru sănătatea oamenilor și a mediului”, se arată în documentul transmis presei de AIPROM.
În colaborare cu parteneri locali, Asociația Industriei de Protecția Plantelor promovează și diseminează cele mai bune practici de gestionare pentru a reduce la minimum pierderile de pesticide în sursele de apă și pentru a reduce impactul asupra biodiversității. Totodată, membrii AIPROM continuă să investească în cele mai recente soluții de protecția culturilor, cum ar fi alternativele non-chimice de origine naturală, ajutând fermierii mici și mari să rămână competitivi, producând în același timp alimente într-un mod ecologic. „În parteneriat cu autoritățile competente, prin intermediul Planului Național de Acțiune, ne concentrăm toate eforturile pe reducerea riscurilor referitoare la utilizarea pesticidelor pentru sănătatea umană și a mediului, prin stabilirea unor indicatori de risc complementari la nivel național armonizați la indicatorii de risc din Uniunea Europeană”, susține AIPROM.
Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Chinezii au descoperit ia românească. Le-a plăcut atât de mult, încât au început să o confecționeze. Problema nu ar fi atât de mare dacă iile made in China nu ar fi invadat piața românească tocmai în anul centenar, sufocându-i astfel pe meșteșugarii autohtoni.
Cu toții am remarcat avalanșa de cămăși cu motive populare pe tarabe, însă nu ne-am întrebat ce se ascunde în spatele lor. Neinițiați, am luat de bune kitsch-urile ieftine ca pe adevărate ii tradiționale românești. Din nefericire, lucrurile nu stau deloc așa, ne explică Ionică Ionașcu, de la atelierul de costume populare Tea și Daria din Câlnic, județul Caraș-Severin. „Nu este vorba despre apetența chinezului pentru costumul popular românesc și tradițiile românești. E o fisură în piață, pe care asiaticii au sesizat-o și o speculează. Este, până la urmă, o slăbiciune a statului și a celor care ne conduc, care nu ne protejează. De atâția ani se tot cere, și degeaba se cere, acea lege a meșterului popular care să-l ocrotească și să-i confere niște drepturi, pentru că, până la urmă, reprezintă valorile tradiționale ale acestui neam care trebuie duse mai departe. Dacă autoritățile nu ne protejează e foarte greu, pentru că se creează breșe și vin străinii care profită de slăbiciunea statului român care ne lasă ai nimănui”.
Apetitul pentru ia românească sau ciupagul bănățean este satisfăcut, astfel, la fiecare colț de stradă, ieftin și de proastă calitate, ne-a zis și Liliana Ionașcu, meșter artizan. „Vin, copiază parte de modele așa-zis românești, în rest internetul îi ajută să «creeze» modele. Mai departe, cum sunt lucrate, ce material folosesc, dacă au ceva în comun cu tradițiile noastre - nici nu mai contează. Ideea e că se cheamă ie și pentru femei, și pentru bărbați, deși în zona Banatului n-a existat ia, este cămașa sau ciupagul. Din păcate pentru noi, prețurile sunt foarte mici la aceste bluze, pe care eu nu le-aș numi ii. Despre calitate, ce să vă spun? Au venit persoane să-și modifice iile pentru că le-au spălat și n-au mai avut nici calitatea și nici aspectul inițial. E și greu de modificat o astfel de ie, pentru că, după ce ai descusut-o, se duce în toate direcțiile. Dacă tai din ea, nu mai încape persoana…”
Ansamblurile folclorice țin în viață meșterii populari
De parcă nu erau suficiente problemele pe care micile ateliere le au cu mâna de lucru calificată, cu procurarea materialelor de calitate și mai ales cu piața, acum trebuie să se confrunte și cu problema iilor contrafăcute. E greu de explicat cum de iile chinezești se vând la prețuri atât de mici. „Fie sunt făcute prin Asia, cu mână de lucru foarte ieftină și cu material de foarte proastă calitate, fie sunt făcute chiar la noi, dar tot cu muncitori aduși din afara țării, poate că tot din Asia. Nu știu cum să explic, probabil că forța de muncă este la negru sau plătită pe doi lei. Pe mine mă costă o angajată o grămadă de bani. Ca să-i dau un 2.500 de lei în mână lunar, plus taxele de la stat, sar de 3.500 de lei. Or, la un costum făcut de mână, poți să lucrezi chiar și o lună întreagă, și-atunci cât să ceri pe el? Noroc că mai sunt oameni care caută calitatea și autenticul. Trendul oricum este în scădere, pentru că au trecut 100 de ani, Centenarul României”, este de părere doamna Liliana Ionașcu.
Atelierul de la Câlnic este ținut pe linia de plutire de comenzile mari pe care le fac ansamblurile folclorice din vestul țării și căminele culturale, care au prins pe proiecte europene și costume populare pentru echipele de dansuri.
Familia Ionașcu se mândrește că „a îmbrăcat” dansatorii Ansamblului profesionist Banatul din Timișoara sau pe cei ai Ansamblului „Drăgan Muntean” de la Deva. Din păcate, kitsch-ul invadează piața costumului popular românesc, altfel o piață destul de șubredă. Tocmai de aceea, atunci când achiziționați o ie, ar fi bine să vă asigurați că ea este confecționată de un meșter român, și nu de chinezi. Îi veți ajuta astfel pe meșterii populari autohtoni să trăiască și să ducă mai departe, nealterată, o părticică din cultura populară și identitatea românească.
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print, 01-14 octombrie 2019
Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Cea de a șasea ediție a târgului destinat apicultorilor și iubitorilor de produse apicole are loc la Expo Arad, în zilele de 22 și 23 februarie 2020.
ARpicultura, evenimentul organizat de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Arad împreună cu Asociația Crescătorilor de Albine, s-a născut din necesitatea de a sprijini apicultura, un sector agricol foarte dezvoltat în vestul țării.
ARpicultura este un târg cu vânzare, având amenajate standuri în care găsim producători și comercianți de produse destinate apiculturii, utilaje apicole, faguri artificiali, unelte, echipamente, stupi și accesorii, hrană și biostimulatori pentru albine, medicamente, precum și miere și o gamă variată de produse terapeutice și cosmetice pe bază de miere, polen, propolis, ceară, dulciuri și sucuri din plante medicinale, uleiuri, produse ecologice și tradiționale.
De asemenea, la ARpicultura se desfășoară conferințe pe teme de specialitate, întâlniri de afaceri, prezentări de firme, întâlniri ale membrilor asociațiilor profesionale, programe cultural-artistice, concursuri pentru vizitatori, tombole.
Foto: CCIA Arad
Un studiu recent arată că fermierii pot evita pierderi de miliarde de euro protejându-și culturile cu produse inovatoare precum cele care conțin Isoclast™ activ. Studiul a fost prezentat la târgul Fruit Logistica, desfășurat în perioada 5-7 februarie 2020, la Berlin.
Studiul, realizat de grupul independent de consultanță Nomisma, a fost comandat de Corteva Agriscience pentru a explora beneficiile economice ale utilizării insecticidului inovator împotriva insectelor dăunătoare care se hrănesc cu seva plantelor de măr, piersic, roșie și cartof. Acest insecticid este disponibil pe piață cu denumirea Closer™.
Potrivit studiului, pot beneficia de utilizarea produselor inovatoare care conțin Isoclast™ activ, culturi în valoare de 129 miliarde euro, dispuse pe 54,1 milioane de hectare, sau 31% din totalul zonei cultivate la nivel european.
Se estimează că neutilizarea produselor inovatoare pentru protecția plantelor poate duce la pierderi de milioane de euro din valoarea producției în anul 2020, inclusiv:
„Acest studiu a fost comandat pentru a înțelege potențialul acestui produs inovator ca parte a eforturilor noastre de a asigura sustenabilitatea ecologică și economică a culturilor-cheie din agricultura europeană. În calitate de lider mondial în acest domeniu, ne-am angajat să sprijinim fermierii în abordarea urgențelor provocate de noii dăunători și de schimbările climatice, asigurând în același timp o recoltă profitabilă, și să răspundem cererii consumatorilor cu privire la alimente sustenabile. Prin împărtășirea expertizei noastre și prin colaborarea cu jucătorii lanțului valoric, vom ajuta fermierii să își îmbunătățească rentabilitatea, iar comercianții și industriile alimentare vor dispune de surse sigure și viabile de aprovizionare”, a precizat Sonia Cavanna, expert tehnic Global Food Chain și European Food Chain Leader în cadrul Corteva Agriscience.
Ersilia Di Tullio, Project Leader în cadrul Nomisma, a adăugat: „Am selectat țările cheie producătoare pentru fiecare cultură, în care apar principalii dăunători care se hrănesc cu seva plantelor, combătuți cu Isoclast (afidele, păduchii țestoși și musculița albă). De asemenea, am luat în considerare prezența virusurilor transmise de acești dăunători, în măsura în care acestea provoacă pagube relevante. Apoi, am simulat scenariul de impact pentru producția comercială a fiecărei culturi până în anul 2022, prezentând efectele reducerii eficienței portofoliului de protecție, fără introducerea pe piață a noilor insecticide precum Isoclast. Datele au demonstrat că moleculele noii generații de insecticide, care asigură o eficiență maximă și un impact scăzut, sunt esențiale pentru protecția culturilor-cheie analizate”.
Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR) și compania NETagro lansează parteneriatul „100% pentru Agricultură”. Cele două entități își propun să vină în întâmpinarea fermierilor cu informații și soluții tehnice adaptate la agricultura românească a anului 2020.
Parteneriatul dintre APPR și NETagro presupune un program de testări și evenimente – conferințe tehnice dedicate culturii mari, experiențe și vizite în câmp, testări de tehnologii – menite să aducă în atenția fermierilor soluțiile practice. „Atât APPR, cât și NETagro, prin intermediul fermei-școală NETagro Farming, au concentrat o bună parte din activitatea lor pe testările anuale de produse și tehnologii în cultura mare, din dorința de a identifica soluții optime și alternative care să aducă randament și profitabilitate în ferme”, a precizat Alice Dănilă, specialist marketing al companiei NETagro.
Astăzi, fiecare exploatație agricolă se confruntă cu tot soiul de provocări, cele climatice și legislative fiind resimțite puternic de agricultori. Prin urmare, necesitatea de testare și de identificare a unor tehnologii eficiente, corelate cu schimbările din piață, precum și schimbul de informație tehnică aplicată adaptată nevoilor fermierilor au condus la parteneriatul dintre Asociația Producătorilor de Porumb și o companie de distribuție de input-uri pentru agricultură, NETagro fiind prezentă pe piața noastră de 14 ani. „În urma testărilor și experiențelor directe în câmp dorim să creăm un mediu dinamic, în care să existe un dialog deschis constant între noi și fermieri. Toate acestea pentru a afla care sunt nevoile și provocările agricultorilor, pentru a putea face schimb de informații tehnice aplicate și pentru a da naștere unui nou tip de colaborare între producătorii agricoli și distribuitori”, a explicat Alice Dănilă.
Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Asociația Producătorilor de Porumb din România a avut, pe 5 februarie 2020, Adunarea Generală și alegeri, iar astăzi, 6 februarie, a organizat Congresul anual „De la fermieri pentru fermieri”, ajuns la a cincea ediție. Gazdă a fost hotelul Crowne Plaza din București.
La finalul congresului s-au decernat trofeele „Porumbul de Aur”, ediția 2019. La secțiunea irigat câștigător este Liviu Bălănici (județul Iași), cu producția de 18.340 kg/ha (Dekalb), iar la secțiunea neirigat, câștigător este Biță Răcman (județul Giurgiu), cu producția de 17.460 kg/ha (P0937 -Pioneer).
La congresul APPR, în prezența fermierilor și din România, și de pe alte meridiane, cât și a reprezentanților Comisiei Europene, ai Băncii Mondiale, ai Confederației Europene a Porumbului, ai Ministerului Agriculturii, ai Parlamentului European și ai Cercetării, s-au dezbătut cele mai arzătoare probleme ale agricultorilor, cum ar fi reforma Politicii Agricole Comune (PAC) și provocările cu care se confruntă fermierii europeni.
De remarcat că acțiunile Asociației Producătorilor de Porumb din România s-au diversificat și intensificat, reprezentanții săi fiind din ce în ce mai prezenți în dialogul cu autoritățile de la București și Bruxelles, mai ales la grupurile de dialog civil. „De asemenea, s-a extins activitatea de testare în Rețeaua Independentă RITAC, ajungându-se la șase culturi de câmp de importanță majoră pentru România (porumb, păioase, floarea-soarelui, rapiță, soia și sorg). Asociația Producătorilor de Porumb a început, în 2019, și câteva parteneriate de cercetare în proiecte privind digitalizarea agriculturii (cu finanțare din Programul European Horizon 2020) și practicile de agricultură durabilă (cu finanțare din programul sectorial gestionat de MADR)”, a precizat Alina Crețu, director executiv APPR.
În acest context, echipa asociației s-a lărgit prin angajarea unor tineri absolvenți de universități agricole și numără, în prezent, nouă membri, dar se bucură și de prezența unor consultanți veterani experți în cercetarea agricolă.
Cu scopul de a fi cât mai aproape de autoritățile și de asociațiile profesionale europene, APPR va avea un delegat permanent la Bruxelles, în persoana directorului său pentru afaceri europene, Cristina Cionga.
Nicolae Sitaru, noul președinte al asociației
Începând din acest an, Consiliul Director al Asociației Producătorilor de Porumb din România are șapte membri titulari și trei supleanți. În urma votului celor prezenți la Adunarea generală din 5 februarie 2020, fermierul ialomițean Nicolae Sitaru a fost ales președinte, iar Arnaud Perrein, la rândul lui fermier, tot din Ialomița, cel care a fost la conducerea asociației de la înființarea ei în anul 2012, va ocupa de acum funcția de vicepreședinte. Noua conducere va avea un mandat de doi ani.
„Felicit noua conducere a APPR și mă bucur să văd entuziasmul și implicarea pe care candidații le-au demonstrat astăzi, atunci când și-au prezentat proiectele legate de viitorul asociației noastre. Sper cu sinceritate că anul 2020 va marca mutații majore în mediul asociativ din România. Se simte peste tot o dorință de înnoire, de colaborare și parteneriat”, a declarat Arnaud Perrein, vicepreședinte APPR.
„Este o responsabilitate mare cu care am fost investit și sper ca, împreună cu Consiliul Director și echipa de conducere executivă, să atingem obiectivele impuse de Adunarea Generală a APPR. Sperăm ca în viitor toți fermierii din producția vegetală să găsească calea spre o unificare a organizațiilor profesionale din sector și împreună să stabilim strategiile coerente necesare. Dorim să fim parte la toate deciziile importante ce ne privesc și acestea să fie în interesul tuturor agricultorilor”, a concluzionat președintele Nicolae Sitaru.
Pe larg vom publica în Revista Fermierului, ediția print
Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Potrivit unui raport publicat de Curtea de Conturi Europeană (ECA), progresele în măsurarea și reducerea riscurilor asociate utilizării de pesticide în UE sunt limitate. Mai multe state membre nu au transpus la timp și în totalitate Directiva privind utilizarea durabilă a pesticidelor, iar stimulentele care ar trebui să încurajeze fermierii să adopte metode alternative rămân slabe. De asemenea, Comisia Europeană nu este în măsură să monitorizeze cu precizie efectele sau riscurile asociate utilizării de pesticide, arată ECA.
Prin raportul special 05/2020, intitulat „Utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor: progrese limitate în măsurarea și în reducerea riscurilor”, Curtea de Conturi Europeană a evaluat dacă acțiunile Uniunii Europene în acest domeniu al PPP au avut succes.
Produsele de protecție a plantelor (PPP) sunt utilizate pentru a proteja culturile împotriva dăunătorilor și a bolilor. PPP includ insecticidele, fungicidele și erbicidele, care pot crea presiuni asupra mediului și pot prezenta riscuri pentru sănătatea umană. Începând din 1991, UE dispune de norme comune privind autorizarea și utilizarea acestor produse. În 2009 a fost adoptată Directiva privind utilizarea durabilă a pesticidelor.
Mai multe state membre nu au transpus la timp directiva în dreptul național și, în 2012, au fost lansate proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva a două țări. Pe lângă aceasta, Comisia Europeană nu verificase în mod corespunzător caracterul complet sau corectitudinea transpunerii, a constatat ECA. De exemplu, nu toate statele membre au transpus în dreptul național cerințele care prevedeau aplicarea de către fermieri a gestionării integrate a dăunătorilor. Curtea recunoaște însă că, începând din 2016, CE a luat măsuri mai susținute pentru a asigura punerea în aplicare a Directivei privind utilizarea durabilă a pesticidelor.
Odată cu directiva, gestionarea integrată a dăunătorilor a devenit obligatorie pentru fermieri. Această abordare înseamnă că se poate recurge la pesticide numai dacă metodele preventive sau de alt tip eșuează sau nu sunt eficace. Nu există însă criterii clare sau cerințe specifice care să faciliteze asigurarea aplicării și evaluarea conformității.
În paralel, a fost creată categoria „produselor de protecție a plantelor cu risc redus”.
Or, până în prezent, nu au fost puse la dispoziție pentru utilizare decât 16 din 487 de substanțe (3%), ceea ce nu este suficient, afirmă Curtea de Conturi Europeană.
Corelarea gestionării integrate a dăunătorilor cu plățile din PAC
S-a observat, totodată, că există puține stimulente care să încurajeze fermierii să își reducă dependența de pesticide. ECA subliniază în special că aplicarea principiilor gestionării integrate a dăunătorilor nu este o condiție pentru a se beneficia de plăți în cadrul PAC. „Comisia Europeană nu a fost în măsură până acum să reducă în mod semnificativ riscurile asociate utilizării pesticidelor de către fermieri și nici să controleze aceste riscuri. Noua Politică Agricolă Comună care va intra în vigoare în 2021 a reprezentat o ocazie de a se găsi soluții adecvate la această problemă, dar, din păcate, această șansă a fost ratată”, a declarat Samo Jereb, membru al Curții de Conturi Europene, responsabil de raport.
ECA a observat că statisticile publicate de Comisia Europeană (Eurostat) cu privire la substanțele active și la utilizarea lor nu erau suficient de detaliate pentru a prezenta utilitate. Datele transmise de statele membre nu erau nici ele suficient de armonizate sau de actualizate.
Unele state membre au definit indicatorii naționali pentru măsurarea riscurilor și a impactului, dar aceștia nu sunt comparabili în ansamblul UE. Încercările inițiale ale CE de a defini astfel de indicatori la nivelul UE au eșuat din cauza lipsei datelor relevante. Primii doi indicatori de risc la nivelul Uniunii Europene au fost introduși abia în noiembrie 2019, la zece ani de la adoptarea directivei, dar niciunul nu lua în considerare modul, locul și momentul utilizării pesticidelor.
Prin urmare, Comisiei Europene îi lipsesc, în continuare, dovezi solide pe baza cărora să poată evalua dacă directiva a îndeplinit obiectivul UE de a asigura o utilizare durabilă a pesticidelor, conchide ECA.
Întrucât Comisia Europeană evaluează în prezent legislația din domeniul protecției plantelor, Curtea de Conturi Europeană recomandă:
- Să se verifice gestionarea integrată a dăunătorilor la nivelul exploatațiilor;
- Să se permită corelarea gestionării integrate a dăunătorilor cu plățile din cadrul viitoarei PAC;
- Să se îmbunătățească statisticile cu privire la produsele de protecție a plantelor;
- Să se definească indicatori de risc mai buni.
Curtea de Conturi Europeană a publicat în 2019 rapoarte speciale care au abordat teme conexe, în special politica UE în materie de siguranță alimentară și sistemul de control al UE pentru produsele ecologice. Pentru 2020 este preconizată publicarea unui raport special referitor la biodiversitatea în agricultură și a unui raport special privind polenizatorii.
ECA prezintă rapoartele sale speciale Parlamentului European și Consiliului UE, precum și altor părți interesate, cum ar fi parlamentele naționale, părțile interesate din sectoarele economice vizate și reprezentanții societății civile. Marea majoritate a recomandărilor pe care le formulează ECA în aceste rapoarte sunt puse în practică.
Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
La Sârbova, în județul Timiș, se produc 12 feluri de brânză după rețete sofisticate italiene. O mică afacere agricolă, pusă pe picioare de Adriana Formenti, menită să susțină un program social, prin care se acordă o șansă la o viață mai bună tinerelor ieșite din Casa de Copii.
Adriana Formenti este din Italia, dar s-a îndrăgostit de România în urmă cu 16 ani, când a venit ca voluntar al Mișcării Ecleziale Carmelitane, pentru a dezvolta proiecte sociale. A stat 9 ani la București, după care, în 2011, a cumpărat o casă la Sârbova, un sătuc liniștit din pusta bănățeană. A înființat Asociația Curtea Culorilor, o asociație făcută „de femei pentru femei”, după cum afirmă cu mândrie Adriana Formenti. A cumpărat cinci văcuțe, din rase românești, iar brânzeturile făcute la Sârbova sunt realizate după reguli foarte stricte, cu multă răbdare și atenție, dar mai ales cu dragoste. „Încercăm să le dăm mai întâi posibilitatea să se formeze ca om și apoi să se formeze și din punct de vedere profesional. Fetele învață o meserie, învață să facă brânzeturi după rețete aduse din Italia și, când mergem la vânzare, ele se mândresc că brânza făcută de ele este atât de apreciată. Noi le asigurăm și cazare, și masă, iar fetele stau la noi cât doresc. Ele hotărăsc ce doresc să facă, în măsura în care reușesc să-și întemeieze o familie sau își găsesc un serviciu. Momentan, avem posibilitatea să găzduim șase fete, dar sunt ocupate trei locuri”, ne-a zis Adriana Formenti. Ea a ținut să puncteze că nu cantitatea, ci calitatea vinde. „Noi producem în cantitate mică. Am avut solicitări și de la un hypermarket care ne-a solicitat brânzeturi, dar am refuzat, pentru că nu vreau ca pe primul loc să fie producția de brânză, ci calitatea. Prefer să vindem la Piața Volantă din Timișoara, pentru care am achiziționat o mașină pentru vânzare și suntem foarte mulțumite”.
Mica fermă care a dus la o relație pe viață
La început, când a ajuns la noi în țară, Adrianei Formenti i-a fost dor de brânzeturile din Italia și așa a început totul. „Am mers în Italia să învăț cum se face pe la micii producători. Apoi am revenit în România, am început să achiziționăm utilaje, iar acum avem o mică unitate de prelucrare a laptelui. Producem brânza de trei ori pe săptămână, brânza cu laptele de două zile păstrat în frigider la o temperatură de 4-5°C, cu plus. Dimineața o smântânim, cu smântâna producem unt și apoi începem cu pasteurizarea manuală la 72°C timp de 20 de secunde. Apoi adăugăm culturi lactice, cheag natural de vițel, și urmărim fiecare rețetă în parte. Avem trei feluri de brânză proaspătă, stracchino, ricotta și ricotta la cuptor, și avem nouă feluri de brânză maturată. Primul fel de brânză pe care l-am făcut, l-am numit „Sârbova”, pentru că ne dorim ca toată lumea să cunoască satul nostru pentru brânzeturile pe care le facem aici. Este o brânză care se maturează până la 14 luni. Mai avem „Tondello”, de asemenea o brânză maturată de la o lună până la 6 luni. Toma este o brânză din Piemonte, dar pentru că o facem la Sârbova, se cheamă Tomasar. Mai avem și celelalte caciotte cu diverse arome, cu piper, cu ardei iute, cu chimen, și mai avem brânzeturi cu diferite mirodenii și cu nucă”, trece în revistă succint brânzeturile produse Adriana Formenti.
Casa de la Sârbova a devenit o mică fermă de familie din care nu lipsesc legumele proaspete, nici păsările, nici animalele de curte. Există o grădină de 3.000 de metri pătrați în care se produc ceapă, cartofi, morcovi, salată, varză, mazăre, zucchini, fasole verde, roșii de diferite feluri și coste (o salată italienească ce se mănâncă fiartă). Animalele au la dispoziție 400 de metri pătrați, iar vedete par să fie iepurii de casă. Astfel, relația dintre Adriana Formenti și România a devenit una pe viață. „Tot ce sunt și tot ce am este la Sârbova”, concluzionează Adriana Formenti.
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print, 01-14 decembrie 2019
Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Murele, de la câteva tufe cultivate din pasiune și pentru gust în curtea casei, s-au transformat într-o adevărată afacere pentru familia Bădăi de la Sânmartinu Sârbesc, din județul Timiș. Ca mulți alți români, au lucrat ani buni în străinătate și, cu banii economisiți, au cumpărat un petec de teren în satul timișean din comuna Peciu Nou. Deși și-au riscat economiile de-o viață, familia Bădăi a început să culeagă roadele afacerii, la propriu, dar și la figurat, devenind astfel un exemplu și pentru alți români, aflați în căutarea unei afaceri profitabile.
„Am ales să cultivăm thornfree, care este murul american fără spini, cu fructul mare. În anul 4 – 5 de la plantare face fructe care cântăresc și 20 de grame bucata.”
Cu multă muncă, perseverență și ceva inspirație, familia Bădăi a creat cea mai mare plantație cu mur din județul Timiș, întinsă pe mai bine de două hectare. „Murul poate fi o sursă de venit pentru cei care îl cultivă în grădină. Noi ne-am gândit să cultivăm murul pe o altă scară. Am început cu o suprafață de 2.400 de metri pătrați, apoi am creat firma și am ajuns la 2,2 hectare pe care producem atât material săditor, cât și fructe de calitate. Este o plantație modernă, cu sistem de irigare prin picurare, cu iluminat nocturn, am tras chiar și curent trifazic afară pe câmp, în așa fel încât să putem să instalăm o celulă frig, absolut necesară, ținând cont de gradul mare de perisabilitate a murelor”, ne povestește Nicoleta Bădăi.
„În România, toată lumea cultivă și nimeni nu procesează.”
Trifoiul alb, secretul pentru o bună rodire
După mai multe încercări, familia Bădăi s-a oprit la un soi de mur extrem de roditor, care, încă din al doilea an de la plantare, a produs o cantitate impresionantă de mure, iar fructele au un aspect deosebit. „Am ales să cultivăm thornfree, care este murul american fără spini, cu fructul mare. În anul 4 – 5 de la plantare, face fructe care cântăresc și 20 de grame bucata. Este foarte roditor. Acum suntem în anul doi de la plantare și a produs între 9 și 12 kg pe plantă. Irigarea este însă determinantă, mai ales în primăverile secetoase, în perioada de înflorire a murului. De asemenea, apa este necesară în momentul în care se formează fructul. Un secret pentru o bună rodire este trifoiul alb pe care l-am plantat între rânduri, care atrage multe albine și ajută la o mai bună polenizare”, ne spune cea care are grijă de plantația de la Sânmartinu Sârbesc.
Până acum, plantația de mur a înghițit economiile familiei. Nicoleta Bădăi a încercat să obțină finanțare europeană, dar proiectul, deși eligibil, este nefinanțabil. „Am depus un proiect prin programul Start-up Nation. Am fost clasați cu proiectul pe locul 19.000, în condițiile în care se finanțează doar primele 10.000 de proiecte. Am fost depunctați la numărul de angajați. Noi având o activitate cu caracter sezonier, nu avem un număr mare de angajați permanent. Avem totuși o afacere de familie”, precizează Nicoleta Bădăi.
Chiar și în aceste condiții, investițiile vor continua la ferma de mure din județul Timiș, de la Sânmartinu Sârbesc.
„Mura este ca porcul, nu se aruncă nimic de la ea. Poți să faci vin, poți să faci siropuri și sucuri, poți să faci dulceață, băuturi alcoolice, lichioruri, sosuri.”
Produse procesate și linie de peletizare
Procesarea este următorul pas la care se gândește familia Bădăi, pentru că, spune doamna Nicoleta, mura se poate valorifica integral și nu neapărat în stare proaspătă. „În România asta este cea mai mare problemă, toată lumea cultivă și nimeni nu procesează. Poate că fac să râdă mulți oameni când le spun că mura este ca porcul, nu se aruncă nimic de la ea. Poți să faci foarte multe produse, poți să faci vin, poți să faci siropuri și sucuri, poți să faci dulceață, băuturi alcoolice, lichioruri, sosuri ș.a.m.d. Ne-am creat un brand propriu, „Mure Timiș”, și prin el vom încerca să impunem toate aceste produse pe piață. Totodată, dorim să valorificăm și crengile de mur care rezultă după curățarea plantației. Am constatat că au o putere calorică foarte bună și intenționăm să investim într-o linie de peletizare”, ne arată câte ceva despre planuri interlocutoarea noastră.
Piața este veriga care închide lanțul profitului în afacerea familiei Bădăi, mai cu seamă că murele produse aici sunt în sistem ecologic. S-a depășit demult vânzarea la caserolă pe la diverse evenimente. Cumpărătorii au început să apară, de la persoanele fizice, care vin să-și culeagă singuri murele direct din plantație, până la marile lanțuri de magazine. „La sfârșit de săptămână, am dat posibilitatea timișorenilor să vină să-și culeagă singuri murele. Au venit cu plăcere, cu copiii, să stea în aer liber, iar la plecare au plătit un preț modic pentru fructele culese. Un rol important l-au avut rețelele de socializare, prin care am atras oamenii în plantație. Apoi, vorba a mers din om în om, iar acum avem constant vizitatori, mai ales la finalul de săptămână. Din fericire, am început să primim oferte și de la supermarketuri. Până acum, am stabilit contacte cu două branduri din Timișoara și sper să avem o colaborare reciproc avantajoasă”, a încheiat Nicoleta Bădăi.
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print, 15-30 septembrie 2019
Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Proiectul de hotărâre privind aprobarea schemei „Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a produsului tomate în spații protejate” pentru anul 2020 este publicat pe pagina de internet a Ministerului Agriculturii. Cetățenii, organizațiile profesionale și instituțiile interesate pot transmite opinii/propuneri/sugestii în termen de zece zile de la data publicării, la adresa de e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.. Proiectul este în dezbatere publică din data de 31 ianuarie 2020.
Secretarul de stat din MADR, Emil Dumitru, a declarat, într-o emisiune a postului Agro TV, că programul prin care se subvenționează roșiile obținute în spații protejate va continua și în acest an, la fel ca programul prin care se subvenționează usturoiul. Totodată, oficialul MADR a afirmat că, în urma unor analize și în funcție de banii disponibili în bugetul statului, se are în vedere și subvenționarea altor legume. „Avem 39.477.000 de euro pentru extrasezonul din prima decadă, deci Programul Tomata în spații protejate va continua. Mai trebuie aduse câteva îmbunătățiri actului normativ care se află în dezbatere publică. Am instituit și un registru de tratamente fitosanitare, am stabilit ca inspecția să se facă la rodire și la comercializare, sunt câteva chestiuni de ordin tehnic pe care le-am primit din teritoriu, de la fermieri. Vom face o analiză pe cei trei ani și vom vedea ce a adus bun acest program și cum putem să-l îmbunătățim. Din punctul meu de vedere, ar trebui să nu mai acordăm ajutor financiar unei singure categorii, ar trebui să sprijinim toate legumele obținute în spații protejate și să-i încurajăm pe fermieri să se asocieze, să-și ambaleze, să-și sorteze marfa și să ajungă la consumator”, a arătat Emil Dumitru, la Agro TV.
Un singur ciclu de producție subvenționat și criterii de eligibilitate în plus
Sprijinul pentru producția de tomate cultivate în spații protejate este de maximum 14.248,8 lei/beneficiar/an, ceea ce reprezintă contravaloarea în lei a maximum 3.000 euro/beneficiar/an, la cursul de schimb de 4,7496 lei pentru un euro, stabilit de către Banca Centrală Europeană în data de 30 septembrie 2019.
Valoarea totală a ajutoarelor de minimis care se acordă unui beneficiar nu poate depăși suma de 20.000 euro pe durata a trei exerciții financiare, în cursul exercițiului financiar actual, respectiv anul depunerii cererii și în cele două exerciții financiare precedente.
În anul 2020, sumele reprezentând ajutoare de minimis se plătesc beneficiarilor într-o singură tranșă.
Prezentul proiect de act normativ, pentru aplicarea schemei de ajutor de minimis în Programul Tomata, prevede suma totală de maximum 39.477.000 de euro, reprezentând 187.500.000 de lei, și se asigură din bugetul Ministerului Agriculturii.
În situația în care, după centralizarea tuturor situațiilor privind sumele necesare subvenționării roșiilor, se constată depășirea sumei maxime prevăzute pentru acest ajutor de minimis, valoarea care se acordă per beneficiar poate fi redusă în vederea încadrării în buget.
Pentru obținerea sprijinului, cultivatorii înregistrați în Registrul unic pentru accesarea Programului de susținere a produsului tomate în spații protejate au obligația să depună la direcțiile pentru agricultură județene, respectiv a municipiului București, documente justificative (bon fiscal/factură/filele din carnetul de comercializare) care să ateste valorificarea producției de tomate obținută din spațiile protejate, până la data de 30 iunie 2020 inclusiv, precum și copia Registrului de evidență a tratamentelor cu produse de protecție a plantelor, completat la zi şi avizat de Oficiul Fitosanitar Județean.
Potrivit proiectului de act normativ, schema de ajutor de minimis se aplică pe întreg teritoriul României, în anul 2020, pentru producția de tomate cultivate în spații protejate, iar pentru a primi subvenția, beneficiarii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele criterii de eligibilitate:
a). Să dețină o suprafață cultivată cu tomate în spații protejate de minimum 1.000 mp, marcată la loc vizibil, în timpul derulării programului, cu o placă-indicator cu dimensiunile de circa 150 x 200 cm, pe care să se găsească inscripția „Program susținere tomate, anul 2020, beneficiar numărul ....., Direcția pentru Agricultură a Județului .........../Municipiului București”;
b). Să obțină o producție de minimum 2 kg tomate/mp;
c). Să fie înregistrați în evidențele Registrului agricol deschis la primăriile în a căror rază administrativ-teritorială se află suprafețele cultivate cu tomate în spațiile protejate, la data depunerii cererii;
d). Să dețină Registrul de evidență a tratamentelor cu produse de protecție a plantelor, conform unui model prevăzut în anexa actului normativ, completat începând cu data înființării culturii;
e) Să facă dovada producției realizate prin documente justificative care să ateste comercializarea producției.
De reținut, valorificarea producției de tomate trebuie făcută până la data de 31 mai, inclusiv.
Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Colaborarea dintre Corteva Agriscience și Eden Research plc, anunțată azi - 3 februarie 2020, îi va sprijini pe agricultori în efortul lor de a satisface cerințele consumatorilor privind o agricultură mai sustenabilă.
Eden Research plc este o companie care creează și furnizează soluții sustenabile pentru protecția culturilor, a sănătății animalelor și a produselor destinate consumatorilor.
Contractul de evaluare exclusiv permite companiei Corteva Agriscience să evalueze tehnologia de încapsulare Sustaine™ a firmei Eden și câteva formulări pentru tratamentul biologic al semințelor din anumite teritorii majore.
Corteva va evalua exclusiv produsele care utilizează Sustaine™ în tratarea semințelor până la sfârșitul anului 2020, moment în care compania poate încheia un contract exclusiv de distribuție pentru aceste produse în UE, precum și în Rusia, Ucraina și Turcia. Aceasta e prima utilizare a produselor și a tehnologiei Eden pentru tratarea semințelor și este un prim pas în acest domeniu dintr-o gamă de utilizări și tipuri de semințe.
Microcapsulele Sustaine™ sunt microsfere de origine naturală, fără conținut de plastic, biodegradabile, derivate din drojdie. Această tehnologie a făcut posibilă utilizarea sigură și eficace a ingredientelor active înregistrate ale firmei Eden și ale terților, îmbunătățind bioactivitatea, ținând sub control volatilitatea și sporind siguranța culturilor.
„Utilizarea potențială a ingredientelor active ale firmei Eden și a tehnologiei de formulare cu microcapsule Sustaine™ în tratarea semințelor a fost înțeleasă de ceva timp de către Eden, însă aceasta e prima ocazie majoră de colaborare cu o companie pentru a dezvolta complet și a comercializa un produs care folosește Sustaine™ în acest domeniu de aplicare. Suntem foarte încântați să colaborăm cu Corteva, care, pe lângă faptul că este una dintre cele mai mari companii globale, pur-agricolă, si cunoscută pentru competența în domeniul semințelor și al tratării acestora. Acest contract s-a încheiat ca urmare a testelor inițiale pozitive efectuate pe câmp de către Corteva anul acesta, așa că suntem optimiști cu privire la faptul că această oportunitate semnificativă va deveni un succes comercial pentru ambele companii.” - Sean Smith, directorul general al firmei Eden.
„Suntem bucuroși să colaborăm cu firma Eden pentru a oferi agricultorilor soluții complete, cu un profil favorabil din punctul de vedere al mediului. Fiind o companie dedicată sustenabilității, suntem încântați să folosim tehnologia de formulare Sustaine™ pentru a contribui la reducerea utilizării microplasticului, în conformitate cu așteptările consumatorilor. Această colaborare reflectă abordarea asupra inovării deschise a firmei Corteva Agriscience, mobilizând colaborări la nivel mondial pentru a urmări inovările ce îmbunătățesc productivitatea fermierilor, sustenabilitatea mediului și promovează ideea de a continua să se cultive ceea ce contează – acum, dar și în următoarele generații.” - Andre Negreiros, Seed Applied Technologies Leader Europa, pentru Corteva Agriscience.
Pentru abonamente Revista Fermierului, ediția print: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Foto: Corteva Agriscience
La început de an, Mario Tomsic – country manager BASF România, ne-a dezvăluit câteva dintre noutățile și provocările anului 2020, dar și cum se pregătește producătorul german pentru fiecare moment în care Bruxelles-ul mai interzice câte o substanță activă, BASF investind inclusiv în segmentul bio. Portofoliul de semințe s-a extins din acest an, iar viitorul în agricultură le aparține tinerilor, care vor schimba agricultura ajutându-se de instrumente digitale.
Reporter: Cum a fost 2019 pentru BASF România? Care au fost principalele provocări ale anului trecut?
Mario Tomsic: Ei bine, a fost un an cu încercări, aș spune unul dificil. Clar, nu a fost cel mai ușor an. Principalele provocări au fost condițiile meteorologice cu secetă extremă, care au afectat puternic rapița, dar și dezvoltarea cerealelor. Cred că a fost foarte ciudat să fie zece luni fără ploaie în unele părți ale României.
Reporter: Care sunt posibilitățile de adaptare a tehnologiei și a structurii de culturi la schimbările climatice?
Mario Tomsic: Cred că o parte din posibilități o reprezintă, cu siguranță, sectorul de semințe, dar cealaltă parte stă în protecția culturilor. În trecut, compania BASF a făcut multe. Vedeți că multe dintre produsele noastre se mențin mai mult timp în condiții de secetă. Nu putem face față unei perioade de secetă de zece luni, dar sigur că putem face produse precum cele pentru stadiul preemergent, pe care le avem pentru rapiță, de exemplu, Butisan, care își păstrează eficacitatea chiar și în condiții de umiditate redusă. Iar când ploaia vine, după 30 de zile, funcționează, în timp ce alte produse nu funcționează. Dar, da, nu o poți face pentru zece luni de secetă. Noi facem ce putem și există câteva exemple în care îmbunătățim produsele pentru a ne adapta acestor condiții.
Reporter: Agricultura bio a devenit o tendință la nivel mondial și în special în UE. Este acest lucru exagerat în opinia dumneavoastră? Credeți că produsele de protecție a culturilor ar trebui adaptate treptat la această tendință?
Mario Tomsic: Da, segmentul bio este în creștere și cred că aceasta este piața, iar pe piața liberă, da, piața are întotdeauna dreptate. Prin urmare, există cerere pentru produsele bio și, bineînțeles, obiceiurile consumatorilor se schimbă, iar noi reacționăm mai întâi cu scăderea semnificativă a reziduurilor, pentru a îmbunătăți produsele. De asemenea, în protecția plantelor, există acest segment care este bio, iar BASF investește și în acest segment, deoarece, în viitor, acest domeniu va crește și mai mult, cu siguranță. Nu va fi niciodată sută la sută, sigur, dar aceasta nu este doar o tendință pe termen scurt.
Reporter: An de an, există produse eliminate din lista celor omologate, substanțe active care se interzic. Cum s-a pregătit BASF pentru acest lucru?
Mario Tomsic: Ei bine, cred că cel mai bun lucru îl reprezintă cercetarea și dezvoltarea pentru a găsi produse noi, produse mai bune, iar BASF face acest lucru. Sincer, dacă decizia de a elimina un produs este corectă, atunci să fie interzise cele care nu mai corespund standardelor, care sunt sub standarde. Cred că acesta este un lucru bun. Și ajută BASF și companii precum BASF, astfel încât cercetarea să meargă în direcția corectă și să creeze produse noi.
Reporter: Concurența în domeniul produselor de protecție a plantelor este încă foarte puternică. Unde se află BASF în această zonă?
Mario Tomsic: Bine poziționat, aș spune, destul de bine poziționat, mai ales dacă vă uitați la produsele despre care se știe că vor fi eliminate anul acesta și veți vedea cine a anunțat noi molecule și produse noi. Compania BASF se poziționează foarte bine. Cred că ați auzit de noul triazol – Revysol și vedeți ce se întâmplă cu substanțele active existente în prezent, cum ar fi propiconazol, care va fi eliminat, epoxiconazolul va fi eliminat curând, tebuconazol va fi eliminat și, dacă vă gândiți la viitor, atunci cu noua substanță activă Revysol, pe care BASF o va lansa în România în 2021, cred că suntem foarte bine poziționați. Acesta este doar un exemplu în acest sens.
Reporter: În ultimul timp, am asistat la tot felul de fuziuni între companii din domeniul input-urilor agricole, precum Pioneer, DuPont, Monsanto, iar BASF nu constituie o excepție. Care sunt motivele? O companie devine astfel mai puternică?
Mario Tomsic: Motivul principal este, desigur, întotdeauna economic. Situația generală creează presiune asupra companiilor și acestea caută modalități de a face față acestei presiuni, iar fuziunea este desigur una dintre soluțiile pentru a crește și a oferi rezultate mai bune. În acest fel, o companie devine mai puternică, deoarece își extinde portofoliul. Vorbesc în numele companiei BASF, unde achiziționarea unui producător de semințe completează portofoliul actual. Căutăm soluții prin care să îmbunătățim oferta noastră, să ne adaptăm la nevoile pieței.
Am vorbit mai devreme despre modul de acțiune al companiilor cauzat de schimbările climatice și luați rapița ca exemplu, care este foarte puternic afectată de condițiile climatice și vedeți ce s-a întâmplat în ultimii doi ani. Desigur, atunci când ai atât semințe, cât și produse de protecția plantelor, poți oferi soluții mult mai bune. Anul agricol 2018 – 2019 a fost plin de provocări pentru cultura de rapiță. Am avut doar o treime din suprafața cultivată cu rapiță la care ne-am așteptat. Și știți că producția de semințe nu se pregătește cu o zi înainte de semănat, ci vorbim despre doi ani înainte de semănat, așa că eram deja pregătiți pentru o suprafață mai mare. Cu toate acestea, cred că a fost un an de succes și am realizat cota de piață pe care ne-am propus-o, care este o creștere foarte bună față de trecut, pentru acest segment. Și continuăm. Cred că suntem pe drumul cel bun. Anul 2019 a fost o excepție din cauza condițiilor climatice și nu pentru că fermierilor nu le place rapița sau nu au nevoie de rapiță. Deci, cred că pentru 2020 suntem bine pregătiți. Și pe deasupra, venim cu semințe de floarea-soarelui. Anul acesta, ne extindem portofoliul și avem și semințe de floarea-soarelui, ceea ce ne va oferi noi posibilități.
Reporter: Pentru că vorbiți de acest an, care sunt așteptările dvs. pentru 2020?
Mario Tomsic: Din punctul de vedere al agriculturii, cred că situația actuală este mai bună, comparativ cu cea de anul trecut. Sper că vom avea și o primăvară normală și, în aceste condiții, cred că piața va înflori și va fi un an mai bun pentru fermieri comparativ cu 2019, pentru distribuitori, dar și pentru producători. Cu siguranță nu va fi un an ușor, ați menționat reglementările europene, ați menționat concurența și toate celelalte. Dar cred că este bine și suntem pregătiți pentru această creștere în România.
Reporter: Acum, la finalul discuției, am câteva întrebări referitoare la dvs. ca om și nu ca șef al BASF România. De unde sunteți și când ați început să lucrați pentru BASF?
Mario Tomsic: Sunt din Croaţia. În 2002, m-am angajat în BASF, dar am început în Germania. De meserie sunt economist, iar primul job a fost în consultanță, am fost consultant, în 1999, în Germania.
Reporter: Cât de importantă este echipa pentru a avea succes?
Mario Tomsic: Cred că echipa contribuie în proporție de 100% la asigurarea succesului. Dacă nu ai o echipă bună, nu poți avea succes. Slavă Domnului, compania BASF are o echipă bună în România, cea mai bună echipă de pe piață.
Reporter: În ianuarie începe seria simpozioanelor de iarnă ale BASF. Ca în fiecare an, și acum, la început de 2020, veniți cu noutăți pentru fermieri, cu surprize?
Mario Tomsic: Ei bine, sunt mereu surprize. Aștept cu nerăbdare aceste simpozioane de iarnă pe care le facem. De pildă, lansăm pe piață un produs, Flexity Duo, o noutate din categoria fungicidelor pentru cereale, care este într-adevăr un produs perfect, zic eu. Și vom veni și cu alte surprize.
Reporter: Ce țări mai cunoașteți din punct de vedere agricol?
Mario Tomsic: Aș spune că știu, cumva, trei țări, pentru că, înainte de România, am lucrat în domeniul agricol în Croația. Și înainte de asta, în Rusia. Așadar, știu puțin despre Rusia și Croația.
Reporter: Puteți face o comparație?
Mario Tomsic: Ei bine, Croația este semnificativ mai mică. Se caracterizează prin fermieri mici, fermieri privați. În timp ce Rusia este la polul opus, are exploatări agricole uriașe, terenuri uriașe, așa că, dacă le comparați cu România, aceasta din urmă le are cumva pe ambele și este undeva la mijloc.
Reporter: Cum credeți că ar trebui să se organizeze fermierii români?
Mario Tomsic: Dacă vor să aibă succes? Cred că ar trebui să asculte de experți și să încerce, de asemenea, lucruri noi și uneori să fie gata să investească bani, pentru că merită, mai ales pentru produse de calitate.
Reporter: Cum vedeți agricultura viitorului?
Mario Tomsic: Ei bine, cred că în viitor vom avea mai mult digital. Vom trece pe digital nu numai în agricultură, dar va veni digitalul și în agricultură. Și tinerii fermieri, ei se vor schimba și nu vor continua cu tehnicile tradiționale. Ei vor schimba agricultura ajutându-se de instrumente digitale.
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - ianuarie 2020
Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
Dorul de casă și dragostea pentru Ținutul Pădurenilor, dar și dorința de a fi propriul stăpân au determinat-o pe doamna Veronica Vîrșag să se întoarcă la Muncelu Mic, în comuna hunedoreană Vețel, una dintre porțile de intrare în minunata Țară a Pădurenilor. După ani de muncă și zbateri, azi, afacerea cu fructe de pădure este una profitabilă.
Veronica Vîrșag a considerat că muntele are multe lucruri de oferit și de pus în valoare, așa că a început să proceseze tot ce înseamnă fructe de pădure. „Încercăm să aducem pe masa românilor tot ceea ce ne dă pădurea, tot ceea ce ne oferă muntele. Facem în fiecare an siropuri din toate fructele pădurii, de la frăguțe până la măceșe. Avem sirop din muguri de brad, cătină, zmeură de pădure, căpșunele de pădure, mure etc. Toată varietatea asta de fructe este completată din plantația proprie. Avem pusă aronia pe 20 de ari, avem 40 de ari de coacăze negre și roșii, și toate sunt produse bio, nu tratăm absolut nimic chimic. De altfel, ne-am orientat către plante care nu necesită tratamente chimice”, spune cu mândrie doamna Veronica Vîrșag.
„Din propriul buget, am deschis mica fabrică de procesare a fructelor de pădure. Fără credite și fără finanțare europeană. Chiar dacă fabrica este una modernă, noi lucrăm după metode tradiționale. Lucrăm manual și fierbem la foc cu lemne.”
70.000 de euro, investiția inițială. Profitul se reinvestește
Totul s-a transformat într-o adevărată afacere de familie, la care pune osul de la cel mai mic până la cel mai vârstnic membru al familiei, pentru că nu-i lucru ușor să alergi prin munte după toate darurile lui. Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă, e o vorbă. „Am implicat toată familia. Suntem patru persoane, de la cel mai mic, de 10 ani, și până la mama mea, care are 65 de ani. Pentru că lucrăm cu fructe, deci cu un grad mare de perisabilitate, lucrăm dacă este nevoie și 24 de ore din 24. Mai achiziționăm fructe de pădure și de la pădureni, le procesăm și le ducem mai departe spre consumator. Tot ceea ce vindem vindem ca produs tradițional și produs montan”, arată Veronica Vîrșag.
Din 2015, familia Vîrșag a făcut pasul spre procesare. A investit fiecare bănuț agonisit după ani de muncă în Spania într-o unitate de procesare modernă, care răspunde tuturor cerințelor sanitar-veterinare. „Noi am fost plecați din țară aproape 20 de ani. Am muncit și am adunat niște bănuți și din propriul buget am deschis mica fabrică de procesare a fructelor de pădure. Fără credite și fără a accesa proiecte cu finanțare europeană. Am investit inițial aproximativ 70.000 de euro, după care, tot profitul l-am reinvestit. Produsele noastre pot fi vândute chiar și-n spațiul comunitar. Trebuie doar să avem putere și să putem produce cât ni se cere. Din păcate, nu găsim mână de lucru. Mare parte din produsele noastre sunt lucrate manual. Cea mai recentă investiție pe care am făcut-o a fost în cuptoarele cu ionizare și în pasteurizatoare, dar avem prese speciale, cameră de frig, avem filtru sanitar cu duș, sală de recepție, un spațiu în care se spală legumele și fructele și, evident, camera de procesare. Chiar dacă fabrica este una modernă, noi lucrăm după metode tradiționale. Lucrăm manual și fierbem la foc cu lemne”, povestește producătoarea din județul Hunedoara.
„E foarte important să-ți placă ceea ce faci și să nu te gândești doar la foloasele materiale. Dacă ești corect cu ceea ce faci, vor veni și banii.”
Desfacerea în magazine, obligatorie
Poate cel mai greu lucru pentru afacerea familiei Vîrșag este menținerea pe piață. Prezența la târgurile de profil este importantă, însă colaborarea cu o rețea de magazine este obligatorie, consideră Veronica Vîrșag. „Pentru noi, nu este foarte confortabil să facem drumul din județul Hunedoara până la Arad, Timișoara sau chiar București. O facem pentru prezentare, pentru a fi văzuți și cunoscuți. Am început sa fim cunoscuți și clienții noștri ne găsesc în rețeaua de magazine Pro Hd din județul Hunedoara, în Alba Iulia și în rețeaua de magazine a Fermelor ADO. Facem parte din Asociația Producătorilor de Produse Tradiționale și Ecologice din județul Hunedoara, iar de doi ani am reușit, asociația, să ne deschidem propriul magazin în piața centrală din Deva. În total, sunt 40 de magazine pe care le aprovizionăm. Deci lumea ne cunoaște deja foarte bine și comenzile sunt foarte mari, și avem nevoie de un spațiu de depozitare mai mare, pe care sper să-l construim cât mai repede.”
După ani de eforturi și zbateri, Veronica Vîrșag crede că a făcut o alegere înțeleaptă și că afacerea este una profitabilă pentru familie, dar, ca orice afacere, are și ea secretele ei. „Trebuie să iubești ceea ce faci. Parte din sufletul tău și din inima, din priceperea ta trebuie să stea în fiecare borcănel și în fiecare sticluță. E foarte important să-ți placă ceea ce faci și să nu te gândești doar la foloasele materiale. Dacă ești corect cu ceea ce faci, vor veni și banii. Atunci când mergem la cules la pădure, spunem Doamne-ajută! Iar când întâlnim ciuperca sau fructul pe care le căutăm, îi mulțumim lui Dumnezeu, pentru că fără voia Lui nimic nu se întâmplă”, ne-a spus în încheiere Veronica Vîrșag.
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print -01-14 octombrie 2019
Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html
La Asociația Crescătorilor de Ovine „Dacia”, din județul Hunedoara, a avut loc un experiment de testare a berbecilor după descendenți, pentru rasa Țurcană, o lucrare ce nu s-a mai făcut de aproximativ 40 de ani în România. Crescătorii încearcă să obțină rezultate sporite prin monta în harem.
Selecția și ameliorarea raselor de animale sunt obiectivele crescătorilor români, dar și ale cercetătorilor. „La Merinos s-a mai întâmplat fenomenul, pentru că și în timpul regimului comunist trebuiau evaluate performanța pentru carne și pentru lână. Țurcana avea un alt regim, cu statut de outsider pentru rasele de oi din România, dar iată că a ajuns să fie, așa cum am denumit-o eu, Regina Munților Carpați – o supra-rasă, care are cele patru-cinci ecotipuri cu caracteristici distincte, pe care sper să le sintetizăm într-o bună zi, ca să putem să omologăm fiecare populație ca rasă”, ne-a declarat prof. dr. ing. Gheorghe Neață, director coordonator Registru genealogic Asociația „Dacia” Hunedoara.
În Hunedoara, dar și în alte zone de tradiție pentru creșterea Țurcanei, cum sunt județele Alba sau Bistrița, se regăsesc toate varietățile sau rasele, cum susține profesorul Gheorghe Neață: Bucălaie, Bălă, Brează, care se întâlnește pe toată Valea Jiului, și Oacheșă. De fapt, nu este o răspândire uniformă pe teritoriul României, ea s-a crescut în tip insular. „Bucălaia de fapt nici nu știu prin ce proces a trecut munții, pentru că ea a fost predominantă în zona Novaci, Baia de Fier, Baia de Aramă. Era alt tip, dar acolo era mai numeroasă și efectivele, mai concentrate. Sigur că, de sute de ani, a trecut peste munți, prin transhumanță, și probabil că s-a localizat, că i-a priit, s-a adaptat mai repede la condiții. Bucălaia este mult mai rezistentă la mers, comparativ cu celelalte ecotipuri”, ne-a zis directorul Asociației „Dacia” Hunedoara.
Rezistența ongloanelor, alături de poziția și de configurația corpului, modul în care se prind membrele de trunchi dau posibilitatea rasei Bucălaie să se deplaseze ușor, să urce la altitudini de 2.000 de metri, să stea pe stânci, o face asemănător caprei negre. Acest fapt însă nu e sesizat și ar trebui să dea caracterului un 2-5% din procesul de selecție, așa cum se întâmplă la taurine.
Se urmează toți pașii, iar unii produși sunt eliminați
Mai sunt multe lucruri de făcut în omologarea noilor ecotipuri, dar testarea berbecilor după descendenți, a lucrărilor de selecție reprezintă etapa finală în procesul acesta de selecție. „Când avem rezultatul testului după descendenți la un berbec, putem să spunem că am încheiat lucrările de selecție pe loturile respective”, a specificat Gheorghe Neață.
S-a respectat protocolul în totalitate, în cadrul acestui proces de montă dirijată, și s-a folosit un berbec la 35 de mioare, strămioare și adulte, în proporții egale, pentru a se urmări capacitatea fecundativă a berbecului pe cele trei tipuri de oi. „Alegem berbecul, care va fi partenerul la reproducție, cu niște însușiri comune cu efectivul. După ce creăm lotul uniform, îl introducem o perioadă de 8-10 zile, o perioadă de adaptare, pentru că ele vin direct de afară, din câmp, din pășunat, ca să se adapteze cu sistemul de furajare. Cam după zece zile de pregătire, de adaptare, începe perioada de montă propriu-zisă. Din acest moment, numărăm 36 de zile. Noi am zis 40, ca să avem certitudinea că s-au gestat toate”, povestește profesorul Neață modul în care se desfășoară monta în harem, în sistem închis.
În acest caz, vor fi două cicluri complete de reproducere și campania începe cu 1, 2, 3 monte pe zi, în funcție de capacitatea berbecului respectiv. Și berbecii sunt pregătiți pentru această campanie cu 40 de zile înainte, cât durează spermatogeneza.
După ce se realizează acest proces de 40 de zile, se desființează țarcurile și după perioada de gestație de 150 de zile, încep fătările, când se înregistrează exact fiecare miel, se cântărește, se ține 60 de zile, în perioada de alăptare, după care se înțarcă. „De aici se aleg loturile de testare. Cei opt berbeci care sunt aici trebuie să aibă cel puțin 15 fii înregistrați, care se introduc într-o perioadă de acomodare de 25 de zile. În perioada asta, îți dai seama că o parte dintre descendenți nu prea sunt așa cum ar trebui, sunt mai slăbuți și începi să-i elimini, astfel încât să rămâi cu zece descendenți ai berbecului, la terminarea perioadei de testare. Se cântăresc loturile cu fiecare individ, la începutul perioadei de testare și în a 61-a zi. Diferența dintre cea de-a 61-a zi și prima zi de testare constituie spor mediu zilnic sau viteză de creștere”, precizează specialistul.
Toate aceste date despre sporuri se strâng printr-un program special al softului de evaluări genetice și se calculează sporul mediu zilnic realizat pentru fiecare berbec, pe loturi. Datorită diferențelor dintre ei și prin anumite formule de calcul, se determină valoarea genetică: amelioratori pentru carne sau un „înrăutățitor”.
Selecția, un proces de durată și analiză constantă
Berbecii își continuă cursa, deoarece există acum prima certitudine: se poate face montă cu ei în efectivele în care vrem să sporim producția de carne. Dar nu se poate face asta în efectivele în care dorim sporirea producției de lapte, deoarece nu există nicio certitudine.
După ce a trecut un an, în martie-aprilie anul 2021, descendenții obținuți ajung la prima bonitare, care îi înscrie în competițiile următoare. Se cântăresc și tot atunci se obține o a doua informație: cantitatea de lână pe care au produs-o fiii berbecului respectiv.
Apoi, în anul 2022, cele 15 fiice care s-au reținut odată cu berbecuții încheie prima lor lactație. În funcție de producțiile de lapte pe care le-au dat – sunt măsurate pe fiecare individ prin Controlul Oficial al Performanțelor de Producţie (COP) și înscrise în Buletinele de control –, li se calculează valoarea pentru producția de lapte.
În final, vom avea amelioratori carne, amelioratori lapte și lână, amelioratori carne – înrăutățitor lapte și ameliorator lână. „Aici e marea dibăcie: ce vrem să creăm? Programul nostru de ameliorare are proporții economice egale pentru carne și lapte, 40% - 40%, fiind rasă mixtă, și 20% lână. Acest indice economic se alătură printr-o formulă de calcul foarte elaborată la parametrii obținuți prin lucrările de selecție. Și așa se stabilește valoarea reproducătorului. Cei care sunt amelioratori pentru toate cele trei producții – carne, lapte și lână – sunt berbecii care vor fi intens folosiți la reproducție: vor fi așa-zișii berbeci de timbru genetic”, arată Gheorghe Neață, care are în spate în jur de 40 de ani de experiență.
Atenție însă că nu tot ce e fenotipic se transmite și genetic. Dar aceste exemplare sunt în testare de peste zece ani, trecute în Registrul genealogic, cu părinții și bunicii în secțiunea principală, și li s-a urmărit evoluția.
Un sector „de finețe”, zootehnia
Berbecul folosit în cadrul Asociației Crescătorilor de Ovine „Dacia” din județul Hunedoara va fi un ameliorator pentru producția de carne, susține dr. ing. Gheorghe Neață.
Zootehnia este o știință de finețe, unde trebuie să fii atent la toate aspectele. „Găsesc oameni care-și aduc aminte o discuție după un an și îmi zic: «Știți, mi-ați zis atunci așa, am încercat și n-a prea ieșit!» – «Păi, n-ai respectat ceva... » Și când mă duc acolo, la el în fermă, chiar îi arăt. Sunt chestiuni de finețe în zootehnie, iar în selecție, ameliorare, suntem deja într-un segment de finețe. Că după ce obținem berbecuții ăia de care vorbeam, cinci dintre fiii unui berbec din ăsta îi sacrificăm, de la fiecare câte cinci, și apreciem carcasa, apreciem structura carcasei, cât la sută e carne, apreciem stadiul de îmbrăcare al carcasei cu seu: la unii e mai mare, la alții e mai mic. Folosim berbecii care induc progresul ăsta pentru structura minimă a seului pe suprafața carcasei pentru a ameliora performanța”, a explicat specialistul.
Se calculează și proporția de oase din carcasă, proporția de mușchi, cât sunt structura și dimensiunea ochiului de mușchi etc. Astfel, dacă toate aceste rezultate sunt pozitive, se păstrează indivizii care convin și se poate intra în competiție cu rasele care au fost create pentru așa ceva. „Țurcana nu e rasă, e o supra-rasă, e Regină, pentru că a bătut două continente, le-a tăvălit prin picioare. Două continente n-a cucerit niciun sultan! Oaia Țurcană a cucerit continentul asiatic, că vine de la marginea Uralilor încoace, s-a dus acolo și se întoarce înapoi, și continentul european, Tatra, Munții Pindului, Polonia... există și în Grecia, dar sunt lucruri discutabile la originea oilor pe teritoriu. Ungurii au luat-o de aici și i-au zis Ghemes-Rațca. I-am întrebat: unde e Ghemeșul? De acolo vine! Deci ați luat-o și ați omologat-o voi. Noi nu suntem în stare să omologăm două populații, că ăsta e visul meu. Dar acesta e primul pas spre omologare, programul acesta început la Asociația „Dacia” Hunedoara. Când avem berbecii testați, nu ne mai poate schimba nimeni cursul, o să-i zicem rasa Bucălaie”, a detaliat Gheorghe Neață, convins că mulți vor copia modelul, pentru că-și vor da seama că altfel nu vor mai rezista în piața animalelor de reproducție.
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print - ianuarie 2020
Pentru abonamente: https://revistafermierului.ro/magazin/acasa/21-abonament-revista-fermierului-12-luni.html